Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 358/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.358/
Ședința publică de la 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica Lungu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata-- domiciliată în T,-, -.B,.1, împotriva deciziei penale nr.49 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței nr.7 din data de 23.01.2008, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată -, personal și asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/2009, emisă de Baroul Tulcea și intimatul parte civilă - personal.
Se constată lipsa intimatelor părți civile, și și a intimatei asigurator Unita.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebată fiind recurenta inculpată - arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenta inculpată -, învederează instanței că în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză, principalele probe care au stat la baza hotărârii de condamnare. Primul raport s-a întocmit imediat după producerea accidentului la fața locului, în prezența tuturor părților, și s-a concluzionat că accidentul de circulație s-a produs datorită unui eveniment imprevizibil - derapajul. Expertul a reținut că manevra de depășire cât și de reintrare în faza inițială de mers s-a efectuat fără a periclita deplasarea altor autovehicule. Accidentul s-a produs în momentul în care a terminat de efectuat depășirea, a intrat în fața autocamionului și datorită umidității suprafeței de șosea s-a produs derapajul, independent de voința inculpatei.
S-a efectuat oad oua expertiză cu concluzii contrarea față de prima, împrejurare în care a solicitat efectuarea unei a treia expertiză, cerere ce a fost respinsă de către instanța de apel. Expertiza efectuată de Institutul Național de Criminalistică de la B s-a dispus pe data de 5 octombrie 2005, iar pe data de 15 mai 2007 fost trimis la instanță raportul de expertiză. Aceasta s-a întocmit fără a se prezenta cineva la fața locului, fără martori și fără citarea părților.
Cele două instanțe au avut în vedere concluziile acestei expertize fără a motiva însă de ce a fost înlăturată prima expertiză. Consideră că a fost avută în vedere cea de a doua expertiză întrucât s-ar corobora cu declarațiile martorilor M și. Locul unde s-a produs accidentul este locul unde s-a efectuat depășirea. Pe tot traseul inculpata s-a angajat în depășire numai în momentul când i s-a permis acest lucru.
Susține că inculpata este nevinovată și că accidentul s-a produs din cauza derapajului. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.e) Cod procedură penală cu referire la art.47 Cod penal - cazul fortuit. În subsidiar, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei a treia expertize.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata -, ca nefondat. Apreciază că în cauză nu se impune achitarea inculpatei întrucât nu a operat nicio cauză care să înlăture caracterul penal al acesteia, nu este vorba despre un caz fortuit. Expertiza efectuată în faza de urmărire penală la Institutul Național de Criminalistică, reține culpa exclusivă a inculpatei care a efectuat o manevră de depășire într-o zonă interzisă, nu a redus viteza la condițiile de drum. Declarațiile celor două persoane menționate de apărătorul inculpatei sunt șoferi, M este șoferul autoutilitarei care a fost nevoit să frâneze pentru a-i face loc inculpatei, întrucât din sens opus se apropia o coloană de mașini, prima fiind cea a victimei, în spetele căreia se afla mașina martorului, care confirmă de asemenea concluziile raportului de expertiză privind dinamica accidentului precum și actul de inculpare.
La instanța de apel, s-a efectuat o expertiză care stabilește aceleași împrejurări de producere a accidentului. Pedeapsa aplicată inculpatei este just dozată în raport de culpa acesteia în producerea accidentului, astfel încât, o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia răspunde cerințelor prevăzute de art.72 Cod penal.
Având cuvântul, avocat pentru recurenta inculpată -, solicită ase avea în vedere declarația martorului care arată că în momentul în care a efectuate depășirea mașina inculpatei a intrat în derapaj.
Având cuvântul, intimatul parte civilă arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză, însă precizează totodată că raportul de expertiză a concluzionat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii și consideră că aceasta se sustrage de la plata despăgubirilor civile.
Având ultimul cuvânt, recurenta inculpată -, susține că regretă fapta. Consideră că nu s-au avut în vedere probele efectuate în cauză, în expertiza efectuată la B se regăsesc concluzii contradictorii. În momentul derapării a intrat în ușa mașinii victimei.
