Furtul (art.208 cod penal). Decizia 364/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.364
Ședința separată din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 aprilie 1992,domiciliat în B,-, județul B, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva deciziei penale nr.75/26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.49/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev.de art.26 raportat la art.208 al.1 - art.209 al.1 lit.a,e,f,g,i si alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 si art.99 pen. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea este concurenta cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penala nr.315/2008 pronunțata de Judecătoria Buzău, definitiva la data de 12.12.2008, fost descontopită pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani și 2 ani închisoare și în baza art.36 alin.1 raportat la art.33-34.pen. s-au contopit pedepsele inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
In baza art.1101alin.2 raportat la art.83 pen. revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr.1002/22.10.2007 a Judecătoriei Buzău, definitiva prin neapelare la 06.11.2007 si s-a dispus ca inculpatul să execute in total o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
A fost interzisa exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b pen.
In baza art.88 pen. s-a dedus reținerea pe timp de o zi si s-a constatat ca inculpatul este arestat intr-o alta cauza.
A fost obligat inculpatul in solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 300 lei despăgubiri către partea civila, 37 lei către partea civila si 250 lei către partea civila SC SRL B, in solidar si cu inculpatul pentru aceasta din urma.
In baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e,g,f cu aplicarea art.75, art.74-76 lit.c si art.80 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat săvârșita la 18.11.2007 in dauna parții vătămate SC SRL
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni in cursul termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul in solidar cu inculpatul la plata sumei de 250 lei despăgubiri civile catre SC SRL B, și la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință separată a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.728/2009, lipsind intimații-părți vătămate, intimații-părți responsabile civilmente, intimatul-parte civilă SC SRL și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Curtea în temeiul disp. art.385/133 pr.penală acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică atât decizia pronunțată de Tribunalul Buzău, cât și sentința instanței de fond, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare, nu s-a avut în vedere faptul că acesta este minor iar prejudiciul modic a fost recuperat.
Comportamentul infracțional al recurentului a fost favorizat de mediul în care trăiește, mama inculpatului se află în penitenciar, iar tatăl a refuzat să-l primească și să-l îngrijească.
Consideră că privarea de libertate ar avea consecințe negative asupra viitorului inculpatului și solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond redozarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii sub limita minimă de 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, hotărârile criticate fiind legale și temeinice.
Astfel, instanțele au reținut corect, pe baza probatoriilor administrate în cele două faze ale procesului penal, existența faptelor, încadrarea juridică precum și vinovăția inculpatului în forma cerută de lege pentru antrenarea răspunderi penale. Pedeapsa stabilită de instanța de apel este corect individualizată cu respectarea dispozițiilor art.72 penal și nu există motive de redozare a sancțiunii penale, mai ales că în antecedență, inculpatul a avut și alte condamnări pentru infracțiuni de furt și tâlhărie.
Recurentul-inculpat personal având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.49 din 21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău inculpatul, fiul lui și, născut la 30.04.1992, în comuna, județ B, locuind fără forme legale în B,-, județ B,CNP. -, cetățean român, studii 1 clasă, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev.de art.26 raportat la art.208 al.1 - art.209 al.1 lit.a,e,f,g,i si alin.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 si art.99 pen. la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în datele de 17.11.2007 și 18.11.2008, în dauna părților vătămate, și SC SRL.
S-a constatat ca infracțiunea din prezenta cauza este concurenta cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penala nr.315/2008 pronunțata de Judecătoria Buzău, definitiva la data de 12.12.2008, prin decizia penală nr.969/12.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare in pedepsele componente de 3 ani și 2 ani închisoare.
In baza art.36 alin.1 raportat la art.33-34.pen. s-au contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr.315/2008 în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art.1101alin.2 raportat la art.83 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1002/22.10.2007 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin neapelare la 06.11.2007 și s-a dispus ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 4 ani si 6 luni închisoare.
A fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b pen. iar în baza art.88 pen. s-a dedus reținerea pe timp de o zi și s-a constatat că inculpatul este arestat intr-o altă cauză.
A fost obligat inculpatul in solidar cu părțile responsabile civilmente ( și ) la plata sumei de 300 lei despăgubiri către partea civila, a sumei de 37 lei către partea civila și a sumei de 250 lei către partea civila SC SRL B, în solidar și cu inculpatul pentru această ultimă parte civilă.
2.In baza art.26 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e,g,f cu aplicarea art.75, art.74-76 lit.c si art.80 pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 8.11.1959 în B, domiciliat în B,-, județ, CNP -, cetățean român, studii 3 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, aop edeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat săvârșita la 18.11.2007 in dauna parții vătămate SC SRL
S-a dispus, conform art.81 și art.82 penal, suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani si s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei alte infracțiuni in cursul termenului de încercare și a neachitării despăgubirilor civile, conform art.359 pr.penală.
