Furtul (art.208 cod penal). Decizia 247/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.247
Ședința publică din data de 5 martie 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 17.06.1984 și, fiul lui și, născut la 24.09.1986, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.265/27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței penale nr.810/13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr-.
S-a desființat sentința penală nr.810/13.09.2007 în parte, în latură penală, s-a înlăturat aplicarea art.64 lit.a, teza I p, cu privire la ambii inculpați, referitor la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția începând cu 17.05.2007, la zi.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale nr.810/13.09.2007 pronunțată de Judecătoriaa
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, care substituie pe avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.7417/2008 și recurentul inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.855/2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați.
Recurentul inculpat personal și prin avocat, depune la dosar un memoriu și declară că nu are cereri de formulat.
Recurentul inculpat personal și prin avocat, declară că nu au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de casare.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că s-a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.265/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.810/13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău prin care inculpatul a fost condamanat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În susținerea motivelor de recurs arată că recurentul inculpat, pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a avut o poziție constantă în sensul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, chiar coinculpatul, declarând la instanța de fond - fila 16, că nu a comis infracțiunea. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, reținerea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriilor cu audierea martorului, care a fost citat la instanța de fond dar nu a putut fi ascultat, fiind plecat din țară la acel moment.
În subisidiar, față de poziția constată avută de inculpatul solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c p, achitarea inculpatului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică decizia penală nr.265/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința penală nr.810/13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
In opinia inculpatului pedeapsa aplicată este prea aspră față de circumstanțele reale în care a săvârșit fapta și datele personale, respectiv a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetarea penală, iar prejudiciul a fost recuperat.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, pe fond aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de cei doi inculpati împotriva deciziei penale nr.265/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.810/13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, apreciind că acestea sunt legale și temeinice. Instanțele au reținut corect, pe baza materialul administrat în cauză încadrarea juridică a faptei, vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de furt în stare de recidivă, constând în acea că la data de 16 mai 2007, cei doi au pătruns în locuința părții vătămate de unde au sustras 2 telefoane mobile.
Vinovăția inculpaților rezultă din probele administrate la urmărirea penală, la instanța de fond, procesele verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile date de partea vătămată, martori și inculpați pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Inițial inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, ulterior, cei doi s-au înțeles ca inculpatul să preia activitatea infracțională. Pedeapsa aplicată inculpaților este corect individualizată, cu respectarea disp.art.72 p, sancțiunea aplicată fiind orientată spre minimul prevăzut de lege. S-a avut în vedere că aceștia sunt recidiviști.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că este nevinovat și solicită audierea martorului care în prezent a revenit în țară fiind plecat în Italia. Menționează că la instanța de fond a cerut să fie supus testului poligraf pentru confirmarea realității declarațiilor date, însă cererea a fost respinsă. Consideră că la dosar nu există probe care să-l incrimineze, afară de declarația coinculpatului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că își menține declarațiile date la instanța de fond și că a comis singur fapta, nu menține declarațiile privind participarea coinculpatului, acuzându-l pentru că a vrut să se răzbune pe acesta.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.810/13.02.2007 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus condamnarea inculpaților, zis "", ( fiul lui și, născut la 17 iunie 1984, în municipiul V, județul V, cu același domiciliu, str.-,.372,.B,.9, cetățean român, absolvent 8 clase, serviciul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, recidivist) și zis "" (fiul lui și, născut la 24 septembrie 1986 în municipiul V, județul V, cu același domiciliu-, cetățean român, absolvent 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, serviciul militar nesatisfăcut, recidivist), ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a și i cu aplic. art.37 lit.a cod penal, la pedepsele de câte 3 ani închisoare și câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.61 alin.2 cod penal s-a revocat liberarea condiționată pentru resturile din pedepsele neexecutate, respectiv 215 zile din sancțiunea aplicată inculpatului prin sentința penală nr.741/2006 a Judecătoriei Onești și 413 zile din sancțiunea aplicată inculpatului prin sentința penală nr.4/04.02.207 a Judecătoriei Vaslui, urmând ca după contopirea cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, fiecare să execute în final, câte 3 ani închisoare.
Conform art.71 cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b cod penal.
S-a menținut starea de arest, iar potrivit art.88 cod penal s-a computat din pedepsele aplicate durata executată, începând cu data de 17 mai 2007, la zi.
