Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 248/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.248
Ședința publică din data de 05 martie 2008,
PREȘEDINTE: Diaconu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
JUDECĂTOR 3: Georgescu Cristina
GREFIER: - - -
&&&&
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.4/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr- și s-a desființat în parte sentința penală în ceea ce privește latura penală în sensul limitării conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului, respectiv interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art.71, art.64 alin.1 lit.a, teza I cod penal.
s-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale.
s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.381 alin.1 cod proc.penală s-a dedus timpul de arestare scurs de la 14.11.2007 (data pronunțării hotărârii) la zi.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului de Avocați D, lipsind intimatul inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P și intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a dat posibilitatea domnului avocat să ia legătura cu recurentul inculpat.
Se aduce la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da declarație și în fața instanței de recurs, în situația în care dorește, acesta precizând că este de acord.
S-a luat declarație inculpatului recurent, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată că intimatul inculpatul nu a avut apel declarat și nici recurs, motiv pentru care din eroare s-a dispus citarea lui și emiterea unei delegații pentru asistență judiciară din oficiu. În cauză există doar recursul declarat de inculpatul.
Se ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului pentru recurentul inculpat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat critică decizia penală nr.4/14 ian.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentința penală mr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa întrucât deși în cauză i s-au aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, iar sub aspectul modalității de executare nu se putea alege o altă modalitate, instanțele trebuia să fi dat o mai mare eficiență dispozițiilor art.74 lit.c și să-l raporteze la art.72 Inculpatul C.P.P. nu este la prima abatere, avea un rest de pedeapsă și s-a bucurat de liberarea condiționată. Apreciază că față de urmările incidentului și dând relevanță probelor administrate, în cauză nu a existat o tulburare deosebită a liniștii publice. consideră că instanța de apel putea să dea eficiență disp.art.74 lit.c și să reducă pedeapsa sub minimul de 3 ani închisoare. . este o măsură gravă, sub aspectul modalității de executare, și apreciază că este o măsură prea aspră luată față de inculpat, în condițiile în care altor inculpați pentru aceleași fapte li s-au aplicate pedepse cu suspendarea. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.4/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentința penală nr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa și pe fond redozarea cuantumului pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.4/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentința penală nr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, ca nefondat, întrucât cele două hotărâri sunt legale și temeinicie. Instanțele au reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei deduse judecății, vinovăția inculpatul rezultând din robele administrate.
Pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel reprezintă minimul prevăzut de textul de lege incriminator. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare și apreciază că față de circumstanțele atenuante ale acestuia, concursul de infracțiuni, împrejurarea că este recidivist, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.211 p, art.197 cp, art.208 p, nu există motive pentru redozarea cuantumului pedepsei și reținerea circumstanțelor cu consecința scăderii pedepsei sub minimul prevăzut de textul de lege.
Recurentul inculpat având personal cuvântul solicită reducerea cuantumului pedepsei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, în baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02 noiembrie 1980 în oralul B, județul I, deținut în Penitenciarul d e Maximă siguranță la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.penală, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.192 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 06 noiembrie 1971, domiciliat în comuna, județul D, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal, s-a dispus, pe timpul executării pedepselor aplicate, ca cei doi inculpați să fie lipsiți de exercițiul drepturilor prevăzute de art. de art.64 lit.a, b cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpaților, fiul lui și, născut la data de 14 octombrie 1981, domiciliat în P, Cartier V, județul D, fiul lui și, născut la data de 10 septembrie 1983, domiciliat în P, cartier V, județul D, fiul lui și, născut la data de 22 mai 1983, domiciliat în, str.- -, Cămin Nefamiliști, Liceu, Camera 2, județul D și, fiica lui și, născută la data de 30 iulie 1982, domiciliată în P,-, județul D, la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.81, 82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor 4 inculpați pe un termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
s-a atras atenția celor 4 inculpați asupra dispozițiilor art.83 cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare vor săvârși din nu vreo infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, se va revoca măsura luată și se va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art.350 cod proc.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 28.04.207 la zi.
s-a luat act că partea vătămată, domiciliată în P, Cartier V, nr.80, județul D, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat,
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La 28.4.2007, la domiciliul inculpatului din localitatea P - Cartier V, județul D, se aflau inculpații, și martorii, și.
În jurul orelor 19,30 - 20,00 inculpații, și au plecat cu o căruță să probeze un, iar când au ajuns în aproprierea magazinului situat de Școala V, a oprit să cumpere bere, și au intrat în magazin, iar a rămas în căruță.
În acest timp pe stradă se deplasau martorii, și, iar când au ajuns în dreptul atelajului a rămas să discute cu cu care se cunoștea din penitenciar.
Când a ieșit din magazin și l-a văzut pe, pe fondul unui conflict mai vechi, a luat o furcă din căruță, vrând să-l lovească pe acesta, însă a intervenit, care i-a smuls furca din mână lui, l-a lovit cu ea, apoi cei doi s-au lovit reciproc.
