Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.726

Ședința publică din data de 21 octombrie 2009,

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 3: Dan Andrei

Grefier: -

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul (fiul lui și, născut la 06 mai 1961) domiciliat în comuna, sat, nr.403, județul P, cod poștal -, împotrivadeciziei penale nr.56/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVAprin care s-a admite apelul declarat de inculpatul, domiciliat in comuna, sat nr.403 jud.P, împotriva sentinței penale nr. 535/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina și s-a desființat, în parte, în latură penală și civilă, sentința apelată.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare aplicate acestuia pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 alin 1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41alin.2 cod penal si art.74 și 76 lit.d Cod penal, fapte din perioada iunie 2001 - decembrie 2004, parte civilă Ministerul Finanțelor Publice-

În temeiul art.11 pct.2 lit.a pr.pen rap. la art.10 lit.a pr.pen a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev și ped de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, pretins săvârșită in calitate de administrator la SC SRL.

S-a înlăturat aplicarea art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare,aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, faptă comisă in calitate de administrator la SC SRL.

În temeiul art.346 pr.pen s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-P, împotriva inculpatului și părții responsabile civilmente SC SRL și a fost ridicat sechestru asigurator instituit prin încheierea din 16.01.2007 a Judecătoriei Câmpina și menținut prin sentința apelată, privind bunurilor aparținând SC SRL, precizate în această încheiere și în sentința penală nr.535/18.12.2007 a Judecătoriei Câmpina, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal, asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimata-parte civilă direcția Generală a Finanțelor Publice P, intimata-parte responsabilă civilmente SC Trans SRL, lichidatorul pentru SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, depune adresa nr.1133/13.07.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit căreia suma de 3.815 lei a fost achitată dublu și declară că nu are alte cereri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat.

Curtea, ia act că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul Ministerului Publica susținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală comise în formă continuată, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.33 lit.a penal, constând în aceea că în calitate de administrator al SC Trans SRL și SC SRL, în perioada 2000 - 2004, în mod repetat și în baza acelorași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidențele contabile ale celor două societăți pe care le administra toate operațiunile efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor de către stat în cuantum de 23.661 lei, respectiv de 8.183 lei.

Prin sentința penală nr.535/18.12.2007 Judecătoria Câmpinal -a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art.81 penal. hotărârea fiind atacată cu apel d e inculpat, apel admis de tribunal dispunându-se achitarea acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală pretins săvârșită în calitate de administrator la SC SRL, menținându-se condamnarea de 6 luni cu aplicarea art.81 penal pentru cealaltă faptă.

S-a apreciat că hotărârea este nelegală, soluția de achitare pronunțată de instanța de apel întemeindu-se doar pe probele administrate în fața instanței de control judiciar, fiind ignorate, fără justificare, cele de la urmărirea penală precum și cele administrate în fața instanței de fond.

S-a mai arătat de procuror că, în ceea ce privește activitatea desfășurată la SC SRL s-a reținut în actul de sesizare al instanței că, în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2004, inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății venituri realizate din vânzarea de deșeuri din lemn precum și din vânzarea de bușteni către SC SRL, SC Trans, SC House SRL, iar astfel s-a diminuat baza de impozitare și s-a sustras de la plata obligațiilor către stat reprezentând impozit pe profit și TVA aferent vânzărilor neînregistrate.

Întrucât în cursul judecății cauzei au fost contestate de către inculpat concluziile organelor de control fiscal, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, expertul desemnat fiind astfel abilitat să verifice și să tragă concluzii cu privire la realitatea și legalitatea înregistrărilor în contabilitate, a operațiilor comerciale neînregistrate și a cuantumului obligațiilor fiscale datorate statului, a existenței unor documente contabile neînregistrate și a influențelor fiscale urmare a neînregistrării.

Expertul a concluzionat că livrările au fost efectuate însă, documentele ce atestau efectuarea operațiunilor nu au fost înregistrate în contabilitate de către inculpat.

Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu cea rezultată din mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății și anume că nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale celor două societăți vânzări de material lemnos și deșeuri, consecința fiind diminuarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat și a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală comise în formă continuată.

Instanța de apel a dat curs solicitării inculpatului de a dispune o nouă expertiză contabilă, care a concluzionat că nu s-a produs vreun prejudiciu prin neînregistrarea celor trei facturi, motivat de faptul că livrarea către SC SRL nu s-a efectuat, în legătură cu factura emisă pentru SC House sRL s-a reținut că a fost anulată, toate cele trei exemplare găsindu-se la societatea, iar factura de livrări către SC Trans SRL apare înregistrată în jurnalul de vânzare aferent lunii august 2001.

