Furtul (art.208 cod penal). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.359/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și - domiciliați în sat, comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.61 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.121 din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- pentru recurentul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu -, în baza împuternicirii avocațiale nr.2769/2009, emisă de Baroul Constanța;
- pentru recurentul inculpat, care a lipsit, avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.1/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatului parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat - pentru recurentul inculpat solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.b) Cod procedură penală, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege. Apreciază că în raport de elementele materiale ale infracțiunii, pedeapsa este nejustificat de mare.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, critică hotărârile atacate pentru nelegalitate și netemeinicie și susține că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii care i se reține în sarcină prin rechizitoriu, deși coinculpatul a declarat că au comis fapta împreună la instanța de fond, la instanța de apel acesta și-a retractat declarația spunând că instanța de fond a greșit când a reținut că infracțiunea a fost comisă împreună cu inculpatul, deși nu au făcut decât să consume bere împreună, iar infracțiunea a săvârșit-o singur.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Tulcea și Judecătoria Tulcea și pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală - întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații și și de menținere a hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel ca temeinice și legale. Instanța de apel a redozat pedepsele aplicate, reducând cuantumul acestora sub minimul special prevăzut de lege. Au fost reținute dispozițiile prevăzute de art.74 lit.b) și c) Cod penal, iar probele administrate în cauză confirmă actul de inculpare.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 121 din 4 februarie 2009 Judecătoria Tulceaa condamnat pe inculpatul, la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defurt calificat, prevăzută de art. 208(1) - 209(1)(a) și (g) Cod Penal, cu aplicarea art. 74(1)(b) si (c) Cod Penal (fapta din 15.12.2006).
In baza art. 71(2) Cod Penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64(1)(a) teza ultima Cod Penal -dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in funcțiile elective publicesi 64(1)(b) Cod Penal -dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritatii de stat, iar în baza art. 81 si 71(5) Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
A fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii defurt calificat, prevăzuta de art. 208(1) - 209(1)(a) si (g) Cod Penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod Penal (fapta din 15.12.2006, parte vătămată fiind.
In baza art. 71(2) Cod Penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64(1)(a) teza ultima Cod Penal -dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in funcțiile elective publicesi 64(1)(b) Cod Penal -dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
In baza art. 191(2) Cod de Procedura Penala au fost obligați inculpații la plata sumei de 220 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat și s-a dispus plata onorariilor apărătorilor din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați T (av. - 200 de lei și av. - 100 de lei).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
În seara zilei de 14.12.2006, inculpații și se aflau la pensiunea "" administrata de către martorul. Între aceștia și martor s-a iscat un conflict verbal, datorat faptului ca acesta din urma a refuzat să îi servească cu băutură și mâncare. Datorită faptului ca inculpații erau recalcitranți, martorul a chemat un echipaj al Jandarmeriei, care în urma verificărilor, i-a sancționat pe cei doi inculpați. Pentru a se răzbuna, după miezul nopții, în jurul orei 02.00, cei doi s-au întors la pensiune de unde au sustras un număr de 8 lansete lăsate afară de către partea vătămata, iar din una din bărcile acostate la pontonul pensiunii au mai sustras încă 2 lansete și o undiță telescopică, aparținând aceleași persoane. Activitatea lor a fost observată însă de către administratorul pensiunii, martorul și de martorul.
A doua zi, lansetele au fost însa recuperate de către martorul.
Vinovăția celor doi inculpați este dovedita de declarațiile martorilor și, dar și de declarațiile date de către inculpatul. Acesta, deși în faza de urmărire penală a declarat ca săvârșise fapta singur, fără participarea ori ajutorul inculpatului, la momentul la care a fost audiat de către instanța de judecata a revenit asupra poziției sale, recunoscând și participarea acestui inculpat la comiterea furtului.
