Furtul (art.208 cod penal). Decizia 21/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 21
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.288/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărârii și în rejudecarea reducerea pedepsei sub minimul special, inculpatul fiind bolnav.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri care sunt temeinice și legale.
Inculpatul, având cuvântul, solicită punerea sa în libertate, ținând cont de actele medicale aflate la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1260/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art.83 pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.-.09.2006 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la 06.11.2006 prin neapelare, pentru săvârșirea infr.prev. de art.180 al.2 pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate prin prezenta sentință, în total 4 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art.71 pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 25.07.2007 și arestarea preventivă din 26.07.2007 la zi.
În temeiul art.350 al.1 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art.14 și art.346 al.1 pr.pen. coroborat cu art.998 civ. a fost obligat inculpatul la plata către Press Media a sumei de 899 lei, la plata către a sumei de 800 lei, la plata către Euro 2000 a sumei de 1067,25 lei, la plata către a sumei de 670 lei, la plata către a sumei de 889 lei, la plata către a sumei de 1030 lei, la plata către România a sumei de 3.000 lei și la plata către Cash Tas umei de 1069,81 lei cu titlu de despăgubiri civile date de contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat și nerestituite.
S-a luat act că părțile vătămate și L nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În temeiul art.118 al.1 lit.e și al.4 pen. s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului marca Nokia 1800 sustras de inculpat de la partea vătămată și nerestituit acesteia și a sumei de 1.420 lei reprezentând contravaloarea telefonului marca Nokia 6110 navigator sustras de la partea vătămată L și nerestituit acesteia.
În temeiul art.191 al.l pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel, în data de 03.05.2006, în jurul orelor 11,00 - 11,30 inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând Press Media din centrul comercial, stand C6, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 7370 întrucât dorea sa-l cumpere și în timp ce vânzătoarea întocmea actele necesare încheierii contractului, profitând de neatenția acesteia a sustras telefonul mobil și a părăsit magazinul sub pretextul că merge să schimbe euro în lei la o casă de schimb valutar din apropiere. În data de 06.09.2006, în jurul orelor 16,30 inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând Mobil din centrul comercial, stand E 16, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 7370 întrucât dorea să-l cumpere și în timp ce vânzătoarea întocmea actele necesare încheierii contractului, profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras telefonul mobil și a părăsit magazinul sub pretextul că merge să schimbe dolari în lei la o casa de schimb valutar din apropiere. În data de 09.09.2006, inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând Euro din centrul comercial, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătorului să-i prezinte un telefon mobil marca întrucât dorea să-l cumpere și în timp ce vânzătorul întocmea actele necesare încheierii contractului, profitând neatenția acestuia, inculpatul a sustras telefonul mobil, și a părăsit magazinul sub pretextul că actele urmează să fie încheiate pe numele soției sale care se afla intr-un magazin din apropiere, a părăsit magazinul. În data de 29.03.2007, în jurul orelor 17,00, inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând.Com. din centrul comercial, stand C1, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătorului să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia întrucât dorea să-l cumpere în timp ce vânzătorul întocmea actele necesare încheierii contractului, profitând neatenția acestuia, inculpatul a sustras telefonul mobil, înlocuindu-l cu unul defect și a părăsit magazinul sub pretextul că se deplasează până la autoturismul său pentru a aduce banii necesari achitării telefonului. În data de 04.04.2007, în jurul orelor 11,00 inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând din centrul comercial Euro, stand T 9, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 6230 i întrucât dorea să-l cumpere și în timp ce vânzătoarea întocmea certificatul de garanție, profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras telefonul mobil și a părăsit magazinul sub pretextul că merge să schimbe euro în lei la o casă de schimb valutar din apropiere. În data de 05.04.2007, în jurul orelor 10,20-10,30, inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând din centrul comercial, stand B 2, str.