În cauză, expertiza s-a fundamentat pe simpla declarație verbală a inculpatului, în sensul neefectuării de livrări de bunuri către SC SRL și SC Hause, facturile emise fiind din acest motiv facturi "pro forma" precum și al inexistenței de alte documente contabile care să ateste că livrarea ar fi avut loc.

De precizat este că în cursul urmăririi penale apărarea inculpatului a fost formulată în sensul că nu are cunoștință despre faptul că nu s-au înregistrat facturile în evidențele contabile și nu în sensul că livrarea nu ar fi avut loc.

Nu s-au solicitat de către expert relații de la cumpărătorul înscris în facturile întocmite de inculpat pentru a verifica realitatea susținerilor sale, deși cumpărătorul era în măsură să confirme ori să infirme operațiunea, solicitându-se lămuriri suplimentare expertului privitor la efectuarea unor verificări la beneficiar, acestea au fost respins de instanța de apel.

În apel inculpatul a mai susținut că ar fi identificat în carnetul de facturi al unității din anul 2002 toate cele trei exemplare în culori diferite ale facturii, motivat de faptul că ar fi fost doar facturi "pro forma" sens în care a depus în fotocopie color această factură.

Expertul a ignorat total verificările efectuate de organele de control fiscal și constatările expertizei anterioare iar instanța de apel era îndreptățită să înlăture concluziile acestei ultime expertize contabile.

Este adevărat că principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Cum nu există însă nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între expertizele dispuse și efectuate în aceeași cauză, în funcție de momentul procesual în care au fost efectuate, în cadrul operațiunii de sinteză a probelor, instanța trebuia să aprecieze care dintre expertizele contabile efectuate reflectă adevărul și să constate că sunt temeiuri suficiente să înlăture concluziile ultimei expertize contabile, singura probă pe baza căreia s-a dispus achitarea inculpatului.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar a luat în considerare numai concluziile expertizei efectuată în calea de atac, ignorând că are în vedere situații de fapt privind inexistența tranzacțiilor consemnate în facturile fiscal nesusținute de alte probe în afara susținerilor inculpatului care, în contextul celorlalte probe administrate în cauză nu pot fi considerate credibile.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.56/20.02.2009 a Tribunalului Prahova și în urma rejudecării cauzei menținerea hotărâri pronunțate de Judecătoria Câmpina prin care s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de evaziuni fiscală comisă în calitate de administrator al SC SRL, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, urmând a se constata că apărările acestuia, în sensul că este nevinovat, s-au adeverit cu adresa depusă la dosar nr.1133/13.07.2009 a ANAF, astfel că nu există elementul subiectiv al infracțiunii, respectiv vinovăția.

Potrivit acestei adrese, suma de bani la care s-a făcut referire de instanța de fond și la urmărirea penală a fost dublu achitată, fiind preluată și de ANAF și de AVAS. fiind evident că sumele nu au fost achitate pentru că deja au fost percepute o dată.

Consideră că se impune admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Cât privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat întrucât aceleași apărări făcute de inculpat în fața instanței de apel au fost susținute și la instanța de fond, însă cercetarea penală a fost extrem de sumară. Astfel, la dosarul instanței de apel, se află o hotărâre potrivit căreia cea mai mare parte a actului constatator a fost înlăturată de instanța civilă, rămânând doar o sumă mică de plată iar cu ocazia cercetării penale nu s-a întocmit expertiză contabilă, prima expertiză fiind efectuată la instanța de fond, însă aceasta a fost sumară, de aceea s-au formulat constant obiecțiuni, care au fost respinse întrucât se urmărea soluționarea dosarului, cauza fiind veche.

În apel s-au admis obiecțiunile și s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care a concluzionat că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea întrucât cuantumul obligațiilor fiscale erau zero astfel că susținerea parchetului, că la instanța de fond expertiza s-a fundamentat pe simpla declarație verbală a inculpatului trebuie cenzurată de instanța de recurs.

Apreciază că în mod corect TRIBUNALUL PRAHOVA admițând apelul inculpatului a constatat că nu există infracțiunea de evaziune fiscală și a dispus achitarea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat, hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpina fiind legală și temeinică, corect reținându-se vinovăția acestuia în săvârșirea ambelor infracțiuni de evaziune fiscală.

Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt a susținut că cele două societăți erau supra controlate întrucât activitatea era foarte mare și că de cele mai multe ori, era dispus să plătească de două ori o datorie pentru a nu avea probleme la momentul când se organizau licitații pentru a obține noi contracte.

