Furtul (art.208 cod penal). Decizia 535/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.535/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.274 din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.724/P din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publicăse prezintă:
- recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.3429/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată " " SRL Cernavodă.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat, având cuvântul, arată că își menține recursul promovat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivul de recurs vizează greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art.72 Cod penal, solicitând redozarea pedepsei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică în sensul aplicării ueni pedepse cu reținerea disp.art.72 Cod penal, pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de textul de lege incriminator.
Apreciază că nu au fost valorificat faptul că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, a avut o atitudine sinceră, lucra cu ziua pentru a se întreține, avea grijă de mama sa bolnavă, a regretat fapta comisă.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză.
Consideră că s-a dat eficiență disp.art.72 Cod penal prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând reducerea pedepsei.
Instanța ia cauza în pronunțare.
- CURTEA
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.724/P/23.04.2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, s-a dispus, n baza art.20 raportat la art.208 al.1, 209 al.1 lit. e, g și i cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b din cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare și, în baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 pct.1 lit. a, teza a II-a și lit. b din cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 09.03.2009 la 10.03.2009 și de la 25.03.2009 la 26.03.2009 precum și arestul preventiv începând cu data de 26.03.2009 la zi și s-a menținut măsura arestului, conform art.350 cod procedură penală.
În baza art.14-15 cod procedură penală raportat la art.998 cod civil, a fost obligat inculpatul la 2230,96 lei către partea civilă Mini SRL. Cernavodă.
Conform art.191 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului, onorariu avocat oficiu, 200 lei suportându-se în avans din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.913/P/26.03.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidiaa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 raportat la art.208 al.1, 209 al.1, lit. e, g și i cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b cod penal.
În noaptea de 08/09.03.2009, în jurul orei 01.00, după ce a consumat băuturi alcoolice și se deplasa spre domiciliu, având asupra sa un, pe care l-a găsit întâmplător, ajungând în dreptul magazinului alimentar aparținând SC SRL, a luat hotărârea de a sustrage bunuri din interior.
Pentru a pătrunde în magazin, inculpatul s-a deplasat în spatele acestuia, unde se află instalația de aer condiționat și s-a urcat pe scheletul metalic pe care era poziționată aceasta, a escaladat zidul exterior al magazinului și a ajuns la un ventilator electric căruia i-a rupt paleții din plastic cu intenția de pătrunde în interiorul magazinului prin orificiul în care era încadrat aparatul de ventilat, însă, în momentul în care a lovit paleții ventilatorului s-a declanșat sistemul de alarmă al magazinului, iar la fața locului și-a făcut apariția un echipaj al societății de pază care are în supraveghere magazinul, inculpatul fiind surprins de acesta.
Situația de fapt anterior expusă a fost reținută, în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces-verbal încheiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, adrese parte vătămată, proces verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului însoțit de planșă fotografică, declarațiile martorilor și, dovadă de introducere a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunii în Camera de Corpuri Delicte și declarațiile inculpatului.
Sub aspectul laturii obiective s-a reținut că, fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. e, g, i cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b cod penal.
Starea de recidivă postexecutorie a fost reținută în raport de condamnarea la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 2109/10.10.2006.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, privitor la împrejurările concrete ale săvârșiri faptei, persistența infracțională, limitele de pedeapsă, dar și persoana inculpatului ce este recidivist, apreciindu-se că, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare în regim de detenție.
S-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapt pentru care, s-a dispus obligarea inculpatului la despăgubirile solicitate de partea civilă, pentru că a provocat distrugeri prin efracție.
Prin decizia penală nr.274/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.379 pct. 1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale mai sus menționate și, potrivit art.350 cod procedură penală s-a menținut arestarea preventiva a acestuia.
In baza art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada de la 23.04 2009 la zi.
Potrivit art.192 alin.2 cod procedură penală, a fost obligat apelantul la plata sumei de 260 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Constanta se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile de nelegalitate și netemeinicie au vizat greșita individualizare a pedepsei.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat în mod corect că fapta reținută în sarcina inculpatului, prin actul de inculpare există și a fost săvârșită de către acesta cu vinovăție sub forma intenției directe, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1lit. e, g, i cod penal cu aplic art. 37 lit. b cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond în mod corect a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul dar și de circumstanțele personale aplicabile în cauză și anume: conduită inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală, dar și de atitudinea procesuală parțial sinceră.
Totodată, s-a constatat că in mod justificat s-a apreciat că scopul pedepsei - reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială - poate fi atins numai prin executare efectivă.
Împotriva deciziei penale nr. 274/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, și a sentinței penale nr.724/P/23.04.2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, a formulat, în termen legal recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a realizat o aplicare greșită a criteriilor de individualizare prev. de art.72 cod penal atât pedepsele stabilite cât și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate sunt prea aspre în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise precum și cu circumstanțele sale personale, greșeală ce a fost menținută de către instanța de apel.
Se apreciază că, cele două instanțe nu au valorificat corect circumstanțele personale ale inculpatului, comportamentul anterior săvârșirii faptei, precum și atitudinea ulterioară săvârșirii faptelor pe care le-a recunoscut și regretat.
În drept se susține incidența cazului de casare prev. de art.385 ind.9 pct.14 cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Atât prima instanță cât și instanța de apel au avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal inclusiv gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpatului recurent, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art.52 alin.1 și 2 cod penal.
Reținem perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, urmare a săvârșirii unor fapte asemănătoare, determinarea acestuia în realizarea acțiunii de sustragere aspect ce rezultă din înlăturarea obstacolelor care îl împiedicau să ajungă la bunurile pe care intenționa să le sustragă.
Totodată, prezența stării generale de agravare a pedepsei reglementată de dispozițiile art.37 lit. b cod penal determină, pe lângă celelalte aspecte menționate, concluzia că s-a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate, aceasta demonstrând că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins, inculpatul săvârșind și alte infracțiuni.
S-a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului în sensul că s-a stabilit și aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru aceasta, cu precizarea că, atitudinea sinceră a inculpatului a fost determinată și de prinderea acestuia în flagrant, urmare a declanșării sistemului de alarmă.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile formulate, urmând să se mențină ca legale și temeinice atât sentința cât și decizia recurate.
Cum sentința și decizia atacate nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie care fie luate în considerare din oficiu, conform art.385 ind.9 alin.3 cod procedură penală și care să impună casarea acestora, Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul
În baza art.385 ind.16 cod procedură penală în referire la art.381 cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada de arest preventiv, de la 23.04.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.274 din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.724/P din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-.
În baza art.38516alin.2 Cod procedură penală în referire la art.381 Cod procedură penală,
Deduce arestul preventiv de la data de 23.04.2009 la zi.
Dispune decontarea onorariului avocat oficiu în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.Jud.-/2 ex.
Data:05.10.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
