Furtul (art.208 cod penal). Decizia 746/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 746
Ședința publică de la 19 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER --
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.06.1967, domiciliat în P, str. G-ral nr. 15, județul P și, fiul lui și, născut la 16.03.1966 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 170/03.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpați, după cum urmează:
S- desființat sentința penală nr.2583 din 20.12.2007 a Judecătoriei Ploiești în parte în latură penală.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 3(trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art.208-209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplicarea disp. art.75 lit.c Cod penal și a disp. art.37 lit.b pen. faptă din data de 30/31.01.2007 și în pedepsele de 3(trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. și ped. de disp. art.20 pen. rap. la art.208-209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplicarea disp. art.75 lit.c pen. și a disp. art.37 lit.b pen. faptă din data de 23/24.05.2007.
De asemenea, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. și ped. de disp. art.20 pen. rap. la art. 208-209 alin.1 lit.a,g, Cod penal cu aplicarea disp. art.75 lit.c cod penal și a disp. art.37 lit.b pen. faptă din data de 23/24.05.2007, la 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, pedeapsă pe care în baza disp. art.33 lit.a pen. și a disp. art.34 lit.b pen. a contopit-o cu pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i pen. cu aplicarea disp. art.75 lit.c pen. și a disp. art.37 lit.b pen. faptă din 30/31.01.2007, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3(trei) ani închisoare.
În baza disp. art.381 alin.1 pr.pen. rap. la disp. art.88 pen. s-a dedus din pedepsa de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i pen. cu aplicarea disp. art.75 lit.c pen. și a disp. art.37 lit.b pen. faptă din data de 30/31.01.2007, perioadă executată de acesta de la 23.01.2008 la 13.02.2008 inclusiv.
În baza disp. art.383 alin.1/1 pr.pen. rap. la disp. art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul disp. art.381 alin.1 pr.pen. rap. la disp. art.88 pen. deduce din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2007 la zi, fiind menținute restul dispozitiilor sentinței.
S-a luat act că apelantul inculpat și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr.2853 din 20.12.2007 a Judecătoriei Ploiești, precum și că acesta este arestat în altă cauză, fiind obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul d e Avocați
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială depusă la fila 41 dosar, inculpatul și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru domnul avocat din Baroul Prahova conform delegației nr. 4946/2008 aflată la fila 22 dosar, intimata parte vătămată și intimata parte civilă SC SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărător ales al inculpatului, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, învederând că nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul pentru inculpatul și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată de asemenea că nu au cereri de formulat.
Curtea, luând act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că înțelege să critice decizia penală nr.170/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, în condițiile în care deși s-au admis apelurile declarate de inculpați pedeapsa rezultantă aplicată este identică cu cea pronunțată de Judecătoria Ploiești, respectiv 3 ani închisoare.
Instanța de apel a efectuat o individualizare greșită a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că nu a dat o eficiență corespunzătoare aspectelor dovedite cu înscrisurile de la doar, respectiv cele cu privire la starea de sănătate a recurentului.
Astfel cum reiese din înscrisurile de la filele 48-50 dosar apel, inculpatul suferea la data emiterii actului medical de diabet zaharat dezechilibrat, dieta impusă în remedierea bolii fiind aproape imposibil de respectat în sistemul penitenciar.
Ulterior, în luna iunie 2008 starea de sănătate a inculpatului s-a agravat, fiind descoperită o afecțiune gravă a ficatului, fără ca în prezent să se stabilească un verdict exact cu privire la aceasta, fiind recomandate efectuarea mai multor investigații; susține că există indicii ca această afecțiune să pună în pericol viața recurentului.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a deciziei atacate, o mai bună individualizare a pedepsei și redozarea acesteia, astfel încât inculpatul să poată interveni asupra stării de sănătate, eventual printr-o liberare condiționată, astfel ca intervenția medicilor să nu fie tardivă.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, precizează că recursul formulat împotriva deciziei penale nr.170/2008 a Tribunalului Prahova vizează același aspect ca și inculpatul și anume sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Astfel, se susține că pedeapsa de 3 ani închisoare este prea mare raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale, cea mai importantă fiind atitudinea acestuia față de fapta săvârșită.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei criticate și pe fond, reindividualizarea pedepsei, cu stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că atât instanța de fond cât și cea de apel au procedat la aplicarea unei pedepse pentru inculpați orientată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care aceștia au săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie, reținându-se chiar și situația agravantă prev. de art.75 lit.c cod penal.
