Furtul (art.208 cod penal). Decizia 474/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 474/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 93/A din 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse mai mici.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, iar pedeapsa fiind corect individualizată.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și a i se aplica o pedeapsă mai mică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3196 din 17.12.2008, Judecătoria Timișoara în baza art. 208, 209 alin. 1 lit. e, g, i penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.03.1990 în T, jud. T, CNP -, domiciliat în T,-,. 3,. 1, jud. T, cetățenie română, studii 2 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, a condamnat același inculpat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33-34. penal, a contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 350 alin. 1. proc. penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88. penal a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 16.10.2008 la zi.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata și în condițiile prev. de art. 71. penal.
Conform art. 14 alin.3 lit. b proc. penală, a constatat integral acoperit prejudiciul.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 11387/P/2008 înregistrat la udecătoria Timișoara sub nr-, la data de 07.11.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fară a poseda permis de conducere, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 alin. 1 lit. e, g, i și art. 86 alin. 1 din OUG195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Pen.
În faza cercetării judecătorești, în ședința publică de la data de 03.12.2008, a fost audiat inculpatul, declarația sa fiind atașată la fila 19 din dosar. Instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Din declarațiile părții vătămate l ( 9, 12-13 dosar ) rezultă că în data de 13/14.10.2008 de pe- din municipiul Taf ost sustras autoturismul marca " " având numărul de înmatriculare B-39908 (proprietatea SC SRL).
Văzând data procesului-verbal de cercetare la fața locului ( 5 dosar ), precum și aceea a declarațiile părții vătămate(9, 12-13), coroborate cu declarațiile inculpatului ( 33,45 dosar,), săvârșirea faptei a avut loc în noaptea de 13/14.10.2008.
Astfel, inculpatul a declarat că la data de 13/14.10.2008, deplasându-se pe str. - din municipiul T, a sesizat în zona imobilului nr. 16 autoturismul marca " " având numărul de înmatriculare B-39908 (proprietatea SC SRL) împrejurare în care a decis sustragerea acestuia.
Folosindu-se de cheile depistate în yala portbagajului autoturismului, inculpatul a descuiat portiera stânga față, asigurându-și în acest mod pătrunderea în interiorul autoturismului. Odată declanșat motorul autoturismului, inculpatul s-a deplasat cu acesta pe raza municipiul T, ca apoi în zona imobilului nr. 85 de pe str. - din municipiul T, să-l abandoneze.
În locul în care abandonase autoturismul sustras, inculpatul a detașat plăcuțele de înmatriculare a acestuia și le-a înlocuit cu alte plăcuțe având nr. de înmatriculare -, lăsând autoturismul în zona de parcare existentă pe str. - din municipiul T, în ideea identificării unui potențial cumpărător.
La data de 16.10.2008, în jurul orei 14:45, inculpatul a fost reținut de agenții de poliție din cadrul Biroului și de Autovehicole al Serviciului de Investigații Criminale T în momentul în care intenționa să plece în deplasare cu autoturismul sustras, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare (16- 17 din dosarul de ), precum și din declarațiile martorilor (25 din dosarul de P) și (26 din dosarul de P).
Atât din procesul verbal încheiat de către organele de poliție (14 dosar ) cât și din declarația inculpatului (19 dosar cercetare judecătorească) rezultă că inculpatul, în noaptea de 13/14.10.2008, a condus autoturismul marca " " având numărul de înmatriculare B-39908 pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată declarând că recunoaște toate faptele reținute în sarcina sa și regretă cele întâmplate. Instanța a reținut că declarațiile acestuia se coroborează cu întreg materialul probator existent la dosarul de urmărire penală menționat mai sus.
la cele arătate și punând în discuția părților renunțarea la administrarea probelor, instanța de fond a apreciat că hotărârea se poate fundamenta pe probele administrate în timpul urmăririi penale, fără a se aduce atingere unui proces echitabil și art. 6 din CEDO.