În latură civilă, s-a constatat că prejudiciul produs părții vătămate a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor sustrase.
Potrivit art.118 lit.b cod penal s-a dispus confiscarea corpurilor delicte, găsite la locul comiterii infracțiunii și ridicate de către organele de poliție, respectiv două perechi de mănuși din țesătură de culoare albă cu portocaliu, o cheie reglabilă și o șurubelniță.
În fine, conform art.116 cod penal, s-a luat și măsura de siguranță a interzicerii dreptului inculpaților de a se afla pe raza municipiului B, pe o perioadă de 2 ani, după terminarea executării pedepsei.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14 mai 2007, în înțelegere inculpații, și martorul, toți domiciliați în municipiul V, succesiv s-au deplasat în municipiul B ( primii sosind dimineața, iar terțul în cursul serii), cazându-se la hotelul "", amplasat pe strada - -.
După două zile, respectiv la 16 mai 2007, în jurul orelor 9,30, luând asupra lor instrumente apte efracției (cheie reglabilă - "mops", o șurubelniță și două perechi de mănuși), coinculpații au mers în centrul localității, unde împreună au urcat la ultimul etaj al unui bloc din zona Complexului Mc.,s, pătrunzând, fără drept în apartamentul părții vătămate.
Potrivit înțelegerii prealabile inițial, inculpatul a sunat la ușa apartamentului și constatând că nu răspunde nimeni, prin folosirea șurubelniței a desfăcut ornamentul yalei, după care a rupt butucul cu ajutorul cheii reglabile.
În aceste condiții ambii făptuitori s-au introdus în imobil, procedând la căutarea unor sume de bani ori bijuterii iar în final, negăsind bunurile care-i interesau, de pe o masă și-au însușit două telefoane mobile, marca Nokia.
Având asupra lor bunurile sustrase, s-au reîntâlnit cu martorul și împreună s-au deplasat în municipiul F, abandonând butucul rupt al yalei încă de la plecare, iar corpurile delicte folosite în activitatea infracțională (mănușile, șurubelnița și cheia reglabilă), la ieșirea către localitatea, unde de altfel au fost depistați de un echipaj de jandarmi.
Existența faptelor și vinovăției s-au stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpatului cu procesul verbal de cercetare a locului faptei și ridicarea corpurilor delicte, acela privind depistarea făptuitorilor și fotografiile judiciare anexate.
S-a stabilit că prejudiciul în sumă de 1200 lei produs avutului particular a fost recuperat prin restituirea celor două telefoane găsite cu ocazia percheziției efectuate de către echipajul de jandarmi, asupra celor doi inculpați.
Starea de recidivă post condamnatorie s-a constatat în raport de pedepsele de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.741/5 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Onești și 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.4/04 ianuarie 2007 Judecătoriei Vaslui, din a căror executare aceștia s-au liberat condiționat la data de 8 mai 2007 și respectiv 4 aprilie 2007.
S-a apreciat că față de modalitatea de operare, valoarea prejudiciului, conduita adoptată de inculpați în cursul urmăririi penale și judecății, în sensul îngreunării aflării adevărului, precum și numeroasele condamnări suferite anterior pentru fapte de același gen, prezervarea ordinii publice și resocializarea acestora pot fi realizate atât prin revocarea beneficiului liberării condiționate, dar și prin luarea măsurii de siguranță a interzicerii drepturilor de a se afla pe raza municipiului B pe o perioadă de 2 ani, potrivit art.116 cod penal.
S-a menținut totodată starea de arest, constatându-se că temeiurile de fapt și de drept ce au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, la judecata căilor de atac.
Sentința primei instanțe a fost modificată în parte în latură penală, prin decizia penală nr.265/27.11.2007 a Tribunalului Buzău, care admițând apelurile declarate de coinculpați a înlăturat disp.art.64 lit.a teza I cod penal, respectiv interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie pentru ambii inculpați.
Restul dispozițiilor hotărârii atacate s-au menținut, respingându-se ca neîntemeiate criticile invocate privind inexistența faptei și vinovăției pentru apelantul și greșita individualizare a cuantumului pedepsei în ce privește apelantul.
