Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1167/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1167
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Claudia
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea procesului penal având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.168 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul inculpat, fiind reprezentat de avocat ales, lipsă fiind și intimata parte civilă.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, apărător ales pentru recurentul inculpat depune concluzii scrise și nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, reducerea pedepsei și modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoz.art.81 Cod penal, motivând că situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel nu este conformă cu realitatea, deoarece recurentul inculpat nu a știut că inculpatul intenționa să sustragă motoscuterul, iar pe lângă greșita apreciere a probelor, instanțele anterioare nu au efectuat o justă individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal, în raport de care pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului, inculpatul trebuind să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de alte fapte penale; în cauză de față de fost probată buna conduită a inculpatului în sfera relațiilor sociale și a celor profesionale, fiind corect și cooperant în timpul cercetării judecătorești, astfel încât nu se poate pune problema excluderii sale de la beneficiul circumstanțelor atenuante judiciare numai pentru faptul că nu a recunoscut fapta, atitudinea procesuală a acestuia constituind un atribut al dreptului la apărare; se susține că instanța era obligată să coboare pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, păstrând proporționalitatea între gravitatea faptei și cuantumul sancțiunii aplicate; se apreciază că și în situația în care nu s-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului presupune limitarea și pierderea de către acesta a unor drepturi și a unor părți din atributele libertății, întrucât nu mai poate participa la relațiile familiale și politice, ideea de constrângere nu numai că nu exclude, dar chiar presupune cauzarea unor restricții forțate de drepturi sau libertăți, ceea ce determină anumite suferințe de ordin moral; în consecință, s-a solicitat în raport de vârsta inculpatului că acesta nu vădește indicii de incorigibilitate sau antisocialitate acută, acordarea unei șanse de a se autoreeduca prin propria lui voință, în condițiile aplicării art.81 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârile recurate sunt legale și temeinice, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.81 Cod penal.
Avocat oficiu solicită acordarea onorariului din oficiu în cauza de față, în raport de Protocolul încheiat între Ministerului Justiției și Libertăților și Uniunea Barourilor.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Prin sentința penală nr. 277 din data de 31 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.208 alin 1, 209 alin 1 lit a, e si g Cod penal, cu aplic art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G si, născut la 11.10.1987 in S, jud O, recidivist, domiciliat in comuna, sat, jud O CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta comisa in noaptea de 7/8.07.2008)
In baza art 208 alin 1, 209 alin 1 lit e, g si i cu Cod Penal aplic art 37 lit a a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta comisa in luna august 2008).
In baza art.33 lit a si 34 lit b s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art 864rap la art 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr 662/12.09.2007 a Judecătoriei Slatina, definitiva prin neapelare si s- dispus executarea in întregime a acestei pedepse.
S-a adăugat la aceasta, pedeapsa rezultanta nou aplicata, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani inchisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit b Cod penal, cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou împotriva României pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 88 Cod penal, s- dedus reținerea si arestarea preventiva din 19.08.2008 la zi.
S-a luat act ca inculpatul este arestat in alta cauza.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit a, e si g Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la 24.05.1986 in S, domiciliat in S,-, -. B,. 8, jud O, CNP -, la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit a, e si g a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la 28.01.1987 in S, domiciliat in S,-, -. B,. 4, jud O, CNP -, la o pedeapsă de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpaților si drepturile prev.de art. 64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b Cod penal, cu referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861Cod penal, s- dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpatii si pe o durată de 6 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 862Cod penal.
În baza art. 863a1in. 1 Cod penal, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care sunt aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t: să se prezinte la datele fixate la Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 s- atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art 14 si 346.C.P.P. au fost obligați in solidar inculpații, si la plata sumei de 1770 lei catre partea civila, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50 lei către martorul.
S-a luat act ca partea vătămata, nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 350 lei onorariu apărător din oficiu (300 lei pentru av. delegație nr 1308/18.12.2008 si 50 lei pentru av delegatie nr 1335/06.01.2009), pe inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 350 lei onorariu apărător din oficiu (300 lei pentru av. delegație nr 1402/20.01.2009 si 50 lei pentru av delegație nr 1335/06.01.2009) si pe inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat din care suma de 50 lei onorariu apărător numit din oficiu (av delegație nr 1335/06.01.2009).