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului care în data de 15.12.2006, pe timp de noapte și împreuna cu inculpatul a sustras un număr de 10 lansete și o undiță aparținând parții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii defurt calificat, prevăzuta de art. 208(1) - 209(1)(a) si (g) Cod Penal.
A mai reținut aceeași instanță că fapta inculpatului, care în data de 15.12.2006, pe timp de noapte și împreuna cu inculpatul a sustras un număr de 10 lansete și o undiță aparținând parții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii defurt calificat, prevăzută de art. 208(1) - 209(1)(a) și (g) Cod Penal, cu aplicarea art. 37(b) Cod Penal.
La individualizarea pedepselor instanța de fond a reținut că din fișa de cazier aflată la dosar rezultă ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale prin sentința penala nr. 1700/04.09.2002 a Judecătoriei Tulcea, și că acesta a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 633 de zile, fiind liberat condiționat la data de 24.11.2004, cu un rest rămas neexecutat de 352 de zile.
Față de această condamnare, Judecătoria Tulceaa reținut în sarcina acestui inculpat incidența disp. art. 37(b) Cod Penal.
La stabilirea severității răspunderii penale, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 din Cod Penal, respectiv limitele de pedeapsa fixate de legiuitor, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților, precum și eventualele antecedente penale.
În ceea ce privește pedeapsa principală ce a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 74(1)(b) si (c) Cod Penal, având în vedere contribuția acestuia la recuperarea prejudiciului și la aflarea situației de fapt. Prin urmare, ca efect al acestor circumstanțe atenuante, instanța a aplicat acestui inculpat o pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, suspendând condiționat executarea acesteia, în baza art. 81 și urm. Cod Penal.
Privitor la inculpatul, având în vedere atitudinea acestuia avută pe parcursul procesului penal, starea de recidivă incidenta, precum și antecedentele penale ce rezultă din fișa sa de cazier, instanța a apreciat că in privința acestuia se impune aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, având ca modalitate de executare privarea efectiva de libertate.
Potrivit art. 71(2) din Codul Penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept aplicarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c din Codul penal. Față de aceste prevederi legale, a apreciat instanța de fond că în cauză nu se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege - art. 64(1)(a) teza I, dat fiind natura infracțiunii săvârșite de inculpați, persoana acestora, împrejurările în care a fost comisa fapta și consecințele acesteia, instanța a dispus interzicerea doar a drepturilor prevăzute la art. 64(1)(a) teza II si art. 64(1)(b) Cod Penal, respectiv dreptul de fi ales in autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații, apeluri care au fost soluționare prin decizia penală nr. 61 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, prin care s-au dispus următoarele:
Admiterea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 121 din 4.02.2009 a Judecătoriei Tulcea.
Desființarea în parte hotărârea atacată numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pe care o reduce de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
S-au menținut ca temeinice și legale celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 121 din 4.02.2009 a Judecătoriei Tulcea.
În conformitate cu art. 192 alin. 2 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța, Tribunalul Tulceaa reținut următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de percheziție domiciliară, încheiate la 1.09.2007, (pag 19 și 25 dosar urmărire penală) procesul verbal de reconstituire din aceeași dată din care rezultă cum inculpatul a indicat, în prezența martorilor asistenți, locurile din care a sustras bunurile) declarațiile martorilor și, din care rezultă că ambii inculpați au participat în calitate de coautori la săvârșirea furtului, cu intenție directă.
Pe tot parcursul procesului penal inculpații au dat declarații contradictorii, mai întâi în cursul urmăririi penale, când inculpatul (poreclit ) a încercat să-și asume întreaga responsabilitate iar nega participarea sa, pentru ca apoi în fața instanței de fond, inculpatul, să manifeste sinceritate arătând modul în care împreună cu inculpatul au sustras cele 11 lansete cu mulinete și două undițe telescopice de la pensiune "". Atitudinea manifestată de inculpat în fața instanței a condus la reducerea pedepsei sub limita minimă specială (prin recunoașterea circumstanțelor atenuante) și aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei,
în apel a declarației date în fața primei instanțe, este nejustificată și nu poate fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt.