- CURTEA -
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.7 din 23 ianuarie 2008 Judecătoriei Babadag, județul a condamnat-o pe inculpata la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.(2) Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 85 Cod penal; în baza art.71 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată în baza art.71 alin.(5) Cod penal; a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul în solidar cu Societatea de Asigurări "Unite Vienna Insurance " B la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă () și la 153,7 lei către, precum și la plata daunelor morale în sumă de câtre 5000 lei pentru fiecare către părțile civile, și; a obligat inculpata în solidar cu asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în dimineața zilei de 8 noiembrie 2004, inculpata s-a deplasat pe DN 22, pe relația C - T cu autoturismul marca Opel Astra nu număr de înmatriculare -, proprietatea.
Concomitent, din direcția opusă, se deplasa din municipiul T către C autoutilitara marca 1305 PK, cu număr de înmatriculare - condusă de numitul ov, însoțit pe scaunul din dreapta cu numitul.
La ieșirea din orașul B, pe DN 22, către T, s-a format o coloană de circa cinci mașini, în față fiind o autocisternă marca IVECO cu număr de înmatriculare B -/12, urmată de alte autovehicule, iar la sfârșitul acestei coloane rula autoturismul condus de inculpată. De asemenea, pe sensul opus se formase o altă coloană, în zona intersecției Canton - B, din patru autovehicule, al doilea autovehicul fiind autoutilitara condusă de, urmată de autoturismul marca FORD MONDEO, cu număr de înmatriculare -, condus de către numitul.
Inculpata, după ce a trecut de o curbă la stânga și unde depășirea nu era interzisă și nu era nici un indicator de restricție, s-a angajat în depășirea coloanei aflată în fața sa. In zona km 208 inculpata a reintrat pe sa de mers, în fața autocisternei marca IVECO, care circula în același sens, după care a intrat în derapaj pătrunzând pe celălalt sens de mers, pe care circula coloana sus menționată.
Astfel, autoturismul inculpatei a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, condus de victima.
Ulterior, în cadrul evoluției evenimentului rutier, autoturismul inculpatei a efectuat o mișcare de rotație în sens anterior, într-un plan paralel cu calea de rulare, intrând în impact lateral - dreapta spate cu partea fronto - laterală dreapta a autoturismului marca FORD MONDEO, autoutilitara fiind astfel proiectată spre dreapta (raportat la direcția sa de deplasare), părăsind suprafața carosabilă.
Pe segmentul de drum în care inculpata a efectuat manevra de depășire, în dreptul autocisternei marca IVECO, se afla sub incidența indicatorului "depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă", amplasat în acea zonă.
Conducătorul autocisternei marca IVECO observând intenția inculpatei, cât și faptul că din sens opus rula o coloană de mașini, a virat dreapta pentru a da posibilitatea inculpatei să reintre pe sa de mers, reducând și viteza.
De menționat era faptul că evenimentul rutier s-a produs pe DN 22 la km 208+132 unde circulația se desfășura în ambele sensuri de circulație, iar suprafața părții carosabile era umedă datorită fenomenului meteorologic de ceață densă, vizibilitatea fiind redusă sub 20, iar în sensul de mers C - T exista marcaj longitudinal continuu, iar în sensul de mers T - C discontinuu.
În urma accidentului rutier a rezultat decesul numitului, precum și vătămarea corporală a numitului, care ocupa locul din față dreapta în autoturismul victimei, acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40 - 45 zile îngrijiri medicale.
În cauză, din examinarea raportului de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 Serviciului Medico-Legal Tar ezultat că decesul numitului a survenit urmare hemoragiei interne produsă de un traumatism toraco-abdominal urmare unui politraumatism cu multiple fracturi și organe interne, între care exista un raport direct de cauzalitate.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 488/C/1 noiembrie 2004 al Serviciului Medico-Legal Tar ezultat că alcoolemia inculpatei la data de 8 noiembrie 2004, ora 10, era de 0 gr. %0.
Conform procesului verbal din 4 iulie 2005 în urma verificării tehnice a autoturismului inculpatei s-a stabilit că acesta nu prezenta defecțiuni tehnice la sistemul de frânare și direcție în afara celor produse în urma accidentului.
La data de 25 mai 2005 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice întocmită de către expert tehnic prin care s-a concluzionat că după efectuarea manevrei de depășire autoturismul condus de inculpată, după ce a revenit pe sa de mers, a intrat în derapaj, fenomen ce a condus la producerea accidentului.