- 9 - din T și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 7370 întrucât dorea să-l cumpere și în timp ce vânzătoarea s-a aplecat să ia o plasă din spatele pultului în care să pună telefonul mobil pe care inculpatul dorea să-l cumpere, profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras telefonul mobil și a părăsit magazinul sub pretextul că merge să schimbe valuta în lei la o casă de schimb valutar din apropiere. În data de 19.06.2007, în jurul orelor 16,00 inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând Arsis din nr.7, din T și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 8800 și în timp ce vânzătoarea întocmea certificatul de garanție, profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras telefonul mobil și a ieșit din magazin. În data de 23.07.2007, în jurul orelor 10,00, inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând din centrul comercial și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 6110 și în timp ce vânzătoarea întocmea actele necesare încheierii contractului, profitând de neatenția acesteia, inculpatul a sustras telefonul mobil și a ieșit din magazin, inculpatul a sustras telefonul mobil și a ieșit din magazin sub pretextul că merge să cumpere o plasă în care să pună telefonul. În data de 23.07.2007, în jurul orelor 11,00, inculpatul s-a deplasat la magazinul aparținând Romania - Sucursala T din hypermarket-ul Real, a solicitat vânzătoarelor și să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 8800 și în timp ce vânzătoarele întocmeau actele necesare încheierii contractului, profitând de neatenția acestora, inculpatul a sustras telefonul mobil și a ieșit din magazin sub pretextul că merge până la mașina pentru a-și lua cardul bancar. În data de 24.07.2007, în jurul orelor 10,45-11,15, inculpatul s-a deplasat la raionul birotica din cadrul magazinului Metro 1 T, situat pe Calea, ND 59 Km 8 și a solicitat vânzătoarei să-i prezinte un telefon mobil marca Nokia 6288 întrucât dorea să-l cumpere. După prezentarea telefonului, inculpatul a fost îndrumat spre casiera raionului, pentru a achita telefonul, timp în care inculpatul a profitat de neatenția celor doua vânzătoare și a sustras telefonul mobil, iar apoi sub pretextul că nu avea legitimația Metro, a părăsit raionul în vederea întâlnirii cu soția sa de la care urma să ia o legitimație.
În drept, fapta inculpatului care, în baza aceleași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, a săvârșit un număr de 10 acte materiale de sustragere de bunuri cu scopul de a le folosi pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, art.208 al.1, art.209 al.1, lit. e pen. cu aplicarea art.41 al.2.pen. respectiv latura obiectivă constând în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, iar latura subiectivă constând în intenția directă a inculpatului, prevăzând și urmărind rezultatul, de însușire fără drept a bunurilor fără consimțământul părților vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 pen. instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în partea specială (între 3-15 ani închisoare pentru furt calificat), pericolul social concret al faptei (furtul din magazine), împrejurările în care a fost săvârșit (într-un loc public), numărul mare de acte materiale (10), antecedentele penale ale inculpatului (chiar dacă nu este vorba de același gen de faptă, ea scoate în evidență înclinația inculpatului de încălcare a normei penale substanțiale), date din care rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură și prin același mod de operare pe raza altor orașe, atitudinea nesinceră și evazivă.
Instanța de fond nu a reținut circumstanțele atenuante invocate de inculpat întrucât, deși a revenit ulterior în cursul judecății și a recunoscut unele acte materiale iar altele le-a acceptat ca posibil a fi săvârșite datorită faptului că mai ține minte, pericolul social concret dat de locul în care au fost săvârșite și frecvența lor mare, este unul mare care exclude posibilitatea reținerii de circumstanțe atenuante chiar și în ipoteza recunoașterii tuturor actelor materiale.
Prin urmare, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru săvârșirea infr.prev. de art.208 al.1 și 4 - art.209 al.1 lit.e pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, de 3 ani închisoare, având în vedere că este pentru prima dată judecat pentru o infracțiune de acest gen.
