Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 748/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.748
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr.360 pronunțată la data de 27 iunie 2008 de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, privind pe condamnatul ( fost ), fiul lui și, născut la data de 07 aprilie 1961, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Prin sentința recurată a fost admisă cererea formulată de condamnatul și s-a dispus întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.883 din 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a penală, pe o durată de 3 luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform dispozițiilor art.455 alin.2 cod proc. penală, pe durata întreruperii executării pedepsei, s-a dispus ca petiționarul să respecte obligațiile prevăzute de art.4531alin.1 cod proc. penală.
De asemenea,s-a dispus ca la momentul rămânerii definitive a sentinței aceasta să fie comunicată organelor prevăzute de art.455 alin.2 rap. la art.454 alin.11cod proc. penală, iar pentru supravegherea executării obligațiilor stabilite pentru condamnat s-a desemnat organul de poliție de la domiciliul acestuia, potrivit art.455 alin.2 rap. la art.454 alin.12cod proc. penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art.192 alin.3 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-condamnat personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, domnul avocat, din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr.1363/18.092.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul ales al inculpatului a luat legătură cu acesta, depunând la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea motivelor invocate prin cererea de întrerupere a executării pedepsei, respectiv diplomă emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor- Penitenciarul Mărgineni -Serviciul Asistență Socială.
Avocat, pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul dezvoltarea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul de față privește sentința penală nr.360/2008 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin care s-a admis cererea inculpatului de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare aplicată de Tribunalul București -Secția a II a penală, reținându-se starea de sănătate a soției acestuia și situația copilului minor de 6 ani abandonat de mama sa.
Hotărârea este netemeinică dat fiind faptul că tribunalul nu a apreciat corect probele administrate în dosar. Astfel, chiar dacă la dosar sunt depuse dovezi din care rezultă că soția recurentului suferă de mai multe afecțiuni, ameliorarea acestei stări nu se poate realiza prin prezența condamnatului, care nu este în măsură să acorde asistență medicală, cu atât mai mult cu cât din raportul de anchetă socială a rezultat faptul că soția este o persoană activă.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv reținut de instanța de fond pentru admiterea cererii de întrerupere, referitor la situația copilului minor avut de condamnat dintr-o relație anterioară, solicită a se constata că acest aspect putea fi rezolvat anterior începerii executării pedepsei, nu să constituie un motiv pentru obținerea întreruperii executării pedepsei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și pe fond, respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de recurentul condamnat.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul condamnat, solicită a se avea în vedere că în susținerea cererii nu se invocă acordarea unui sprijin medical pentru soția condamnatului, acesta nefiind calificat în această profesie, ci a unui sprijin moral, care în anumite cazuri însemnă foarte mult pentru persoana suferindă.
Contrar celor susținute de reprezentantul Ministerului Public probele existente la dosarul cauzei au fost apreciate în mod corect, reținându-se că soția condamnatului suferă de ciroză hepatică, o boală destul de gravă, iar starea de deținere a soțului aduce prejudicii grave pentru aceasta.
În data de 7.10.2008 condamnatul a executat 5 ani din pedeapsa aplicată și așa cum reiese din înscrisul depus la termenul de astăzi acesta a avut un comportament corespunzător în penitenciar, mai având de executat 1 an până când poate formula o cerere de liberare condiționată, astfel că nu se poate reține nici un motiv ca acesta să nu respecte regulile ce se vor impune în ipoteza admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei. fiind conștient de consecințele ce se pot produce.
Cu privire la cel de al doilea motiv, arată că tocmai starea de detenție a reprezentat cauza pentru care nu s-a clarificat situația copilului rezultat dintr-o relație anterioară a condamnatului. Mai mult, la acel moment acesta nu ar fi îndeplinit condițiile legale prevăzute pentru recunoașterea copilului.
