Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 548/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentaBANK- cu sediul în municipiul B, Sector 1, de nr.15, împotriva sentinței penale nr.469 din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției din data de 12 mai 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța în dosar nr.397/II/2/2008.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa:
- petentei Bank A;
- intimaților făptuitori - () -,.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei de către petenta Bank A, motivele de recurs.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentinței penale nr.469 din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 2781alin. 8 lit. a cod procedură penală respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petenta - Bank SA B, împotriva rezoluției procurorului nr. 1475/P/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 07.04.2008 și a rezoluției nr. 397/II/2/2007, din 12.05. 2008, dispusă de prim - procurorul aceluiași parchet și s-au menținut rezoluțiile atacate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului de urmărire penală, a reținut următoarele:
Petenta SA, a formulat, împotriva ordonanței procurorului nr. 1475/P/2008, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 07.04.2008, dar și împotriva rezoluției nr. 397/II/2/2008, emisă la data de 12.05.2008 de prim-procurorul din cadrul aceluiași parchet, plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată a numitelor -, și, cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, art. 289 cod penal și art. 291 cod penal și art.215 alin.1 și art.290 cod penal.
În cuprinsul plângerii petenta a susținut că, în mod greșit s-a reținut lipsa intenției numitei de a induce în eroare instituția bancară, aceasta acordându-i un împrumut pe care debitoarea nu l-a achitat, prejudiciind astfel unitatea bancară cu suma de 6.111,27 euro precum și faptul că, în mod greșit procurorul nu a reținut în sarcina făptuitoarei comiterea infracțiunii prev. de art.290 cod penal, atâta vreme cât aceasta a folosit un înscris falsificat, respectiv un contract de muncă neînregistrat la ITM, pentru obținerea în mod injust a unui credit, pe care, ulterior, nu l-a rambursat.
S-a stabilit că făptuitoarea a fost angajată, începând cu anul 2004, la - SRL C, persoană juridică al cărei administrator era făptuitoarea -, societate în care au lucrat și numiții și, aceasta din urmă având calitatea de contabil, angajat în baza unei convenții civile.
În vederea obținerii creditului de la Bank, în valoare de 5000 EURO, făptuitoarea a prezentat contractul individual de muncă
și adeverințele de salarizare, atât pentru ea, cât și pentru girantul său, numita, adeverințele de salarizare fiind completate de făptuitoarea.
După primirea creditului, făptuitoarea nu a achitat ratele aferente creditului conform graficului de rambursare, ceea ce a determinat banca creditoare să formuleze împotriva ei plângere penală.
În ceea ce privește modalitatea de achitarea a ratelor bancare, conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că făptuitoarele - și au încheiat un act notarial, prin care prima și-a asumat față de a doua obligația de a achita ratele corespunzătoare pe durata a 60 de luni.
În legătură cu acest aspect, s-a constatat că, deși banca creditoare a susținut, atât în plângerea penală inițială, cât și ulterior, în plângerile formulate împotriva actelor procurorului, că făptuitoarea nu a rambursat creditul contractat, aceasta, prin adresa nr.15217/8 decembrie 2006, comunicat organelor de urmărire penală că la data emiterii respectivei adrese, conform graficului de rambursare, mai avea de încasat 7 rate a câte 108,11 EURO și comisionul aferent, în valoare de 127,80 EURO.
Față de această situație s-a constatat că infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, nu există având în vedere tocmai susținerile băncii creditoare precizate mai sus, dar și împrejurarea că în absența unei urmări produse prin săvârșirea infracțiunii, concretizată într-un prejudiciu, nu putem vorbi de existența unei infracțiuni de rezultat, cum este infracțiunea în discuție.
Referitor la susținerea băncii creditoare că în speță ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 289 cod penal și art. 290 cod penal, s-a reținut, cum de altfel și procurorul a reținut în motivarea soluției sale, că neînregistrarea contractelor de muncă la autoritatea în drept, respectiv ITM C, nu reprezintă o condiție a existenței elementului material al infracțiunii de fals intelectual, atâta vreme cât prin contractele respective nu se atestă fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu atât mai mult cu cât nici un act din dosarul de urmărire penală nu contestă împrejurarea că numiții și nu ar fi fost angajați la - SRL C și cu mențiunea că, eventuala îndeplinire în mod necorespunzător a atribuțiilor de serviciu de către angajații băncii, aceștia având obligația verificării înscrisurilor necesare acordării creditelor, nu poate fi imputată, mai ales sub aspectul relei-credințe, debitorilor băncii.
Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a constatat că, în mod corect procurorul a opinat în sensul inexistenței acesteia întrucât, din punctul de vedere al laturii obiective, infracțiunea se realizează prin
acțiunile prevăzute de art. 288 cod penal, respectiv contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod, aspecte care nu se regăsesc în speța de față, adeverințele în cauză, fiind completate cu date reale.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs petenta - Bank SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că nu există infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, întrucât această infracțiune s-a comis la data încheierii contractului de credit, în baza actelor fictive prezentate, dată la care exista și prejudiciul în valoare de 4924,07 euro, prejudiciu ce exista și la data formulării plângerii.
Se relevă că, s-a comunicat organelor de cercetare penală adresa nr.7336/25.08.2005 emisă de ITM C din care rezultă că numita figurează cu contract individual de muncă înregistrat sub nr.76082/08.07.2004 la - SRL, ori aceasta a prezentat instituției bancare contractul individual de muncă înregistrat sub nr.59141/15.04.2004 ce poartă viza ITM C, având ca angajator pe - SRL C, cunoscând că aceasta nu concordă cu realitatea, contract cu care a putut induce și menține în eroare instituția bancară, în vederea obținerii în mod injust a creditului.
În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că nu există infracțiunile prev. de art.289 cod penal și de art.291 cod penal, nefiind luat în considerare răspunsul ITM C potrivit cu care numita figurează cu contract individual de muncă înregistrat sub nr.76082/08.07.2004 la - SRL și nu cu la - SRL C iar contractul individual de muncă înregistrat sub nr.59141/15.04.2004 ce poartă viza ITM C, având ca angajator pe - SRL C nu figurează în evidențele acestei instituții.
Se arată că, urmare a acestei situații chiar reprezentanții ITM C au făcut recomandarea de sesizare a organelor abilitate în vederea clarificării situației prezentate.
Prin folosirea cu intenție atât a contractului individual de muncă, ca și când ar fi fost legal, cu viza ITM C, contrar realității și a adeverinței de salariat, în scopul obținerii, în mod nelegal a unui credit, acțiuni ce au condus la producerea unor consecințe juridice specifice contractului de împrumut, se face dovada săvârșirii de către a infracțiunii prev. de artz.291 cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.385 ind.6 alin.3 cod procedură penală, Curtea constată:
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art.289 cod penal și de art.291 cod penal, acestea nu pot fi reținute în sarcina intimatelor, chiar și în prezența înscrisurilor constând în contract individual de muncă înregistrat sub nr.59141/15.04.2004 ce poartă viza ITM C, având ca angajator pe - SRL C și a adresei nr.7336/25.08.2005 emisă de ITM C din care rezultă că acest contract nu a fost înregistrat la această instituție întrucât infracțiunea prev. de art.289 poate fi săvârșită numai de către un funcționar din cadrul acestei instituții, aflat în exercițiul funcțiunii, care a aplicat această viză iar o eventuală complicitate din partea persoanelor cercetate nu se poate reține din lipsa oricărui mijloc de probă.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.291 cod penal, pentru existența acesteia este necesar ca cel care l-a folosit să aibă cunoștință că este fals, ori, din nici un mijloc de probă nu rezultă această împrejurare, cu atât mai mult cu cât, persoana care l-a folosit era efectiv angajatul acelei societăți și presta efectiv muncă la acea societate în schimbul unei remunerații.
Restituirea creditului către instituția bancară, în condițiile stabilite de către aceasta constituie un argument în plus că, nu s-a urmărit inducerea și menținerea în eroare a instituției bancare, și producerea în această modalitate a unui prejudiciu.
Față de cele reliefate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, și întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate și netemeinicie care să conducă la reformarea sentinței recurate, Curtea, în baza art.385 ind.15 lit. cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul promovat de către recurenta - Bank SA
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de petentaBANK- cu sediul în municipiul B, Sector 1, de nr.15, împotriva sentinței penale nr.469 din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.-/ 2 ex.
Data: 16.10.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