În ceea ce privește susținerile inculpatului, precizează că nimic nu-l împiedică pe acesta ca după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțată în cauză să solicite, pe baza unei expertize de specialitate, întreruperea executării pedepsei pe motive medicale.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, urmând a se computa din pedeapsă detenția preventivă pentru inculpatul de la 24 mai 2007 la zi, iar pentru inculpatul de la 23 ianuarie 2008 la 13 februarie 2008, inclusiv.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, în vederea rezolvării problemelor de sănătate, fiind obligat să suporte o intervenție chirurgicală urgentă.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepse mai mici, având în întreținere 6 copii minori.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2583 din 20 decembrie 2007, Judecătoria Ploiești în baza disp. art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 liz. a,g, i Cod penal cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g, i Cod penal, cu aplic. disp. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, faptă din 30/31 ianuarie 2007, respectiv art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c cod penal, faptă din 23/24 mai 2007 și în temeiul acestor texte de lege a dispus condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 30/31 ianuarie 2007 și la 3 ani închisoare pentru tentativă la săvârșirea aceleași infracțiuni, faptă din 23/24 mai 2007.
În baza disp. art. 33 lit.a și 34 lit. b cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2007 la zi iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Prin aceeași hotărâre, au fost condamnați inculpații și, fiecare la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 30/31 ianuarie 2007 conform disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g,i cu aplic. disp. art. 75 lit. c și art. 37 lit. b Cod penal, pentru primul inculpat.
S-au aplicat disp. art. 71 și 64 lit. a, b cod penal, cu excepția dreptului de a alege pentru fiecare inculpat și s-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și s-a admis acțiunea civilă formulată de SC SRL din P, inculpații fiind obligați în solidar la plata sumei de 6.100 lei către aceasta, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 30/31 ianuarie 2007 inculpatul împreună cu inculpații, precum și cu, prin efracție, au pătruns în incinta SC SRL P de unde au sustras cantitatea de 400 kg cupru pe care au vândut-o unui centru de colectare a fierului vechi, respectiv numitului în schimbul sumei de 4.000 lei.
S-a reținut că situația de fapt expusă rezultă din declarațiile inculpaților date la urmărirea penală și ale martorului, aceasta din urmă arătând că a restituit organelor de poliție cantitatea de 41 kg cupru iar restul a fost vândut unor persoane necunoscute.
S-a arătat totodată că potrivit declarațiilor martorului G ce se coroborează cu declarațiile martorului, audiat în timpul urmăririi penale, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2007, acesta a văzut mai multe persoane, iar ulterior a anunțat organele de poliție, persoanele văzute fiind identificate ca fiind, și, conform procesului verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșelor foto.
De asemenea, s-a reținut că inculpații au recunoscut că aveau cunoștință de împrejurarea că numitul era minor.
S-a reținut totodată că deși pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul nu a mai recunoscut participarea la comiterea faptei, apărarea sa a fost înlăturată cu motivarea că aceasta nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate, inculpatul precizând că la data respectivă a comis fapta cu ceilalți doi inculpați.
Referitor la fapta din 23/24 mai 2007 s-a reținut că inculpatul împreună cu minorul, prin efracție, a pătruns în imobilului situat pe strada - din P, cu scopul de a sustrage bunuri, fapt ce nu s-a realizat, activitatea infracțională fiind întreruptă de persoana vătămată și intervenția organelor de poliție.