Față de aceste argumente, respectiv starea de sănătate a soției și clarificarea situației copilului minor, solicită a se constata ca fiind temeinică și legală sentința Tribunalului Dâmbovița, și pe cale de consecință, respingerea recursului declarat de parchet, acesta nefiind fondat.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, solicită admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 11 ani închisoare în a cărei executare se află în prezent, pentru a putea stabili paternitatea minorului rezultat dintr-o altă relație și pentru a acorda sprijin soției sale, care a fost depistată ca având nodul mamar la ambii sâni.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.360 din 27 iunie 2008 Tribunalului Dâmbovițas -a admis cererea formulată de condamnatul (fost ) (fiul lui și, născut la 7 aprilie 1961), deținut în Penitenciarul Mărgineni, dispunându-se întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.883 din 29 iunie 2004 Tribunalului București -secția a II a penală, pe o durată de 3 luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Totodată, conform art.455 alin.2 cod proc. penală s-a stabilit ca pe durata menționată să respecte obligațiile prev. de art.4531alin.1 din același cod, urmând să fie comunicată hotărârea definitivă autorităților competente în vederea supravegherii executării acesteia.
Pentru a dispune astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că petiționarul se află în situația prev. de art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c) cod proc. penală, întrucât prin ancheta socială s-a dovedit că soția sa este grav bolnavă, suferind de ciroză hepatică compensată, mastoză fibrochistică bilaterală și nodul mamar și locuiește singură.
Mai mult, acesta are și un copil minor în vârstă de 6 ani rezultat dintr-o relație anterioară și intenționează să-i stabilească paternitatea, deoarece a fost abandonat de mama sa, aflându-se în grija unei mătuși.
S-a apreciat că împrejurările de fapt expuse justifică concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Astfel, liber fiind, el ar putea întreprinde demersurile necesare pentru ameliorarea sănătății soției, inclusiv asigurarea internării în unități medicale de specialitate, starea psihică având rol important în evoluția maladiilor de care este afectată, mai ales a bolii cronice a ficatului.
Pe de altă parte, neavând posibilitatea să-și cunoască fiul până în prezent, în contextul rămânerii fără sprijin matern, ar reuși să împiedice apariția unor modificări de natură psihiatrică ireversibilă.
Sentința primei instanțe s-a atacat cu recurs, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În esență, s-a susținut că cererea formulată de condamnat, nefiind întrunite condițiile ce permit luarea unei atari măsuri de excepție, cerute de art. 455 rap. la art. 453 alin.1 cod proc. penală, deoarece nu s-a probat existența unor consecințe grave determinate de împrejurările invocate, și a căror înlăturare să se poată realiza exclusiv prin punerea în libertate. Dimpotrivă, soția acestuia este o persoană activă iar evoluția stării de sănătate se află sub control medical, neimpunându-se asigurarea unui însoțitor.
Pe de altă parte, rezolvarea situației unui copilul minor rezultat dintr-o relație consumată în urmă cu 6 ani reprezintă o simplă susținere, nedepunându-se dovezi privind identitatea acestuia ori alte acte administrative sau judecătorești referitoare la încredințarea spre creștere și educare ori pretinsul abandon matern.
În vederea soluționării recursului, intimatul condamnat a depus ca act nou diploma eliberată de Serviciul de Asistență - Socială din cadrul Penitenciarului Mărgineni, ce atestă participarea la programul terapeutic de asistență socială și recuperare pentru deținuții vulnerabili, desfășurat în perioada 14 februarie - 14 august 2008.
Recursul este fondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, precum și în limitele art. 3856alin.3 cod proc. penală, rezultă că situația de fapt s-a stabilit greșit la primul grad de jurisdicție, consecință a incompletei analize și injustei aprecieri a probelor administrate.
Dispozițiile art. 455 rap. la art. 453 alin.1 lit. c) care reglementează întreruperea executării pedepselor privative de libertate, pentru motive sociale, au fost nelegal interpretate.
Este știut că pentru asigurarea concomitentă a scopului procesului penal, inclusiv al pedepsei aplicate, continuitatea în desfășurarea programului de prezervare a ordinii publice ca și a aceluia de reeducare instituționalizată, apare ca fiind o condiție obligatorie.
Ca urmare, instanțele judecătorești au posibilitatea întreruperii executării unor atari pedepse exclusiv în acele situații în care, investite fiind din oficiu sau la cererea condamnatului, constată incidența vreunuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesuală penală.
Astfel, atunci când se invocă cauze sociale, în sensul art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală, este necesar a se proba întrunirea cumulativă a celor două condiții, respectiv existența unor împrejurări speciale ce ar produce prejudicii grave asupra familiei condamnatului și a căror consecințe nu ar putea fi înlăturate sau diminuate decât prin contribuția sa în termenul limită de trei luni.