S-a concluzionat că fenomenul producerii derapajului a fost independent de voința conducătoarei auto și necontrolabil, reținându-se că din modalitatea în care s-a produs accidentul nici unul dintre participanții la eveniment nu putea evita producerea accidentului.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice în cadrul Institutului Național de Criminalistică B, având ca obiective dinamica producerii accidentului, vitezele de deplasare ale autovehiculelor, stabilirea locului coliziunii dintre autovehicule, declanșarea stării de pericol și stabilirea posibilităților de evitare a producerii evenimentului rutier cât și cauza producerii accidentului.
În conținutul raportului de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B s-a concluzionat cu privire la dinamica producerii accidentului că aceasta era cea sus reținută, conchizându-se că nu se putea stabili cu certitudine prin intermediul unor calcule analitice, vitezele autovehiculelor Opel Astra, și Ford în premomentele accidentului.
Cu privire la locul coliziunii dintre autovehiculele cu numele de înmatriculare - și - s-a reținut că acesta s-a situat pe partea carosabilă a drumului național, transversal pe sensul de mers T - C, longitudinal, la circa 65 înspre T din dreptul bornei hectometrice 200.
Momentul apariției stării de pericol pentru victimă s-a declanșat odată cu sesizarea autoturismului Opel, condus de inculpată, ce venea din direcție opusă, rulând pe contrasens, ca urmare a angajării acesteia într-o manevră de depășire.
S-a apreciat că, în condițiile date, numitul, conducătorul autoutilitarei nu putea evita coliziunea cu autoturismul Opel Astra și că numita putea preveni producerea accidentului, dacă s-ar fi angajat în manevra de depășire într-un sector de drum ce restricționa respectiva manevră, asigurându-se adecvat și dacă ar fi redus viteza corespunzător condițiilor meteo nefavorabile existente (ceață densă).
S-a conchis astfel că evenimentul rutier s-a datorat pătrunderii și deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpată care s-a angajat într-o manevră de depășire, rulând cu o viteză neadaptată condițiilor meteorologice nefavorabile de ceață densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei, condusă de.
Din declarațiile martorului a rezultat că acesta se deplasa cu autoturismul - în spatele autoutilitarei cu număr de înmatriculare -, iar când a observat că din sensul opus venea autoturismul Opel cu număr de înmatriculare - și s-a lovit autoutilitara, a virat spre stânga și a intrat pe celălalt sens de mers pentru a evita impactul cu cele două autoturisme.
Din declarația martorului Mar ezultat că acesta de deplasa cu autocisterna marca IVECO către T, iar la ieșire din orașul B, după ce a trecut de trecerea la nivel cu calea ferată, în spatele său s-a format o coloană de autovehicule, iar când a ajuns în zona unui indicator care interzicea depășirea a observat în oglinda retrovizoare că în spatele său la circa 10 metri se afla în depășire autoturismul marca Opel condus de inculpată. Văzând că și din față, pe celălalt sens de mers, venea o altă coloană de mașini, Mav irat spre dreapta reducând concomitent viteza pentru că autoturismul Opel să termine manevra de depășire. Tot din depoziția acestui martor, a rezultat că după ce inculpata a reintrat pe sensul de mers C - T, a intrat în derapaj și a pătruns pe celălalt sens de mers, ocazie cu care s-a lovit frontal cu autoturismul marca condus de victimă.
Decesul victimei era consecința culpei inculpatei, care a încălcat dispozițiile art.118 lit.d) din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, evenimentul rutier datorându-se astfel cum a conchis și expertiza criminalistică efectuată în cauză, pătrunderii și deplasării pe contrasens a autoturismului Opel condus de inculpată, care s-a angajat într-o manevră de depășire într-un sector de drum ce restricționa respectiva manevră, neadaptând viteza corespunzător condițiilor meteorologice nefavorabile existente.
Inculpata a nesocotit obligațiile ce-i reveneau din dispozițiile legale sus menționate, angajându-se într-o manevră de depășire într-un sector de drum ce restricționa manevra respectivă, fără a reduce viteza până la limita care să-i fi asigurat o bună vizibilitate și, implicit, posibilitatea de a controla autovehiculul și, drept consecință a conduitei sale culpabile, și-a asumat riscul producerii unui accident care, în condițiile date, era previzibil.
Situația de fapt și vinovăția inculpatei expusă mai sus s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile martorilor, raport de expertiză criminalistică nr. 32/30 ianuarie 2007 Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice - B, raport de constatare medico-legală nr. 222/654 din 21 februarie 2005 Serviciului Medico-Legal T coroborate cu declarațiile inculpatei.