Conform art.71 penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b penal, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul in solidar cu inculpatul (acesta și în solidar cu părțile responsabile civilmente și ) la plata sumei de 250 lei despăgubiri civile către SC SRL
Au fost obligați inculpații la cate 400 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.11.2007, pe timp de zi, inculpatul, însoțit fiind de minorul sub 14 ani a observat autoturismul nr.-, proprietatea părții civile, și în timp ce inculpatul a asigurat paza, minorul a spart cu o piatră gemul portierei stânga față sustrăgând un telefon mobil marca Motorola și o borsetă în care se afla un portofel cu diverse acte. Ulterior, telefonul mobil a fost vândut unei persoane necunoscute, iar portofelul aruncat pe acoperișul unui magazin, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 300 lei.
S-a mai reținut că la data de 18.11.2007, in jurul orelor 16:30-17:00, inculpatul și numitul au circulat cu maxi taxi nr.-, proprietatea SC SRL B, condus de către partea vătămată, și observând că pe bordul mașinii se afla o sumă de bani au decis să o sustragă, sens în care în zona stației inculpatul a coborât din autovehicul și i-a distras atenția conducătorului auto, timp în care a luat din locul menționat suma de 37 lei, a coborât în viteză, după care cei doi au fugit împreună, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 37 lei.
In aceeași zi, in jurul orelor 18:40, inculpații și, însoțiți de G aflați in maxi taxi nr.- proprietatea SC SRL, s-au hotărât să sustragă banii aflați intr-o cutie de pe bordul mașinii. În zona stației de la Spitalul Județean B, și au coborât din autovehicul, deplasându-se în zona față la geamul șoferului, unul dintre ei a ciocănit in geam pentru a distrage atenția conducătorului auto, în acest timp Gas ustras cutia conținând suma de 290 lei de pe bordul mașinii, coborând în viteză fugind împreună cu cei doi inculpați.
La scurt timp inculpații au fost depistați de organele de poliție pe raza municipiului B, fiind găsită și ridicată suma de 40 lei de la inculpați, sumă ce a fost restituită părții vătămate, astfel că SC SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 250 lei.
Inculpații au fost recunoscuți și indicați ca fiind autorii faptei de către conducătorul auto, susțineri confirmate și de martora.
Ultimul act material de sustragere a fost recunoscut de către ambii inculpați, însaă inculpatul nu a recunoscut actele materiale din datele de 17.11.2007 și 18.11.2007, comise în dauna părților vătămate și.
Instanța de fond a înlăturat această nerecunoaștere a inculpatului, constatând că faptele sunt dovedite prin probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv prin declarațiile date la acel moment de către inculpatul.
Aceste declarații ale inculpatului din faza urmăririi penale se coroborează cu declarațiile părților vătămate, dovezile de ridicare și predare a bunurilor, procesul verbal de depistare, declarațiile martorilor, instanța de fond observând că revenirea asupra declarațiilor inițiale nu este în nici un fel motivată și că inculpatul, nu a indicat și nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea care constituie obiectul trimiterii sale în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a susținut că instanța de fond trebuia să aplice cu prioritate în cazul său o măsură educativă, respectiv pe cea a internării într-un centru de reeducare, pentru a-i oferi posibilitatea să,învețe și să obțină o meserie.
Inculpatul nu și-a motivat apelul.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul a reiterat solicitarea acestuia de a se desființa sentința și a fi aplicată măsura educativă a internării intr-un centru de reeducare pentru ca acesta să poată să-și completeze studiile. A învederat apărătorul că deși inculpatul are un cazier impresionant pentru vârsta sa, provine dintr-o familie dezorganizata și nu are decât o clasă primară.
Atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat să se ia act că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr.49/2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Prin decizia penală nr.75/26 martie 2009 Tribunalul Buzău a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința, în latura penală, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, prin sentința apelată, în pedepsele componente și a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1002/22.10.2007 a Judecătoriei Buzău, dispunându-se suspendarea condiționată a executării, este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 315/2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 315/2008 a Judecătoriei Buzău în pedepsele componente de 3 ani și 2 ani închisoare, și a fost înlăturată revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1002/2007.
pedepsele aplicate prin sentința apelată, prin sentința nr. 1002/2007 și sentința penală nr. 315/2008 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a luat act de declarația inculpatului, în sensul retragerii apelului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, iar probele administrate au fost în mod judicios analizate și interpretate, reținându-se corect existența faptelor și încadrarea juridică a acestora, precum și vinovăția inculpaților în forma prevăzută de lege pentru antrenarea răspunderii penale.