Inculpatul a negat participarea sa la săvârșirea furtului însă, în raport de probele administrate, se constată că vinovăția acestuia rezultă fără dubiu, în cauză.
Cu privire la prejudiciul cauzat prin fapta inculpaților, instanța a constatat că acesta; (8.000 Euro) nu este modic.
Totuși, nici nu se poate aprecia, în raport de urmările faptei că instanța a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului. Chiar dacă acesta este recidivist, în raport de modul, împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiuni și urmările acesteia pedeapsa de 4 ani închisoare este prea aspră justificându-se reducerea acesteia la minimul special prevăzut delege, respectiv 3 ani închisoare.
Împotriva hotărârilor pronunțate, în termen legal, au declarat recurs inculpații și.
Recurentul inculpat, critică hotărârile pronunțate sub aspectul nelegalității si al netemeiniciei. Prima critică vizează greșita condamnare a inculpatului, întrucât fapta comisă de el nu este prevăzută de legea penală, sens in care solicită achitarea in temeiul art. 10 lit. b cod pr. penală.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei, motiv pentru care solicită redozarea acesteia spre minimul special prevăzut de textul incriminator.
Recurentul inculpat, critică hotărârile atacate sub aspectul nelegalității. Astfel că, solicită a se constata că fapta nu a fost comisă de el, situație in care urmează a se dispune achitarea sa in temeiul art. 10 lit. c cod pr. penală.
Examinând legalitatea si temeinicia recursurilor declarate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea constată că recursurile declarate in cauză sunt fondate.
Situația de fapt reținută atât de instanța de fond cât si cea de apel este corectă in raport de probele administrate in cele două faze procesuale potrivit cu care: in seara zilei de 14 decembrie 2007, cei doi recurenți inculpați se aflau la Pensiunea "", satul, Com., județul T administrată de martorul. Între cei doi inculpați si martori la un moment dat s-a iscat un conflict verbal, ca urmare a refuzului de a-i servi cu băuturi alcoolice si mâncare pe inculpați. Inculpații erau recalcitranți, situație in care martorul a făcut apel la un echipaj al jandarmeriei iar in urma solicitărilor cei doi recurenți au fost sancționați contravențional.
Pentru a se răzbuna pe martor, cei doi recurenți au revenit după miezul nopții la pensiune si au sustras un număr de 8 lansete ce aparțineau părții vătămate. De asemenea dintr-o barcă acostată la pontonul pensiunii, au sustras două lansete și o undiță telescopică aparținând aceleiași părții vătămate.
Cei doi inculpați au fost observați de martorii și, iar bunurile sustrase au fost recuperate a doua zi de către martorul.
Inculpații au dat mai multe declarații, după cum urmează: inculpatul, la filele 43- 47 verso dosar urmărire penală, declară că, " nu a participat la furtul săvârșit de numitul și nici nu știe dacă atunci când le-au fost arătate bunurile sustrase de, dacă a luat și el ".
În cursul judecății, la fond, acest inculpat nu s-a mai prezentat și nu a fost audiat.
În apel a fost audiat la data de 12 mai 2009, fila 26 dosar în care arată că " a băut câteva beri împreună cu, după care fiecare a plecat la casele noastre; lansetele au fost luate de inculpatul, poliția negăsind nimic la domiciliul său".
Cu ocazia soluționării recursului, recurentul inculpat a lipsit.
Recurentul inculpat cu porecla, declară la instanța de fond, fila 38 că in vara lui 2007 împreună cu coinculpatul s-au deplasat la hotelul din localitatea și întrucât au fost refuzați de către administratorul societății, martorul să fie serviți cu mâncare, a apărut un conflict verbal.
Cei doi au părăsit locul respectiv și s-au întors totuși pentru a sustrage lansetele.
