Furtul (art.208 cod penal). Decizia 69/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.69/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de către inculpatul recurent și partea civilă recurentă, împotriva deciziei penale nr.247 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prev. și ped. de.208 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul numit din oficiu al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.643 din 25 ianuarie 2010 emisă de Baroul Bihor, iar pentru partea civilă recurentă lipsă, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor declarate în cauză.
Avocat solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat și pe cale de consecință a se dispune reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prin reținerea circumstanțelor atenuante în sensul că pe tot parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, a recuperat parțial prejudiciul cauzat, iar pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Referitor la recursul părții civile îl consideră neîntemeiat și pe cale de consecință solicită a fi respins.
Avocat solicită instanței admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza solicită condamnarea acestuia cu privare de libertate, față de neplata de atâta timp a restului de despăgubiri civile și obligarea la cheltuieli judiciare și în recurs.
Solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat.
Reprezentantul parchetului în ceea ce privește recursul inculpatului îl apreciază ca fiind nefondat și pe cale de consecință solicită respingerea ca atare. Solicitarea apărării de a se reține circumstanță atenuantă pe considerentul recunoașterii faptei, nu conduce și nu este considerat automatic o circumstanță atenuantă.
În ceea ce privește recursul părții civile declarat atât pe latură penală cât și pe latură civilă apreciază că este fondat, sens în care solicită admiterea acestuia și pe latură penală majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea acelei infracțiuni de furt. Față de lipsa antecedentelor penale în ceea ce privește modalitatea de executare consideră că suspendarea condiționată este eficientă în cauză, iar pe latură civilă solicită evident admiterea sub acordarea cheltuielilor judiciare ocazionate de partea civilă. În ceea ce privește solicitarea de majorare a pedepsei în apelul părții civile, solicită a se constata situația premisă pe baza căreia s-a săvârșit acest furt.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.418 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt prev. și ped. de art. 208 alin 1 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. și ped. de art. 213 Cod penal.
În baza art. 208 alin.1 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 11.10.1981 în O, jud. B, CNP -, de cetățenie română, studii 6 clase, fără ocupație și loc de muncă, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără copii, cu domiciliul în com, sat, nr 236, jud B, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a teza a II-a și b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata echivalentului în lei a sumei de 2.400 lire sterline plus dobânda legală de la data comiterii faptei până la plata efectivă, în favoarea părții civile, domiciliat în com., sat, nr. 22, jud B, CNP -.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii decembrie 2007 partea vătămată s-a înțeles verbal cu inculpatul că acesta să-i zugrăvească cele 3 camere ale locuinței sale situată în com., sat, nr.109, jud Conform înțelegerii, la aproximativ 2-3 zile inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate unde a început gletuirea și zugrăvirea camerelor.
La finele lunii decembrie 2007 inculpatul i-a solicitat părții vătămate suma de 1000 lei reprezentând un avans pentru zugrăvitul locuinței, sumă pe care partea vătămată i - a acordat-
Începând cu data de 07.01.2008 inculpatul a revenit la locuința părții vătămate pentru a continua lucrarea începută și în perioada 07-12.01.2008 într-una din zile, fiind singur în locuința părții vătămate, inculpatul a observat într-un dulap cu haine ce era deschis, o plasă ce conținea suma de 4600 lire sterline, pe care si-a însușit-o si din care a cheltuit suma de 2400 lire sterline.
Partea vătămată s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 2400 lire sterline, prejudiciul fiind parțial recuperat prin predarea de către inculpat a sumei de 2200 lire care au fost restituiți părții vătămate potrivit dovezilor de la 32-33 din dosarul de urmărire penală.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a fost de acord să recupereze prejudiciul cauzat. Totodată inculpatul a arătat că suma de 2400 lire a folosit-o pentru achitarea mai multor datorii și nu a achiziționat din ei vreo motocicletă (fila 22).
Cu ocazia cuvântului pe fond, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt prev de art 208 alin 1 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. și ped. de art. 213 Cod penal motivat de faptul că inculpatul a abuzat de încrederea părții vătămate si a refuzat restituirea banilor.
