Furtul (art.208 cod penal). Decizia 752/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 752/
Ședința publică de la 06 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 61 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest, asistat de avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul susține recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, solicită admiterea acestuia, soluția dată de tribunal fiind netemeinică și nelegală, dându-se o interpretare greșită a probelor administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, probe care nu au coroborate, declarația dată de inculpat necoroborându-se cu nici o probă administrată în cauză, acesta este recidivist postcondamnatoriu, solicitând admiterea recursului, condamnarea inculpatului și revocarea beneficiului liberării condiționate.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea ca temeinică și legală a soluției dată de tribunal, a se reține prezumția de nevinovăție, într-adevăr inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, nu a negat valorificarea bunurilor, prin plângerea penală, adresată postului de poliție, se menționează faptul că " persoane necunoscute i-au intrat în casă", plângerea fiind depusă în anul 2005, iar ele au fost consemnate ca fiind furate în anii 2003 - 2004, neexistând nici o probă materială pentru a face o legătură de cauzalitate cu fapta reținută în sarcina inculpatului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița înregistrat la Judecătoria Oravița sub nr.328/273 din 23.01.2006, au fost trimiși în judecată inculpații,pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prev.și ped.de art.221 pen.și G, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 al.1, 209 al.l lit.i din pen. cu art.37 lit.a din pen.
S-a reținut din rechizitoriu că în perioada 2003-2004 inculpatul a pătruns în repetate rânduri în imobilul părții vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri, pe care le-a dat spre păstrare inculpatului, promițând acestuia că îi va da o parte din banii rezultați din vânzarea bunurilor sustrase.
Prin sentința penală nr.76 din 3.04.2006, Judecătoria Oravițaa condamnat pe inculpatul, în baza art.208 al.1, 209 al.1 lit.i din pen. cu art.37 lit.a și art.41 al.2 pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art.83 pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare - sentința penală nr.358/201 a Judecătoriei Oravița, dispunându-se executarea în final a pedepsei de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71 și 64 pen. În baza art.221 pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni, cu suspendare, pe termen de încercare de 2 ani și 6 luni; a obligat inculpatul la 7000 lei RON despăgubiri civile către partea civilă, prejudiciu neacoperit.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat apel, motivând că nu a avut cunoștință despre proces în nici un fel, el aflându-se în străinătate iar din țară a plecat înainte de a se începe urmărirea penală. Prin decizia penală nr.31 din 1 martie 2007,a Tribunalului C-S,apelul a fost admis, sentința fiind casată cu trimitere spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond, numai cu privire la inculpatul.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că judecarea cauzei privind pe inculpat a avut loc în lipsa acestuia, respectiv a unei părți nelegal citate sau care,deși legal citată,a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Citarea inculpatului s-a făcut de către instanța de fond, cu nerespectarea normelor de drept internațional, aplicabile în relația cu Republica Italia, inculpatul nefiind legal citat nici conform normei respective și nici prin scrisoare recomandată. În situația în care nu s-a putut afla locuința din Italia a inculpatului, deși instanța de fond nu a făcut nici un demers în acest sens, acesta s-a aflat în acea imposibilitate, atâta timp cât el,așa cum rezultă din toate actele și lucrările dosarului, nu a avut cunoștință despre procedura penală desfășurată împotriva sa.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Oravița, la data de 5.04.2007.
Prin sentința penală nr. 164 din 26 octombrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Oravița în baza art.208 al. 1, 208 al. 1 lit. g, i din pen. cu aplicarea art. 37 lit. a din pen. și art. 41 al. 2 pen. condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la 21.04.1981 în Reșița, domiciliat în nr.356 jud.C-S, cu antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 83 pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 358/2001 a Judecătoriei Oravița, ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 17.07.2006 până la 23.03.2007.
Pe perioada prev. de art. 71 pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b din pen.
A obligat inculpatul la 7.000 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciu neacoperit către partea vătămată.
A obligat inculpatul față de stat la 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu martora - sora inculpatului G, în perioada 2003-2005, astfel că în această perioadă, inculpatul se deplasa frecvent în localitatea unde locuiește inculpatul, și a cărui casă este învecinată cu cea a părții vătămate, imobilul acesteia fiind nelocuit întrucât partea vătămată locuiește în Reșița.
Știind faptul că imobilul părții vătămate nu este locuit, în perioada 2003-2004, inculpatul a pătruns în repetate rânduri în imobil, prin spargerea unor geamuri, și a sustras din interior mai multe bunuri, pe care inițial le-a depozitat în imobilul inculpatului, care cunoștea proveniența bunurilor și a fost de acord să le țină o perioadă de timp la el.
Inculpatul a sustras în cursul anului 2003 din imobilul părții vătămate mai multe rame de tablouri,sculptate, pe care le-a vândut martorului G transportându-le cu bicicleta, cu suma de 200.000 ROL, iar după câteva luni i-a mai vândut acestuia 6 scaune tapițate, din piele, cu suma de 600.000 ROL, scaune pe care inculpatul le sustrăsese tot din locuința părții vătămate și le-a transportat cu autoturismul martorului, acesta neavând cunoștință despre proveniența bunurilor. Aceste bunuri au fost revândute ulterior de către martor la un anticariat din Reșița.
În toamna anului 2003 inculpatul a transportat cu ajutorul martorului, o mașină de cusut, pe care o sustrăsese anterior tot din locuința părții vătămate, și a încercat să găsească cumpărători pe raza localității cumpărători, inculpatul a vândut-o în final unui depozit de fier vechi de pe raza mun.Reșița.
Tot în acea perioadă, inculpatul a mai sustras din locuința părții vătămate obiecte de îmbrăcăminte, lenjerie de pat,burlane, cântare,un motor electric, o găleată de 60 litri, cunoscut fiind acest fapt și de inculpatul, ulterior fiind valorificate și nerecuperate.
Valoarea acestor bunuri, sustrase de către inculpat, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 93 dosar fond, este de 7000 lei RON, sumă cu care partea vătămată se constituie parte civilă în cauză.
Fapta inculpatului, de a săvârși,la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, în perioada 2003-2005, acțiuni de sustragere a mai multor bunuri din locuința părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.i din pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen.privind infracțiunea continuată.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.358/29.10.2001 a Judecătoriei Oravița la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în raport cu această condamnare inculpatul aflându-se în starea de recidivă prev.de art.37 lit.a din pen.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei,prev.de art.72 pen. împrejurările în care a fost comisă fapta, conținutul concret și gradul de pericol social al acesteia, prejudiciul produs și nerecuperat, și existența stării de recidivă a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal,a declarat apel inculpatul
Prin decizia penală nr. 61 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpatul-apelant împotriva sentinței penale nr. 164/26.10.2007, pronunțate de Judecătoria Oravița în dosar nr-, pe care desființat-o și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a achitat inculpatulG-, fiul lui și, născut la 21.04.1981 în Reșița, domiciliat în, nr. 356, jud. C-S, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 346 lit. c Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului G.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris, însă, prin apărătorul său ales a învederat instanței de apel că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât condamnarea sa s-a făcut dosar pe baza declarației vădit subiective a coinculpatului, solicitând achitarea, în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală; în subsidiar,inculpatul a arătat, prin apărătorul său, că nu s-a stabilit exact data săvârșirii faptelor și că solicită să i se contopească,fără aplicarea unui spor,pedepsele anterioare cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în acest dosar și să se înlăture dispozițiile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpatul G este fondat, fiind admis, pentru considerentele ce au fost expuse în continuare.
În ce privește primul motiv de apel invocat, s-a reținut că acesta este neîntemeiat, prima instanță făcând o apreciere greșită a probelor administrate, atunci când a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1,art.209 alin.1 lit g,i Cod penal,cu aplic art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal.
Astfel, inculpatul nu a fost audiat în faza de urmărire penală, în declarația sa din faza de judecată ( 29 dosar fond ) acesta a arătat că nu a sustras nici un bun, iar declarațiile martorilor audiați converg spre dovedirea vinovăției coinculpatului în săvârșirea furtului calificat ce a fost reținut în sarcina inculpatului
Toți martorii audiați se referă la trei categorii de bunuri: 6 scaune cu și șezut din piele,4 rame de tablouri și o mașină de cusut marca "singer", deși în declarația sa din faza de urmărire penală partea vătămată se referă la mai multe bunuri, cu privire la sustragerea cărora nu există nici un fel de dovadă.
Și cu privire la sustragerea celor trei categorii de bunuri mai sus enumerate, declarațiile martorilor nu duc la stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției inculpatului
Astfel, referitor la cele șase scaune, martorul ( fila 29 dosar și fila 73 dosar fond ) a arătat că inculpatul G, în toamna anului 2003, l-a solicitat să le transporte, iar la încărcarea lor în mașină de față erau și coinculpatul, precum și sora inculpatului G, martora; cu privire la aceleași bunuri martorul G ( fila 27 și fila 71 dosar ) a arătat că i-au fost aduse în anul 2003 de inculpatul G, care era însoțit de martorul.
Ambilor martori inculpatul G le-a spus că cele 6 scaune aparțin cumnatului său, coinculpatului, care a muncit pentru ele în cazul primului martor, la această susținere a inculpatului fiind de față și, precum și martora.
Cu privire la cele 4 rame de tablou, martorul G arată că i-au fost aduse de inculpatul G la circa trei luni după ce acesta îi adusese scaunele,și despre acestea inculpatul spunându-i martorului că aparțin numitului.
Referitor la mașina de cusut marca "singer" martorul u ( fila 32 dosar și fila 69 dosar ) arată că în toamna anului 2003, în luna octombrie, a fost solicitat de inculpatul G să o ducă cu mașina pe sora sa, de la l- la și că la momentul transportului a încărcat în mașină mai mulți saci și o masă de mașină de cusut pe care le-a luat de la locuința numitului, acesta din urmă fiind de față la încărcarea bunurilor, la fel ca și martora; cu privire la aceeași mașină de cusut, martorul ( fila 34 dosar și fila 68 dosar ) arată că, în anul 2004, fost solicitat să o transporte de către sora inculpatului G,numita, transport pe care el l-a refuzat, iar martorul G ( fila 37 dosar ) a relatat că le-a arătat acestuia și numitului Bom așină de cusut și mobilă veche.
Cu privire la celelalte bunuri specificate de partea vătămată în plângerea depusă la organele de poliție nu există nici un fel de relatări.
În plus, s-a reținut că sora inculpatului, martora (fila 39 dosar ) a declarat că inculpatul, cu care aceasta trăia în concubinaj, a pătruns de mai multe ori în locuința părții vătămate, locuință învecinată cu cea în care cei doi locuiau, acesta sustrăgând bunurile respective.
Declarațiile martorilor de mai sus nu fac decât dovada faptului că inculpatul G le-a solicitat să transporte anumite bunuri sau că le-a prezentat acestora spre vânzare, fără însă a face dovada că inculpatul este cel care le-a sustras, mai ales în condițiile în care inculpatul Gad eclarat față de martorii respectivi că bunurile sunt ale lui și toate bunurile au fost ridicate în vederea transportului de la numitul,care a fost de față la încărcarea lor și nu a reacționat în nici un fel la afirmația inculpatului G că bunurile i-ar aparține.
De asemenea, aceste declarații nu fac nici dovada că inculpatul G ar fi cunoscut că bunurile respective provin dintr-un furt.
Mai mult, s-a reținut că nici procurorul și nici instanța de fond nu au identificat exact data săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, atât în rechizitoriu, cât și în sentința primei instanțe folosindu-se o formulare globală, în sensul că se arată că faptele ar fi fost săvârșite în perioada 2003-2004. Nici pe baza probelor administrate nu se poate stabili exact la ce dată s-a pătruns în locuința părți vătămate, situație față de care, prima instanță, fără nici un fel de temei a reținut că infracțiunea s-ar fi săvârșit în cursul termenului de încercare.
În lipsa prelevării unor urme papilare care să facă dovada că inculpatul Gap ătruns în locuința părții vătămate, singura probă care îl acuză pe acesta este declarația coinculpatului, care era vădit interesat să obțină schimbarea încadrării juridice într-o faptă mai puțin gravă și totodată să obțină o condamnare mai ușoară.
Având în vedere analiza probelor de mai sus, s-a reținut că probele administrate nu au răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul și că, deși fapta a existat aceasta nu a fost săvârșită de inculpatul
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379, pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 164/26.10.2007, pronunțate de Judecătoria Oravița în dosar nr-, pe care a desființat-o și rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a achitat inculpatul G-, fiul lui și, născut la 21.04.1981 în Reșița, domiciliat în, nr. 356, jud. C-S, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 346 lit. c Cod procedură penală a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată împotriva inculpatului G.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate de stat la fond și în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 61 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C - S, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, criticând hotărârea în privința achitării inculpatului G, prin aplicarea dispozițiilor art.10 lit.c C.P.P. pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.g, i Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a
Cod PenalRecursul nu este fondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările formulate de parchet, de celelalte părți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că, instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și în mod corect a apreciat că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
Din probatoriul administrat în cauză, nu s-a putut face dovada că inculpatul a fost cel care a sustras bunurile, în condițiile în care acesta a declarat față de martori că bunurile sunt ale numitului, iar toate bunurile au fost ridicate în vederea transportului de la, care a fost de față la încărcarea lor, și nu a arătat în nici un fel că aceste bunuri nu i-ar aparține.
În mod corect s-a arătat că, în lipsa prelevării unor urme papilare, din analiza cărora să rezulte că inculpatul Gap ătruns în locuința părții vătămate și a furat bunurile - nu s-a putut dovedi, fără dubiu, că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Dimpotrivă, din administrarea probelor, respectiv declarațiile martorilor ( mai ales a martorului ) rezultă că numitul ar fi fost cel care a pătruns în locuința părții vătămate pentru sustragerea bunurilor, locuință învecinată cu a acestuia.
Tribunalul C - Saf ăcut o atentă analiză a probatoriului administrat, a declarațiilor fiecărui martor, analiză pe care o însușește și Curtea și din care nu se poate trage concluzia certă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat sau că ar fi cunoscut că bunurile provin dintr-un furt.
În consecință, în mod corect s-a apreciat că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat, astfel că instanța a dispus achitarea inculpatului, faptă care, deși există, nu a fost săvârșită de inculpat.
Așa fiind, urmează ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursul declarat de parchet să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr. 61 din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3.
C.P.P.DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 06 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER
- -
RED: VI/14.08.2008
Dact: 2 exempl/ 08 August 2008
Primă instanță: Judecătoria Oravița
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Anca Nacu