Inculpatul recunoaște împrejurarea că împreună cu inculpatul au sustras lansetele in număr de 8 și dintr-o barcă au mai sustras încă două lansete, pe care le-au transportat la domiciliul său.
In apel, inculpatul zis, declară la fila 27 că revine asupra declarațiilor inițiale si susține că fapta a comis-o singur, pentru a se răzbuna pe proprietarul pensiunii ca urmare a refuzului de a-i servi cu mâncare și băutură.
Cu ocazia soluționării recursului, inculpatul nu a mai fost prezent.
In cauză au fost audiați martorii, care declară că au observat când cei doi inculpați au luat setcile din fața barului după care s-au îndepărtat de terasă îndreptându-se spre pontonul din imediata apropiere unde erau acostate mai multe bărci. Din care aparținea aceleiași părți vătămate, inculpații au sustras două lansete și o undiță.
In aceste condiții, față de cele prezentate, situația de fapt, vinovăția inculpaților si încadrarea juridică sunt legale și nu se impune casarea celor două hotărâri și achitarea inculpaților așa cum au solicitat.
Este adevărat că inculpații recurenți au dat mai multe declarații contradictorii insă ca o chestiune de certitudine sunt declarațiile martorilor care i-au văzut pe inculpați atunci când au sustras bunurile.
In afară de declarația martorilor, instanțele au avut in vedere procesele verbale de percheziția domiciliară precum si procesul verbal de reconstituire de la fața locului din care rezultă cum inculpatul a indicat in prezența martorilor asistenți locurile din care a sustras bunurile împreună cu coinculpatul.
Hotărârile pronunțate sunt insă criticabile sub aspectul individualizării pedepselor și a aplicării dispozițiilor art. 72 cod penal.
Este adevărat că instanța de fond a reținut in sarcina inculpatului zis, circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. b și c cod penal, respectiv stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită cât si atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa in fața autorității.
În aceste condiții, chiar dacă inculpatul recurent se află in starea de recidivă postexecutorie ( ultima condamnare fiind în anul 2002 ), prev. de art. 37 lit. b cod penal, nu există incompatibilitate in ceea ce privește aplicarea art. 74 cod penal, circumstanțe atenuante legale, putând exista cu circumstanțele care agravează situația inculpatului.
În aceste condiții, prin casarea celor două hotărâri, instanța va reține la încadrarea juridică, privind pe recurentul inculpat, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 2 cod penal.
Prin reținerea de circumstanțe atenuante pentru inculpatul instanța va dispune redozarea pedepsei in sensul reducerii acesteia la 1 an închisoare, iar pentru inculpatul recurent, dând o eficiență mai largă circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond, va dispune redozarea pedepsei la pedeapsa de 1 an închisoare. La stabilirea cuantumului pedepselor, instanța de recurs a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpaților, de limitele de pedeapsă prevăzute in dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, precum și de contribuția fiecăruia la recuperarea prejudiciului și la stabilirea situației de fapt.
Pe cale de consecință se vor menține dispozițiile privind executarea in regim de detenție pentru recurentul si suspendarea pedepsei pentru inculpatul recurent.
Onorariile avocaților din oficiu se vor plăti din fondurile MJ către Baroul Constanța, și in sumă de câte 300 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515pct.(2) lit. c) Cod procedură penală;
Admite recursurile declarate de inculpații și - domiciliați în sat, comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.61 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.121 din data de 4 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, ca fondate.
Casează hotărârile de fond și apel în parte și rejudecând în fond;
Reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.(2) Cod penal.
pedepsele aplicate inculpaților recurenți în sensul că reduce pedeapsa pentru de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare, iar pentru de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
Menține prevederile privind aplicarea art.81 Cod penal pentru fixând termenul de încercare la 3 ani, conform art.82 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate în măsura în care nu contravin prezentei, inclusiv în privința executării în regim de detenție a pedepsei aplicată inculpatului.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului C, pentru avocații - și.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:.
3 ex./08.07.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Viorica Lungu
