Furtul (art.208 cod penal). Decizia 411/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.02.2008

DECIZIA PENALĂ NR.411/R

Ședința publică din data de 10 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.24 din 24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, avocat ales, lipsind partea civilă intimată - - SRL.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Reprezentantul ales al inculpatul solicită admiterea recursului, desființarea soluțiilor pronunțate și în rejudecare, în latură penală aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta săvârșită, a colaborat cu organele de cercetare penală pe tot parcursul desfășurării cercetării, s-a prezent la toate termenele de judecată, este angajat în muncă la altă unitate. Consideră că, instanța apreciind toate aceste circumstanțe, aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege este suficientă pentru atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei. În latură civilă solicită obligarea inculpatului în solidar cu inculpatul la plata sumei de 400 lei și să se respingă celelalte pretenții materiale solicitate de partea civilă ca nefiind dovedite.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinicie, pedeapsa aplicată inculpatului fiind în limite normale, instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului. În ceea ce privește latura civilă, prejudiciul a fost corect evaluat și dovedit cu înscrisuri.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:prin sentința penală nr. 2323/24.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada dispus în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului G- fiul lui și, născut la 10.02.1980 în A, cetățean român, studii 4 clase, ocupație fochist la - SRL, domiciliat în nr.786, jud. A, CNP -, fără antecedente penale, la:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.01.1974 în loc., Jud. B N, cetățean român, studii 10 clase, ocupație revizor CFR, domiciliat în nr. 2187, Jud. A, CNP -, fără antecedente penale, la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin.3 lit. Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă - - SRL cu sediul în, Ferma 21 FN, Jud. A și în consecință au fost obligați inculpații la plata către partea civilă a sumei de 28.546,61 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Au fost respinse restul pretențiilor civile.

A fost dispusă virarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Arada sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că: la începutul lunii octombrie 2006, cei doi inculpați, pe timp de noapte, prin escaladare și deblocarea din interior a zăvorului de către inculpatul, au pătruns într-o hală aparținând părții civile - - SRL de unde au sustras două motoare electrice. au fost sparte de către inculpați și transportate la locuința inculpatului, a doua zi fiind vândute unui centru de colectare a fierului vechi în schimbul sumei de 300 lei.

Într-o altă seară, în aceeași modalitate și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au sustras alte cinci motoare electrice pe care le-au deteriorat și transportat la locuința inculpatului. Aceste bunuri au fost ridicate ulterior și restituite părții civile după cum rezultă din dovezile de la fila 13-14 dosar și procesul verbal de la fila 18 dosar.

Declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală și în fața instanței se coroborează cu această stare de fapt, inculpații recunoscând și regretând săvârșirea faptei.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 24 din 24 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 2323/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv a celor două fapte de sustragere împreună cu inculpatul, a fost în mod legal reținută, din ansamblul materialului probator administrat în dosar, iar în ce privește tratamentul sancționator s- a apreciat că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizarea a pedepsei prev, de art.72 Cod penal. Ținând seama de faptul că prima instanță i-a aplicat inculpatului minimul pedepsei prevăzut de lege, și având în vedere modalitatea de executare în sensul că această pedeapsă a fost suspendată condiționat, cererea de reducere a pedepsei aplicată nu se justifică.

Hotărârea instanței de fond este legală și sub aspectul laturii civile.În raport cu disp. art.14 Cod procedură penală, art. 998 și art. 1003 cod civil se impunea obligarea în solidar inculpaților la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate - - SRL, constituită partea civilă în cauză, cu suma reținută de instanța de fond, justificată și totodată dovedită prin cererea de constituire de parte civilă, facturile fiscale și listele de inventariere depuse la dosarul cauzei 21,28 dosar fond.

Împotriva deciziei penale nr. 24/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 19.02.2008.

