Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.66/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de către inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.205 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prev. și ped. de nr.OUG195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordpă părților cuvântul în susținerea recursului declarat de către inculpat.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în urma reaprecierii probelor solicită în principal achitarea inculpatului potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10/b/1 din Codul d e procedură penală, pe considerentul că fapta nu constituie un grad de pericol social deosebit, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, a se aplica inculpatului o pedeapsă legală îndreptată sub limita minimă pentru care să se țină seama de gradul de pericol social scăzut al faptei, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de atitudinea sinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, precum și lipsa antecedentelor penale, având în vedere că pedeapsa de 2 ani aplicată de Tribunalul Bihor este exagerată. Din probațiune reiese că inculpatul a condus o distanță mică, de 400, întrucât locuia în imediata apropiere a benzinăriei din care a pornit.
Reprezentantul parchetului apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat, sens în care solicită respingerea acestuia ca atare. Apărările solicitate la termenul de azi, sunt neîntemeiate, având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, de refuz de a se prezenta în vederea recoltării probelor biologice catalogată ca fiind o infracțiune de pericol de însuși legiuitor, nu poate fi tratată și apreciată ca fiind lipsită de pericol social al unei infracțiuni. Ca atare, susține că un astfel de pericol ca și componentă a infracțiunii există. În ceea ce privește celelalte apărări, pentru reducerea pedepsei, apreciază ca nefondată această cerere întrucât nu distanța pe care a condus inculpatul se discută azi și nu faptul că a condus sub influența alcoolului ci pur și simplu că a refuzat să se prezinte în vederea recoltării probelor biologice. Pe aceste considerente, lipsa antecedentelor penale nu conduce în mod automatic la reținerea ca și circumstanță atenuantă, iar recursul inculpatului este superflu, însă o lasă totuși la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
În baza art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002, republicată, a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, ns. la 08.09.1980 în B, jud. B, cetățenie română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, conducător auto la SC SRL, jud. B, căsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale,. în com. Pietroasa, sat, nr. 176, jud. B, cu reședința în O, str. -, nr. 19, -aster,. 28, jud. B, -, pentru comiterea infracțiunii de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal, art.71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 25/26.05.2008, în jurul orelor 01,30, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice (votcă), inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare - pe str. - din O spre B-dul - cel M, unde a fost oprit pentru control de o patrulă a poliției rutiere. Sesizând că inculpatul emană miros de alcool, organele de poliție i-au cerut să fie testat cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a refuzat testarea, în prima fază, motiv pentru care, a fost condus la Serviciul de Medicină Legală B în vederea recoltării probelor biologice. Ajungând la unitatea medico-legală, însoțit de polițiști, inculpatul s-a supus în cele din urmă testării cu aparatul alcooltest, care la testul nr.575 a indicat o alcoolemie de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat. La solicitarea medicului de gardă, dr., inculpatul a refuzat categoric să se supună recoltării probelor biologice de sânge, deși a luat la cunoștință că fapta sa constituie infracțiune.
Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea procesului-verbal de constatare, întocmit la 26.05.2008 de agenți de poliție din cadrul Serviciului Poliției Rutiere B, cu declarațiile martorilor asistenți și, cu procesul verbal întocmit la SML B în care se consemnează refuzul recoltării probelor biologice, semnat inclusiv de medicul legist de serviciu, parțial cu declarația martorului, propus de apărare, precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei. Inculpatul a motivat refuzul prin aceea că îi este teamă de ace de seringă și că niciodată nu a fost supus vreunei recoltări de sânge (fila 8 dosar ).
În drept, fapta inculpatului G, astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 rep.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată, l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
La individualizarea pedepsei aplicate în cauză, instanța a avut în vedere fapta comisă de inculpat și pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei, lipsa antecedentelor penale. Întrucât infracțiunea în discuție este o infracțiune de pericol, situație în care pericolul social al faptei ca atare este prezumat de legiuitor, instanța urmează să înlăture susținerile apărării în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că ar fi în mod vădit lipsită de importanță. Dimpotrivă, refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea organelor de poliție care l-au surprins conducând autoturismul în trafic, la o oră târzie când a apreciat că nu va fi oprit de poliție ( ora 01,30), constituie o faptă gravă care necesită o sancțiune penală și nu administrativă.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală și posibilități reale de îndreptare și de reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el și constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal, art.71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal, iar în baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, apreciind că fapta sa nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse minime, date fiind împrejurările concrete ale comiterii faptei, atitudinea sinceră, precum și lipsa antecedentelor penale.
