Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.365
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.01.1979 în B, CNP -,domiciliat în Comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr.41/12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-au admis apelurile succesorilor părții civile decedate G, respectiv G,G și, domiciliați în comuna, sat, județul B și apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 108 din 30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
S-a desființat sentința apelată și în baza art.334 Cod proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20 rap. la art. 211 al.1,2 lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. în art. 20 rap. la art.211 al.1,2, lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. și art. 192 al.2 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit.a Cod pen.
In baza art. 20 rap. la art. 211 al.1,2, lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la tâlhărie.
Conform art. 192 al.2 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
S-a constatat că infracțiunile sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 215/2006 a Judecătoriei Pogoanele la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al.4 Cod pen. și 1 an închisoare prin sentința penală nr.60/2007a Judecătoriei Pogoanele, contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Cele două pedepse au fost repuse în individualitatea lor, potrivit art. 36 alin.1 rap. la art. 34 lit.b Cod penal, după contopire rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 86/5 alin.1 rap. la art. 85 alin.1 Cod pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penale nr.60/2007 a Judecătoriei Pogoanele.
Conform art.88 cod penal s-a dedus din durata pedepsei, reținerea și arestul preventiv pe perioada 11.01.2005 - 11.02.2005, precum și perioada cu începere de la data de 24.10.2008 când a fost încarcerat în executarea sentinței supuse apelului.
S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile către succesorii părții civile, respectiv G, G și și la 406, 65 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean B, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile: recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2247/2009, intimații-părți civile G, G, G, Spitalul Județean B, Curtea dispunând lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au lipsit părțile: recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, intimații - părți civile G, G, G, Spitalul Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Curtea, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale nr.41/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, întrucât în opinia inculpatului, acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptelor ce i s-au reținut, adevărații făptași fiind sau.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.41/2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefondat, hotărârea fiind legală și temeinică.
S-a susținut că instanțele au reținut corect, pe baza probelor administrate, existența faptei, încadrarea juridică precum și vinovăția inculpatului care, în noaptea de 9/10.12.2006 a pătruns în locuința părții vătămate G, în vârstă de 82 de ani, cu intenția de a sustrage bunuri și a lovit pe partea vătămată cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Întreg ansamblul probator administrat în cauză a confirmat vinovăția inculpatului. Astfel, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize ADN, ce a concluzionat că urmele de sânge ridicate de pe geaca de blugi a inculpatului au același profil genetic cu probele recoltate de la victima G.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.108 pronunțată la data de 30.09.2008 Judecătoria Pogoanelel -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 30.01.1979 în B, domiciliat în comuna, sat, județul B la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin,1,2 lit. b alin.2/1 lit.c Cod pen.
S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 Cod pen. pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.215/2006 a Judecătoriei Pogoanele la 3 ani închisoare și de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. g, i cu aplicarea art. 74-76 Cod pen. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.60/2007 a Judecătoriei Pogoanele la 1 an închisoare, pedepse contopite conform art. 33 Cod pen. în pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani în pedepsele componente de 3 ani și respectiv 1 an închisoare.
În baza art. 86/5 alin.1 rap. la art. 85 alin.1 Cod pen. s- anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare.
Conform art. 36 alin.1 rap. la art. 34 lit.b Cod pen. au fost contopite cele 3 pedepse în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de executat reținerea și arestul preventiv pe perioada 11.01.2005- 11.02.2005.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin/1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen.
În soluționarea laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.500 lei despăgubiri, din care 3.000 lei daune morale și 500 lei daune materiale către moștenitorii părții vătămate G, G și, precum și la 406,65 lei cheltuieli spitalizare către Spitalul Județean
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
În noaptea de 9/10.12.2006, în timp ce dormea, partea vătămată G, în vârstă de 82 de ani, a auzit zgomote într-o cramă și a ieșit pentru a vedea ce se întâmplă. În momentul în care a ajuns la ușa cramei a observat că patru sticle a câte 2 litri cu Ť. erau așezate pe marginea beciului. A deschis mai mult ușa, moment în care a fost lovită puternic în zona capului.
Urmare loviturii, aceasta a căzut pierzându-și cunoștința. Ulterior și-a revenit și a solicitat ajutor. A fost internată în perioada 10 - 14.12.2006 în Spitalul Județean B cu diagnosticul de cu plagă contuză parietală; contuzie antebraț și mână cu plăgi excoriate urmare agresiunii.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate urme de sânge și prin comparație cu cele găsite pe geaca inculpatului s-a concluzionat că provin de la partea vătămată.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere trecutul infracțional al inculpatului, faptul că s-a sustras judecății.
În latura civilă, din cele 10.000 lei despăgubiri civile solicitate de partea vătămată s-a conchis că pe perioada spitalizării s-au cheltuit aproximativ 500 lei iar diferența până la 3.500 lei reprezintă daunele morale pentru suferința indurată de partea vătămată.
Împotriva sentinței au declarat apel succesorii părții vătămate, respectiv G - soț supraviețuitor, G și - fii, precum și inculpatul, acesta din urmă formulând apelul în termenul de 10 zile de la punerea în executare a pedepsei.
părții vătămate, constituite părți civile au criticat sentința pentru nelegalitate susținând că instanța nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu și nici cu privire la cea de tâlhărie, inculpatul sustrăgând din domiciliu diferite bunuri pe care nu le-au putut nominaliza la data efectuării cercetării. S-a mai susținut că despăgubirile acordate sunt reduse și s-a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile în cuantumul inițial solicitat.
La rândul său, inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei, aceasta fiind comisă de sau, persoane care o ajutau pe bătrână.
Tribunalul a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din acte.
Prin decizia penală nr.41/12 februarie 2009 Tribunalul Buzăua admis apelurile succesorilor părții civile decedate G, respectiv G, G și și apelul peste termen declarat de inculpatul, a desființat sentința penală nr. 108 din 30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele, dispunând în baza art.334 Cod proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 rap. la art. 211 al.1,2 lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. în art. 20 rap. la art.211 al.1,2, lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. și art. 192 al.2 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit.a Cod pen.
In baza art. 20 rap. la art. 211 al.1,2, lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativă la tâlhărie și la 4 ani închisoare pentru violare de domiciliu prev. și ped. art. 192 al.2 Cod penal
S-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 215/2006 a Judecătoriei Pogoanele, respectiv 3 ani închisoare pentru art. 217 al.4 Cod pen. și 1 an închisoare prin sentința penală nr.60/2007 a Judecătoriei Pogoanele, contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, repunându-se aceste două pedepse în individualitatea lor.
Conform art.36 alin.1 rap. la art. 34 lit.b Cod pen. s-au contopit toate pedepsele de mai sus în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În baza art. 86/5 alin.1 rap. la art. 85 alin.1 Cod pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare dispusă prin sentința pen. nr.60/2007 a Judecătoriei Pogoanele.
Conform art.88 Cod pen. s-a dedus din durata pedepsei de executat reținerea și arestul preventiv pe perioada 11.01.2005 - 11.02.2005, precum și perioada cu începere de la data de 24.10.2008 când a fost încarcerat în executarea sentinței apelate.
S-au aplicat disp.art.71 rap. la art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod pen.
Prin aceeași decizie, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei despăgubiri civile către succesorii părții civile respectiv, G, G și și la suma 406, 65 lei cheltuieli spitalizare către partea civilă Spitalul Județean
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice în incinta barului "" din localitatea, a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate și de aici într-o dependință (bucătărie), la subsolul căreia se afla un beci. Auzind zgomote, partea vătămată a încercat să pătrundă în cramă însă, a fost lovit cu un scaun în cap și peste mâini de către inculpat, fiind necesară spitalizarea. Leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale.
Se reține, totodată, că potrivit declarațiilor părții vătămate rezultă că în momentul în care a intenționat să pătrundă în cramă a văzut patru sticle cu Ť. la ușa beciului. Aceste sticle nu au fost găsite cu ocazia cercetării la fața locului și soțul părții vătămate, afirma în declarațiile date că nu i-au fost sustrase bunuri, ceea ce denotă faptul că inculpatul nu a reușit să-și aproprie vreun bun și nici să le deplaseze din beci în bucătărie.
În raport de situația de fapt expusă și care rezultă din declarațiile martorilor, și declarațiile părții vătămate, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului de a pătrunde într-o locuință sau dependință a acesteia, cu intenția de a sustrage bunuri, urmată de lovirea părții vătămate pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 penal, în concurs real, cu tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.20 rap. la art.211 alin.1,2 lit.b și alin.2/1 lit.c penal, cu aplic art.33 lit.a peenal.
În ceea ce privește admisibilitatea apelurilor declarate de succesorii părții vătămate, instanța de apel a reținut că aceștia nu și-au pierdut calitatea de părți civile prin decesul părții vătămate, așa cum a stabilit și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (Cauza Dalban împotriva României).