Analizând materialul probator administrat in cauză, prima instanța a reținut că în ziua de 07.07.2008 inculpatul întâlnindu-se în S cu inculpatul, ca urmare a unei discutii mai vechi pe care o purtaseră aceștia, inculpatul i-a spus celuilalt inculpat ca i-a găsit un motoscuter stabilind astfel ca in acea seara sa îl sustragă din locul unde era parcat.
Astfel, inculpatul împreuna cu inculpații si s-au deplasat pe str -. - din S in - unde era parcat motoscuterul, pentru a se uita la acesta, ca sa observe daca corespunde cerințelor inculpatului.
de modul cum se prezenta motoscuterul inculpatul l-a contactat telefonic pe fratele sau si cu masina acestuia,o autoutilitara marca cu nr de inmatriculare - s-au deplasat pe strada unde era parcat motoscuterul, au stationat masina in apropierea acestuia, iar inculpații si au impins motoscuterul pana la masina unde toti 4 l-au urcat in autoutilitara, motoscuterul fiind transportat in comuna la locuinta bunicilor inculpatului unde a suferit modificari in sensul ca i-a fost inlocuit contactul intrucat cel vechi nu putea fi folosit datorita lipsei cheilor, bunul fiind ulterior identificat la locuința acestuia.
Prima instanță a reținut că inculpatii au prezentat in declaratiile date pe parcusrul procesului penal diferite versiuni; astfel in timp ce inculpatul a recunoscut savarsirea acestei infractiuni in conditiile descrise,respectiv prin aceea ca dupa o intelegere prealabila cu ceilalti 2 inculpati, care aveau cunostinta de faptul ca bunul nu ii apartine, pe timp de noapte l-au sustras din locul unde se afla, bunul fiind insusit apoi de inculpatul, ceilalti doi inculpati respectiv si nu au recunoscut savarsirea acestei infractiuni declarand ca nu aveau cunostinta de faptul ca motoscuterul apartine unei alte persoane, mentionand ca inculpatul le spusese ca ii apartine.
Instanța de fond a reținut încă că vinovăția sub forma intenției directe a celor 3 inculpați rezulta din chiar modul de comitere a faptei respectiv aceea ca, inculpații au sustras motoscuterul in timpul noptii, dintr-un loc ce nu avea nicio legătura cu persoana inculpatului, acesta locuind intr-o alta zona a orasului, aspect cunoscut si de ceilalti 2 inculpati, si fara sa fi primit de la inculpatul cheile de contact sau alte acte, care sa ateste provenienta bunului, in situatia in care ar fi fost adevărate susținerile inculpatilor si potrivit cărora inculpatul le-a spus ca este proprietarul motoscuterului.
Vinovăția inculpaților, si s-a reținut a fi dovedita cu plângerea si declarația parții vătămate, acte de proveniența a bunului sustras, proces verbal de cercetare la locului si planșe foto, dovezi de predare primire, declaratii martori, declarații inculpați.
S-a reținut că inculpatul a mai fost trimis in judecata si pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit e, g si i constand in aceea ca in luna august 2008 acesta a sustras din autoturismul apartinand partii vatamate un radio CD auto marca, cu privire la savarsirea acestei infractiuni,in urma probelor administrate in cauza instanta constatând că în cursul lunii august 2008 fara a se fi putut stabili cu exactitate data, intr-o noapte,inculpatul, folosind chei potrivite a descuiat autoturismul marca cu nr de inmatriculare - apartinand partii vatamate de unde a sustras un radio CD auto marca model 4021 avand seria - -.
Dupa sustragerea bunului impreuna cu martorul inculpatul s-a deplasat in localitatea, jud O valorificand radio CD -ul martorului contra sumei de 50 lei, bunul fiind recuperat insa de organele de politie de la acesta din urma si restituit partii vatamate care nu s-a mai constituit parte civila in procesul penal.