și au fugit spre domiciliul celui din urmă, iar a plecat cu căruța la domiciliul lui, anunțându-i pe cei prezenți despre cele întâmplate, fapt c i-a determinat pe inculpații, și să plece cu căruța în căutarea lui.
Când au ajuns în zona barului numitului, aceștia s-au întâlnit cu, și, iar inculpatul s-a manifestat violent, l-a lovit cu pumnul în față pe numitul, confundându-l cu și i-a adresat injurii martorei, care a intervenit în apărarea fiului ei, determinându-i să se refugieze într-o curte.
, a declarat că nu dorește să formuleze plângere împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, exprimându-și dezaprobarea față de comportamentul acestuia și starea de nesiguranță civică creată de el.
În continuare, inculpatul împreună cu, și au plecat cu căruța în căutarea martorilor și și în acest sens în jurul orelor 22,00 înarmați cu bâte, au intrat în barul martorului, dar nu i-au găsit, apoi au mers la domiciliul lui, unde au pătruns fără drept în curtea locuinței acestuia și au găsit-o pe partea vătămată. Deși partea vătămată le-a cerut inculpaților în mod expres să părăsească curtea, aceștia au refuzat, iar a adresat părții vătămate amenințări și a exercitat acte de violență asupra sa, respectiv a tras-o de păr, pe motiv că nu le-a permis să pătrundă în casă pentru a-i găsi pe și.
Aceștia au părăsit curtea locuinței părții vătămate numai după ce aceasta i-a solicitat martorei să sune la poliție.
După ce au părăsit curtea părții vătămate, inculpații au revenit în aproprierea barului lui, unde a continuat să facă scandal, l-a lovit fără motiv pe martorul și a continuat să adreseze injurii și amenințări în prezența cetățenilor adunați în aproprierea barului, activitate infracțională manifestată chiar și după sosirea unui echipaj de poliție când a fost imobilizat și reținut pentru cercetări.
Existența faptelor și vinovăția inculpaților au fost reținute de instanța de fond în urma administrării probelor și anume: procese verbale de cercetare la fața locului, plângerile și declarațiile părților vătămate, fișe de cazier judiciar, procese verbale de confruntare, planșă fotografică, proces verbal de recunoaștere după fotografii, declarații martori, coroborat cu declarațiile inculpaților, atât în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.
La încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 și 34 lit.b cod penal, faptele fiind săvârșite în concurs real.
De asemenea, la încadrarea celor două fapte art.321 alin.1 și art.192 alin.2 cod penal, au fost reținute și dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, recidiva postexecutorie, întrucât din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.254 din 16.04.2004 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.1182/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 cod penal.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.72 cod penal și anume: gradul de pericol social și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum și persoana făptuitorilor.
Față de inculpații, care a recunoscut parțial faptele pentru care a fost trimis în judecată și respectiv față de inculpatul, raportat la faptul că aceștia sunt recidiviști, instanța a apreciat că rolul educativ și preventiv al pedepsei se poate realiza numai prin executarea pedepselor în regim de detenție.
Cu privire la ceilalți inculpați instanța a constatat că aceștia nu au mai săvârșit alte fapte penale, au copii minori în întreținere, au o situație financiară și familială grea, astfel că s-a apreciat că rolul pedepsei pentru fiecare, poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor care reglementează suspendarea condiționată a executării pedepselor, art.81 cod penal, stabilindu-se un termen de încercare calculat conform art.82 cod penal.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se în principal redozarea pedepselor aplicate, dar în ultimul cuvânt acordat inculpatului acesta a precizat că nu se consideră vinovat pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr.4 din 14.01.2008 a admis apelul declarat de inculpatul, desființând în parte sentința, numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii, în sensul că limitat această pedeapsă la interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I- cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelat. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus timpul arestării preventive cu începere de la 14.11.2007 (data pronunțării hotărârii primei instanțe), la zi.
Pentru hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost în mod corect reținute de prima instanță și își găsesc corespondent, pe deplin, în probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor este de asemenea legală, în sarcina inculpatului fiind reținute în mod corect și disp.art.37 lit.b cod penal raportat la pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de viol,
A mai reținut tribunalul, că individualizarea judiciară a pedepsei a fost corect realizată, în raport de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar și proporțional cu pericolul social al faptelor săvârșite.
