Furtul (art.208 cod penal). Decizia 579/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 579/
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu vicepreședinte
instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale numărul 230 din data de 11 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat -, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale numărul 3653 din 25.09.2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat din oficiu, arată că a avut timp suficient să studieze dosarul, fiind în măsură să facă apărarea.
Recurentul - inculpat arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat, pentru recurentul - inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul - inculpat -, arată că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva deciziei penale numărul 230 din data de 11 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale numărul 230 din data de 11 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale numărul 230 din data de 11 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul Argeș.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.302 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Costești, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.04.1961 în Pitești, județul A, cu domiciliul în C,-, județul A, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208, 209 lit. g, i) Cod penal, prev. de art. 208, 209 lit. g, i ) Cod penal și respectiv a infr. prev. de art. 208, 209 lit. g, i) Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal.
S-a constatat, conform art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, că instanța nu poate acorda despăgubiri civile, părții civile domiciliată în C, sat Podu Broșteni, nr. 260, Județul
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în faza de urmărire penală în sumă de 150 lei, cât și cele aferente cercetării judecătorești, rămân în sarcina statului.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.168/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat prevăzute și pedepsite de art. 208, 209 lit. g, i ), art. 208, 209 lit.g, i) și art. 208, 209 lit. g, i) din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit.a) din Codul penal în cazul fiecărei infracțiuni și a art. 33 lit.a) din același cod constând, în esență, în aceea că: în noaptea de 26/27.02.2001, în jurul orelor 0:30, inculpatul a pătruns, prin efracție în magazinul AF din C și a sustras produse alimentare, cosmetice și de încălțăminte, precum și o sumă de bani, bunuri pe care le-a transportat la locuința sa și care au fost consumate ori valorificate; în noaptea de 30/31.12.2003, inculpatul a pătruns prin efracție în magazinul aparținând C, situat în satul, de unde a sustras băuturi alcoolice, țigări și obiecte de vestimentație, printre care și geacă din piele; iar în noaptea de 23/24.08.2004, inculpatul pătruns prin escaladare în domiciliul părții vătămate de unde a luat în scopul însușirii pe nedrept un aparat de sudură, pe care l-a vândut la REMAT C, cu suma de 592,864 lei ROL.
Din probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că singura soluție pe care o poate pronunța în privința acuzației aduse inculpatului cu privire la fapta de sustragere din data de 30/31.12.2003 în dauna magazinului Universal din, aparținând C este achitarea conform art.11 pct.2 litera a) rap.la art.10 lit.c) din Codul d e procedură penală, fapta nefiind comisă de inculpat.
În argumentarea soluției de achitare, prima instanță a constatat că ulterior începerii urmăririi penale, in rem, la data de 12.02.2004 pe baza declarației părții vătămate, gestionară la magazinul C și a procesului verbal de cercetare la fața locului și până la autodenunțul inculpatului din 29.03.2006 ( deci un interval de 2 ani și 3 luni), nu s-a efectuat nici un alt act de cercetare penală care să conțină minime indicii de comitere a faptei de către inculpat, pentru ca în mod brusc, nejustificat și aparent nemotivat, decât poate de eventualele mustrări de conștiință ale inculpatului, acesta să anunțe singur organele de cercetare penală de comiterea a șase fapte penale pe care le-a descris detaliat, printre care, și cea din 30/31.12.2003 care, potrivit relatării inculpatului, coincide perfect cu puținele date deținute de organele de cercetare penală.
S-a apreciat că în cauză nu există suficiente probe legal administrate, concludente și utile, care să conducă la concluzia comiterii acestei fapte de către inculpat. În ce privește haina găsită la mama inculpatului și predată părții vătămate, s-a concluzionat că aceasta putea proveni din orice altă faptă penală, criteriile de apreciere ca aparținându-i, indicate de respectiva, nefiind specifice.
În fine, deși inculpatul a fost condamnat anterior în mod definitiv, repetat, pentru același tip de infracțiuni, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție, ce este consacrată ca principiu în procesul penal conform art.52din Codul d e procedură penală și ca beneficiu al inculpatului potrivit art.66 din același cod, prezumție ce funcționează în fiecare cauză penală, independent de antecedentele penale ale acuzatului, în prezenta cauză nu a fost înlăturată prin probe de vinovăție a inculpatului, concludente, utile și legal administrate care să înfrângă orice dubiu intervenit în legătură cu autorul și vinovăția acestuia.