A mai precizat că situația reținută este eronată întrucât controlul a fost efectuat de aceleași persoane care l-au mai controlat și nu au fost probleme, instanța civilă înlăturând cea mai mare parte a actului constatator. Precizează că s-au folosit facturi "pro forma", iar înregistrările sunt corecte. Susține că este nevinovat.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin sentința penală nr.535/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpinas -a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 06 mai 1961) domiciliat în comuna, sat, nr.403, județul P, după cum urmează:

- la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.artr.41 alin.2 cod penal și art.74, 76 lit.d cod penal;

- la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal și art.74, 76 lit.d cod penal.

Conform art.33 lit.a și 34 lit.b cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c cod penal.

Conform art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev.de art.82 cod penal (2 ani și 6 luni).

S-a făcut aplicarea art.7l alin.5 cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 cod penal.

În baza art.14, 346 cod proc.penală rap.la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, prin lichidator la plata sumei de 4208,9 lei despăgubiri și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 18.837,4 lei despăgubiri civile către partea civilă P, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente debitului, calculate până la plata acestora.

În baza art.357 alin.2 cod proc.penală s-a menținut sechestrul asigurator, dispus asupra bunurilor aparținând părților responsabile civilmente, prin Încheierea din 16 ianuarie 2007, respectiv:

- bunuri aparținând SC SRL cu sediul în com., str.-,.4, jud.P - asociat unic: magazin școală (valoare inventar declarată 2077 RON); tractor rutier, capacitate cilindrică 4760, serie motor -; autospecializata furgon, capacitate cilindrică 10344, serie motor 94629; autoutilitara camion, capacitate cilindrică 10344, serie motor 33669; remorca tractor;

- bunuri aparținând SC SRL cu sediul în com., asociat unic: tractor U 650, capacitate cilindrică 4760; autobasculanta capacitate cilindrică 5488, serie motor -; tractor U 650, capacitate cilindrică 4760, serie motor 1366; autocamion R 10125, capacitate cilindrică 10344, serie motor -; autoutilitara TV 14 FA, capacitate cilindrică 3119, serie motor -; autoturism 1307, capacitate cilindrică 1557, serie motor -, autoturism Daewoo, capacitate cilindrică 1498, serie motor -; imobil Hala în suprafață construită de 213.20 mp conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1363/23.04.1999 achitat parțial; spațiu Hala birouri în suprafață construită de 79,50 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1362/23.04.1999 achitat parțial.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inculpatul este asociat unic și administrator al SC SRL, societate care are ca principal obiect de activitate silvicultura și exploatarea forestieră, dar și asociat și administrator al SC SRL care are ca principal obiect de activitate prelucrarea brută și impregnarea lemnului.

În urma solicitării rambursării unor sume reprezentând TVA, în cursul anului 2005 Direcția Controlului Fiscal și Financiar din cadrul Pae fectuat verificări cu privire la activitățile desfășurate de societățile sus menționate, constatându-se mai multe nereguli cu influențe fiscale, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat și anume impozit pe profit, impozit pe veniturile microîntreprinderilor și TVA.

Prin actul de control sus menționat s-a constatat că în perioada iunie 2001-decembrie 2004, prin neînregistrarea în contabilitatea SC SRL a operațiunilor comerciale desfășurate și a veniturilor încasate s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 23.661 lei, din care s-a recuperat suma de 2102 lei.

Referitor la SC SRL, prin actul de control s-a mai reținut că în perioada 1.01.2000-31.08.2001 aceasta a fost plătitoare de impozit pe profit, iar în perioada 1.09.2001 - 30.09.2004 a fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și că prin neplata obligațiilor fiscale către buget s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 8.183 lei.

Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și în instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu el era cel care făcea operațiunile de înregistrare în evidențele contabile, ci o anume persoană angajată în acest scop, iar pe de altă parte că la cele două societăți au mai avut loc controale efectuate de organele fiscale, ocazie cu care s-au constatat mici abateri care au fost sancționate contravențional și care în opinia sa nu au fost de natură a influența cuantumul sumei datorate cu titlu de impozit pe profit.

La solicitarea inculpatului a fost efectuată o expertiză tehnică contabilă de către expertul având următoarele obiective: stabilirea cuantumului operațiunilor comerciale neînregistrate și respectiv a veniturilor în evidențele contabile ale SC SRL și SC SRL, în perioada 2000-2004, stabilirea datei emiterii documentelor reținute ca neînregistrate în evidența contabilă a celor două societăți, precum și calcularea ponderii documentelor neînregistrate și pe cale de consecință a prejudiciului cauzat statului în raport de veniturile totale realizate în această perioadă și impozitele și taxele calculate și declarate la bugetul statului pe aceeași perioadă.