Având în vedere că pentru existența infracțiunii de abuz de încredere este necesar ca bunul mobil al altuia care este însușit, de care se dispune, sau a cărui restituire se refuză, să fie deținut de către făptuitor cu orice titlu, iar în cauză banii sustrași de către inculpat nu au fost deținuți cu nici un titlu, partea vătămată nu a transferat posesia acestora către inculpat, ci pur si simplu au fost sustrași din locuința părții vătămate, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrări juridice.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate (f 6-8 dos p), procesul verbal de cercetare la fața locului (f 9-16 dos p), dovada de ridicare - predare (f 22-23, 32-33 dosar ), raportul de constatare tehnico- științifică (testul poligraf- f 24-31 dosar up), procesul verbal de reconstituire (34-37 dos up), declarațiile martorilor (f 17-21, 28-39 dos up și 46, 47 dos inst) și declarațiile inculpatului (f 46-48, 50 dos up și 22 dos inst.)
Fapta inculpatului, de a sustrage în perioada 07-12.01.2009 suma de 2400 lire din locuința părții vătămate în care efectua lucrări de amenajare interioară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și ped. de art. 208 al.1 cod penal, text de lege în baza căruia l- condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a teza a II- a și b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă constând într-un prejudiciu mare, parțial recuperat, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor având o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră, instanța apreciază că scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care în baza art. 81 și 71 alin 5 cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 cod penal.
Având în vedere că prejudiciul creat părții vătămate nu a fost recuperat integral, instanța în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil va obliga inculpatul la plata echivalentului în lei a sumei de 2.400 lire sterline plus dobânda legală de la data comiterii faptei până la plata efectivă, în favoarea părții civile.
La dosar a fost depusă și delegația avocatului pentru reprezentarea părții civile, fără a fi indicată data și dosarul, iar pe delegația avocatului este trecut un onorar de 1500 lei, în nici unul dintre aceste cazuri nefiind depuse chitanțe.
Instanța a apreciat ca nejustificată obligarea inculpatului la plata onorariului pentru av. în condițiile în care acesta s-a prezentat doar la primul termen de judecată când s-au formulat cereri de amânare și nu s-a depus constituire de parte civilă. Se constată de asemenea că precizarea la constituirea de parte civilă și probele în acest sens au fost făcute de avocat și că avocatul s-a prezentat doar la ultimele 2 termene de judecată, astfel că onorariul acestuia de 1500 lei este nejustificat urmând a se acorda doar 500 lei asigurându-se egalitatea cu avocata.
Partea civilă are dreptul de a-și angaja mai mulți avocați si a achita onorariile stabilite de aceștia insă instanța are posibilitatea legală să aprecieze în ce măsură este justificată obligarea inculpatului la plata acestor onorarii cu titlu de cheltuieli judiciare raportat la toate împrejurările cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul apel care din eroare a fost înaintat Tribunalului Bihor odată cu dosarul nr- al Judecătoriei Oradea, în condițiile în care apărătorul ales a indicat eronat nr. sentinței apelate - 418/06.04.209 în realitate sentința pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Oradea, având nr. 419/006.04.2009.
S-a precizat că din eroare a fost determinată de o conjunctură creată de similitudinea numelui inculpaților - respectiv și pronunțarea în aceeași zi a ambelor hotărâri cu nr. imediat următor. - 418, respectiv 419 din 06.04.2009. Este evidentă manifestarea de voință de formulare a unei căi de atac în numele inculpatului atâta vreme cât pe cererea de apel a fost enunțat în mod corect nr. dosarului în concret - al Judecătoriei Oradea.
Față de aceste împrejurări în ședința publică din 11.11.2009 - data la care s-au aflat pe rolul Tribunalului ambele dosare mai sus indicate s-a dispus atașarea la prezentului dosar o copie a apelului declarat în dosarul nr- al Judecătoriei Oradea.
În apelul declarat inculpatul prin apărător ales a solicitat admiterea apelului, iar cu ocazia rejudecării a se reține în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b, c, cu Cod Penal consecința reducerii pedepsei sub minimul special prev. de lege, invocându-se în motivare conduita sa sinceră, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că J din prejudiciu a fost recuperat.