Procedând la încadrarea juridică a faptei, s-a constatat că fapta inculpatei întruneau elementele infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Individualizând pedeapsa din prisma criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal și acordând semnificația cuvenită a pericolului social al faptei săvârșite unit cu urmările faptei și valorificând în operația individualizării și datele ce caracterizau persoana inculpatei, lipsa de antecedente penale, conduita acesteia materializată în atitudinea față de urmările faptei, inculpata preocupându-se de diminuarea acestora prin acoperirea parțială a prejudiciilor cauzate, s-a apreciat că se putea aplica o pedeapsă spre minimul prevăzut de lege, fiind condamnată inculpata la 2 ani închisoare.
În raport de aptitudinile în plan intelectual și moral și manifestările în plan social, pozitive, s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate putea fi atins și fără executarea acesteia, în condițiile instituției suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, toate cerințele prevăzute de art.81 Cod penal, fiind întrunite.
În conformitate cu art. 82 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 85 Cod penal, privind revocarea și anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) Cod penal.
În baza art.71 alin.(5) Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
De subliniat era faptul că, alăturat acțiunii penale, a fost exercitată și acțiunea civilă de către părțile civile, frații victimei, cât și de (), concubina victimei.
În cauză, dat fiind că inculpata beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului Societatea de Asigurare "Unita Vienna Insurance " B, prin Sucursala C, inculpata solicitând introducerea acesteia în cauză și obligarea la eventualele despăgubiri.
Asigurătorul a susținut că, potrivit Ordinului nr.3113/2003, privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse părților prin accidente de autovehicule, în anul 2004, asigurătorul acorda despăgubiri inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil în limitele stabilite potrivit actului normativ sus menționat.
Frații victimei sus menționați s-au constituit în cauză părți civile cu suma de 65.000 ROL, din care 5000 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor susținute a fi aduse autoturismului, iar diferența, câte 20.000 RON, pentru fiecare din frați, reprezentând prejudiciul nepatrimonial suferit prin decesul rudei lor.
Concubina victimei s-a constituit în cauză parte civilă cu suma de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea cât și cu parastasele defunctului.
Referitor la prejudiciul moral de ordin afectiv, era de subliniat că părțile civile deși au solicitat și s-a încuviințat proba testimonială în dovedirea prejudiciului moral constând în suferințele pur psihice datorită perceperii pierderii fratelui, au renunțat la administrarea probei.
S-a apreciat că prejudiciul moral de ordin afectiv pe care îl suferă o persoană apropiată victimei decedate era subiectiv în esența sa și considerând totodată că circumstanța legăturii afective cu victima în momentul decesului putea fi prezumată în prezența unei rude apropiate, cum era cazul în speță, s-a apreciat că s-a dedus potențialitatea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințe pur psihice datorită perceperii pierderii ființei dragi, fiind obligată inculpata în solidar cu asigurătorul "Unita Vienna Insurance " B, la câte 5000 lei, cu titlu de daune morale, pentru fiecare, către părțile civile, și.
Deși partea civilă () a solicitat obligarea pârâtei în limita sumei de 10000 lei RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, inclusiv piatra funerară și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, aprobat cu documente justificative, cheltuieli în cuantum de 5078 lei.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpata i-a achitat acesteia suma de 1500 lei RON, inițial în faza de urmărire aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 65.000 lei ROL, a fost ținută răspunzătoare pe principiul răspunderii civile delictuale inculpata însă, în solidar, cu Societatea de Asigurare "Unita Vienna Insurance " B, în temeiul art. 43 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 3113/2003 la 3578 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă () și la 153,7 lei către, acesta neproducând documente justificative pentru pretinsele cheltuieli efectuate cu repararea autoturismului, suma de 153,7 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de remorcare a autoturismului victimei.
Asigurătorul în lumina prevederilor art.44 și 49 din Legea nr.136/1995 era ținut răspunzător în solidar cu asiguratul, în condițiile în care un contract de asigurare era încheiat tocmai ca pentru societatea de asigurare să garanteze plata despăgubirilor.
Prin decizia penală nr.49 din 17 martie 2009 Tribunalului Tulceaa admis apelul inculpatei, a desființat în parte sentința penală nr.7/23.01.2008 a Judecătoriei Babadag numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii și judecând cauza în fond a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
Celelalte dispoziții ale hotărârii apelate au fost menținute ca legale și temeinice.
Totodată, apelul declarat de partea civilă () împotriva sentinței penale nr.7/23.01.2008 a Judecătoriei Babadaga fost respins ca nefondat.
Partea civilă apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 lei.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art.371 alin.(1) Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul inculpatei este întemeiat numai în privința conținutului pedepsei accesoriii aplicate acesteia.
Astfel, cu toate că fapta pusă în sarcina inculpatei nu avea nicio conotație electorală, acesteia i-a fost interzis și dreptul de a alege or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, păstrând linia stabilită în cauza Sabou și împotriva României, a statuat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită acesteia.
Așa fiind, cum fapta pusă în sarcina inculpatei este o infracțiune săvârșită din culpă, care nu are o gravitate deosebită care să justifice interzicerea dreptului de a alege, se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatei apelante.
Judecând în fond, pentru argumentele expuse, urmează a interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Instanța de control judiciar a mai depistat un motiv de nelegalitate și anume: neobligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin.(1) Cod procedură penală însă, aflându-ne în calea de atac promovată de inculpata însăși, nu se poate remedia această omisiune pentru a nu-i face o situație mai grea.
Relativ la cererea de achitare formulată de inculpata prin avocat, tribunalul reține că, într-adevăr, prima expertiză tehnică auto efectuată de expert în cursul urmăririi penale, a concluzionat, inițial, că niciunul dintre participanți la eveniment nu a putut evita producerea accidentului pentru ca, ulterior, să susțină că este posibil ca autoturismul marca FORD să fi creat starea de pericol, acest autoturism izbind autoturismul condus de inculpată și nu invers (fila 63 )
În cursul urmăririi penale s-a efectuat și o altă expertiză de către Institutul Național de Criminalistică B, care, la data de 30 ianuarie 2007 concluzionat că momentul apariției stării de pericol pentru conducătorul autoturismului OPEL condus de inculpata ce venea din direcția opusă rulând pe contrasens ca urmarea a angajării acesteia într-o manevră de depășire, inculpata putând preveni producerea accidentului numai dacă s-ar fi angajat în manevra de depășire într-un sector de drum ce nu restricționa această manevră, asigurându-se adecvat și dacă ar fi redus viteza de deplasare corespunzător condițiilor meteo nefavorabile existente (ceață deasă) și că, evenimentul rutier s-ar datora pătrunderii și deplasării pe contrasens a autoturismului condus de inculpata angajată într-o manevră de depășire, rulând cu o viteză neadaptată condițiilor conferite de ceața densă, având o traiectorie de intersectare cu cea a autoutilitarei condusă de (filele 51 - 59 dosar ).
Instanța de fond a reținut concluziile acestui ultim raport de expertiză, întrucât acestea se coroborau cu declarațiile martorilor și M. Ca urmare a coroborării acestor probe, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că decesul victimei este consecința culpei inculpatei care a încălcat dispozițiile art.118 lit.d) din Regulamentul de aplicare a Nr.OUG 195/2002, angajându-se într-o manevră de depășire într-un sector de drum ce restricționa această manevră, fără a reduce viteza până la limita care să-i asigure o bună vizibilitate și care să-i permită să aibă controlul autovehiculului.
Răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpată în apel confirmă concluziile inițiale ale raportului de expertiză efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice.
Astfel, expertul a concluzionat că în zona producerii accidentului depășirea marcajului longitudinal care separă cele două sensuri de mers, pe direcția de mers către T, era interzisă, că fenomenul de derapaj a fost cu certitudine prezent în derularea evenimentului rutier analizat, însă acesta a fost consecința impactului dintre autoturismele și OPEL, neprezentând cauza producerii accidentului, impactul dintre autoturismele OPEL și FORD fiind ulterior celei dintre autoturismele OPEL și.
Așadar, și aceste ultime puncte de vedere ale specialiștilor de la Institutul Național de Criminalistică - B conving instanța că inculpata se face vinovată, fără niciun dubiu, de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pentru care a fost trimisă în judecată.
Tribunalul mai constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a pedepsei aplicate.
De asemenea, constată că Judecătoria a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, obligând inculpata în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile și la plata daunelor morale al căror cuantum acoperă prejudiciile morale create părților civile prin fapta culpabilă a inculpatei.
Așa fiind,cum alte motive de netemeinicie sau nelegalitate nu au fost constatate din oficiu, celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă ( ) acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, în absența unor critici concrete, după analizarea modului în care au fost soluționate acțiunile penală și civilă, tribunalul a constatat că s-a făcut o corectă dozare a pedepsei și o corectă rezolvare a pretențiilor sale civile.