În temeiul art.83 pen. instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an si 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penala nr.2468/19.09.2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă la 06.11.2006, prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 al.2 pen. având în vedere că în termenul de încercare al acestei pedepse, inculpatul a săvârșit infracțiunea continuată pentru care este judecat în cauza pendinte, epuizată prin ultimul act material la data de 24.07.2007.
Ca o consecință a revocării, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an si 2 luni închisoare alături celei aplicate prin prezenta sentință, în total 4 ani și 2 luni închisoare.
În privința pedepsei accesorie, instanța de fond a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu va interzice inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prev. de art.64 lit.a teza a II a pen. reținând că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I pen.
În același sens, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c pen. trebuie analizat în contextul faptei săvârșite de inculpat, constatând că față de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că acesta nu s-a folosit la săvârșirea faptelor nici de o funcție, nici de o profesie și nici de activitate organizată conform legii, aspecte ce nu au legătură cu cauza.
Prin urmare, în temeiul art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen.
În temeiul ar.88 al.1 pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului reținerea pe 24 de ore din data de 25.07.2007 si arestarea preventiva din 16.07.2007, menținând starea de arest a inculpatului, în temeiul art.350 al.1 pr.pen.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art.998 civ. care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Prin actele materiale de furt, inculpatul a generat prejudicii părților vătămate constituite părți civile în cauză, inculpatul având obligația legală de acoperire a acestui prejudiciu, în cauză doar prin echivalent având în vedere că restituirea în natură nu este posibilă.
Ca atare, instanța de fond a avut în vedere sumele de bani invocate de părțile civile ca fiind prețul bunurilor sustrase de inculpat și necontestate sub aspectul cuantumului, astfel încât, în temeiul art.14 și art.346 al.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata acestui prejudiciu astfel: către Press Media suma de 899 lei, către suma de 800 lei, către Euro 2000 suma de 1067,25 lei, către suma de 670 lei, către suma de 889 lei, către suma de 1030 lei, către România suma de 3.000 lei și către Cash T suma de 1069,81 lei.
Instanța de fond a luat act că părțile vătămate și L nu s-au constituit părți civile în procesul penal și prin urmare, a dispus în temeiul art.118 al.1 lit.e și al.4 pen. confiscarea sumei de 3.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului marca Nokia 1800 sustras de inculpat de la partea vătămată și nerestituit acesteia și a sumei de 1.420 lei reprezentând contravaloarea telefonului marca Nokia 6110 navigator, sustras de la partea vătămată L și nerestituit acesteia.
În baza art.191 al.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul apelant, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate și punerea sa în libertate, deoarece este pensionat de boală, de mic copil a urmat tratamente psihiatrice, dar în penitenciar nu primește niciun tratament, astfel că situația sa medicală s-a înrăutățit.
Susținând oral apelul, apărătorul inculpatului a solicitat coborârea pedepsei aplicate, sub minimul special.
Prin DP nr. 288/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant (fiul lui și, născut la 26.03.1979 în T, județul T, domiciliat în T,-, județul T, cetățenie română, studii gimnaziale, cunoscut cu antecedente penale, CNP -) împotriva sentinței penale nr. 1260 din 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art. 381.C.P.P. s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelată - 20.05.2008 - la zi și menținută în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma criticilor aduse prin motivele de recurs și din oficiu în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2.C.P.P. a reținut următoarele:
Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată fiind individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72.C.P.P. respectiv gradul de pericol social mare al faptei, fiind reținută în sarcina inculpatului o infracțiune continuată de furt din magazine, deci din locuri publice, numărul mare de acte materiale, respectiv 10, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, iar perseverența sa infracțională rezultă și din împrejurarea că acesta este cercetat și pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură, folosind același mod de operare, însă pe raza altor localități.
Inculpatul invocă și solicită aplicarea circumstanțelor atenuante, deoarece a recunoscut săvârșirea faptelor, dar prima instanță a înlăturat această apărare, reținând corect atitudinea nesinceră și evazivă a inculpatului care nu a sprijinit organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului și doar în timpul judecății a revenit asupra atitudinii sale, recunoscând săvârșirea unor acte materiale și acceptând că ar fi posibilă săvârșirea altora.