S-a reținut că fapta inculpatului care pe timp de noapte in loc public si prin efractie a sustras un radio CD auto marca din autoturismul apartinand partii vatamate intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit e, g si i
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prima instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana si atitudinea acestora in timpul desfășurării procesului penal, circumstanțele concrete in care a fost săvârșita fapta.
de aceste elemente instanța de fond apreciat ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientata spre minimul special prevăzut de lege in ceea ce il priveste pe inculpatul si peste minimul special prevazut de lege in ceea ce ii priveste pe inculpatii si, este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel, inculpații apelanți și, criticând-o ca nelegală și netemeinică, inculpatul sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, iar inculpatul, a invocat nevinovăția acestuia, în raport cu fapta reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.186 din 7 iulie 2009, Tribunalul Olta admis apelul declarat de apelantul inculpat, a desființat în parte sentința, sub aspect penal, în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e,g, cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a Cod Penal(fapta comisă în noaptea de 7/8.07.2008);
- 3 ani închisoare aplicată în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e,g,i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. a Cod Penal(fapta comisă în luna august 2008);
- 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 662/12.09.2007 a Judecătoriei Slatina.
A redus pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 208 al. 1,209 al. 1 lit. e,g,i cu Cod Penal aplic art. 37 lit. a Cod Penal, făcând aplicarea art. 74 al. 1 lit. c și art. 76 al. 1 lit. c Cod Penal, la câte 1 an închisoare.
In baza art. 33 lit a și 34 lit b Cod penal, a contopit aceste pedepse, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a cumulat aritmetic, pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 622/12.09.2007 a Judecătoriei Slatina ), urmând ca acesta să execute, în total, 4 ani închisoare.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Constată că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
A respins apelul declarat de apelantul inculpat, ca nefondat.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu.
Instanța de apel a reținut că susținerea coinculpaților și, potrivit cărora nu au cunoscut proveniența bunului în condițiile în care inculpatul i-a asigurat că îi aparține, a fost în mod legal și temeinic înlăturată de prima instanță, fiind evident nesinceră având în vedere împrejurările în care a fost transportat bunul, inculpații deplasându-se pe timpul nopții pe str. -. - din municipiul S,într-o locație necunoscută, ce nu avea nici o legătură cu locuința inculpatului, acesta având domiciliul în comuna, jud.
În raport cu probatoriile cauzei, apreciate de prima instanță în ansamblu și în scopul aflării adevărului conform art. 63 alin. 2.C.P.P. în mod legal și temeinic a fost înlăturată susținerea inculpatului, potrivit căreia nu a cunoscut proveniența ilicită a bunului, apărarea inculpatului fiind contrară celor ce rezultă cu evidență din declarația coinculpatului, ca și împrejurările in care a fost comisă fapta, ce relevă cunoașterea de către coinculpați al caracterului ilicit al însușirii bunului.
Cât privește cea de doua critică formulată de apelantul inculpat privitoare la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată, în raport cu criteriile prev. de art.72 Cod penal.
Având în vedere poziția constantă de nerecunoaștere a comiterii faptei, în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei aplicate așa cum este prevăzut de art. 52.p, s-a apreciat că se impune stabilirea unei modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei care presupune exercitarea unui control și a unei supravegheri permanente privind persoana inculpatului pentru ca acesta să conștientizeze fapta comisă și consecințele sociale negative ale acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și pe fond, reducerea pedepsei și modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoz.art.81 Cod penal, motivând că situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel nu este conformă cu realitatea, deoarece recurentul inculpat nu a știut că inculpatul intenționa să sustragă motoscuterul, iar pe lângă greșita apreciere a probelor, instanțele anterioare nu au efectuat o justă individualizare a pedepsei, în raport de dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal, în raport de care pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului, inculpatul trebuind să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de alte fapte penale; în cauză de față de fost probată buna conduită a inculpatului în sfera relațiilor sociale și a celor profesionale, fiind corect și cooperant în timpul cercetării judecătorești, astfel încât nu se poate pune problema excluderii sale de la beneficiul circumstanțelor atenuante judiciare numai pentru faptul că nu a recunoscut fapta, atitudinea procesuală a acestuia constituind un atribut al dreptului la apărare; se susține că instanța era obligată să coboare pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, păstrând proporționalitatea între gravitatea faptei și cuantumul sancțiunii aplicate; se apreciază că și în situația în care nu s-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului presupune limitarea și pierderea de către acesta a unor drepturi și a unor părți din atributele libertății, întrucât nu mai poate participa la relațiile familiale și politice, ideea de constrângere nu numai că nu exclude, dar chiar presupune cauzarea unor restricții forțate de drepturi sau libertăți, ceea ce determină anumite suferințe de ordin moral; în consecință, s-a solicitat în raport de vârsta inculpatului că acesta nu vădește indicii de incorigibilitate sau antisocialitate acută, acordarea unei șanse de a se autoreeduca prin propria lui voință, în condițiile aplicării art.81 Cod penal.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 și 18 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prev.de art.3856Cod pr.penală, se constată că este legală și temeinică în concordanță cu probele existente la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Este nefondat motivul de recurs invocat de către recurent, referitor la greșita situație de fapt reținută de instanță, întrucât există eroare de fapt în înțelesul art.3859alin.1 pct.18 Cod pr.penală, atunci când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârile recurate, este contrară actelor și probelor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt, trebuia să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta pentru părțile din proces.
Ori, în cauza de față se constată că nu există nicio contradicție între probele administrate în cauză și soluția de condamnare a recurentului inculpat pentru infracțiunea de furt calificat, deoarece aceste probe au condus instanța de fond și pe cea de apel la concluzia corectă că acest inculpat a săvârșit infracțiunea menționată mai sus.
În pofida poziției procesuale a recurentului inculpat de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate în cauză au demonstrat vinovăția acestuia în împrejurările descrise mai sus.
Astfel, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală și ulterior în faza de cercetare judecătorească, modalitatea și împrejurările în care infracțiunea de furt a fost săvârșită, cu precizarea permanentă că recurentul inculpat a avut cunoștință de proveniența bunului, solicitarea inculpatului fiind în sensul de a-l ajuta să sustragă motoscuterul pe care ulterior i l-a vândut acestuia contra sumei de 800 lei.
Acesta este de fapt și motivul pentru care inculpatul a afirmat că va vopsi bunul sustras pentru a nu putea fi recunoscut, făcând ulterior și o serie de modificări asupra acestuia, în urma deplasării pe timpul nopții într-o altă locație decât domiciliul vreunuia dintre inculpați.
Ca urmare, examinarea considerentelor deciziei recurate impune constatarea că atât instanța de fond, cât și cea de apel au avut suficiente elemente probatorii pe care s-au întemeiat atunci când au ajuns la concluzia că recurentul inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Este nefondat și motivul de recurs invocat de inculpat, referitor la modalitatea de executare a pedepsei, solicitându-se înlocuirea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu suspendarea executării în condițiile prev.de artr.81 Cod penal, în raport de vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale, apreciindu-se că în mod corect ambele instanțe au considerat că scopul educativ al pedepsei prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, dar prin aplicarea unei măsuri speciale în legătură cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru a oferi siguranța că inculpatul recurent prezintă suficiente garanții că se va îndrepta pe viitor.
Într-adevăr, pedeapsa aplicată unui inculpat nu trebuie percepută de acesta ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ea trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să ducă în final la redarea lui societății, apreciindu-se că se poate îndeplini acest deziderat numai în condițiile unei supravegheri a inculpatului în condițiile prev.de art.861Cod penal, motiv pentru care a proceda în sensul înlocuirii acestor dispoziții cu cele prev.de art.81 Cod penal, așa cum s-a solicitat, ar însemna ca pedeapsa să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.168 din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 noiembrie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.LB
PS/10.12.2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Claudia