După analizarea documentelor contabile ale celor două societăți, puse la dispoziție de către inculpat, a rapoartelor de inspecție fiscală, a raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr.1252/CA/2005 a Tribunalului Prahova și a sentinței nr.2202/19.06.2007 a Tribunalului Prahova - Secția comercială, expertul contabil a concluzionat că în evidențele contabile ale celor două societăți nu au fost înregistrate vânzări de bușteni, material lemnos prelucrat și deșeuri care au fost livrate către diverse persoane fizice și juridice, cuprinzând un număr mare de bonuri de vânzare, avize de expediere și foi de însoțire a mărfii, prezentate detaliat în anexele expertizei.

S-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat este de 4208,9 lei pentru SC SRL, din care 2416,1 lei reprezintă TVA, 1420 lei reprezintă impozit pe profit și 3726,9 lei reprezintă impozit venit microîntreprinderi, iar pentru SC Trans SRL în cuantum de 18837,4 lei, din care 11764,5 lei reprezintă TVA, 6536,2 lei reprezintă impozit pe profit și 536,6 lei reprezintă impozit pe veniturile microîntreprinderii.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută a fost probată prin: plângerile formulate de reprezentanții P, rapoarte de inspecție fiscală, acte contabile și alte înscrisuri, raport de expertiză contabilă efectuat în cadrul dosarului civil nr.1251/CA/2005 al Tribunalului Prahova, adresa ORC de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA nr.6912/20.02.2006, adresele Primăriei com. nr.1976/5.08.2005 și 3290/15.08.2005, copii acte de proprietate bunuri SC product SRL, declarația martorei, expertiza tehnică contabilă, coroborate cu declarațiile inculpatului, iar faptele acestuia au întrunit elementele constitutive a două infracțiuni de evaziune fiscală, comise în formă continuată, prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului s-au avut în vedere, potrivit disp.art.72 cod penal, limitele prevăzute de legea specială pentru infracțiunile săvârșite, pericolul social concret sporit al faptelor generat de importanța valorilor sociale ocrotite de norma legală incriminatoare și cuantumul prejudiciului cauzat Statului Român dar și persoana inculpatului care are 45 ani, este căsătorit, absolvent de studii superioare și nu are antecedente penale, precum și împrejurarea că potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă, în raport de volumul impozitelor și taxelor calculate și declarate la bugetul de stat în perioada de referință, ponderea prejudiciului cauzat este de 4,1% pentru SC SRL și 3,5% pentru SC Trans SRL, considerente în funcție de care s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 cod penal și în temeiul art.76 lit.d cod penal a aplicat acestuia pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de și în baza art.14, 346 cod proc.penală rap.la art.998 cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC product SRL, prin lichidator la plata sumei de 4208,9 lei despăgubiri și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Trans SRL la plata sumei de 18837,4 lei despăgubiri civile către partea civilă P, precum și la plata majorărilor de întârziere aferente debitului, calculate până la plata acestora, așa cum au fost stabilite prin expertiza tehnică contabilă efectuată de ec..

In baza art.357 alin.2 cod proc.penală s-a menținut sechestrul asigurator, dispus asupra bunurilor aparținând părților responsabile civilmente, prin Încheierea din 16 ianuarie 2007, respectiv:

- bunuri aparținând SC SRL cu sediul în com., str.-,.4, jud.P-asociat unic: magazin școală (valoare inventar declarată 2077 RON); tractor rutier, capacitate cilindrică 4760, serie motor -; autospecializata furgon, capacitate cilindrică 10344, serie motor 94629; autoutilitara camion, capacitate cilindrică 10344, serie motor 33669; remorca tractor;

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală privind activitatea SC. SRL, din expertiza financiar-contabilă efectuată de către expertul, rezultă că nu au fost efectuate operațiuni comerciale care să nu fi fost înregistrate în evidența contabilă, situație în care au fost achitate toate obligațiile fiscale datorate statului, astfel că, fapta de evaziune nu există, ceea ce impune achitarea inculpatului.

Apelantul a mai susținut că la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală privind activitatea SC. SRL Câmpina, deși s-a reținut în sarcina sa neînregistrarea unor operațiuni comerciale și neplata datoriilor către bugetul de stat, fapta este lipsită de pericol social specific infracțiunii, situație în care solicită achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prev.de art.18¹cod penal.