Împotriva sentinței penale nr.7 din 23 ianuarie 2008 Judecătoriei Babadag și a deciziei penale nr.49 din 17 martie 2009 Tribunalului Tulceaa declarat recurs, în termen legal, inculpata criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpata recurentă a susținut că instanțele de fond și apel au reținut o situația de fapt eronată, în sensul că nu au avut în vedere că accidentul s-a produs în urma unui eveniment rutier imprevizibil și anume derapajul.
Într-o teză subsidiară inculpatul recurent a susținut că, în raport de concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în cauză, privind dinamica producerii accidentului și a creării stării de pericol, se impunea cu necesitate efectuarea unei alte expertize care să lămurească definitiv respectivele aspecte.
În concluzie și în principal inculpata recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor de fond și apel și urmare rejudecării pe fond să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.e) Cod procedură penală cu referire la art.47 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea efectuării celei de a treia expertize care să stabilească în concret cauza accidentului.
Examinând hotărârile recurate în lumina criticilor din recursul inculpatei, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că sunt legale și temeinice, iar recursul nefondat pentru următoarele considerente;
Chiar dacă în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză, în mod temeinic și legal s-au avut în vedere concluziile expertizei efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B câtă vreme aceasta se coroborează cu declarațiile martorilor și M.
Probele menționate, pe baza cărora s-a stabilit situația de fapt, conturează fără echivoc culpa inculpatei, constând în aceea că s-a angajat în manevra de depășire într-un sector de drum ce restricționa această manevră și nu a adaptat viteza autovehiculului la condițiile meteo nefavorabile (ceață densă și carosabil umed), intrând pe o traiectorie de intersectare cu autovehiculul condus de, fără a avea controlul autovehiculului pe care-l conducea.
Între cele două expertize nu există contradicții, așa cum eronat susține inculpata recurentă. Astfel, prima expertiză concluzionează că accidentul s-a produs datorită derapajului în care a intrat autovehicul condus de inculpata și că acest eveniment imprevizibil a făcut inevitabilă coliziunea autovehiculelor. Această expertiză nu stabilește cauza intrării în derapaj a mașinii condusă de inculpată și la condițiile efectuării manevrei de depășire în care s-a angajat inculpata.
Cea de a doua expertiză analizează manevra de depășire inițiată de inculpată la sectorul de drum parcurs la viteza de deplasare și la condițiile meteo nefavorabile, stabilind că inculpata a creat starea de pericol prin inițierea manevrei de depășire într-un sector de drum unde cea restricționată, cu o viteză neadaptată la carosabilul umed și ceață densă, ceea ce a determinat derapajul mașinii condusă de ea și inevitabil coliziunea cu mașina condusă de victima.
Este evident că, cea de a doua expertiză este mai explicită, în privința modului în care s-a produs accidentul, stabilind fără echivoc faptul că derapajul autovehiculului condus de inculpată este consecința încălcării de către aceasta a normelor legale privind depășirea autovehiculelor aflate în trafic și nu unei situații imprevizibile echivalentă cazului fortuit.
Raportat la cele ce preced, Curtea constată că vinovăția inculpatei, sub forma culpei, a fost reținută în mod temeinic, pe baza probelor administrate în cauză, astfel că nefiind vorba de un caz fortuit nu se impune achitarea inculpatei recurente.
Față de împrejurarea că cea de a doua expertiză clarifică sub toate aspectele modul în care s-a produs accidentul și conduita culpabilă a inculpatei determinantă în crearea stării de pericol, este evident că nu se impune efectuarea unei alte expertize.
Pentru considerentele menționate Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile din recursul inculpatei.
Examinarea din oficiu a hotărârilor recurate nu a evidențiat alte motive de reformare a acestora.
În consecință, Curtea va respinge recursul inculpatei ca nefondat, menținând ca legale și temeinice hotărârile atacate.
În temeiul prevederilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală va fi obligată inculpata recurentă să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpata-- domiciliată în T,-, -.B,.1, împotriva deciziei penale nr.49 din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței nr.7 din data de 23.01.2008, pronunțată de Judecătoria Babadag, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: -/29.09.2009
Tehnored.gref.:/2 ex./2.10.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Zoița Frangu, Viorica Lungu