Recurentul (fost ), se află în executarea pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 883 din 29 iunie 2004 Tribunalului București - Secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr.6238 din 24 noiembrie 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție, compusă din 10 ani închisoare stabilită pentru trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.37 lit. a) cod penal și 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală 1140/2002 a Judecătoriei Arad, revocată conf. art.83 cod penal, fiind preluat în custodia administrației penitenciare începând cu data de 7 octombrie 2003.
Prin cererea înregistrată la 25 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, ca instanță de executare, competentă teritorial locului de deținere, acesta a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând ca împrejurări speciale prejudiciabile starea de sănătate a soției sale și luarea legăturii cu un minor în vârstă de 6 ani, pretins a fi rezultat dintr-o relație anterioară, în vederea stabilirii paternității acestuia.
Prin ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Orașului Otopeni, actele medicale și de stare civilă depuse în cauză s-a confirmat că pe perioada deținerii, condamnatul a încheiat o nouă căsătorie cu numita, în prezent în vârstă de 47 de ani, precum și faptul că aceasta a fost diagnostică încă din anul 1990 cu boli cronice grave evolutive ireversibil, ce impun tratament de specialitate și medicație corespunzătoare.
A rezultat de asemenea, că aceasta este o persoană activă, desfășoară activități comerciale în cadrul unei societăți cu răspundere limitată din localitatea de domiciliu, în calitate de asociat unic, locuiește singură, părinții decedând, succesiv în anii 1973 și respectiv 2000, în final concluzionându-se că nu prezintă probleme sociale ori materiale de excepție.
De asemenea, Curtea observă că prin adeverința medicală eliberată la data de 14 martie 2008, de un medic de familie nu s-a precizat necesitatea unor intervenții urgente de specialitate și care să impună prezența unui membru al familiei.
Prin urmare, încheind căsătoria după începerea executării pedepsei și în deplină cunoștință de cauza asupra gravității și caracterului ireversibil al bolilor diagnosticate în urmă cu circa 8 ani, este cert că petentul condamnat și soția acestuia și-au asumat riscurile determinate de privarea de libertate pe o perioadă de 11 ani, redusă eventual conform art. 59 cod penal.
Cât privește stabilirea paternității față de un minor, în vârstă de 6 ani, pretins a fi rezultat din afara căsătoriei, în lipsa unor dovezi, constituie o simplă susținere, care oricum poate fi rezolvată fără întreruperea programului instituționalizat penitenciar, prin simpla promovare a unei acțiuni civile, în condițiile prezentării la termenele de judecată de către administrația locului de deținere, astfel cum cer normele procedurale civile, și permite legislația ce reglementează executarea pedepselor privative de libertate.
Față de această situație, criticile invocate în recursul parchetului sunt pe deplin justificate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada condițiilor cumulativ cerute de prevederile art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală, pentru întreruperea continuității procesului execuțional al sentinței penale nr. 883/2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pe motive sociale.
Soluția adoptată în primă instanță este greșită, contravenind jurisprudenței și legislației în materie, dar și materialului probator administrat în cauză, prezervarea ordinii publice, cât și asigurarea scopului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri, ce prin natura sa face parte din categoria acelora deosebit de grave, comisă chiar în termenul de suspendare condiționată de care a beneficiat pentru o sancțiune stabilită conf. art. 208-209 cod penal, impunând continuarea programului de reeducare instituționalizată în sistemul penitenciar.
Ca urmare, reținându-se cazul de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, se va admite recursul declarat de unitatea de parchet, iar în baza art. 38515pct.2 lit.d) cod proc. penală, dispunându-se casarea sentinței primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
Totodată, rejudecându-se cauza, pe fond, se va respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul (fost ), ca neîntemeiată, dovedindu-se că urmările prejudiciabile determinate prin motivele sociale invocate nu pot fi limitate prin contribuția sa exclusivă și în termenul limită de 3 luni admis de legea procedurală penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA împotriva sentinței penale nr. 360 din 27 iunie 2008 Tribunalului Dâmbovița.
Casează hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza, pe fond respinge cererea formulată de intimatul-condamnat (fost ), (fiul lui și, născut la data de 07.04.1961), deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 883 din 29 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a penală, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./10.10. 2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