Referitor la soluționarea acțiunii civile, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 lei daune materiale și diferența până la 10.000 lei, reprezentând daune morale.
Reține tribunalul că partea vătămată a decedat pe parcursul procesului până la soluționarea în fond a cauzei și cum drepturile privind existența și integritatea fizică și morală a persoanei sunt drepturi nepatrimoniale, prin urmare drepturi subiective și fără conținut economic, ele nu pot fi exercitate decât de titularul acestora.
Cum în cauză titularul dreptului a decedat, iar moartea survenită nu este urmarea comiterii infracțiunii, tribunalul a conchis că nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Cât privește dreptul la despăgubiri civile, s-a reținut că acesta este un drept de creanță și ca atare, se transmite prin succesiune.
Instanța de fond a stabilit despăgubiri civile în cuantumul de 500 lei, respectiv 125 lei pentru fiecare zi de spitalizare, fără a ține cont de concluziile medicului, din foaia de observație primită, reieșind că partea vătămată a rămas cu cefalee, amețeli, o perioadă de timp de la externare, astfel încât s-a apreciat că suma solicitată de 1.500 lei corespunde cheltuielilor cu medicamentația, alimentele, controlul medical.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a admis apelurile declarate și după desființarea sentinței, în temeiul disp. art.334 pr.penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 20 rap. la art. 211 al.1,2 lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. în art. 20 rap. la art.211 al.1,2, lit.b și al.2/1 lit.c Cod pen. și art. 192 al.2 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit.a Cod pen. și în baza noilor încadrări a dispus condamnarea inculpatului la pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
A constatat totodată că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.215/2006 și nr.60/2007, ambele pronunțate de către Judecătoria Pogoanele și după repunerea pedepselor în individualitatea lor, a dispus recontopirea în pedeapsa cea mai grea.
Totodată, a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr.60/2007 a Judecătoriei Pogoanele și deducerea din pedeapsa de executat a reținerii și arestării preventive, precum și a perioadei în care a fost încarcerat în executarea sentinței apelate.
În latură civilă, s-a dispus obligarea inculpatului la 1.500 lei despăgubiri către succesorii părții civile și la 406,65 lei cu același titlu, către Spitalul Județean
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, inculpatul, criticându-le de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în memoriul atașat cauzei, că este nevinovat, iar acuzațiile ce i-au fost aduse sunt înscenarea organelor de urmărire penală.
La primul termen de judecată, respectiv cel din data de 27.04.2009, deși recurentul-inculpat aflat în stare de deținere nu a putut fi prezentat în instanță din motive medicale, Curtea a pus în discuție aplicabilitatea art.385/5 pr.penală privitor la efectul suspensiv al recursului.
Astfel, potrivit acestui text de lege recursul este suspensiv de executare atât în ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă, afară de cazul când legea prevede altfel.
În atare situație, Curtea a observat că hotărârea primei instanțe nu este definitivă și nici executorie, deoarece conform art.415 alin.1 pr. penală, hotărârile instanțelor penale devin executorii de la data la care au rămas definitive.
Cum în cauză recurentul inculpat a exercitat calea ordinară de atac a recursului, atacând decizia pronunțată în apel cât și hotărârea primei instanțe, Curtea a constatat că sunt pe deplin incidente dispozițiile sus-amintite și că atâta vreme cât instanța de recurs nu s-a pronunțat în conformitate cu art.417 pr. penală, în cauză hotărârile atacate nu pot fi puse în executare, nefiind deci executorii.
Așa fiind, Curtea a constatat că sentința penală nr.108/30.09.2008 a Judecătoriei Pogoanele, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei de 5 ani închisoare a fost desființată prin admiterea apelurilor inculpatului, declarat peste termen și a apelurilor părților civile G, G, G, domiciliați în comuna, sat, județul B, hotărârea nemaifiind executorie.
