Tulburarea folosinței locuinței (art. 320 cod penal). Decizia 168/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.168
Ședința publică din data de 04 martie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de revizuientul, domiciliat în Târgoviște, Bulevardul -, -.5,.11, județul D și SC SRL, prin administrator G, cu sediul în,-, județul D, împotriva deciziei penale nr.175/10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.144/24 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul G, cu privire la sentința penală nr.905/2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (menținută prin decizia penală nr.550/22.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI ), intimați fiind, ambii domiciliați în Târgoviște, str.-, -.7,.1, județul D, și, ambii domiciliați în Târgoviște, str.-, -.7,.4, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.7,.6, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.7,.5, județul D, -, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.7,.7, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -, -.7,.10, județul D, -, domiciliat în Târgoviște, str.-, -.7,.8, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.-, -.7,.12, județul D, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.7,.12, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.-, -.7,.13, județul D, HG, domiciliat în Târgoviște, str.-, -.7,.14, județul D, domiciliat în Târgoviște, str.-, -.7,.15, județul D și -, domiciliată în Târgoviște, str.-, -.7,.16, județul
În baza art.192 pr.penală a fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art.193 pr.penală acesta a mai fost obligat și la plata către intimați a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceștia.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-revizuient G personal, asistat de avocat din cadrul Baroului D, SC SRL, prin administrator G și avocat, intimatul - asistat de avocat - din cadrul Baroului D, lipsind intimații, -, -, pentru care a răspuns avocat - din cadrul Baroului D, intimații,.
HGProcedura legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că la dosar, prin intermediul serviciului registratură s-au depus Note scrise formulate de revizuient în 2 exemplare.
Recurentul-revizuient G depune note scrise.
Avocat, solicită a se lua act că notele scrise depuse la dosar sunt de fapt precizări. Alte cereri nu are de formulat.
Avocat -, pentru intimați, depune împuternicirea avocațială nr.22/04.03.2009 și chitanța seria - nr.- și declară că nu are cereri de formulat
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea în temeiul art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru revizuienți solicită să se constate că sunt îndeplinite cerințele prev. de art.403 pr.penală, privind admiterea în principiu a cererii de revizuire. Aceasta este formulată în termen și se întemeiază pe art.394 lit.a pr.penală, respectiv existența actului nou, aflat la fila 60 din dosarul nr.6097, ce nu a fost cunoscut de instanța de fond, apel și recurs, act ce a fost depus în căile extraordinare de atac.
Pe cale de consecință, solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire și fixarea unui termen pentru judecarea cererii de revizuire.
Pe fondul cererii de revizuire, consideră că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art.394 lit.a pr.penală, "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei", în sensul că a fost descoperit acest act nou necunoscut de instanțele de fond, apel și recurs.
Actul nou privește însă latura civilă a procesului penal și nu are consecințe și asupra laturii penale, inculpatul fiind deja condamnat la o pedeapsă.
Acest act, respectiv adresa nr.157/02.12.2004, din care rezultă că a încetat contractul de închiriere între SC SRL și SA. La Judecătoria Târgoviște, la data de 19 decembrie 2005, fila 18, în conceptul de citare apare SC SRL, care a fost citată pe parcursul procesului în apel, recurs și a fost obligată la cheltuieli, fără a se îndrepta această greșeală. De fapt SRL a fost obligată la despăgubiri, în condițiile în care această societate nu mai apare ca parte în proces.
Avocat, având cuvântul pentru intimați solicită respingerea recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, urmând să se constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.394 pr.penală, în sensul că nu sunt împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanța care s-a pronunțat.
Înscrisul nou, despre care se face vorbire a fost depus în calea extraordinară a revizuirii, dar dacă s-ar fi apreciat că ar fi fost concludent soluționării cauzei, instanțele de apel și instanța fondului l-ar fi avut în vedere, întrucât el era depus la fila 60 din dosarul de revizuire.
Critica invocată de recurent este nefondată.Pe parcursul cercetărilor penale în faza de urmărire penală și la instanța de fond cu ocazia judecării fondului, revizuientul a dat o declarație din care rezultă că este administratorul SC și niciodată nu a făcut vorbire că nu ar mai avea această calitate față de societate iar răspunderea ar fi atrasă unei alte persoane.