Prin decizia penală nr.56/20.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVAs -a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte, în latură penală și civilă, sentința descontopindu-se pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare aplicate acestuia pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prev.și ped. de art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41alin2 cod penal si art.74 și 76 lit d cod penal, fapte din perioada iunie 2001-decembrie 2004, parte civilă Ministerul Finanțelor Publice-

În temeiul art 11 pct.2 lit a pr.pen rap. la art.10 lit. a pr.pen a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev și ped de art 9 lit b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin2 cod penal, pretins săvârșită in calitate de administrator la SC SRL.

S-a înlăturat aplicarea art.33 lit a și 34 lit b cod penal, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev și ped de art 9 lit b din Legea nr.241/2005,cu aplicarea art.41 alin2 cod penal, faptă comisă in calitate de administrator la SC SRL.

În temeiul art.346 pr.pen s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - P, împotriva inculpatului și părții responsabile civilmente SC SRL.

S-a ridicat sechestrul asigurator instituit prin încheierea din 16.01.2007 a Judecătoriei Câmpina și menținut prin sentința apelată, privind bunurilor aparținând SC SRL, precizate în această încheiere și în sentința penală nr.535/18.12.2007 a Judecătoriei Câmpina

S-a mai arătat de către instanța de apel că în această fază procesuală, s-a dispus completarea probelor prin încuviințarea efectuării unei noi expertize financiar contabile ce a fost întocmit de expert, având în afară de obiectivele de la prima expertiză și obiective suplimentare de verificare apărărilor inculpatului.

La dosarul cauzei a fost depus și un supliment de expertiză prin care s-a răspuns la două întrebări formulate de inculpat prin obiecțiuni, și anume să se precizeze valoarea totală a facturilor neînregistrate la fiecare dintre cele două societăți comerciale, iar în cazul în care se constată că nu s-au achitat obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, să se precizeze valoarea acestora, precum și opinia separată a expertului consilier, expertul ales de către inculpat pentru a participa la efectuarea expertizei financiar - contabile de către expertul desemnat de către instanță.

După efectuarea noii expertize, instanța de apel a reținut ca situație de fapt că în anul 2005, Direcția Controlului Financiar și Fiscal P, cu atribuții privind achitarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat au efectuat un control la SC. Trans SRL, la care inculpatul are calitatea de asociat și administrator, ocazie cu care s-a stabilit că în perioada iunie 2001 - decembrie 2004, inculpatul nu a înregistrat în evidența acestei societăți mai multe operațiuni comerciale și veniturile încasate din acestea, ocazie cu care nu au fost plătite nici obligațiile fiscale în sumă de 23.661 lei către bugetul de stat.

Totodată, a fost verificată și activitatea societății SC. SRL, la care inculpatul are aceleași calități, ocazie cu care s-a stabilit că în perioada 01.09.2001 - 30.09.2004, societatea nu a achitat obligațiile fiscale către bugetul de stat în valoare de 8.183 lei.

Inculpatul a afirmat că a înregistrat toate operațiunile comerciale, existând posibilitatea ca o parte din acestea să nu fi fost înregistrate de către contabilul pe care îl angajase în acest scop, însă nu s-a sustras în nici un fel de la plata impozitului pe profit, impozitul pe venitul microîntreprinderilor și taxei pe valoarea adăugată.

În urma analizării documentelor fiscale, expertul contabil desemnat de tribunal a stabilit că în ceea ce privește SC. SRL nu au existat operațiuni neînregistrate în activitatea acestei societăți și ca atare, toate obligațiile fiscale au fost calculate și achitate către bugetul de stat.

În ceea ce privește SC. Trans SRL a reținut că, au fost efectuate operațiuni ce nu au fost înregistrate în valoare de 516.290.786 ROL, veniturile au fost de 433.857.803 lei, din care trebuia să se plătească TVA în sumă de 82.432.983 lei, impozit pe profit de 29.092.886 lei, impozit pe venitul microîntreprinderilor de 4.762.295 lei.

Ca atare, tribunalul a constatat că inculpatul nu a înregistrat toate operațiunile comerciale efectuate de către SC. Trans SRL în evidențele contabile ale acestei societăți, acțiune ce a avut ca rezultat sustragerea de la plata celor trei obligații fiscale către bugetul de stat, iar omisiunea acestuia de a nu înregistra anumite documente contabile a fost făcută cu scopul de a nu plăti obligațiile fiscale și de a-și însuși sumele de bani ce reprezenta cuantumul acestor obligații.