Față de toate cele arătate, prima instanța a considerat că faptele reținute în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În drept, prima instanță a constatat întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. e), g), i) pen. și ale infracțiunii prev.de art.86 alin.1 din OUG.195/2002 republicată cu privire la inculpatul.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunile cu intenție directă, respectiv cu intenție indirectă.
A mai reținut că infracțiunile au fot comise în concurs ideal, conform art.33 lit. b pen, din moment ce acțiunea inculpatului de a lua autoturismul marca " " având numărul de înmatriculare B-39908, din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia cât și de a se urca la volanul autoturismului neavând permisul de conducere, întrunește elementele a două infracțiuni, fără ca între cele două fapte să se fi interpus o condamnare pentru una dintre ele.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72.pen. respectiv de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. e), g), i) pen. de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, determinat de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei (folosirea unei chei adevărate), precum și de urmările faptei (prejudiciu mediu, care a fost acoperit integral prin restituire).
Pentru motivele arătate, judecătoria l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i pen. la o pedeapsă cu închisoare, orientată spre minimul general, cu executare în regim de detenție, considerând că aceste modalități de individualizare și executare sunt apte de a atinge scopul preventiv și educativ al sancțiunii, potrivit art. 52.pen.
Așadar, luând în considerare toate împrejurările mai sus enumerate, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i pen.
La individualizarea cuantumului pedepsei ce a fost aplicat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG195/2002, prima instanța a ținut seama de criteriile reglementate de art. 72.pen pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52.pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. 2.pen, a avut în vedere natura normelor juridice încălcate care ocrotesc relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 1 an la 5 ani), modul de săvârșire a infracțiunii (inculpatul a fost conștient de gravitatea faptelor și pericolul social existent), riscul producerii unei urmări imediate prin punerea în pericol a relațiilor sociale ocrotite de lege (producerea accidentului și cauzarea pagubelor materiale), persoana și conduita făptuitorului, acesta recunoscând săvârșirea faptei, regretând cele întâmplate.
Analizând împrejurările în care fapta a fost săvârșită și considerând că urmarea constând în pericolul social astfel provocat prevalează față de circumstanțele care definesc, în ansamblu, persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, astfel că, în temeiul art.86 alin.1 din OUG.195/2002 republicată l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Cu privire la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, prima instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148.proc.pen. și că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive a inculpatului pe parcursul desfășurării procesul penal subzistă și, în baza art. 350 alin. 1.proc.pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Judecătoria Timișoaraa aplicat pe lângă pedepsele principale și pedeapsa accesorie și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71.pen.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția pentru nelegalitate deoarece instanța nu a făcut aplicarea art. 83.pen și pentru netemeinicie în raport de dispozițiile art. 72.pen, prima instanță aplicând pedeapsa minimă prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr. 93/A din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 2 lit a C.P.P. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentințe penale nr. 3196/17.12.2008 a Judecătoriei Timișoara pronuntata in dosar -.
A fost desființată sentința apelata si rejudecând pe fond:
În baza art. 208-209 alin. 1 lit. e, g, i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 21.03.1990 la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, rep. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unu autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. b Cp. coroborat cu art. 34 lit. b Cp. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cp. s-a dedus în continuare arestul preventiv de la data de 17.12.2008 la zi.
În temeiul art 192 alin 3.C.P.P. cheltuielile judiciare din apel au rămas in sarcina statului.
S-a dispus plata sumei de 200 de lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș, examinând sentința penală apelata prin prisma motivelor de apel invocate precum si in limitele art. 371.C.P.P. a constatat ca apelul Parchetului este în parte fondat.
