Furtul (art.208 cod penal). Decizia 571/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 571
Ședința publică de la data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații fiul lui și, născut la data de 16 iunie 1986, domiciliat în P,-, județul P și, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 81 din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au admis apelurile declarate de aceștia împotriva sentinței penale nr. 2465/04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin aceeași decizie, Tribunalul Prahovaa desființat sentința în parte, în latura penală și pronunțând o nouă hotărâre a redus pedepsele aplicate fiecărui inculpat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, faptă din 28.02.2007 de la 3 (trei) ani la câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare fiecare. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, personal și asistat de apărător ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar, în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu din Baroul Prahova, potrivit delegației nr. 3288/2008, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al inculpatului având cuvântul depune la dosar adeverință din care rezultă că inculpatul este angajat cu contract de muncă pe o durată de trei luni, neavând alte cereri de formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul.Învederează instanței faptul că are de formulat cerere prealabilă în sensul rectificării încheierii de ședință de la termenul anterior cu mențiunea că a asistat pe cei doi recurenți inculpați. Arată că din eroare a fost trecut numele unui alt apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, verificând actele și lucrările cauzei constată că cererea formulată de apărător este întemeiată, sens în care dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 02 iunie 2008 în sensul că apărătorul desemnat din oficiu care a asistat și susținut interesele legale ale recurenților inculpați este așa cum rezultă și din delegația aflată la dosar, greșit menționându-se în încheiere numele unui alt apărător.
De asemenea, dispune rectificarea încheierilor anterioare în sensul corectării prenumelui inculpatului care este și nu, cum din eroare s-a menționat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul învederează instanței faptul că acesta a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa de 3 ani închisoare care la instanța de apel a fost redusă la 1 an și 6 luni închisoare.
Recursul formulat vizează modalitatea de executare a pedepsei închisorii. Inculpatul a executat 7 luni închisoare, fiind ulterior pus în libertate iar celălalt dosar în care este inculpat tot pentru infracțiunea de furt nu a fost încă finalizat.
Menționează că inculpatul are un loc de muncă stabil așa cum rezultă din adeverința depusă astăzi la dosar.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului solicită admiterea recursului sub aspectul individualizării pedepsei în sensul schimbării modalității de executare a acesteia, respectiv cu suspendarea condiționată a executării sau executarea pedepsei la locul de muncă.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpatul arată că soluția instanței de apel este nelegală în ceea ce privește individualizarea pedepsei, respectiv atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare a acesteia.
Inculpatul este arestat în altă cauză iar în cauza de față a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise, beneficiind, până la rămânerea definitivă a hotărârii, de prezumția de nevinovăție.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei și redozarea pedepsei aplicate cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de disp. art. 74-76 Cod penal, sub minimul special prevăzut de lege. Cu aplic. disp. art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că cei doi inculpați au fost condamnați de instanța de fond la pedeapsa de 3 ani închisoare, redusă ulterior la 1 an și 6 luni de către instanța de apel.
Hotărârea Tribunalului Prahova este legală și temeinică, neputându-se reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, aceștia fiind în prezent judecați într-o altă cauză tot pentru infracțiunea de furt.
Concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, cu obligarea la cheltuieli judiciare.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2465 din 04.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, i cod penal, tentativă la infracțiunea de furt calificat, faptă din 28.02.2007 s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la data de 16 iunie 1987 în P, județul P, cu aceleași domiciliu,-, județul P, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, i cod penal, tentativă la infracțiunea de furt calificat, faptă din 28.02.2007 s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 09 aprilie 1980 în P, județul P, cu același domiciliu,-, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a luat act că inculpații sunt arestați în altă cauză.
În soluționarea laturii civile, prima instanță a luat act că partea vătămată domiciliat în P,-, județul P, fără forme legale în P,-, - 7,. 26, județul P, nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
La data de 28.02.2007 în jurul orelor 15,30 inculpații au pătruns prin efracție în curtea imobilului situat în P,-, proprietatea părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, activitatea infracțională a acestora fiind întreruptă de partea vătămată.
Se reține că situația de fapt a rezultat în urma analizării întregului material probator administrat în cauză, probe care se coroborează cu recunoașterea săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați.
În drept, s-a stabilit că fapta săvârșită de fiecare inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,i Cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea pedepsei judecătoria a avut în vedere criteriile cuprinse în art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile și persoana inculpaților, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale.
În privința modalității de executare s-a apreciat că scopul prev. de art. 52 cod penal poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse privative de libertate, reținându-se că în acest fel că inculpații vor fi reeducați și se va preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta precum și în raport de circumstanțele personale.
Au arătat inculpații că nu au antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei.
Apelantul inculpat a mai arătat că locuiește împreună cu mai mulți frați minori, iar el contribuie la creșterea și îngrijirea acestora alături de tatăl său,.
Instanța de apel a procedat la reaudierea inculpaților și, care au recunoscut comiterea infracțiunii pentru care au fost condamnați.
Prin decizia penală nr. 81 din 26 martie 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința, în latură penală sentința și pronunțând o nouă hotărâre a redus pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, faptă din 28.02.2007 de la câte 3 (trei) ani închisoare la câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare fiecare, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.
