Furtul (art.208 cod penal). Decizia 724/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.724
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, (fiul lui G și, născut la 8 noiembrie 1984), domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.124/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.103/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin care in baza art. 208 alin. 4 cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar in baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare, urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
In baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 195/5.06.2007 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitiva la 27.06.200, in total inculpatul având de executat pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și a fost obligat inculpatul la 290 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei au lipsit părțile: recurentul-inculpat, pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.5528/24.09.2009 și intimatul-parte vătămată
HGCurtea, față de poziția procesuală a inculpatului de la termenul din 30 septembrie 2009, când a refuzat apărătorul desemnat din oficiu și a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu s-a prezentat apărător ales și nici inculpatul, pentru acesta răspunzând din oficiu avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu sunt chestiuni prealabile și în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică hotărârile pronunțate de cele două instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că inculpatul este nevinovat și că nu recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Cu privire la infracțiunea de furt, a susținut că inculpatul o cunoștea pe partea vătămată acesta fiind motivul pentru care și-a permis să-i ia mașina.
Solicită ca instanța de control judiciar să dispună achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.1 rap. la art.10 lit.d pr.penală.
Referitor la cea de-a doua infracțiune, aceea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, consideră că pedeapsa aplicată este prea mare și solicită ca instanța de recurs, dând dovadă de clemență, să dispună reducerea cuantumului pedepsei.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.124/23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.103/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, pe fond înlăturarea infracțiunii de furt întrucât fapta nu există, urmând a se reduce cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale deciziei penale nr.124/23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.103/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, întrucât ambele hotărâri sunt legale și temeinice, instanțele reținând corect pe baza probatoriului administrat în cauză în cursul procesului penal, vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni, respectiv a infracțiunii de furt de folosință și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.208 aalin.4 penal și art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că în ziua de 17 februarie 2008 inculpatul a luat din curtea părții vătămate G la care lucra ca ziler, autoturismul 1300 nr.-, profitând că cheile erau în contact, iar partea vătămată nu era în domiciliu, s-a urcat la volan și deși nu poseda permis de conducere a plecat cu autoturismul la părinții săi.
Conform depoziției părții vătămate G acesta nu i-a permis inculpatului să ia autoturismul din curte, mai mult la momentul realizării furtului acesta nu se afla la domiciliu și nu știa ce s-a întâmplat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința nr. 103 din 16 martie 2009 Judecătoria Râmnicu Sărat, in baza art. 208 alin. 4 cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la 8.11.1984 in Rm S,CNP -, studii 8 clase, domiciliat in comuna sat, județul B,cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, iar in baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare, urmând sa execute,conf.art.33 lit.a și art.34 lit.a cod penal, pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
In baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare,aplicată aceluiași inculpat prin sentința penala nr. 195/5.06.2007 a Judecătoriei Rm S, definitiva la 27.06.2007, urmând să execute în final pedeapsa de un an și 8 (opt) luni închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și l-a obligat pe inculpat la 290 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 17.11.2008 inculpatul, care locuiește la concubina sa in comuna județul B, a luat hotărârea de a merge in comuna, sat jud B, la părinții săi pentru a aduce lemne de foc.
Pentru a ajunge acolo a luat din curtea părții vătămate G, fără acordul acesteia, autoutilitara 1300,cu număr de înmatriculare Bz-05- profitând de faptul ca avea cheile în contact și lucra ca zilier pentru aceasta și s-a deplasat cu acest autovehicul spre comuna sat, deși nu avea permis de conducere.
După ce a parcurs aproximativ 15 km a scăpat controlul volanului si a intrat in coliziune cu un alt autoturism care se deplasa regulamentar, ambele autoturisme fiind avariate ușor.
Instanța a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt de folosința, prev de art. 208 alin.4 Cod penal si conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere,prev.de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, recunoscute de altfel de inculpat la urmărirea penală și cu prilejul cercetării judecătorești, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând sub un prim motiv de apel ca în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de furt de folosință, deoarece nu este vinovat, atâta timp cât lucra în gospodăria părții vătămate și și-a permis în considerarea acestor relații să folosească autovehiculul.
Un alt motiv de apel privește greșita individualizare a pedepsei, susținându-se că aceasta este excesiv de aspră față de împrejurările comiterii faptelor și față de faptul că lucra ca zilier in curtea părții vătămate.
Prin decizia penală nr.124/23 aprilie 2009 Tribunalul Buzău a respins apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a realizat o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză,care confirmă în totalitate vinovăția apelantului, pentru ambele infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă.
A apreciat de instanța de apel că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nu se poate proceda la o reducere a pedepselor aplicate care reprezintă chiar minimul prevăzut de textele de lege, întrucât inculpatul le-a săvârșit in stare de recidivă postcondamnatorie, nefiind deci la prima încălcare a legii penale.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Buzău și a sentinței primei instanțe a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate, în privința greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de furt al folosinței autovehiculului, susținând în esență că este nevinovat, întrucât o cunoștea pe partea vătămată și de aceea și-a permis să-i ia mașina. Dat fiind faptul că inculpatul muncea în gospodăria părții vătămate, în considerarea acestor relații, a folosit mașina în interes personal, cu atât mai mult cu cât cheile se aflau în contact.