Apărările formulate de către inculpatul referitoare la neînregistrarea tuturor documentelor contabile în evidența societății de către contabilul angajat de către acesta, deși i-au fost puse la dispoziție aceste documente, nu au fost reținute deoarece, acesta avea obligația legală să verifice activitatea desfășurată de către contabil și să urmărească dacă a înregistrat toate operațiunile fiscale în această evidență și dacă au fost calculate obligațiile fiscale datorate bugetului de stat.

Contabilul susține că a fost angajată cu convenție civilă de prestări servicii la una din cele două societăți ale inculpatului, înregistrând toate documentele care i-au puse la dispoziție de către acesta, iar pentru cele care nu au fost puse la dispoziție nu a făcut nici un fel de înregistrare.

Obligația plății datoriilor fiscale către bugetul de stat revine administratorului societății care trebuie să țină și evidența contabilă personal sau în unele cazuri prin intermediul unei persoane calificate, să calculeze și să vireze către bugetul de stat aceste datorii.

Ca atare, tribunalul constatând că motivele de apel invocate de către inculpat sunt întemeiate numai în parte, a admis apelul inculpatului și a dispus achitarea acestuia pentru fapta de evaziune fiscală reținută a fi săvârșită în calitate de administrator al SC SRL având drept consecință în latură civilă, respingerea acțiunii civile a Ministerului finanțelor Publice - DGFPS P împotriva acestei societăți și ridicarea sechestrului asigurător aplicat pe bunurile acestei firme.

Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea pentru fapta de evaziune fiscală comisă în calitate de administrator al SC. Trans SRL, tribunalul a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, nefiind incidente dispozițiile art.18¹cod penal.

Având în vedere criteriile prev.de art.18¹cod penal, tribunalul a apreciat că fapta prezintă pericolul social concret al infracțiunii de evaziune fiscală, situație în care a apreciat că nu se impune achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.¹pr. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005, tribunalul a constatat că limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta de evaziune fiscală comisă, se reduc la J dacă inculpatul acoperă integral paguba până la primul termen de judecată, iar dacă acesta se situează sub 50.000 de euro, acestuia i se poate aplica o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul fiscal.

În cazul de față, inculpatul a susținut că a achitat în numele SC. Trans SRL sumele ce reprezentau prejudiciul cauzat bugetului de stat, depunând la dosar două chitanțe cu regim special.

Însă, din aceste chitanțe rezultă că inculpatul a achitat diverse sume de bani la o dată anterioară, respectiv 20.04.2005 în valoare de 17.518.003 ROL și 109.358.634 lei în contul DGFP P, însă aceste sume au fost achitate cu titlul de impozit pe venituri din salarii, contribuții la șomaj, contribuții la asigurările sociale și la asigurările de sănătate și nicidecum ca reprezentând impozit pe profit, TVA sau pe venitul microîntreprinderilor.

Totodată, la acea dată nici nu se efectuase expertiza contabilă la Judecătoria Câmpina și nici nu se știa sumele pe care trebuia să le plătească inculpatul.

Referitor la ordinul de plată depus la dosar, acesta se referă la plata unei sume de bani de către aceeași societate în favoarea AVAS B și nicidecum în favoarea DGFP P, ce reprezintă o instituție publică distinctă.

S-a apreciat de către instanța de apel că plata efectuată în contul acestei instituții publice nu reprezintă o achitare a datoriilor către bugetul de stat, adică plata efectuată nu este valabilă și nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 din legea mai sus-menționată.

Împotriva deciziei penale nr.56/20.02.2009 au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVAa susținut că în mod greșit soluția de achitare pronunțată de instanța de apel, s-a întemeiat doar pe probele administrate în fața instanței de control judiciar, fiind ignorate, fără justificare, cele de la urmărirea penală precum și cele administrate în fața instanței de fond.

S-a arătat de procuror că în ceea ce privește activitatea desfășurată la SC SRL s-a reținut în actul de sesizare al instanței că, în perioada ianuarie 2000 - decembrie 2004, inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății venituri realizate din vânzarea de deșeuri din lemn precum și din vânzarea de bușteni către SC SRL, SC Trans, SC House SRL, iar astfel s-a diminuat baza de impozitare și s-a sustras de la plata obligațiilor către stat reprezentând impozit pe profit și TVA aferent vânzărilor neînregistrate.

S-a mai arătat de către parchet că expertiza efectuată la prima instanță a concluzionat că livrările au fost efectuate însă, documentele ce atestau efectuarea operațiunilor nu au fost înregistrate în contabilitate de către inculpat și de aceea soluția primei instanțe este cea corectă.