S-a anulat mandatul de executare nr.133/2008 din 20.10.2008 emis de Judecătoria Pogoanele și s-a dispus punerea deîndată în libertate a recurentului inculpat, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Citat fiind la domiciliul său din B, comuna, sat, conform dovezii de îndeplinire a procedurii, aflată la fila 39 dosar recurs, recurentul inculpat nu s-a prezentat în instanță, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, față de incidența disp. art.171 alin.3 pr.penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a criticat hotărârile susținând că acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, adevărații autori fiind sau.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de critica invocată, circumscrisă cazului de casare prev. de art.385/9 pct.18 pr.penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.385/9 alin.2 și 3 pr.penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate G, procesele-verbale întocmite de organele de poliție, însoțite de planșele foto, procesul-verbal privind ridicarea mijloacelor materiale de probă, raportul de expertiză biocriminalistică nr.- din 18 iunie 2007, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală nr.981/11 ianuarie 2007, acte medicale privind pe persoana vătămată G, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că în noaptea de 9/10 decembrie 2006, inculpatul a pătruns într-o anexă a locuinței părții vătămate G cu intenția de a sustrage bunuri și în momentul în care a fost surprins de aceasta, pentru a-și asigura scăparea, a lovit-o în cap cu un scaun, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior, au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care în mod întemeiat au înlăturat apărarea inculpatului care a susținut că nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate indicând ca autori pe numiții sau, din materialul probator administrat în cauză nerezultând o altă situație de fapt, decât cea reținută de prima instanță și confirmată de tribunal.
Martorii și au declarat că în noaptea de 9/10 decembrie 2006 au perceput în mod direct prezența inculpatului pe strada pe care se afla casa părții vătămate și l-au văzut pe acesta în timp ce escalada gardul locuinței, așa încât, având în vedere și faptul că a doua zi, organele de poliție au folosit câinele de urmărire care, deplasându-se de la locuința părții vătămate s-a oprit la poarta familiei, concubina inculpatului, unde locuia și inculpatul, așa cum acesta a declarat și rezultă și din declarația martorei, reiese că situația de fapt stabilită corespunde probelor administrate.
Trebuie subliniat faptul că chiar și în fața probei științifice a expertizei biocriminalistice inculpatul a negat implicarea sa în comiterea infracțiunilor a cărei victimă a fost G, susținând că nu are nicio explicație în legătură cu urmele de sânge aflate pe geaca pe care a purtat-o în noaptea incidentului, însă aceasta concluzionează fără dubiu că urmele biologice ridicate de pe geaca de blugi a inculpatului au profil genetic identic cu profilul genetic al probei biologice de referință recoltate de la victima G, așa încât, având în vedere coroborarea acestei probe cu declarațiile victimei și ale martorilor sus-menționați, apărarea inculpatului a fost just înlăturată de ambele instanțe, existența faptelor, împrejurările comiterii lor și vinovăția inculpatului, fiind corect reținute.
În ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunilor, în mod temeinic și legal, prima instanță de control judiciar, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și ținând cont de Decizia nr.XXXI din 16 aprilie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii, a stabilit că fapta inculpatului de a pătrunde în locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, urmată de lovirea părții vătămate pentru a-și asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.2 penal și tentativă la infracțiunea de tâlhărie prev. de art.20 rap. la art.211 alin.1,2 lit.b și alin.2/1 lit.c penal, fiecare cu aplic. art.33 lit.a penal, așa încât, schimbarea încadrării juridice în aceste fapte și condamnarea inculpatului în baza noilor încadrări, este pe deplin justificată.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările în care au fost comise, respectiv pe timp de noapte, într-o locuință, asupra unei persoane în vârstă și lipsită de apărare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana inculpatului, condamnat anterior în mai multe rânduri, așa încât aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate către minimul special prevăzut de textul incriminator, corespunde scopului preventiv-educativ și sancționator cerut de art.52 penal.
Și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică, fiind corespunzătoare probatoriului administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente, respectiv art.14 alin.3 lit.b pr.penală coroborat cu art.998 civil, despăgubirile civile constând în daune materiale în cuantum de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli legate de aprovizionarea cu medicamente, alimente și efectuarea de controale medicale, fiind corect stabilite în raport de numărul zilelor de spitalizare a părții vătămate și perioada relativ îndelungată de recuperare.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar criticile inculpatului nu se justifică, în temeiul disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp. art.383 alin.2 pr.penală, combinat cu art.88 penal, se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 ianuarie 2005 la 11 februarie 2005 și de la 24 octombrie 2008 la 27 aprilie 2009.
Conform art.192 alin.2 pr.penală se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu apărător desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 30.01.1979, CNP -, domiciliat în, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.41/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.108/30.09.2008 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
perioada executată de la 11.01.2005, la 11.02.2005 și de la 24.10.2008, la 27.04.2009.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
-
2 ex./15.06.2009
f-
, G
Tribunalul Buzău.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Ioana Nonea