În motivarea recursului, inculpatul a solicitat ca în ceea ce privește latura penală să se constate că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este suficient pentru atingerea scopului pedepsei; iar, în ceea ce privește latura civilă să se dispună obligarea sa în solidar cu inculpatul la plata sumei de 400 lei și să se respingă celelalte pretenții materiale solicitate de partea civilă - - SRL. În acest sens, inculpatul a învederat că instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele atenuante, respectiv că a arătat că regretă sincer fapta săvârșită, că a recunoscut-o și a colaborat cu organele de cercetare penală pe tot parcursul desfășurării cercetărilor, că s-a prezentat de fiecare dată atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața instanței de judecată, că este angajat în muncă și a lucrat în mod constat, la altă unitate, de la data săvârșirii faptei. În ceea ce privește latura civilă a susținut că în mod greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata sumei de 28.546,61 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, întrucât nu există nici o dovadă că la data săvârșirii infracțiunii, respectiv în luna octombrie 2006, utilajele a căror contravaloare a fost solicitată de partea vătămată se mai aflau în patrimoniul acesteia; că în perioada cuprinsă între data arătată în actele depuse de partea vătămată (2003 - 2004) și până la data faptei utilajele puteau fi vândute, demontate, etc. Totodată, inculpatul a susținut că există probe că el și celălalt coinculpat și-au însușit un număr de 7 motoare din care s-au recuperat 5 motoare, ceea ce ar însemna că prejudiciul îl reprezintă contravaloarea celor două motoare nerecuperate, respectiv 400 lei; că și în rechizitoriu s-a reținut același lucru, nefiind niciodată vorba despre un număr mai mare și nici despre utilaje în întregul lor în care erau încorporate motoarele. Pe de altă parte, a învederat că din actele depuse rezultă valoarea utilajelor, nu valoarea motoarelor care se susține că s-au sustras; și chiar dacă acest fapt ar corespunde adevărului nu s-a cerut și nu există nici o dovadă la dosar că valoarea cerută este cea reală. În completare, inculpatul a mai arătat că în condițiile în care el a contestat întinderea prejudiciului era obligatoriu ca partea civilă să-și probeze pretențiile, că din dosarul de cercetare penală rezultă că hala din care s-au sustras motoarele este una dezafectată, iar motoarele respective se aflau dezmembrate în interiorul halei.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța constată că hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, recunoașterile inculpaților, care se coroborează cu declarația martorului G, procesul verbal de cercetare la fața locului, dovada de ridicare a bunurilor din 18.10.2006.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g și i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul pedepsei.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la faptul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penală pe tot parcursul desfășurării cercetărilor, s-a prezentat de fiecare dată atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața instanței de judecată, că este angajat în muncă și a lucrat în mod constat, instanțele de fond nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, trebuie avut în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, ele nu operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Calificarea atitudinii inculpatului nu poate omite gravitatea faptei, împrejurarea că acesta era angajat ca paznic la partea vătămată - - SRL, ceea ce denotă o premeditare a faptei și folosirea informațiilor deținute datorită calității sale și încrederii acordată de angajator. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care existau probe în susținerea vinovăției. În acest context, recunoașterea faptei și prezentarea în fața autorităților, ca și deținerea unui loc de muncă, denotă un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74.Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate. Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile, instanța de recurs constată că prejudiciul a fost corect evaluat și în mod judicios s-au evaluat condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, prin cererea de constituire de parte civilă (fila 21 dosar fond) partea civilă - - SRL a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 28.546,61 lei reprezentând contravaloarea utilajelor distruse în scopul extragerii motoarelor electrice și a beneficiului nerealizat estimat la suma de 6.000 lei. Trebuie reținut că în materia răspunderii civile delictuale funcționează principiul reparării integrale a prejudiciului, adică atât prejudiciile previzibile, cât și cele neprevizibile în momentul săvârșirii faptei. Totodată, sub aspectul întinderii prejudiciului și a obligației de despăgubire este lipsit de relevanță câștigul obținut de inculpați prin valorificarea bunurilor sustrase, interesând numai paguba suportată de patrimoniul părții vătămate. Instanța de recurs constată că susținerile inculpatului G în ce privește întinderea prejudiciului și proba acestuia sunt nefondate. Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat în data de 18.10.2006 (fila 6 dosar UP), înscrisul intitulat "dovadă" încheiat în 19.10.2006 (fila 13 dosar UP), planșele fotografice de la fața locului, care se coroborează chiar și cu declarațiile inculpatului G (fila 40 dosar UP) rezultă că un număr de 7 bucăți motoare au fost demontate de pe utilajele care erau depozitate în hală. Astfel, inculpatul G relatează: "am încărcat motoare electrice pe căruț și le-am dus la la domiciliu unde le-am distrus și a doua zi le-am dus împreună la fier vechi"; "în data de 17.10.2006, în jurul orelor 20³⁰am intrat din nou în această hală, eu fiind de serviciu și am luat de pe utilaje un număr de 5. motoare electrice, pe care le-am dus la domiciliul numitului unde le-am distrus". Prin urmare, rezultă cu certitudine că cele 7 motoare electrice sustrase se aflau pe utilaje care au fost deteriorate prin activitatea inculpaților. Potrivit listelor de inventariere (filele 26 - 28 dosar fond) rezultă că aceste utilaje se aflau în proprietatea părții vătămate, existența lor la data comiterii faptei rezultând din probele anterior menționate. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, în mod corect au fost avute în vedere facturile fiscale seria - - nr. -, nr. -, nr. - și -/2003 cu care au fost achiziționate utilajele, precum și valorile de inventar ale acestora. Pe de altă parte, împrejurarea că 5 motoare ar fi fost recuperate nu corespunde în totalitate adevărului întrucât așa cum rezultă din dovezile de predare-primire și declarațiile inculpaților motoarele au fost distruse, iar ceea ce s-a restituit părții vătămate au fost componente din aceste motoare, nefiind recuperate utilajele și motoarele electrice în starea lor inițială. Față de considerentele anterior expuse, instanța de recurs reține că în mod corect s-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata către partea civilă a sumei de 28.546,61 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 24/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 24/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ

Pronunțată în ședință publică din 10.04. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 17.04.2008

Tehnored.

2ex/24.04.2008

Prima inst.

Inst. apel.,