Raportat la împrejurările comiterii faptelor, la gradul de pericol social al acestora, la faptul că a antrenat în activități infracționale și alte persoane, unele dintre acestea minori care nu împliniseră vârsta de 14 ani și că inculpatul provine dintr-un mediu familial dezorganizat, manifestând un comportament infracțional persistent, tribunalul a considerat că, în mod judicios, prima instanța i-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani, considerând că luarea unei masuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.
Cuantumul pedepsei s-a apreciat că a fost in mod just stabilit față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, limitele de pedeapsa prevăzute de lege și persoana inculpatului, care a manifestat un comportament delincvent persistent.
Cât privește revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1002/22.10.2007 a Judecătoriei Buzău, definitiva prin neapelare la 06.11.2007, instanța de apel a reținut că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite la datele de 17.11.2007 si 18.11.2007, că prin sentința penală nr.315 din 15.04.2008 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat comise la datele de 23.05.2007, 31.05.2007 și în perioada aprilie-mai 2007, iar prin sentința penala nr.1002 din 22.10.2007 a Judecătoriei B, definitivă prin neapelare la 06.11.2007 același inculpat a fost condamnat la 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei.
S-a constatat că infracțiunea este concurenta cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.315/2008 a Judecătoriei Buzău, iar acestea din urmă sunt concurente la rândul lor cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penala nr.1002 din 22.10.2007.
Întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.315/2008 erau concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.1002/22.10.2007 a Judecătoriei Buzău, tribunalul a apreciat că se impune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzuta de art.85 pen.
S-a reținut că, în principiu, aceasta măsura a anularii nu poate fi dispusă întrucât, potrivit art.1101alin.2 proc.pen. in cazul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicata minorului, in condițiile art.110 pen. dispozițiile art.81 alin.3 si 4, art.82 alin.3, art.83, 84 si 86.pen. se aplică in mod corespunzător.
Potrivit acestor prevederi, ar fi exclusă aplicarea în cazul minorilor a măsurii anularii suspendării condiționate a executării pedepsei.
Însă, tribunalul a considerat că o asemenea interpretare nu poate fi justificată, având în vedere că regimul sancționator al minorului este reglementat prin dispoziții speciale si in nici un caz nu poate fi creată acestuia o situație mai grea decât majorului, cu atât mai mult cu cât, prin decizia în interesul legii nr.42/2008 Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit ca intr-o asemenea situație are prioritate anularea suspendării condiționate a executării pedepsei si nu revocarea. Deși această decizie se referă la situația majorului, nu există nici o rațiune ca minorului aflat în aceeași situație să-i fie creat un regim juridic defavorabil.
În acest context, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este fondat numai în ceea ce privește operațiunea de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1002/2007 a Judecătoriei Buzău, revocare ce se impune a fi înlăturată în raport de faptul că infracțiunile sunt concurente una câte una, și prin urmare, prima este concurentă cu ultima, context în care, anularea suspendării condiționate neputând fi dispusă, tribunalul a dispus înlăturarea acestei suspendări.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru netemeinicie, susținând, atât în motivele scrise personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesivă în raport de starea sa de minoritate, de valoarea prejudiciului și de necesitățile sporite de reeducare în cazul infractorilor minori, în privința cărora, instanțele sunt datoare să aplice în mod prioritar măsuri educative.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond redozarea cuantumului pedepsei.
Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către recurent.
Au fost avute astfel în vedere: plângerile și declarațiile părților vătămate și ale reprezentantului părții civile prejudiciate, procesul-verbal de depistare a inculpaților și procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, procesele-verbale de cercetare la fața locului și de examinare a autoturismelor, însoțite de planșele fotografice demonstrative, toate acestea încheiate de către lucrătorii de poliție, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de SML B în ceea-l privește pe recurentul-inculpat, referatul de evaluare întocmit tot în privința acestuia de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpatului, cât și referatul de evaluare și expertiza medico-legală psihiatrică în ceea ce-l privește pe acesta, procesul verbal de confruntare al celor doi inculpați, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că la datele de 17.11.2007 și respectiv 18.11.2007, recurentul-inculpat a executat trei acte materiale, de complicitate la sustragerea unor bunuri aparținând unor părți vătămate, distrăgând atenția părților vătămate și asigurând paza în vederea însușirii fără drept, de către alte persoane, în privința cărora prin rechizitoriu, s-au dispus soluții motivate de netrimitere în judecată.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut participația sa penală la săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă mai sus, iar ulterior în cursul cercetării judecătorești, cât și în fața instanței de recurs ce a procedat la ascultarea sa, negând această participare.