Împotriva aceleași hotărâri a formulat apel partea civilă solicitând prin intermediul apărătorului ales admiterea căii de atac, desființarea sentinței penale, iar cu ocazia rejudecării cauzei sub aspectul laturii penale a se aplica o pedeapsă majorată în condițiile în care pedeapsa de 1 an închisoare este neîndestulătoare, raportat la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, conduita inculpatului după momentul trimiterii în judecată și al condamnării. În esență acesta cu rea credință nu a procedat la plata despăgubirilor civile deși dispune de resurse materiale. Pentru aceleași considerente se solicită și înlăturarea dispozițiilor de suspendare a executării pedepsei, pedeapsa aplicată urmând a fi executată în regim de detenție. Sub aspectul cheltuielilor judiciare acordate de instanța de fond hotărârea este criticată sub aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor judiciare din cadrul urmării penale și al fazei de judecată pe fond, cheltuielilor justificate cu onorariile avocaților aleși în cauză.
Prin decizia penală nr.247 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. l lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a admis apelul penal declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 418 din 06.04.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost modificată în parte în sensul că s-au majorat cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul în temeiul dispozițiilor art.193 Cod procedură penală să le plătească părții civile de la 1.000 lei la 1.150 lei menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
In baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli judiciare parțiale în apel.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în apel, iar în baza art. 192 al.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de inculpat).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultând fără dubii că, în cursul lunii decembrie 2007 partea vătămată s-a înțeles verbal cu inculpatul că acesta să-i zugrăvească cele 3 camere ale locuinței sale situată în com., sat, nr.109, jud Conform înțelegerii, la aproximativ 2-3 zile inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate unde a început gletuirea și zugrăvirea camerelor.
La finele lunii decembrie 2007 inculpatul i-a solicitat părții vătămate suma de 1000 lei reprezentând un avans pentru zugrăvitul locuinței, sumă pe care partea vătămată i - a acordat-
Începând cu data de 07.01.2008 inculpatul a revenit la locuința părții vătămate pentru a continua lucrarea începută și în perioada 07-12.01.2008 într-una din zile, fiind singur în locuința părții vătămate, inculpatul a observat într-un dulap cu haine ce era deschis, o plasă ce conținea suma de 4600 lire sterline, pe care si-a însușit-o si din care a cheltuit suma de 2400 lire sterline.
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu declarația declarațiile părții vătămate (f 6-8 dos up), procesul verbal de cercetare la fața locului (f 9-16 dos up), dovada de ridicare - predare (f 22-23, 32-33dos up.), raportul de constatare tehnico- științifică (testul poligraf- f 24-31 dos up), procesul verbal de reconstituire (34-37 dos up), declarațiile martorilor -, (f 17-21, 28-39 dos up și 46, 47 dos inst).
Raportat la conduita inculpatului, împrejurările comiterii faptei, modul de săvârșire a acesteia și pericolul social concret determinat de circumstanțele reale ale comiterii faptei precum și urmarea produsă - prejudiciul cauzat ridicându-se la suma de 4600 lire sterline, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată în cauză a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cod penal, instanța orientându-se de altfel spre limita minimă prevăzută de lege, ținând cont de conduita sa sinceră și atitudinea de regret.
Instanța de ape a mai apreciat că raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatului nu conduc în mod obligatoriu la aplicarea acestora cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.74 Cod penal constituie o facultate a instanței, motiv pentru care apelul inculpatului formulat sub acest aspect apare ca nefondat.
În ceea ce privește apelul părții civile instanța a apreciat ca fiind întemeiat doar în parte pentru considerentele care urmează:
Așa cum s-a arătat mai sus pedeapsa stabilită de instanța de fond corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, context în care nu s-a impus majorarea pedepsei astfel cum a solicitat partea civilă în apelul formulat. De asemenea modalitatea de executare a pedepsei - cu suspendarea condiționată a executării acesteia conform art. 81 este menită să asigure respectarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, o pedeapsă cu executare în regim de detenție nefiind justificată în prezenta cauză.
Critica părții civile sub aspectul neacordării integrale a cheltuielilor de judecată în cursul urmării penale și cercetării judecătorești este fondată doar în parte, după cum rezultă din cele ce urmează:
În fața instanței de apel partea civilă a depus chitanțe justificative reprezentând cheltuielile onorariilor avocațiale aferente urmăririi penale următoarele:
- chitanța nr. -/29.10.2008 (av. ), în sumă de 500 lei însoțită de contractul de asistență juridică din aceeași dată, obiectul contractului reprezentându-l asistare parte vătămată, poliție și parchet.