S-a mai susținut că instanța de apel și-a bazat în mod greșit soluția pe noua expertiză contabilă care a concluzionat că nu s-a produs vreun prejudiciu prin neînregistrarea celor trei facturi, motivat de faptul că livrarea către SC SRL nu s-a efectuat, în legătură cu factura emisă pentru SC House SRL s-a reținut că a fost anulată, toate cele trei exemplare găsindu-se la societate, iar factura de livrări către SC Trans SRL apare înregistrată în jurnalul de vânzare aferent lunii august 2001.

În opinia parchetului această expertiză s-a fundamentat pe simpla declarație verbală a inculpatului, în sensul neefectuării de livrări de bunuri către SC SRL și SC Hause, facturile emise fiind din acest motiv facturi "pro forma" precum și al inexistenței de alte documente contabile care să ateste că livrarea ar fi avut loc.

În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.56/20.02.2009 a Tribunalului Prahova și în urma rejudecării cauzei să fie menținută hotărârea pronunțată de Judecătoria Câmpina prin care s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de evaziuni fiscală comisă în calitate de administrator al SC SRL, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În recursul său nculpatul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că este nevinovat neexistând elementul subiectiv al infracțiunii de evaziune fiscală nici cu privire la societatea SC SRL.

Potrivit adresei depuse la dosar, suma de bani la care s-a făcut referire de instanța de fond și la urmărirea penală a fost dublu achitată, fiind preluată și de ANAF și de AVAS, fiind evident că sumele nu s-au achitat pentru că deja au fost percepute o dată, astfel că impune admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și, pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, ca nefondat întrucât aceleași apărări făcute de inculpat în fața instanței de apel au fost susținute și la instanța de fond, însă cercetarea penală a fost extrem de sumară.

În final inculpatul a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor anterioare, achitarea sa totală și exonerarea de orice obligație civilă față de Ministerul Finanțelor Publice - DGFPS

Examinând hotărârile recurate, în raport de toate probele efectuate în cauză, de motivele de recurs cuprinse în cererile parchetului și a inculpatului, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA.

În esență parchetul contestă soluția instanței de apel d e achitare a inculpatului în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, pretins comisă în legătură cu activitatea SC SRL, pe motiv că aceasta se bazează pe expertiza efectuată în apel d e expertul și nu pe expertiza efectuată la prima instanță de expert.

Examinând, prin comparație cele două expertize efectuate în cauză, se constată că susținerea parchetului în legătură cu faptul că expertul și-ar fi bazat concluziile în ce privește neînregistrarea celor trei facturi menționate și în cuprinsul motivelor de recurs doar pe susținerile inculpatului, este neîntemeiată.

Expertul a avut de verificat, în primul rând, documentele contabile ale celor două societăți SC SRL și SC SRL, iar prin obiectivele fixate de instanța de apel i s-a cerut să se raporteze și la expertiza efectuată anterior de expertul.

În ce privește activitatea SC SRL se impută inculpatului că nu ar fi efectuat înregistrarea în evidențele contabile a trei facturi: factura nr.-/28 februarie 2000 - livrări către SC SRL, factura nr.-/2 august 2001 - livrări către SC SRL și factura nr.- - vânzări către SC House SRL.

Pentru prima dintre facturi, expertul a reținut că aceasta ar fi o factură proforma, în baza căreia nu s-a realizat livrarea de material lemnos în sumă de 63.788.255 ROL, expertul trăgând această concluzie din declarația administratorului-inculpatul, dar și din faptul că în evidența societății nu a găsit să existe documente contabile care să ateste că această livrare ar fi avut loc sau că s-ar fi încasat vreo sumă de bani pentru această factură( fila 134 - răspuns obiectiv 2, dosar apel).

Cu privire la acest aspect, parchetul își exprimă nemulțumirea că expertul contabil nu a făcut verificări la firma ce apare pe factură ca beneficiar al materialului lemnos. Însă, verificând și expertiza efectuată la prima instanță, ce reține neînregistrarea acestei facturi, Curtea constată că nici acest expert nu a făcut vreo verificare la societatea beneficiar SC SRL, pentru a se vedea dacă operațiunea comercială a existat în realitate sau nu.

De altfel, instanțele de judecată nu au impuse experților să facă verificări în contabilitatea altor societăți decât cele două administrate de inculpat, iar urmărirea penală s-a bazat doar pe concluziile actelor de control întocmite de organele fiscale.

Așa fiind, Curtea consideră că, neexistând certitudinea că operațiunea comercială s-a derulat în realitate,dar nu a fost înregistrată intenționat în documentele contabile, instanța de apel nu avea motiv că înlăture constatările expertului și nici chiar susținerile inculpatului cu privire la această situație.

În ce privește cea de-a doua factură nr.-/2 august 2001 - livrări către SC SRL în sumă de 3.808.000 ROL, expertul arată în mod ferm că aceasta a fost inclusă eronat ca document neînregistrat, susținând că ea apare înregistrată în de vânzare aferent lunii august 2001, și că a fost preluată în decontul de TVA și în contabilă.(fila 134- răspuns obiectivul 2, dosar apel).

Se constată deci, că este o vorba de o constatare a expertului făcută pe baza documentelor contabile ale societății verificate și nu de preluare a vreunei declarații a inculpatului.

Aceeași situație, este valabilă și în ce privește cea de-a treia factură emisă către SC House SRL, în sumă de 83.731.428 ROL, despre care expertul arată că a constatat că "toate cele trei exemplare ale facturii se găsesc la societate" (fila 134- răspuns obiectiv 2, dosar apel) și că, aceasta a fost evidențiată în contabilitatea societății ca factură anulată.

Verificând și expertiza, pentru care pledează parchetul în recursul său, Curtea constată că acest expert a analizat cele trei facturi împreună, fără a face vreo referire specială la niciuna dintre ele, respectiv ce verificări a efectuat, mulțumindu-se să susțină că sunt neînregistrate, (fila 541 - răspuns la obiectivul 2, dosar fond).

Ca atare, Curtea constată că instanța de apel a procedat în mod corect atunci când a dat eficiență celui de-al doilea raport de expertiză, în care apar explicații suplimentare cu privire la verificarea acestor trei facturi, așa cum am prezentat pe larg mai sus.

Prin urmare, neputându-se imputa vreo culpă administratorului SC SRL pentru neînregistrarea acestor trei facturi, în mod corect instanța de apel a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.artr.41 alin.2 cod penal.

Argumentele cuprinsul în recursul parchetului sunt nefondate, astfel încât cererea va fi respinsă ca atare în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.

Recursul inculpatului.

Prin recursul său acesta contestă soluția de condamnare pronunțată de prima instanță și confirmată de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în legătură cu activitatea SC.

Susținerile recurentului sunt însă contrazise de concluziile ambelor rapoarte de expertiză contabilă efectuate atât la prima instanță cât și la instanța de apel.

Ambii experți, (fila - 544 concluzii, dosar fond) și (fila 153 - răspuns la obiectivul 1, dosar apel), au constatat că în perioada de referință au existat în activitatea SC SRL, atât operațiuni de vânzări neînregistrate, precum și venituri încasate neînregistrate, ceea ce a atras nevirarea către bugetul statului a unor sume reprezentând TVA, impozit pe profit și impozit pe venit microîntreprindere, obligațiile fiscale neîndeplinite de inculpat totalizând suma de 18.837,4 RON.

De altfel, chiar în motivele de apel, inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, ci doar a solicitat ca aceasta să nu fie considerată infracțiune, solicitând să beneficieze de prevederile disp. art.18/1 penal și să i se aplice o sancțiune administrativă.

În recurs, inculpatul a formulat o apărare diferită, susținând în esență că ar fi achitat integral aceste sume datorate, însă din eroare în contul AVAS și nu către Agenția Națională de Administrare Fiscală, depunând la dosar adresa de la fila 69 dosar recurs.

Din această adresă provenind de la Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - DGFP P însă, nu rezultă achitarea integrală a sumei menționate mai sus, ci doar faptul că doar suma de 3815 lei a fost considerată achitată dublu și a fost dată la scădere, constatându-se că fusese plătită și către AVAS și că, au fost înlăturate și sumele menționate ca dobânzi sau penalități de plată cu întârziere.

Prin urmare Curtea apreciază că în cauză nu se poate vorbi nici măcar de aplicarea disp. art.10 din Legea nr.241/2005, inculpatul neefectuând în realitate plata integrală a obligațiilor fiscale, așa cum condiționează textul menționat pentru a se putea dispune aplicarea amenzii sau unei sancțiuni administrative.

Așa fiind, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1, lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat și recursul declarat de inculpatul.

Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA și recursul inculpatului, fiul lui și, născut la data de 6 mai 1961 domiciliat în comuna, sat, nr.403, județul P, împotriva deciziei penale nr.56/20,02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și a sentinței penale nr.535/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina.

Obligă recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

2 ex./11.11.2009

Câmpina

a D-tru,

TRIBUNALUL PRAHOVA

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Dan Andrei

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Ploiesti