Pe baza declarației părții vătămate s-a reținut că în noaptea de 23 mai 2007 în jurul orelor 0,00 când a revenit la domiciliu a constatat că persoane necunoscute se aflau în locuința sa și în consecință a alertat vecinii și organele de poliție care au sosit la fața locului, identificând și reținând mai multe bunuri depozitate în tomberon și într-o sacoșă de rafie cu privire la care persoana vătămată a declarat că au fost sustrase din casă.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei însă a negat existența vreunei înțelegeri cu arătând că a mers singur la locul faptei unde l-a întâlnit pe minor. Apărarea inculpatului a fost înlăturată cu motivarea că în noaptea de 23/24 mai 2007 după ce partea vătămată a anunțat că în locuința sa au pătruns persoane necunoscute, în momentul în care a ieșit în stradă a văzut două persoane, un împreună cu un copil, care veneau de pe străduța lăturalnică, ulterior fiind reținute de organele de poliție și identificate ca fiind și.
În raport de situația de fapt expusă, s-a reținut că faptele săvârșite de inculpații, și în data de 30/31 ianuarie 2007 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, iar cea comisă la 23/24 mai 2007 de către inculpatul constituie tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea lor.
S-a reținut că în primul caz cei trei inculpați au săvârșit fapta împreună cu minorul iar inculpatul a săvârșit fapta imputată împreună cu minorul, situație în raport de care s-a reținut agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal.
Prima instanță a mai reținut că cele două acte materiale de furt nu au la bază aceeași rezoluție infracțională, fiind fapte distincte întrucât au rezoluții distincte, situație în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul dintr-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată în două infracțiuni, o infracțiune de furt calificat și o tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, și care au criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții inculpați și au criticat sentința sub aspectul temeiniciei acesteia, susținând că în raport de circumstanțele reale și personale, pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând admiterea apelulurilor, desființarea sentinței și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Apelantul inculpat a criticat sentința și sub aspectul greșitei rețineri a agravantei prev. de art. 75 lit. c Cod penal.
Apelantul inculpatul și-a retras calea de atac formulată și prin urmare nu a mai precizat motivele pentru care a atacat hotărârea primei instanțe.
Prin decizia penală nr. 170 din 03 iulie 2008 Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de inculpații și, a desființat în parte în latură penală sentința și după descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în componentele sale, a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru comiterea tentativei la furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, faptă din 23/24 mai 2007 la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a contopit-o cu cea de 3 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, faptă din 30/31 ianuarie 2007 și a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 381 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, faptă din 30/31 ianuarie 2007, perioadă executată de acesta, de la 23 ianuarie 2008 la 13 februarie 2008, inclusiv.
Totodată, în baza disp. art. 383 alin. 11rap. la art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2007 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței.
Prin aceeași decizie, s-a luat că inculpatul și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 2853/20 decembrie 2007 Judecătoriei Ploiești, luându-se act totodată că acesta este arestat în altă cauză.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a încadrat din punct de vedere juridic faptele săvârșite de către cei trei inculpați în disp. art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal și în disp. art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul.
În cauză, faptele au fost săvârșite la datele de 30/31 ianuarie 2007 și respectiv 23/24 mai 2007, situație în care nu se poate susține că cele două acte materiale au la bază aceeași rezoluție infracțională, dat fiind intervalul relativ mare de timp scurs între cele două fapte, concluzionându-se că în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, dintr-o singură infracțiune de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal în două infracțiuni, respectiv art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal și art. 20 rap. la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal, ambele cu aplicarea disp. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
S-a reținut astfel că într-adevăr fapta comisă de inculpatul în noaptea de 23/24 mai 2007 rămas în fază de tentativă, întrucât executarea hotărârii infracționale a fost întreruptă de intervenția persoanei vătămate și a organelor de poliție, fără a se obține rezultatul acesteia, respectiv deposedarea părții vătămate de bunurile existente din imobilul situat în P,-.
Cu toate acestea, reține tribunalul că în mod greșit prima instanță a aplicat aceeași pedeapsă cu închisoarea atât pentru infracțiunea de furt calificat cât și pentru tentativa la aceeași infracțiune, deși potrivit disp. art. 21 alin. 2 Cod penal, tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativa la infracțiunea de furt calificat, motiv pentru care apelul declarat de acesta a fost admis, dispunându-se reducerea pedepsei pentru această faptă.
Referitor la critica privind greșita reținere a agravantei prev. de art. 75 lit. c Cod penal, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât la comiterea faptelor săvârșite de inculpații și au participat și minorii și.
De asemenea s-a reținut că și în privința reținerii stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpaților și soluția pronunțată de judecătorie este corectă.
Tribunalul a reținut însă că în mod greșit prima instanță a omis să deducă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2008 și până la 13 februarie 2008, față de adresa Judecătoriei Ploiești, când inculpatul a fost pus în libertate ca urmare a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apelul declarat de inculpat fiind admis sub acest aspect.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor s-a reținut că prima instanță a aplicat sancțiuni la limita minimă prevăzută de lege, deși faptele au fost săvârșite împreună cu minori și în stare de recidivă, motive pentru care critica inculpaților și sub acest aspect a fost privită ca nefondată.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs în termen inculpații și, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2.
C.P.P.Recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat hotărârile pronunțate de netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că în mod greșit instanța de apel, deși a admis calea de atac promovată de acesta, a aplicat o pedeapsă rezultantă identică cu cea pronunțată de judecătorie, respectiv 3 ani închisoare.
S-a susținut că tribunalul a evaluat în mod greșit criteriile de individualizare întrucât nu a dat eficiența corespunzătoare înscrisurilor medicale depuse de inculpat din care rezultă că acesta suferă de diabet zaharat dezechilibrat iar dieta impusă pentru remediarea bolii este aproape imposibil de respectat în sistemul penitenciar.
A mai susținut că în luna iunie 2008 starea de sănătate a inculpatului s-a agravat, fiind descoperită o afecțiune gravă a ficatului, fără ca până în prezent să se stabilească un diagnostic exact, fiindu-i însă recomandate mai multe investigații. Susține că există indicii că această afecțiune ar putea pune în pericol viața recurentului.
Recurentul inculpat a criticat hotărârile de netemeinicie, susținând că pedeapsa de 3 ani închisoare este prea mare în raport de circumstanțele personale și cele reale ale faptei.
Pentru motivele invocate, ambii inculpați au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de motivele invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4.constată C.P.P. că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, G, procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de depistare, raport de expertiză medico-legală privind pe minorul, procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere, anchetă socială, înscrisuri, dovadă de recuperare a prejudiciului și declarațiile inculpaților, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, nefiind contestată de recurenți.
Rezultă astfel din coroborarea acestora că la data de 30/31 ianuarie 2007, pe timp de noapte și prin efracție, inculpatul împreună cu inculpații și, însoțiți de minorul au pătruns în incinta SC SRL P de unde au sustras cantitatea de 400 kg cupru cauzând un prejudiciu de 6.800 lei, parțial recuperat.
De asemenea, la data de 23/24 mai 2007 inculpatul împreună cu făptuitorul minor, prin efracție au pătruns în imobilul situat pe str. - din P, cu scopul de a sustrage bunuri, fapt ce nu s-a realizat, activitatea infracțională fiind întreruptă de persoana vătămată și intervenția organelor de poliție.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că încadrarea juridică a faptelor este corectă, reținându-se în mod just că inculpații, și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a,g,i Cod penal, iar inculpatul și de săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin.1lit.a,g,i Cod penal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului fiind temeinică și legală, întrucât, în raport de perioada de timp relativ mare scursă între cele două fapte, în cauză nu erau incidente dispozițiile referitoare la infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. 2 cod penal.
Totodată, se constată că în mod corect la încadrarea în drept a faptelor săvârșite de inculpații și s-a reținut agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal, întrucât probele administrate în cauză fac dovada împrejurării că inculpații au comis infracțiunea din 30/31 ianuarie 2007 împreună cu minorul, aceștia cunoscând starea de minoritate a făptuitorului iar inculpatul a săvârșit fapta din 23/24 mai 2007 împreună cu minorul.
Și starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal reținută la încadrarea faptelor săvârșite de inculpați este justă, în cazul inculpatului primul termen al recidivei fiind dat de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3664/20 decembrie 2001 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 1196/16.09.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI, executată în perioada 11 octombrie 2001-02 decembrie 2003, cu un rest de 312 zile ce s-a împlinit până la data comiterii faptelor deduse judecății, conform fișei de cazier judiciar, aflată la fila 110
În privința inculpatului starea de recidivă postexecutorie este atrasă de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 163/15.04.2002, definitivă prin decizia penală nr. 375/02 2002 Curții de APEL PLOIEȘTI, executată în perioada 17 ianuarie 2002-24 august 2004, cu un rest neexecutat de 590 zile, ce s-a împlinit până la data comiterii prezentei fapte, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 95
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că tribunalul, în privința inculpatului și ambele instanțe în privința inculpatului au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, la stabilirea sancțiunilor luând în considerare gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire, respectiv pe timp de noapte, prin efracție și antrenarea de minori în activitatea infracțională, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana fiecărui inculpat.
Rezultă din fișele de cazier judiciar la care s-a făcut referire anterior, că ambii inculpați au comis infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa privativă de libertate de 4 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, iar inculpatul, fiind condamnat de două ori la pedepse privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat precum și la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, toate executate ori considerate ca atare, împrejurări în raport de care se constată că instanțele au avut în vedere la aplicarea sancțiunilor toate circumstanțele cauzei, atât cele menționate anterior cât și atitudinea de recunoaștere a inculpaților, întinderea prejudiciului și starea de sănătate a inculpatului, acestea aplicând pedepse situate la limita minimă a textului de lege incriminator, deși sancțiunile anterior aplicate s-au dovedit a fi neîndestulătoare.
Curtea apreciază că în mod greșit se susține de către recurentul inculpat că deși instanța de apel i-a admis calea de atac formulată, i-a aplicat o pedeapsă rezultantă în același cuantum, întrucât, așa cum rezultă din considerentele deciziei, tribunalul a îndreptat sentința numai sub aspectul nelegalității pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în raport de disp. art. 21 alin. 2 Cod penal, fără a proceda la o reindividualizare a pedepselor aplicate acestuia, criticile invocate de inculpat sub acest aspect fiind privite ca nefondate.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, ce rezultă din actele medicale aflate în dosarele cauzei, Curtea, apreciază că aceasta nu constituie temei pentru redozarea sancțiunilor aplicate, în raport de argumentele expuse anterior, inculpatul având posibilitatea ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să formuleze cerere de întrerupere a executării pedepsei în temeiul disp. art. 453 alin. 1 lit. a C.P.P. în măsura în care apreciază că boala de care suferă face imposibilă executarea pedepsei.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice iar criticile invocate de inculpați sunt neîntemeiate, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursurile ca nefondate.
Reținând că ambii inculpați au fost arestați preventiv în prezenta cauză, în baza disp. art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, pentru inculpatul de la 24 mai 2007 la zi iar pentru inculpatul de la 23 ianuarie 2008 la 13 februarie 2008 inclusiv.
În baza disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. se va dispune obligarea fiecărui recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, a inculpatului și pentru onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.06.1967, domiciliat în P, str. G-ral nr. 15, județul P și, fiul lui și, născut la 16.03.1966 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 170/03.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.2583 din 20.12.2007 a Judecătoriei Ploiești.
din pedeapsă, detenția preventivă pentru inculpatul de la 24 mai 2007 la zi, iar pentru inculpatul de la 23 ianuarie 2008 la 13 februarie 2008, inclusiv.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului P, iar pe recurentul la plata sumei de 80 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./02.10.2008
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