În ceea ce privește infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate în urma plângerii penale formulată de aceasta la data de 27.08.2004 prin care a arătat că autori necunoscuți au pătruns prin escaladarea gardului și ruperea ulucilor din locuința sa și au sustras un aparat de sudură confecționat manual, precum și unelte de construcții și obiecte de încălțăminte, instanța de fond a apreciat că nici în privința acestei fapte penale nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului care, în fața instanței a argumentat de ce nu își menține poziția adoptată în cursul urmăririi penale și, în consecință, a dispus achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a), raportat la art.10 lit.c) din Codul d e procedură penală. S-a constatat că, anterior plângerii părții vătămate și efectuării cercetării la fața locului și până la autodenunțul inculpatului în cauză nu s-au mai administrat alte probe, singura probă incriminatorie constituind- însăși declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală pe care în fața instanței nu a mai menținut-o, din toate celelalte probe administrate rezultând că aparatul sustras de la nu este identic cu cel vândut de inculpat, între cele două aparate fiind diferențe de aspect exterior, dar mai ales o diferență de greutate de minim 100 kg. cel sustras putând fi transportat fără un autovehicul, în timp ce aparatul vândut nu putea fi transportat astfel.
În fine, cu privire la cea de-a treia faptă penală de furt, instanța de fond reținut că la data de 27.02.2001, partea vătămată a formulat plângere penală pentru că în noaptea de 26/27.02.2001, din magazinul mixt proprietate a societății sale comerciale i-au fost sustrase produse alimentare și nealimentare în valoare, la acel moment, de 12.030.051 lei ROL.
Probele administrate în cauză au fost apreciate ca nefiind suficiente și obiective, deci ca fiind lipsite de concludentă, recunoașterea inculpatului nemaiavând de mult, în mod singular, forța probantă suficientă, ea trebuind să fie coroborată cu alte probe care în cursul cercetării judecătorești nu au rămas neschimbate și sunt caracterizate de un subiectivism și incredibil notabil, fiind rezultat și al unui anumit nivel de cultură a martorilor.
Ca o consecință a soluției de achitare dispusă în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a) raportat la.10 lit.c) din Codul d e procedură penală s-a constatat, conform art.346 alin.3 din Codul d e procedură penală că nu se pot acorda despăgubiri civile părții civile.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, critica vizând greșita soluție de achitare a inculpatului.
Prin decizia penală nr.230 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeșs -a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința, s-a înlăturat achitarea inculpatului și s-a dispus condamnarea acestuia la trei pedepse de câte 4 ani închisoare pentru comiterea fiecăreia dintre cele trei infracțiuni de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.
În urma aplicării prevederilor art.33, 34 din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an, în total 5 ani închisoare.
În baza art.61 din Codul penal s-a revocat liberarea condiționată
pentru restul de 422 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1368/14.06.2001 a Judecătoriei Pitești și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 5 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art. 57 și 71 Cod penal.
S-a reținut în considerentele deciziei că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, apreciindu-se că scopul preventiv și educativ al acestora poate fi atins numai prin executarea lor în condițiile art.57, 71 din Codul penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care prezent personal în instanță, la 1 octombrie 2009, data soluționării cauzei a solicitat să se ia act că își retrage calea de atac formulată.
Potrivit dispozițiilor art.3854alin.2 din Codul d e procedură penală, " până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat".
Având în vedere susținerea recurentului-inculpat, precum și dispozițiile legale susmenționate, curtea va lua act de retragerea căii de atac formulată de către inculpat.
Întrucât la data de 24.12.2008 recurentul-inculpat a fost încarcerat, în prezent, fiind în exercitarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în baza deciziei penale ce face obiectul recursului de față, potrivit dispozițiilor art.38517alin.4 din Codul d e procedură penală se va deduce în continuare detenția.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care, 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților. (Curtea consideră că se impune reducerea onorariului datorat avocatului din oficiu de la 200 la 100 lei față de împrejurarea că inculpatul și-a retras calea de atac, concluziile apărătorului fiind doar în sensul de se lua act de voința inculpatului).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 21.04.1961, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.230 din data de 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Deduce în continuare detenția.
Obligă pe recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./06.10.2009.
Jud.apel:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Elena