Hotărârile sus-menționate au fost recurate în termenul legal de către ambii inculpați și, susținându-se că sunt afectate de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reiterând aspectele invocate la primele grade de jurisdicție, prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul a arătat că în mod greșit a fost condamnat, deși prin probele administrate, inclusiv declarația inculpatului s-a dovedit că datorită stării de beție în care se afla nu a participat la comiterea faptei, înțelegând să rămână într-un parc, în așteptarea acestuia.
Ca urmare, s-ar impune admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare, reținerea cauzei spre rejudecare și completarea probelor prin audierea martorului ce nu a putut fi prezentat la cercetarea judecătorească, fiind plecat din țară.
În subsidiar s-a solicitat achitarea conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc.penală și exonerarea de orice răspundere penală, singurul autor al faptei fiind coinculpatul.
La rândul său, recurentul a considerat că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele reale în care a comis sustragerea dar și datele personale, el recunoscând, regretând fapta și colaborând cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului.
A susținut că scopul acesteia ar putea fi atins prin atenuarea răspunderii penale, reducându-se cuantumul sancțiunii sub limita minimă specială înscrisă sub art.209 al.1 cod penal.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate ce constituie cazurile de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct. 18 și 14 cod proc.penală, precum și din oficiu conf. alin.2 și 3, art.385/8 din același cod, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția recurenților și s-au stabilit corect de către instanțele anterioare, găsindu-și corespondent în probele pertinente și concludente administrate în cauză, ce au fost complet analizate și just apreciate.
În speță, este de necontestat că după liberarea condiționată din executarea altor pedepse privative de libertate aplicate pentru infracțiuni de același gen, recurenții și au întreținut relații frecvente, întâlnindu-se în locuința martorului din municipiul V, învecinată cu aceea folosită de inculpatul.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, inclusiv în fața procurorului și în prezența apărătorului desemnat din oficiu, acesta din urmă a relatat cu lux de amănunte împrejurările în care s-a comis furtul prin efracție, din apartamentul părții vătămate, amplasat în blocul 11, pe strada - din municipiul B, la data de 16 mai 2007 în jurul orelor 9,00.
Astfel, el a recunoscut că acceptând propunerea prietenului său, coinculpatul, în ziua de 14 mai 2007 și folosind un maxi taxi, împreună s-au deplasat în municipiul B, cu scopul de a comite furturi, iar după întâlnirea cu martorul, care poseda acte de identitate, toți trei s-au cazat la un hotel din apropierea din localitate.
A explicat totodată, că după circa 2 zile, astfel cum stabiliseră, cei doi recurenți au trecut la punerea în aplicare a rezoluției infracționale, sens în care luând asupra lor două perechi de mănuși, o cheie reglabilă tip "mops" și o șurubelniță, au mers într-un bloc vis-a-vis de complexul Mc. s, iar la ultimul etaj au pătruns într-o garsonieră, după ce în prealabil inculpatul a apelat locatarul, prin sonerie și a distrus încuietoarea cu care era asigurată ușa.
În continuare, nereușind să identifice locul unde ar fi fost ascunse sume de bani ori bijuterii, de pe o masă și-au însușit cele două telefoane mobile, care s-au aflat în posesia acestuia din urmă, până la momentul preluării de către cel de-al doilea echipaj de jandarmi, după depistarea în zona de nord a orașului F ( ieșirea spre T).
Deși a confirmat că la data de mai sus a însoțit coinculpatul până în apropierea locului faptei, recurentul, s-a apărat constant că nu ar fi participat la aplicarea rezoluției infracționale, el rămânând în așteptare într-un parc, situat în apropierea blocului în care s-a comis furtul.
A menționat că nu ar fi avut nici o contribuție la prejudicierea părții vătămate, având reprezentarea că acesta se întâlnește cu o prietenă din localitatea respectivă.
Aceste apărări au fost preluate ulterior de recurentul chiar în unele declarații date la urmărirea penală, în cursul cercetării judecătorești, precum și prin memoriile depuse în cadrul exercitării căilor ordinare de atac, susținându-se că ar fi comis singur fapta dedusă judecății.
Atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit vreo ordine de preferință a forței doveditoare, pentru probele administrate, în raport de momentul procesului penal, cât declarațiile inițiale au fost menținute de inculpatul inclusiv după confruntarea cu recurentul și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, justificat instanțele anterioare le-au reținut drept concludente și pertinente pentru aflarea adevărului, concernul fraudulos prestabilit între cei doi, privind asigurarea unor condiții optime de detenție fiind nu numai o motivație rezonabilă, dar și notorie, specifică persoanelor ce au executat condamnări în aceleași locuri de deținere.