Referitor la cea de-a doua infracțiune, aceea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, inculpatul recurent, prin apărătorul desemnat din oficiu a formulat critici privind netemeinicia, prin prisma greșitei individualizări, considerând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de circumstanțele sale personale și pericolul social concret al faptei.
În final, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.124/23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.103/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău și pe fond în temeiul disp. art.11 pct.1 rap. la art.10 lit.d pr.penală achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de furt, urmând ca referitor la cea de-a doua infracțiune, aceea de conducere pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, să fie redus cuantumul pedepsei.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului,dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 al.3 constată C.P.P. că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care recurentul a fost trimis în judecată, precum și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere procesul verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție, depozițiile martorului, declarația părții vătămate G, adresa eliberată de J B- Poliția Mun. Rm. S din care rezultă inexistența permisului de conducere al inculpatului, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 17.11.2008, în jurul orelor 13,00, recurentul inculpat a luat din curtea părții vătămate G, domiciliat în comuna, autoutilitara marca 1300 cu nr. de înmatriculare -, profitând de faptul că autovehiculul avea cheile în contact și că partea vătămată nu era acasă.
Cu toate că inculpatul nu avea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, s-a suit la volanul autoutilitarei cu intenția de se deplasa în comuna, jud. B, invitându-l ca pasager și pe martorul -, căruia i-a spus că partea vătămată G i-a dat mașina să meargă cu ea.
După parcurgerea a circa 15 km, datorită inexistenței cunoștințelor necesare conducerii unui autovehicul, pe raza localității, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu un alt autovehicul ce circula regulamentar din sens opus, fără a se produce vătămări corporale vreunei persoane, ci doar avarierea autoturismelor avariate.
Încadrarea juridică a faptelor este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul, astfel încât condamnarea sa pentru ambele infracțiuni deduse judecății este legală.
Critica inculpatului privitoare la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de furt calificat al folosinței autovehiculului prev. de art. 208 al.4, formulată în ambele căi de atac, este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 208 al.4 p constituie infracțiunea de furt, luarea, în condițiile art. 208 al.1, a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
Așa cum rezultă din declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, de către recurentul inculpat, cât și din declarațiile părții vătămate G, acesta din urmă nu și-a exprimat consimțământul în vederea folosirii autovehiculului de către inculpat.
Este reală împrejurarea că, recurentul desfășura activități lucrative în gospodăria părții vătămate, însă acestea nu pot conduce la existența unui consimțământ prezumat al părții vătămate în vederea folosirii autovehiculului de către inculpat, fiind necesar, pentru a opera excluderea răspunderii penale a recurentului, ca acest consimțământ să fie dat în mod expres, ceea ce nu este cazul în speță.
Dimpotrivă, în declarațiile sale partea vătămată a precizat că nu și-a exprimat acordul în vederea luării autovehiculului de către inculpat, iar la momentul la care s-a produs acest lucru nici nu se afla la domiciliu.
Nici împrejurarea că, în contact se aflau cheile autovehiculului nu constituie un element esențial pentru a se aprecia că ar fi operat vreun acord prezumat al părții vătămate în vederea folosirii autovehiculului de către inculpat, atâta vreme cât autoturismul se afla în curtea locuinței părții vătămate, fiind deci posibilă menținerea pe timpul zilei a cheilor în contact fără a se putea considera că acest lucru reprezintă un acord în vederea folosirii automobilului.
În aceste condiții, este evident că luarea autovehiculului din posesia părții vătămate s-a realizat de către inculpat fără consimțământul acesteia din urmă, așadar în condițiile prevăzute de art. 208 al.1, dar și în scopul prevăzut de art. 208 al.4, al folosirii pe nedrept al autovehiculului, nu al însușirii acestuia.
Pentru stabilirea existenței consimțământului în vederea folosirii autovehiculului, pe parcursul urmăririi penale, organele de poliție au efectuat verificări în vederea depistării martorului -, care nu a putut fi găsit la domiciliul său și ca atare, dat fiind recunoașterea faptelor de către recurent, nu a mai fost audiat.
Așa fiind, condamnarea recurentului pentru săvârșirea acestei infracțiuni este legală, iar critica formulată sub acest aspect nu este întemeiată.
În legătură cu cea de a doua critică invocată, aceea vizând greșita individualizare a sancțiunilor, curtea constată că prima instanță a aplicat recurentului pedepse cu închisoarea situate la limita minimă specială.
În condițiile în care, în sarcina acestuia a fost reținută comiterea infracțiunilor în forma pluralității infracționale reprezentată de recidiva postcondamnatorie, curtea apreciază că reindividualizarea sancțiunilor, în sensul reducerii acestora, nu ar face decât să lipsească sancțiunea penală de eficiență, atâta vreme cât faptele deduse judecății au avut drept consecință producerea unui eveniment rutier, chiar dacă acesta nu a fost soldat decât cu avarii ale autoturismelor implicate.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea apreciază că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 8,11.1984 domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr.124/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.103/16.03.2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
Obligă recurentul la 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. GC/
2ex/03.11.2009
f-- Jud. Rm.
jud. fond
dosar apel -- Tb.
jud. apel ,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei
