Furtul (art.208 cod penal). Decizia 167/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.167
Ședința publică din data de 04 martie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1971, domiciliat în comuna, nr.507, județul P, împotriva deciziei penale nr.295/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.112/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care în baza art.208 - 209 alin.1 lit.a,g, și i cod penal, cu aplicarea art.76 lit.c penal cu referire la art.74 lit.c penal și a art.37 lit.a penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.223/2003 a Judecătoriei Câmpina, care s-a dispus a se executa alături de pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 penal.
În temeiul disp. art.346 alin.1 pr.penală rap. la art.14 alin.3 lit.b cu referire la art.998 și art.1003 civil a fost obligat inculpatul în solidar cu, și la plata sumei de 4503,80 lei despăgubiri civile către partea civilă SC SRL Câmpina, precum și la 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.380/2009 și intimata parte civilă SC SRL Câmpina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul învederează instanței că a fost contactată telefonic de inculpat, acesta comunicându-i nu înțelege să se prezinte în instanță, motivând că nu are posibilități financiare. Apreciază cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri sau excepții de formulat.
Curtea, ia act de precizările apărătorului recurentului inculpat, în sensul că acesta nu înțelege să se prezinte în instanță pentru a fi ascultat, întrucât nu are posibilități financiare, deși acesta fusese citat cu această mențiune, întrucât nu a fost ascultat la instanța de apel.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, Curtea a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că acesta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte în latură penală sentința, în sensul că în baza art.71 penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a,b cod penal, cu excepția dreptului de a alege. Consideră inculpatul că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât deși a recunoscut fapta și a declarat că la momentul când a săvârșit-o avea o stare materială precară, pedeapsa aplicată este prea mare. A susținut inculpatul că la acel moment soția era bolnavă având nevoie de operație.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, în latură penală redozarea cuantumului pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special
În latură civilă, consideră că s-au pronunțat hotărâri contradictorii, întrucât într-o sentință se menționează că cei 5 inculpați au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor, iar în alta se face vorbire doar de 4 inculpați, motiv pentru care consideră că există posibilitatea îmbogățirii fără justă cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, pe latură civilă și penală.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. nr.112/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a deciziei penale nr.295/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, apreciind că aceste hotărâri sunt legale și temeinice.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă comisă în stare de recidivă, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă ce a fost menținută de instanța de control judiciar.
Pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 penal, în favoarea inculpatului fiind reținute circumstanțe atenuante ce au avut drept consecință reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Pedeapsa de 3 ani și 6 luni în care s-a aflat inculpatul la comiterea faptei.
Consideră că nu se impune reducerea pedepsei pentru motivele invocate. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că și aceasta a fost corect soluționată, fiind obligat la plata despăgubirilor în solidar cu cei 4 inculpați împreună cu care a săvârșit fapta.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 112/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 - 209 alin.1 lit. a, g si i penal cu aplicare art. 76 lit. c penal cu ref. la art. 74 lit. c penal a art. 37 lit. a penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 223/2003 a Judecătoriei Câmpina, și s- dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 penal.
In temeiul disp. art. 346 alin.1 pr.penală rap. la art. 14 alin.3 lit.b cu referire la art. 998 si 1003 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu, și la plata sumei de 4503,80 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC. SRL C și la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 22 ianuarie 2007 SC SRL Câmpina a sesizat organele de poliție solicitând cercetarea inculpatului și făptuitorilor și pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt. Cercetările întreprinse au evidențiat că în noaptea de 17 ianuarie 2007 cei trei, angajați ai SC SRL, în timpul programului de activitate au hotărât să sustragă din secția debitare a societății un număr de 4 piese inoxidabil pe care să le valorifice prin intermediul numitului la un centru de colectare amplasat pe raza comunei. In baza acestei rezoluții infracționale în jurul orelor 23.00 inculpatul și făptuitorul a pătruns în secția de debitare și au realizat transportul pieselor spre gardul unității în zona unor containere, după care a revenit și împreună cu făptuitorul a transportat o altă piesa, moment în care au fost depistați de agentul de pază, făptuitorul, angajat al SC B, cu punct de lucru SC SRL, acesta fiind de acord cu sustragerea pieselor respective, urmând ca beneficiul obținut din valorificarea acestora să fie împărțit și în favoarea sa. La propunerea acestora a achiesat și agentul de pază făptuitorul.
S-a mai reținut că, activitatea infracțională a făptuitorului și a continuat până la sustragerea celor 4 piese care au fost date peste gard inculpatului. Ulterior, făptuitorul împreună cu inculpatul l-au contactat telefonic pe martorul care la scurt timp s-a prezentat cu autoturismul proprietate personală la poarta de acces a SC SRL acceptând să încarce piesele în portbagaj și să-i sprijine pe aceștia în valorificarea lor la centrul de colectare al SC SRL. Bunurile sustrase au fost achiziționate de martorul în schimbul sumei de 3 milioane lei ROL ulterior fiind revândute de acesta în schimbul sumei de 3.500.000 lei ROL unor persoane necunoscute.
Prin aceeași hotărâre a constatat judecătorului fondului că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 473/P/2007 din 9.10.2007, au fost trimiși în judecată cei 4 făptuitori, și dispunându-se disjungerea cauzei față de (inculpatul din prezenta cauză), întrucât era plecat din țară și nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, iar prin sentința penală nr. 537/18.dec.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin neapelare, cei patru au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dispunându-se în latură civilă obligarea lor în solidar la 4503,80 lei despăgubiri civile către partea civilă SC SRL Câmpina.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală si netemeinică, atât în latură penală cât și în latură civilă.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, apelantul - inculpat a susținut că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, fără a da valență circumstanțelor sale personale, precizând că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei, susținând că are probleme de sănătate și este si singurul întreținător al familiei.
A solicitat desființarea sentinței în latură penală și redozarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege.
In latură civilă, inculpatul a motivat că s-au pronunțat două hotărâri penale contradictorii, una în care au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor inculpații, și și o hotărâre în care el a fost obligat în solidar la plata de despăgubiri către partea civilă SC SRL Câmpina, partea civilă îmbogățindu-se fără temei legitim.
Prin decizia penală nr.295/24.11.2008 Tribunalul Prahovaa admis apelul inculpatului, a desființat în parte în latură penală sentința atacată, dar pentru alte motive decât cele invocate de acesta, dispunându-se limitarea pedepselor accesorii aplicate, în sensul ca i-au fost interzise acestuia drepturile prev. de art.64 lit.a,b penal, cu excepția dreptului de a alege.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, realizând o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei a făcut o corectă aplicare în cauză a criteriilor prevăzute de art.72 penal, la aplicarea pedepsei avându-se în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
S-a mai avut în vedere și împrejurarea că, la data comiterii faptei inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată, aplicată prin 223/17.04.2003 a Judecătoriei Câmpina.
A apreciat tribunalul că prin reținerea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, până la pedeapsa de 6 luni închisoare, judecătorul fondului a dat dovadă de clemență, astfel că nu se impune reducerea pedepsei sub acest cuantum.
Și critica vizând latura civilă a cauzei s-a apreciat ca fiind neîntemeiată întrucât instanța de fond a obligat în mod legal inculpatul în solidar cu coinculpații, și la plata despăgubirilor civile către SC SRL Câmpina.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinice, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare și că a săvârșit fapta întrucât la acel moment soția era bolnavă și trebuia să se opereze.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, în latură penală redozarea cuantumului pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special
În latură civilă, consideră că s-au pronunțat hotărâri contradictorii, întrucât inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor, prin 2 sentințe astfel încât există posibilitatea îmbogățirii fără just temei a părții civile.
Examinând cele 2 hotărâri, prin prisma criticilor inculpatului, Curtea constată recursul nefondat, astfel cum se va menționa în continuare:
Inculpatul a comis în stare de recidivă postcondamnatorie, o infracțiune de furt calificat pe care a recunoscut-o încă de la urmărirea penală, aceeași poziție fiind păstrată și în prezent.
Judecătorul fondului a aplicat acestuia o pedeapsă de numai 6 luni închisoare deși fapta a fost săvârșită pe timp de noapte, în grup, de la societatea unde inculpatul era salariat, ca de altfel și ceilalți inculpați condamnați pentru fapta respectivă într-un alt dosar, (cauza fiind disjunsă)și după atragerea în grup a agentului de pază al părții civile.
În favoarea recurentului s-a reținut atitudinea sinceră și situația precară a familiei, cuantumul relativ mare al pedepsei fiind rezultatul alăturării unei pedepse revocate de 3 ani închisoare și nu expresia unei exigențe prea mari a instanțelor anterioare.
Criticile recurentului-inculpat sub acest aspect sunt astfel neîntemeiate, urmând a fi respinse, atâta timp cât durata mare a pedepsei executabile este rezultatul exclusiv al perseverenței sale infracționale.
În ceea ce privește nemulțumirea aceluiași inculpat privind o pretinsă îmbogățire fără justă cauză a părții civile, datorită obligării sale la plata despăgubirilor la care deja au fost obligați ceilalți autori ai infracțiunii de furt calificat, și aceasta este nejustificată, din următoarele motive:
În mod firesc, atâta timp cât instanța a stabilit vinovăția sa pentru o infracțiune de furt calificat în urma căreia partea civilă a fost prejudiciată cu suma de 4.503,86 lei, obligarea inculpatului la repararea prejudiciului este legală și temeinică.
Pe de altă parte, în materia răspunderii civile delictuale, operează principiul solidarității consacrat de prevederile art.1003 - potrivit căruia atunci "când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire".
Prin urmare obligarea inculpatului în solidar cu ceilalți participanți la comiterea faptei, la plata prejudiciului, atât în prima sentință cât și în hotărârea examinată în prezentul recurs,s-a făcut în aplicarea acestui principiu, dispoziția fiind legală și temeinică.
În cauză nu poate fi vorba de îmbogățirea fără temei legitim a părții civile întrucât, aceasta nu poate obține de la cele cinci persoane vinovate de furt decât o singură dată despăgubirile, pentru care sunt ținuți însă să răspundă în solidar toți autorii furtului.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, iar criticile inculpatului nu pot conduce la casarea acestora, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat cu obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 aprilie 1971, domiciliat în, nr.507, județul P, împotriva deciziei penale nr.295/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.112/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
-
2 ex./30.03.2009
f-
Judecătoria Câmpina
,
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