Pe de altă parte, împrejurările învederate în declarațiile reținute ca mijloace de probă, se coroborează atât cu constatările proceselor verbale de cercetare la fața locului, acela de depistare, identificare și verificare a recurenților și martorului, ocazie cu care unul dintre telefoanele mobile aparținând părții vătămate s-a descoperit asupra recurentului, iar în zona municipiului F (E 85 - ) s-au identificat între altele două perechi de mănuși, precum și celelalte corpuri delicte, recunoscute ca fiind folosite în activitatea infracțională.
Separat de aceasta, mijloacele de probă sunt susținute și de biletul interceptat de administrația B, transmis de acest recurent prietenului său coinculpat, din care rezultă fără dubiu încercarea de a-l influența să preia asupra sa întreaga activitate infracțională, sugerându-i împrejurările ce ar trebui să fie declarate și asigurându- asupra sprijinului pe care i-l va acorda pe perioada detenției.
Prin urmare, dovedindu-se prin probe pertinente și concludente, specifice aflării adevărului în cazul sustragerilor din apartamente situate în blocuri cu mai multe etaje, în cursul dimineții când de regulă, traficul locatarilor este redus și în grup cu participarea mai multor făptuitori, că la data de 16 mai 2007 în jurul orelor 9,00, în înțelegere și prin efracție, conjugându-și actele materiale, coinculpații și, fără drept au sustras bunuri în valoare de 1200 lei aparținând părții vătămate, sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, iar condamnarea acestora potrivit art.208 al.1 - art.209 alin.1 lit.a și i cod penal, este legală.
În atare situație, față de limitele art.385/14 alin.1 cod proc.penală privind condițiile reținerii cauzelor spre rejudecare pentru completarea probelor la al treilea grad de jurisdicție, cererea formulată de recurentul în vederea audierii martorului, nu se justifică.
Ea reprezintă, mai degrabă, o încercare de tergiversare a judecății, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că în prezent martorul ar fi revenit în țară, iar din materialul dosarului rezultă că el nu s-a aflat la locul faptei și nici nu a avut cunoștință de rezoluția infracțională pusă în aplicare de cei doi recurenți.
Și pedepsele aplicate sunt juste, criteriile de individualizare înscrise sub art.72 cod penal interpretându-se corespunzător.
Chiar dacă prejudiciul produs avutului particular este relativ redus, modalitatea de operare în timpul dimineții, într-un apartament situat în zona centrală a municipiului B,folosindu-se instrumente anume confecționate pentru dislocarea încuietorilor și mănuși apte înlăturării urmelor dactiloscopice, acțiunea de grup infracțional, constituit la câteva zile după punerea în libertate condiționată din executarea unor multiple condamnări pentru fapte de același gen și prin deplasarea la mare distanță din localitatea de domiciliu, unite cu atitudinea nesinceră adoptată în cursul procesului penal, justifică cuantumul și modalitatea de executare a sancțiunilor aplicate, neexistând temeiuri legale pentru reducerea acestora ori atenuarea răspunderii penale conform art.74 cod penal.
Concluzionând, sub aspectele analizate hotărârile atacate sunt drepte și conforme legii, iar criticile invocate în principal și subsidiar nefiind întemeiate, recursurile declarate de inculpați se vor respinge ca nefondate, conform art.385/15 pct.1 lit.b cod proc.penală.
Întrucât recurenții au fost cercetați și judecați în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr.17 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Buzău și reținuți potrivit Ordonanței nr.-/2007, conf. art.88 cod penal se va computa din durata pedepselor, durata executată, inclusiv în baza mandatelor nr.9/ 2007, începând cu data de 17 mai 2007, la zi.
Văzând și disp.art.192 al.2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.265/27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 810/13 septembrie.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, ca nefondate.
din durata pedepsei reținerea conform ordonanței nr. -/2007și arestarea preventivă în baza mandatelor nr.9/ 2007 emise de Judecătoria Buzău, începând cu data de 16 mai 2007, la zi.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.NE
MM
6 ex./24.03.2008
f -
Judecătoria Buzău
a-
;
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Elena Negulescu, Cristina Georgescu