La filele 2, 234, 238 din dosar se arată că restaurantul, al cărui administrator era G avea autorizație de mediu emisă pentru, valabilă în 2004, dar care a fost preluată ulterior pe, societate care a stat în proces pe parcursul judecății în fond, apel, recurs. Niciodată nu s-a făcut vorbire de actul nou și deși a fost depus în calea extraordinară de atac, instanța de revizuire putea să-i dea eficiență, dacă ar fi fost important.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentului la cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de SC SRL, întrucât din actele dosarului rezultă că societatea nu a declarat apel împotriva hotărârilor pronunțate pe fond pi de respingere ca nefondat a recursului declarat de revizuientul Hotărârile pronunțate sunt legale și temeinicie, instanțele reținând în mod just că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.394 lit.a pr.penală. Aspectele invocate de revizuient au fost cunoscute de instanțe în fond, apel, în căile extraordinare de atac. Atât cât și au fost patronate în perioada respectivă de revizuient care a avut calitatea de patron sau administrator al acestora.
G, având personal ultimul cuvânt susține că instrumentarea dosarului s-a pornit greșit, că nu s-a dorit aflarea adevărului. Cu privire la SC, menționează că a solicitat eliberarea unei aprobări de funcționare și pentru că nu a obținut-o a reziliat contractul, înainte de producerea faptei. Societatea nu a mai fost citată din decembrie 2005, dar a fost menținută în continuare ca parte responsabilă civilmente.
Se consider nevinovat și precizează că restaurantul a funcționat pe SC, asociat principal fiind un cetățean neamț.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 144 din 24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul, fiul lui și, născut la data de 08.11.1948 în, județul D, domiciliat în Târgoviște, B-dul -, - 5,. 11, județul D, cu privire la sentința penală nr.905/2006, pronunțată de Judecătoria Târgoviște (menținută prin decizia penală nr.550/22.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI ), intimați fiind, ambii domiciliați în Târgoviște, str. -, - 7,. 1, județul D, și, domiciliați în Târgoviște, str. -, - 7,. 4, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -, - 7,. 6, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -, - 7,. 5, județul D, -, domiciliată în Târgoviște, str. -, - 7,. 7, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 10, județul D, -, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 8, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 12, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. -, - 7,. 12, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 13, județul D, HG, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 14, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. -, - 7,. 15, județul D și -, domiciliată în Târgoviște, str. -, - 7,. 16, județul
În baza art. 192 alin.2 Cod proc. penală a fost obligat revizuientul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod proc. penală a fost obligat revizuientul la plata către intimați a sumei de 600 de lei reprezentând cheltuielile judiciare făcute de aceștia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința penală nr.905/26.05.2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 Cod penal și că a fost obligat la despăgubirea părților civile cu câte 2.000 de lei, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL.
S-a reținut în esență că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății prin aceea că deși autorizația de mediu a restaurantului deținut de societatea comercială al cărei administrator era, a expirat la 2.04.2004, cu toate acestea restaurantul a funcționat fără obținerea unei noi autorizații, tulburând în mod repetat liniștita folosință a locuințelor părților vătămate, fapt confirmat de declarațiile părților, declarațiile martorilor și de măsurătorile efectuate de către Agenția Protecției Mediului
A mai reținut instanța de fond că prin decizia penală nr. 43/28.02.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins apelurile declarate de către inculpat, partea responsabilă civilmente și părțile vătămate, împotriva hotărârii primei instanțe, prin care s-a dispus sancționarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.320 penal.
În urma examinării recursului declarat de către inculpat împotriva deciziei tribunalului, Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia penală nr.550/22 iunie 2007 a apreciat că acesta este nefondat, întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, ambele societăți sub care a funcționat și funcționează restaurantul fiind patronate de către inculpat - care a avut calitatea de acționar și administrator al acestora.
În legătură cu motivele de revizuire invocate în prezenta cauză, instanța de fond a observat că pentru a concluziona asupra temeiniciei cererii de revizuire instanța trebuie să cerceteze, având în vedere cazul invocat - și anume dispozițiile art. 394 alin.1 lit. a Cod proc. penală - dacă aceasta îndeplinește cele două condiții obligatorii prevăzute de lege: să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În raport de probele administrate în cursul judecării cauzei și cu dispozițiile legale menționate mai sus instanța de fond a reținut că împrejurările învederate de către revizuient au fost invocate de către acesta în apărare atât cu ocazia judecării fondului cauzei, cât și prin motivele de apel și de recurs formulate, fiind analizate de către instanțe în ansamblu probatoriului administrat și fiind evidențiate de către înscrisurile depuse de către inculpat la dosar pe parcursul cercetării judecătorești (documente din evidența Oficiului Registrului Comerțului care oferă date despre SC SRL și despre asociați), astfel încât nu se poate reține că acestea nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei.
În ceea ce privește susținerea revizuientului că pentru infracțiunea dedusă judecății ar fi trebuit să răspundă penal societatea comercială, prim instanță, reținând că răspunderea penală a persoanei juridice a fost instituită prin dispozițiile Legii 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, ulterior săvârșirii faptei penale reclamate de către intimați și că vinovăția revizuientului a fost analizată prin prisma calității sale de administrator și asociat al societății comerciale, a apreciat că poate fi angajată răspunderea sa penală pentru infracțiunea dedusă judecății.
Împotriva acestei soluții a declarat apel în termen legal revizuientul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că greșit s-a reținut de prima instanță că C SRL ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente, întrucât aceasta nu a funcționat niciodată în spațiul respectiv, acesta fiind în continuare al C SRL, chiar dacă aceasta avea o autorizație de funcționare expirată. A mai invocat apelantul și împrejurarea că C SRL nu a fost niciodată citată începând cu 30.01.2006 la nicio instanță, cealaltă societate fiind citată, cât și împrejurarea că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, neputând fi angajată răspunderea sa penală, câtă vreme fapta nu a fost comisă personal de către revizuient ci, de salariații săi, cărora le-a adus la cunoștință sarcinile de serviciu, inclusiv aspectele vizând volumul sonor ce nu poate fi depășit. Un alt motiv de apel, l-a constituit și încălcarea dreptului la apărare, susținând revizuientul că la judecata în fond a cererii de revizuire, a fost în imposibilitatea de a se prezenta fiind bolnav, aspect pe care l-a dovedit probator, dar care a fost ignorat de instanță.
Prin decizia penală nr.175/10 octombrie 2008, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondat, apelul declarat de către revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 144/24.03.2008, pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Târgoviște, obligându-l pe revizuient la plata sumei de 400 lei către intimatul -, reprezentând onorariul de apărător ( conform chitanței avocațială nr. 145/03.10.2008.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a aplicat just dispozițiile legale în materie, anume, cele prevăzute de art. 394 Cod proc. Penală, în sensul că împrejurările invocate de revizuient au constituit apărări formulate în căile ordinare de atac, astfel că nu se poate susține că acestea nu i-au fost cunoscut de instanțe, cu prilejul soluționării cauzei.
În legătură cu aspectele vizând greșita condamnare a revizuientului, datorită greșitei antrenări a răspunderii sale penale și nu a răspunderii penale a persoanei juridice, tribunalul a constatat că răspunderea penală a persoanei juridice nu poate fi antrenată câtă vreme Legea nr.278/2006, ce instituie răspunderea penală a persoanei juridice, a fost adoptată ulterior săvârșirii faptei pentru care a fost condamnat revizuientul, această faptă fiind comisă în perioada 2004 - 2005.
În sfârșit, în legătură cu aspectele invocate de revizuient, prin depunerea în fotocopie a contractelor nr.47/1.07.2005, și nr.125/1.07.2005 încheiate între SC SA Târgoviște și SC SRL, s-a apreciat că aceste înscrisuri nu se circumscriu disp. art.394 alin.1 lit.a proc.penală câtă vreme aceste dispoziții au în vedere nu mijloacele de probă, ci faptele probatorii, acestea din urmă trebuind să fie noi și necunoscute de instanță, ceea ce nu este cazul în speță, câtă vreme împrejurările despre care se face vorbire în aceste înscrisuri au fost cunoscute de instanțele anterioare.
De asemenea, tribunalul a observat că că în cauză nu se poate reține nici calitatea de intervenient a SC SRL, o asemenea instituție nefiind prevăzută de dispozițiile procedurale penale, iar greșita citare a acestei societăți comerciale, invocată de asemenea ca motiv de apel, nu constituie caz de revizuire, ci de contestație în anulare, cu atât mai mult cu cât acest aspect a fost invocat și în judecata cauzei în apel.
În legătură cu motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare, s-a observat că nici acesta nu este fondat, câtă vreme apelantul revizuient a fost asistat și reprezentat de apărători aleși, în toate cele 3 cicluri de judecată, în fond a cauzei, iar la judecata în fond a cererii de revizuire, cauza s-a amânat de mai multe ori pentru lipsa revizuientului, inclusiv cu ocazia dezbaterilor în fond, când la solicitarea revizuientului s-a amânat pronunțarea de la 17.03.2008 la 24.03.2008, pentru ca acesta să depună la dosar concluzii scrise.
Împotriva deciziei tribunalului și a sentinței primei instanțe, au declarat recurs în termen legal, revizuientul G și partea responsabilă civilmente SC SRL, județ D, criticându-le ca nelegale și netemeinice, susținându-se că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire, câtă vreme în cauză sunt întrunite disp. art.394 alin.1 lit.a pr.penală.
S-a invocat în acest sens existența unui înscris nou, necunoscut de instanțele ce s-au pronunțat anterior în cauză, acest înscris constituindu-l o adresă eliberată de SC SA Târgoviște, prin care se face cunoscută încheierea contractului de închiriere, acest înscris, ce a fost depus în căile extraordinare de atac, dovedind, în opinia revizuientului, împrejurarea că SC SRL nu a funcționat în acest spațiu, această societate nemaifiind de altfel citată în cauză începând cu data de 21 noiembrie 2005, hotărârile anterioare fiind pronunțate astfel cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea părților la judecată.
De asemenea, în mod greșit s-a dispus condamnarea revizuientului câtă vreme fapta nu a fost comisă personal de acesta ci, de salariații societății comerciale cărora li s-au pus în vedere sarcinile de serviciu, între care și aceea de a nu depăși limita maximă a volumului sonor acceptabil. În acest sens s-a invocat că, verificarea fonică nu a fost efectuată cu participarea vreunui reprezentant al societății și nici la toți locatarii blocului ci doar la un singur locatar. În aceste condiții, în mod greșit nu s-a dispus atragerea răspunderii penale a societății comerciale, ori a angajaților acesteia, vinovați personal și care au contribuit la săvârșirea respectivei fapte penale.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința anulării hotărârilor anterioare de condamnare și rejudecarea pe fond a cauzei.
Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de revizuire, potrivit art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul revizuientului este nefondat, iar recursul părții responsabile civilmente este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare:
În mod judicios instanțele anterioare au constatat că în cauză nu sunt întrunite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art.394 alin.1 lit.a pr.penală, pentru a se dispune revizuirea hotărârii judecătorești definitive prin care a fost condamnat revizuientul. Potrivit textului de lege sus citat, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În legătură cu aceste dispoziții, în mod constant în jurisprudență și doctrină s-a evidențiat că acest caz de revizuire este dublu condiționat, în sensul că pe de o parte trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțele anterioare ce au soluționat cauza, iar pe de altă parte, potrivit art.394 alin.2 pr.penală, trebuie ca pe baza acestor fapte sau împrejurări noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
În ceea ce privește prima condiție dintre cele expuse mai sus, practica judiciară a evidențiat că faptele sau împrejurările "noi" în înțelesul legii, se referă la faptele probatorii și nu la mijloacele de probă, prin care acestea pot fi administrate în cauză. În acest sens, nu pot fi considerate "noi" acele mijloace de probă care sunt propuse în completarea dovezilor deja administrate și totodată descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie să fie corelată cu necunoașterea acestora de către instanța de judecată.
Ori, în cauză, revizuientul a invocat, existența contractului încheiat la 1.07.2005, între SC SA Târgoviște și SC SRL (fila 57 dosar recurs), având ca obiect închirierea spațiului în care și-a desfășurat activitatea această ultimă societate comercială, contract ce a fost încheiat la 1.07.2005, pentru un termen de 5 ani, înscris e baza căruia se poate dovedi că partea responsabilă civilmente, adică SC SRL, nu era deținătoarea spațiului în incinta căruia se reține că s-a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care a fost condamnat revizuientul.
Este reală împrejurarea că acest contract de închiriere a fost încheiat la o dată ulterioară celei săvârșirii faptei pentru care a fost sancționat revizuientul, însă acest înscris nu poate fi apreciat ca având caracterul de noutate în înțelesul art.394 alin.1 lit.a pr.penală și nici aptitudinea să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuientului.
Astfel, în cursul judecății în primă instanță, finalizată cu pronunțarea hotărârii de condamnare, cât și pe parcursul formulării și susținerii căilor ordinare de atac, îndreptate împotriva hotărârii de condamnare, revizuientul și-a formulat în mod constant apărări, tot în sensul celor invocate mai sus, susținând că în perioada respectivă partea responsabilă civilmente, sus-citată nu era deținătoarea legală a spațiului și că în mod greșit a fost antrenată răspunderea civilă a acesteia, cât și răspunderea sa penală, afirmând că pentru respectiva faptă ar fi trebuit să răspundă personal angajații societății comerciale, cărora le fuseseră aduse la cunoștință atribuțiile de serviciu.
Instanțele ce au soluționat în fond și în căile ordinare de atac, cauza respectivă, au constatat însă, că deși în mod formal spațiul locativ era deținut de o altă societate comercială al cărei administrator însă era tot inculpatul revizuient, cu toate acestea autorizația de mediu a respectivei societăți expirase, astfel încât restaurantul a continuat să funcționeze în acel spațiu, iar partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat prelungirea autorizației deținute pentru funcționarea în acel spațiu.
Un element esențial în opinia primei instanțe a fost reținut prin aceea că potrivit adresei nr.1304/14.02.2002 a Primăriei Târgoviște, inculpatul nu a obținut acordul asociației de proprietari, în vederea desfășurării activității de restaurant în blocul respectiv.
Astfel, deși revizuientul a susținut că aceste aspecte nu au fost cunoscute de instanțele anterioare și prin urmare înscrisul sus amintit ar constitui motiv de revizuire, se observă că aceste susțineri sunt nefondate, câtă vreme aceste aspecte au constituit motive de apel și de recurs, instanța de recurs - Curtea de APEL PLOIEȘTI - reținând că ambele societăți, sub care a funcționat și funcționează restaurantul, au fost administrate de către inculpatul revizuient.
Prin urmare, nu se poate susține că acest înscris (contract de închiriere) reprezintă un înscris nou, circumscris noțiunii de "faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei", câtă vreme aspectele dovedite de conținutul acestui înscris au fost reținute și analizate de instanțele investite cu soluționarea în fond și în căile ordinare de atac, a infracțiunii comise de către inculpatul revizuient, iar situația învederată de către revizuient a fost amplu analizată de aceste instanțe.
Prin urmare, în mod judicios, instanța ce a soluționat în fond cererea de revizuire, cât și instanța de control judiciar a constatat că, în cauză nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de art.394 alin.1 lit.a pr.penală-
În legătură cu celelalte aspecte invocate ca motive de recurs,în prezenta cauză, Curtea observă că, de asemenea, toate acestea au fost formulate și susținute cu prilejul căilor ordinare de atac îndreptate împotriva hotărârii de condamnare.
Astfel, instanțele respective au analizat întrunirea răspunderii civile delictuale în raport cu partea responsabilă civilmente, SC SRL, cât și condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului revizuient, existența acestora fiind, de asemenea amplu analizată de instanțe, constatându-se că nu poate fi vorba de comiterea faptei de către o altă sau alte persoane, așa cum a susținut revizuientul.
Nu în ultimul rând, în legătură cu susținerea vizând existența unei răspunderi penale a persoanei juridice, în mod judicios s-a observat de către instanța de apel că atâta vreme cât fapta dedusă judecății a fost comisă în cursul anilor 2004 - 2005, nu era posibilă antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice, deoarece această răspundere a fost instituită printr-un act normativ adoptat ulterior consumării faptei și anume, prin Legea nr.278/2006.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice și că aspectele învederate de către revizuientul G nu se încadrează în dispozițiile exprese și limitative care statuează admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, astfel încât recursul declarat de acesta urmează a fi respins ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
În legătură cu recursul declarat de SC SRL se observă că această societate comercială (care de altfel nu a formulat cerere de revizuire, cerere formulată personal doar de revizuientul G) nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr.144/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, astfel încât, potrivit dispozițiilor legale, recursul într-o astfel de situație este inadmisibil, legea neprevăzând posibilitatea exercitării căilor ordinare de atac "omisso medio", astfel încât recursul urmează a fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.a pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient G, domiciliat în Târgoviște, B-dul.-, -.5,.11, județul D și ca inadmisibil decursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în localitatea,-, județul D, împotriva deciziei penale nr.175/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.144/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă fiecare recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.
-
2 ex./16.03.2009
f-
f
Judecătoria Târgoviște
a-
G,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