Apelul a fost însă apreciat ca fiind fondat, numai cu privire la conținutul pedepselor accesorii, în raport de jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului dar, și față de Decizia nr.74/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora, interzicerea drepturilor ca pedeapsă accesorie nu intervine automat prin efectul legii ci se supune aprecierii instanței de judecată, astfel că, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță nu realizat o astfel de examinare a conținutului pedepsei accesorii și că în concret, inculpatului nu-i sunt aplicabile în mod automat pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.a și b cod penal deoarece, în urma examinării cauzei s-a apreciat că se impune a se limita pedeapsa accesorie doar la interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza I cod penal.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul criticându-le ca netemeinice în privința cuantumului pedepsei rezultante aplicate, susținându-se că acesta este excesiv, raportat la criteriile prevăzute de art.72 cod penal, și ținând seama de persoana inculpatului. A susținut recurentul că se impune aplicarea în privința sa a circumstanțelor atenuante facultative judiciare prev. de art.74 cod penal astfel încât sub efectele prevăzute de art.76 cod penal să fie reduse pedepsele aplicate sub limita minimă specială, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și reindividualizarea sancțiunilor în sensul celor menționate.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de criticile formulate, de actele și lucările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare, prevăzute de art.385/9 alin.3 p, constată că recursul inculpatului este nefundat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat. Au fost avute astfel în vedere: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, procesele verbale de cercetare la fața locului încheiate de lucrătorii de poliție, însoțite de planșele fotografice demonstrative, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, depozițiile martorilor, declarațiile celorlalți coinculpați și declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că în seara zilei de 28.04.2007 inculpatul recurent împreună cu ceilalți coinculpați ce au fost condamnați prin hotărârea primei instanțe au pătruns fără drept în curtea părții vătămate, din P, Cartier V, nr.80, județ D, și totodată nu au părăsit locuința la cererea expresă a părții vătămate ce le-a fost adresată în acest sens. A mai rezultat că în același împrejurări, inculpatul a proferat cuvinte și expresii jignitoare, aducând atingere bunelor moravuri și producând scandal public.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt confirmate de mijloacele de probă așa cum acestea au fost expuse mai sus, încadrarea juridică dată faptelor este corect și corespunde situației de fapt reținute, iar individualizarea judiciară a pedepselor a fost realizată cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de art.52 și art.72 cod penal.
Astfel, se observă că prima instanță a aplicat inculpatului recurent pedepse situate la limita minimă specială prevăzută de textele incriminatoare, în condițiile în care în mod corect a fost reținută la încadrarea juridică a faptelor comise de recurent starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b cod penal.
Primul termen al recidivei în constituie pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vil, prev de art.197 cod penal, prin sentința penală 254/16.06.2004 a Judecătoriei Pucioasa, pedeapsă în a cărei executare inculpatul a fost arestat la 13.11.2003 și liberat condiționat la 18.10.2005, având un rest neexecutat de 390 zile închisoare care a fost împlinit până la data săvârșirii infracțiunilor deduse judecății. În plus din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că în perioada minorității, acestuia -au fost aplicate, în 1997 și 1999, alte două pedepse cu închisoarea pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, iar după executarea pedepsei ce reprezintă primul termen al recidivei, inculpatului i-a fost aplicată încă o sancțiune penală, respectiv amendă pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de Legea 61/1991 în anul 2006.
În acest context, luând în considerare condamnările evidențiate în fișa de cazier judiciar a recurentului, dar ținând seamă și de modul și împrejurările în care faptele deduse judecății au fost comise, și în special de participația penală și a altor persoane ce au fost condamnate prin hotărârea primei instanțe, ceea ce sporește în mod evident gravitatea și impactul social al faptelor, curtea apreciază că inculpatului nu-i sunt aplicabile dispozițiile privind circumstanțele atenuante facultativ judiciare prev. de art.74 cod penal, așa cum acesta a solicitat prin motivele de recurs.
O reducere a pedepsei, prin aplicarea acestor dispoziții, nu ar face decât să lipsească sancțiunea penală de eficiență, în condițiile în care inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății după ce acesta a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea altor trei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă numai una dintre acestea întrunește condițiile revăzute de lege pentru reținerea dispozițiilor privind starea de recidivă.
Pe cale de consecință, observându-se că pedepsele aplicate de prima instanță au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art.52 și art.72 cod penal, luându-se în considerare pericolul social concret al infracțiunilor comise, modul și împrejurările în care acestea s-au săvârșit, cât și antecedența penală a inculpatului, curtea apreciază că aceste pedepse au fost în mod judicios proporționalizate și că nu se impune reducerea acestora sub limita minimă specială.
Criticile fiind neîntemeiate, curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului conform art.385/15 pct.1 lit.b p și va deduce din pedeapsa rezultantă reținerea și arestarea preventivă de la 28.04.2007, la zi.
Văzând și dis.art-192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 02 noiembrie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.4/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.192/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 28.04.2007, la zi.
Obligă recurentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat,
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 martie 2008.
Președinte, Judecători,
, scu
Grefier,
GC
MM
4 ex./11.03.2008
f-
Judecătoria Pucioasa
a-
;
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Diaconu GabrielaJudecători:Diaconu Gabriela, Negulescu Elena, Georgescu Cristina