- chitanța din 11.02.2008 (av. ) în sumă de 150 lei însoțită de factura -/11.02.2008
- chitanța din 26.02.2008 (av. ) în sumă de 200 lei însoțită de factura aferentă
- chitanța din 31.04.2008 (av. ) în sumă de 400 lei însoțită de factura -/30.04.2008, chitanțe aflate la filele 23, 24, 27 - 32 apel.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală tribunalul a reținut însă că în cursul acestei faze procesuale cu toate că inculpatul a depus chitanța și contractul ce dovedesc că avocat l-ar fi asistat și reprezentat, nu există nici un act întocmit de acesta și nu a participat la vreun act procedural sau procesual întocmit în această fază. De altfel nici nu avea cum în condițiile în care urmărirea penală s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului din data de 25.03.2008 în timp ce chitanța la care partea civilă face referire este datată 29.10.2008, cu mult după finalizarea urmării penale.
S-a regăsit în schimb la dosarul de urmărire penală o cerere formulată de partea civilă prin av. datată 01.02.2008 (fila 41 - 42 ) și care coincide cu data întocmirii chitanței din aceeași dată însoțită de factura -/11.02.2008 în sumă de 150 lei - singura care se justifică a fi acordată făcându-se dovada reprezentării efective a părții civile prin întocmirea unui înscris ce cuprinde solicitările acesteia în cursul urmăririi penale.
Cât privește chitanța aferentă datei de 26.02.2008 este adevărat că la dosarul cauzei se regăsește la fila 45 pod elegație de reprezentare a părții civile de către av. datată 25.02.2008. Precizăm însă că la această data - 25.02.2008 nu s-a procedat în cauză la întocmirea unui act procedural sau procesual care să justifice reprezentarea părții civile de către avocatul acesteia. La data de 26.02.2008 a fost audiat într-adevăr inculpatul fără însă să fi fost prezent apărătorul părții civile av..
Cât privește chitanța datată 31.04.2008 instanța de apel a reținut că la această dată rechizitoriul era deja întocmit, instanța fiind sesizată la data de26.03.2008.
Este adevărat că la fila 5 dosarului instanței de fond se regăsește o nouă cerere formulată de av. în numele părții civile dar pentru această fază a procesului partea civilă și-a angajat un nou av. -, care potrivit înscrisului aflat la fila 15 dosar a formulat în numele părții civile o precizare a constituirii de parte civilă. De reținut că tocmai în virtutea faptului că partea civilă a făcut dovada angajării av. încă de la primul termen de judecată (concomitent așadar cu acea cerere formulată de av. ), în vederea reprezentării în procesul penal (fila 8 - instanța de fond), judecătoria a apreciat că se justifică acordarea sumei de 500 lei înscrisă pe împuternicirea avocațială emisă de doamna avocat.
Față de aceste împrejurări s-a apreciat că este inadmisibil ca pentru acel prim termen de judecată - 5.05.2009 când deja s-a prezentat av. în reprezentarea părții civile, să-i fie acordată acesteia și o altă sumă (400 Ron) reprezentând contravaloarea serviciilor unui alt avocat care s-a limitat la a depune un înscris în mare parte similar cu cel depus în cursul urmării penale.
Cât privește solicitarea părții civile de a-i fi acordat și celălalt onor de 500 Ron achitat av. (fila 9 dosar fond), în mod corect judecătorul a respins această solicitare pe considerent că pe împuternicirea avocațială nu apare data și dosarul în care a fost angajat, iar la primul termen la care acesta s-a prezentat alături de av. s-au formulat cereri strict de amânare în vederea pregătirii apărării, după care acest avocat nu s-a mai prezenta în cauză.
Partea civilă a fost reprezentată de d-na av. până la ultimele două termene de judecată când și-a angajat un nou avocat, solicitând acordarea sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial achitat acestui din urmă avocat.