Prin decizia penală nr.205/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 825/03.07.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost menținută în totul, obligând pe apelant să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că, tarea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, în principal declarații de martori, coroborate cu procesele verbale de constatare și declarația inculpatului. În esență, s-a reținut că în noaptea de 25/26.05.2008, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes pe raza municipiului O, de pe strada - până pe bulevardul - cel M unde a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere, care i-a solicitat să se supună testării cu aparatul întrucât emana miros de alcool. Acesta a refuzat și a fost dus la Laboratorul de Medicină Legală pentru recoltare de probe biologice. Aici a acceptat testarea cu aparatul care a indicat o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,62 mg/l ( 6 ), dar a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, deși i s-a adus la cunoștință că refuzul constituie infracțiune ( 5 ).
În fața instanței de apel nu s-au administrat probe, inculpatul nu s-a prezentat în vederea audierii sale.
Încadrarea juridică a faptei s-a apreciat a fi corectă, inculpatul a comis infracțiunea de sustragerea de la recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
În mod corect instanța de fond a individualizat pedepsele având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, având în vedere pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, atitudinea inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
Critica inculpatului este nefondată.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 181Cod penal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 181alin. 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Atitudinea sinceră manifestată la luarea primei declarații nu poate conduce la concluzia că fapta sa este lipsită de pericolul social al infracțiunii, cu atât mai mult cu cât relevanța acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză. Mai mult, inculpatul a renunțat la această atitudine, declarațiile sale ulterioare încercând să modifice starea de fapt inducând ideea că de fapt, nu ar fi comis nici o faptă penală, refuzul său fiind justificat de existența unei boli.
Din adeverința medicală s-a atestat faptul că inculpatul suferă de o anemie feriprivă (boală ce constă în lipsa de fier), însă prezența acesteia nu presupune automat existența și a unei alergodermii injectabilă, între cele două boli neexistând legătură de cauzalitate.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, coroborat cu atitudinea parțial sinceră a acestuia și cu prezența la termenele de judecată la instanța de fond, nu pot conduce la concluzia că fapta sa nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni în condițiile în care acesta a condus autoturismul sub influența alcoolului (fapt dovedit cu rezultatul testării cu alcooltestul) și a încercat să denatureze adevărul prin justificarea faptei sale cu o boală inexistentă. Corect instanța de fond a apreciat că acestea pot doar conduce la aplicarea pedepsei într-un cuantum egal cu minimul special și că sunt apte a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Față de cele expuse mai sus, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, fiind obligat să plătească suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de apel și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în urma reaprecierii probelor solicită în principal achitarea acestuia potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10/b/1 din Codul d e procedură penală, pe considerentul că fapta nu constituie un grad de pericol social deosebit, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, a se aplica inculpatului o pedeapsă legală îndreptată sub limita minimă pentru care să se țină seama de gradul de pericol social scăzut al faptei, de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de atitudinea sinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată, precum și lipsa antecedentelor penale. Apreciază că pedeapsa de 2 ani aplicată de Tribunalul Bihor este exagerată, câtă vreme din probațiune reiese că inculpatul a condus o distanță mică, de 400, întrucât locuia în imediata apropiere a benzinăriei din care a pornit.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului G, probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, rezultatul alcooltestului, declarațiile martorilor și, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere parțială a faptei săvârșite, demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază că acesta este nefondat considerând că în cauză s-a făcut atât o justă apreciere a probelor dar în același timp și o justă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că operațiunea de individualizare a pedepsei astfel cum a fost realizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, corespunde gravității faptei săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, urmând a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, modul și împrejurările comiterii acesteia, Curtea nu consideră a fi oportună o reducere a pedepsei, cu atât mai mult cu cât instanța de fond la dozarea pedepsei a avut în vedere și atitudinea parțial sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale ale acestuia. Pe de altă parte, considerăm că în mod corect a apreciat instanța de fond că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunând ca și modalitate de executare a acestuia suspendarea sa condiționată.
De asemenea, apreciază că în mod corect și judicios instanța de fond și mai apoi instanța de apel a constatat că nu se poate susține că fapta inculpatului nu ar atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni, câtă vreme chiar această infracțiune (de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei), este o infracțiune de pericol, caz în care într-adevăr pericolul social al faptei este prezumat de legiuitor. Mai mult, corect s-a apreciat de instanțele de fond că refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor de poliție, când probabil a apreciat că nu va fi oprit de poliție, constituie o faptă care necesită o sancțiune penală și nu una administrativă.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.205/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, Curtea va obliga recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.205/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /08.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex/08.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