Curtea constată că apărările inculpatului, formulate doar prin simpla retractare a declarațiilor inițiale de recunoaștere a participației sale penale, sunt neviabile sunt contrazise de mijloacelor de probă, așa cum acestea au fost expuse mai sus.
Prin urmare, în mod judicios prima instanță, în raport de mijloacele de probă administrate în cele două faze ale procesului penal și făcând o corectă aplicare a disp. art.63 alin.2 pr.penală, potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia dintre acestea făcându-se doar în urma examinării tuturor probelor administrate și în scopul aflării adevărului, a constatat existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către recurent, astfel încât soluția de condamnare a acestuia este justă.
În calea de atac a apelului promovată de către inculpatul, instanța de control judiciar în mod corect a făcut aplicarea Deciziei în interesul legii nr.42/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a înlăturat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 1 an și 6 luni închisoare, stabilind spre executare, în urma contopirii tuturor pedepselor aplicate acestuia (respectiv cele două pedepse aplicate prin hotărâri judecătorești definitive, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății), astfel încât s-a stabilit spre executare o rezultantă de 3 ani închisoare.
Solicitarea recurentului inculpat de reindividualizare judiciară a sancțiunii prin reducerea acesteia este apreciată de C ca fiind neîntemeiată, în raport de următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit art.100 alin.2 penal, pedeapsa se aplică minorului doar dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.
Criteriile de alegere a sancțiunii aplicabile minorului infractor sunt definite de art.100 alin.1 penal, acestea fiind "gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea minorului, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului".
Or, în speță, făcând o aplicare a acestor criterii la situația recurentului, se constată că acesta a săvârșit, tot în perioada minorității, mai multe fapte prevăzute de legea penală care au atras condamnarea sa definitivă prin alte două hotărâri judecătorești, aceste fapte fiind îndreptate tot împotriva patrimoniului, ceea ce denotă o relativă specializare și persistență a inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Totodată, deși prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cursul urmăririi penale de SML B (filele 84 - 85 dosar urmărire penală) se recomandă aplicarea unei măsuri educative și anume internarea minorului într-un centru de reeducare, Curtea constată că nu se poate face abstracție de diagnosticul ce a generat o atare recomandare, și nici de coroborarea acestuia cu concluziile referatului de evaluare.
Astfel, diagnosticul primit, stabilit de Comisia de expertiză psihiatrică este "delincvență juvenilă cronicizată; intelectul în limitele normalului;mediul familial favorizant pentru comportament antisocial", fapte în raport de care discernământul a fost păstrat.
Însă, prin referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, (filele 80 - 83 dosar urmărire penală) se apreciază că în privința reintegrării sociale a recurentului, este necesară intervenția unei autorități care să stabilească și să impună respectarea unui program, întrucât s-a constatat existența unor numeroși factori de antrenare a acestuia în săvârșirea faptelor, între care s-au evidențiat multipli factori generatori ai riscului de recidivă, dar nu au fost identificați factori protectivi pentru înlăturarea comportamentului infracțional.
Ca atare, din examinarea detaliată a evaluării efectuate, coroborată cu cuprinsul raportului de expertiză psihiatrică, dar ținând seama și de antecedentele penale ale recurentului inculpat, Curtea observă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art.100 alin.2 penal, apreciind că în cauză o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, și că se impune aplicarea unei pedepse acestuia.
În legătură cu criticile formulate, vizând individualizarea judiciară a acestei pedepse, Curtea constată că acestea sunt nefondate, prima instanță realizând o judicioasă proporționalizare, în raport de modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, valoarea prejudiciilor create, circumstanțele personale ale inculpatului recurent,așa cum acestea au fost evidențiate mai sus, inclusiv antecedentele sale penale, criterii în raport de care a stabilit o pedeapsă situată către limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator, pe care Curtea o apreciază ca fiind în mod corespunzător dozată, și ca fiind de natură să asigure în mod eficient, atât scopul preventiv, cât și pe cel sancționator avut în vedere de legiuitor.
În fundamentarea acestei ultime concluzii, Curtea observă că ambele pedepse aplicate anterior acestuia prin hotărâri definitive, nu au fost executate în mod efectiv deoarece s-a dispus suspendarea condiționată, însă aceste măsuri nu au constituit un avertisment pentru inculpat, acesta, deși minor, continuând pe linia acelorași fapte antisociale, conduită care, în raport de nivelul de instrucție, de mediul din care provine și de celelalte elemente definite în raportul de evaluare, se impune a fi în mod eficient sancționată în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, așa cum în mod corect s-a apreciat de către prima instanță.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, urmând ca acesta să fie respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30 aprilie 1992, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva deciziei penale nr.75/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.49/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Cr.
-
4 ex./1.06.2009
f-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Ioana Nonea