Prima instanță a avut în vedere vârsta inculpatului, sănătatea precară a acestuia, atât la stabilirea pedepsei, cât și în timpul desfășurării procesului penal, aplicând o pedeapsă egală cu minimul special, respectiv 3 ani.
Modalitatea de executare a pedepsei este determinată de obligația instanței de a revoca beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2468 din 19.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, iar cuantumul pedepsei totale de 4 ani și 2 luni închisoare este rezultatul aplicării dispozițiilor imperative ale art. 83.
Cod PenalSusținerile inculpatului, că afecțiunile de care acesta suferă s-au agravat în penitenciar și că nu beneficiază de tratament medical adecvat, nu sunt dovedite, deoarece la dosarul cauzei nu există nicio expertiză care să certifice aceste susțineri și nici împrejurarea că afecțiunile pe care le are acesta nu pot fi tratate în rețeaua penitenciarelor.
Din raportul de expertiză psihiatrico-legală efectuat de IML T rezultă că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu faptele săvârșite, aspect ce a determinat aplicarea unei pedepse egale cu minimul special.
Corect este individualizată și pedeapsa accesorie aplicată, fiind motivată interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b.
Cod PenalAvând în vedere cele reținute și apreciind legală și temeinică sentința apelată, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 1260 din 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Văzând că inculpatul se află în stare de arest preventiv, n baza art. 381.C.P.P. s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței apelată - 20.05.2008 - la zi și s-a menținut în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului solicitând, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ținând cont și de starea de sănătate a acestuia.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocat, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, se constată că, Judecătoria Timișoaraa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, în baza materialului probator existent în cauză, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.e Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, încadrarea juridică fiind cea legală și în mod just s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată prin SP nr. 2468/19.09.2006, a Judecătoriei Timișoara.
În principal, inculpatul a criticat, în recursul formulat, modul de individualizare al pedepsei rezultante, în cuantum de 4 ani și 2 luni închisoare, solicitând reducerea acestei pedepse.
Curtea apreciază că, instanța de fond a aplicat pentru pedeapsa reținută în sarcina sa, minimul special prevăzut de legea penală, neexistând temei pentru aplicarea unor circumstanțe atenuante facultative, neexistând nici un alt caz de reducere a pedepsei, iar revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, de 1 an și 2 luni închisoare, este obligatorie.
De altfel, reducerea pedepsei nu se impune nici sub aspectul gradului de pericol social ridicat al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, a modalității în care a fost ea săvârșită, infracțiunea respectivă cuprinzând 10 acte materiale, neputând fi neglijată nici starea de recidivă postcondamnatorie, în care se află inculpatul, astfel că cererea inculpatului formulată prin apărător, apare neîntemeiată.
Reducerea pedepsei raportat la unele probleme medicale invocate de inculpat, apare un alt motiv de recurs neîntemeiat, deoarece eventualele probleme medicale pe care le-ar avea inculpatul trebuie constatate prin expertiză medico - legală, această situație putând fi valorificată printr-o altă instituție de drept procesual penal.
Instanța apreciază că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, prin repararea prejudiciului material suferit de către părțile civile, fiind valorificat principiul reparării integrale a pagubei.
Neexistând motive de casarea a hotărârii penale recurate, tribunalul respingând în mod judicios apelul formulat de către inculpat, menținând hotărârea primei instanțe, pentru argumentele arătate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Curtea, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada de arest preventiv din data de 22.10.2008 la zi și va menține măsura arestării până la emiterea mandatului de executare a pedepsei.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.288/A/22.10.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv din data de 22.10.2008, la zi și menține această măsură până la emiterea mandatului de executare a pedepsei.
În baza art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul MJ a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/23.01.2009
Dact: 2 exempl/ 23 Ianuarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