S-a luat că act că inculpatul este arestat în altă cauză.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, din acestea rezultând atât existența faptei prev. de art. 20 cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,i Cod penal cât și săvârșirea acesteia de către inculpații și cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenția directă.
Au fost avute astfel în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor și, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe, probele coroborându-se cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor.
În baza probelor sus arătate, în mod corect s-a reținut că la 28.02.2007 în jurul orelor 15,30 inculpații și au pătruns prin efracție în curtea imobilului situat pe- din P, proprietatea părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri, activitate infracțională ce a fost întreruptă de intervenția părți vătămate.
Se mai reține că și încadrarea în drept a faptei a fost făcută corect de instanța de fond, fapta inculpaților constituind tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor tribunalul a apreciat că sancțiunile aplicate de instanța de fond de câte trei ani închisoare sunt prea aspre în raport de împrejurările comiterii faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 21 alin. 2 cod penal, potrivit cărora tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată precum și în raport de circumstanțele personale ale inculpaților care nu au antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar aflate la dosarul de urmărire penală, iar pe parcursul procesului penal au manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii.
S-a mai reținut de către tribunal că deși în prezent apelanții inculpați sunt cercetați și judecați pentru alte fapte penale iar inculpatul este arestat în altă cauză, aceste împrejurări nu constituie circumstanțe care să conducă la agravarea pedepsei întrucât aceștia beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzelor iar din fișele de cazier judiciar rezultă că anterior comiterii prezentei fapte, au avut un comportament bun.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat însă că în mod întemeiat judecătoria a apreciat că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins numai prin privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații și care au criticat hotărârile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2.
C.P.P.Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat decizia pronunțată în apel, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, susținând că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este o măsură prea aspră în raport de circumstanțele faptei și cele personale, precizând că a executat șapte luni de închisoare iar după punerea în libertate s-a încadrat în muncă, motive pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin suspendarea condiționată a executării acesteia ori a executării la locul de muncă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul a criticat ambele hotărâri de netemeinicie, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare.
S-a susținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise și că deși este arestat în altă cauză, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, după reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 cod penal, cu aplicarea disp. art. 81 Cod penal.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4 constată C.P.P. că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, declarațiile martorilor și, procesul verbal din 28.02.2007 încheiat de organele de poliție, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul și declarațiile inculpaților, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt din care rezultă că în data de 28.02.2007, în jurul orelor 15,30 inculpații și au pătruns prin efracție în curtea imobilului situat pe- din P, proprietatea părții vătămate, cu intenția de a sustrage bunuri, lucru care nu s-a realizat datorită intervenției părții vătămate ce fusese anunțată de reprezentanții firmei de pază SRL ce aveau ca obiectiv de pază și imobilul proprietatea persoanei vătămate.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpaților în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea fiecăruia pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare situației de fapt și vinovăției inculpaților.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată în mod corect, tribunalul a decis în privința cuantumului sancțiunilor aplicate, că se impune reducerea acestora, având în vedere pe de o parte dispozițiile cuprinse în art. 21 alin. 2 cod penal ce reglementează pedepsirea tentativei în sensul că aceasta se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, dar și circumstanțele reale ale comiterii faptei și pe cele personale ale inculpaților.
Astfel, în mod corect s-a reținut că deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut și regretat fapta comisă, în raport de gradul de pericol social concret al acesteia, aplicarea unei sancțiuni la limita minimă prevăzută de lege este o pedeapsă justă care, și în opinia curții este corect individualizată.
Nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de lege, întrucât nu există motive care să justifice reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 cod penal, din situația de fapt expusă, astfel cum a fost prezentată, rezultând că inculpații, pe timp de zi, au pătruns prin efracție în imobilul părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri și numai datorită intervenției acesteia din urmă, activitatea infracțională nu a fost finalizată, atitudine ce dovedește o Mt emeritate din partea acestora și un dispreț major față de proprietatea altei persoane.
În plus, prin natura ei fapta comisă este o faptă gravă, mai ales atunci când este vorba de sustrageri de bunuri din locuințe.
Totodată trebuie reținută frecvența comiterii unor astfel de fapte, îndeosebi de către persoane tinere, așa încât sancțiunea aplicată de tribunal este legală și temeinică, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei ori a executării la locul de muncă, astfel cum a solicitat inculpatul, întrucât în raport de datele cauzei nu există premisele în a se aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel cum rezultă din art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal și nici nu există acordul scris din partea SC O SRL, județul SMp entru executarea pedepsei la locul de muncă de către același inculpat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat iar criticile invocate de aceștia nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, se va dispune respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.C.P.P. în cazul inculpatului și în ceea ce privește onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 9 aprilie 1980, deținut în Penitenciarul Ploiești, fiind arestat în altă cauză și, fiul lui și, născut la 16 iunie 1986, domiciliat în P,- județul P împotriva deciziei penale nr. 81 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 2465 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la plata sumei de 80 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
4 ex./27.06.2008
Dosar apel nr- - Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- - Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