În mod justificat au fost acordate cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei din totalul cuantumului de 1500 lei solicitat în condițiile în care, precizarea la constituirea de parte civilă și probele în acest sens au fost efectuate de av. în decursul a 5 termene de judecată, av. prezentându-se doar la ultimele două termene - 09.03.2009 când cauza s-a amânat pentru lipsa martorilor, respectiv 06.04.2009 când s-a dezbătut fondul cauzei.
Potrivit art. 193 al. 6 Cod procedură penală în celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.
Ori dispozițiile art. 274 al. 3 Cod procedură civilă permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, art. de lege menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, acea de a permite justițiabilului să beneficieze de asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului (ÎCCJ, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11.04.2008).
În speța de față s-a reținut că av. s-a prezentat doar la două termene în cauză, la primul cauza fiind amânată, iar la al doilea procedându-se la dezbaterea pe fond.
Față de cele ce preced s-a apreciat justificată acordarea sumei acordată de prima instanță de - 500 lei asigurându-se astfel egalitate cu av..
Ca urmare în baza art. 379 pct. l lit.b Cod procedură penală, instanța a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis apelul penal declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 418 din 06.04.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care modificat-o în parte în sensul că a majorat cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul în temeiul dispozițiilor art.193 Cod procedură penală să le plătească părții civile de la 1.000 lei la 1.150 lei și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cât privesc cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă în apel - 1500 lei reprezentând onorariul apărător ales (fila 34 dosar) tribunalul a considerat justificată doar acordarea sumei de 500 lei în condițiile în care apelul formulat a fost admis în parte strict sub aspectul acordării acelui cuantum de 150 lei, fiind apreciate ca nefondate celelalte solicitări privind aplicarea unei pedepse mai mari, cu executarea în regim de detenție, și acordarea în integralitate a onorariilor justificate cu chitanțele depuse în apel.
In baza art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli judiciare parțiale în apel.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în apel, iar în baza art. 192 al.3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință a se dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia sub minimul special prin reținerea circumstanțelor atenuante deoarece pe tot parcursul procesului penal a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, a recuperat parțial prejudiciul cauzat, iar pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Partea civilă, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate și cu consecința condamnării inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, față de neplata de atâta timp a restului de despăgubiri civile și obligarea acestuia la cheltuieli judiciare și în recurs.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, dovada de ridicare predare, raportul de constare tehnico - științifică (testul poligraf), procesul verbal de reconstituire, declarațiile martorilor -, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei săvârșite, demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii privind furtul sumei de 4600 lire sterline dintr-un dulap cu haine situat în locuința părții vătămate. Menționăm că inculpatul se afla în locuința părții vătămate, deoarece a fost angajat de aceasta pentru a-i zugrăvi cele trei camere ale locuinței sale situată în com. sat nr.109, județul
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat și partea civilă, Curtea le apreciază ca fiind neîntemeiate, considerând că în cauză s-a făcut atât o justă apreciere a probelor, dar în același timp și o justă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că operațiunea de individualizare a pedepsei astfel cum a fost realizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, corespunde gravității faptei săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, urmând a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, modul și împrejurările comiterii acesteia, valoarea relativ mare a prejudiciului cauzat părții vătămate și care a fost recuperat doar parțial, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale, faptul că acesta a recunoscut comiterea infracțiunii, Curtea nu consideră a fi oportună nici o majorare a pedepsei, dar nici o reducere a acesteia. Pe de altă parte, considerăm că în mod corect a apreciat instanța de fond că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunând ca și modalitate de executare a acestuia suspendarea sa condiționată.
În ceea ce privește solicitarea apărătorului părții civile privind obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs în favoarea părții civile, pe lângă faptul că instanța a respins atât recursul inculpatul cât și cel al părții civile, pe împuternicirea avocațială nefiind arătat cuantumul onorariului, nu se justifică acordarea acestuia.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de recurentul inculpat și partea civilă recurentă, împotriva deciziei penale nr.247/A din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, Curtea va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.643 din 25.01.2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților. Totodată, va obliga partea civilă recurentă la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul recurent și partea civilă recurentă, împotriva deciziei penale nr.247/A din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr.643 din 25.01.2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă partea civilă recurentă la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /08.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex/08.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