Astfel, în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 83.pen, s-a considerat că apelul Parchetului nu se susține în sensul că este adevărat că în dosarul 7696/325/ al Judecătoriei Timișoara, inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune contra patrimoniului, dar instanța s-a pronunțat la data de 20.08.2008, iar această sentință a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Tribunalul Timiș, pronunțându-se asupra apelului la data de 26.01.20009 prin decizia 24/
S-a reținut că raportat la data pronunțării deciziei din apel și data săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar (14.10.2008), infracțiunile sunt concurente, astfel că art. 83.pen privind revocarea suspendării condiționate sunt inaplicabile.
Instanța de apel a reținut că în ceea ce privește netemeinica sentinței penale apelate prin prisma prevederilor art. 72..pen, aceasta se susține cu unele nuanțări.
Astfel, din considerentele sentinței apelate, s-a constatat că, analizând criteriile legale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.pen. cu privire la infracțiunea de furt prev. și ped de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i pen. prima instanță a reținut limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, pericolul concret al faptei săvârșite determinat de modul și mijloacele de săvârșirea a faptei (folosirea unei chei adevărate), precum și de urmările faptei (prejudiciu mediu, care a fost acoperit integral prin restituire)
Raportat la aceste criterii, s-a reținut că prima instanță, în considerentele hotărârii a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare și cu toate acestea în dispozitivul hotărârii inculpatul a fost condamnat la 3 ani de închisoare
Instanța de apel a constatat că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul și reținând corecte criteriile de individualizare reținute de prima instanță în considerente și care au condus la aprecierea că pedeapsa de 4 ani închisoare este aptă de a atinge scopul special prev de art. 52.pen. a desființat sentința apelată și rejudecând cauza: în baza art. 208-209 alin. 1 lit. e, g, i Cod Penal, a condamnat inculpatul, născut la data de 21.03.1990 la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, rep. a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unu autovehicul fără a poseda permis de conducere. În baza art. 33 lit. b Cp. coroborat cu art. 34 lit. b Cp. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: - 4 (patru) ani închisoare.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, Tribunalul Timișa menținut starea de aresta a inculpatului și a dedus arestul preventiv la zi.
Împotriva deciziei penale nr.93/A/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.- declarat recurs, în termenul legal inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 15.04.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, precum și pedeapsa aplicată.
Inculpatul nu promovat calea de atac a apelului împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță și prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în detenție pentru comiterea infracțiunii de sustragere a unui autoturism și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere. În apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaras -a dispus de către instanța de apel majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului la 4 ani de închisoare, astfel încât, în temeiul art.385/1 alineatul ultim instanța de apel va analiza decizia penală recurată doar în limita în care sentința penală pronunțată de prima instanță a fost modificată și exclusiv cu privire la această modificare.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Raportat la antecedentele penale ale inculpatului recurent, multiplele condamnări anterioare ale inculpatului pentru comiterea unor infracțiuni ce au adus atingere relațiilor sociale ce se formează în jurul apărării dreptului de proprietate, modalitatea concretă de comitere a faptei, intervalul de timp relativ mic de la condamnarea anterioară și de la eliberarea din unitatea de detenție, instanța de recurs apreciază ca fiind tot atâtea elemente ce denotă disprețul inculpatului față de valorile sociale lezate și față de clemența acordată anterior de către instanțele de judecată. Instanța de recurs apreciază că nu sunt elemente care să susțină necesitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, așa cum a procedat prima instanță de judecată, în lipsa existenței la dosar a unor dovezi care să formeze convingerea instanței că o asemenea pedeapsă este în măsură să prevină comiterea de către inculpat a unor noi fapte antisociale.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 93/A/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 350.pr.pen. va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 38516al. 2.pr.pen. raportat la art. 381.pr.pen și art. 88.pen. va deduce în continuare starea de arest a inculpatului de la data de 25.03.2009 la zi.
Potrivit art. 192 alin. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 93/A/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 350.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 38516al. 2.pr.pen. raportat la art. 381.pr.pen și art. 88.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatului de la data de 25.03.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. 08.05.2009
Tehnored. 13.05.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel-, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
