Furtul (art.208 cod penal). Decizia 765/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 765
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.12.1967, domiciliat în P,-, bloc 71,. A,. 7, județul P împotriva deciziei penale nr. 53 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 2202/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr. 2202/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 19.12.1967 în P, județul P, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în P,-, bloc 71,. A,. 7, județul P, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, după contopire conform disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, la pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, faptă din perioada perioada aprilie - septembrie 2002 și furt calificat în formă continuată prev. de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, faptă din perioada septembrie 2005 - mai 2006.
Prin aceeași sentință s-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a și b cod penal cu excepția dreptului de a alege, luându-se act că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că părțile vătămate, SC SRL P nu s-au constituit părți civile în cauză.
Totodată, în baza disp. art. 14, 15 și art. 346 Cod proc. penală rap. la art. 998 - 999 cod civil au fost admise acțiunile civile exercitate în cauză și a fost obligat inculpatul să plătească părților civile, despăgubiri civile, după cum urmează: 3300 RON către partea civilă, 1000 RON către partea civilă, 1520 RON către partea civilă, 5357,78 RON către partea civilă SC SRL P, 1000 RON către partea civilă, 550 RON către partea civilă, 1600 RON către partea civilă A și 700 RON către partea civilă.
S-a dispus confiscarea de la inculpat în temeiul disp. art. 118 lit. e Cod penal a sumei de 5180 lei obținută din valorificarea unor dintre bunurile sustrase.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 62/20.05.2008 aflată la fila 49 dosar, lipsă fiind intimatele părți civile, A, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depusă cerere din partea doamnei avocat prin care se solicită scutirea de plata amenzii aplicate prin încheierea de ședință din 01.09.2008 însoțită de adeverință medicală și copie diagnostic.
Avocat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 53 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie atât în latură penală cât și în latură civilă.
Susține că pedeapsa aplicată inculpatului la instanța de fond este excesivă în raport de faptele comise și față de conduita inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească. Pe latură civilă despăgubirile civile acordate sunt prea mari.
Solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicate inculpatului precum și reducerea despăgubirilor civile acordate.
Cu privire la cererea de scutire de plata amenzii aplicate prin încheierea din 01.09.2008 solicită admiterea acesteia, motivat de faptul că la aceea dată a avut probleme medicale, anume o criză de hipoglicemie, fapt dovedit cu adeverința medicală și foaia de diagnostic depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat în concurs real, acte materiale de furt din locuințe prin efracție, ambele săvârșite în stare de recidivă post-executorie.
Primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare anterioară la pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul fiind eliberat la 12 martie 2002 și la nici o lună a comis o altă infracțiune, anume în aprilie 2002.
C de al doilea termen al recidivei este format din condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare, fiind eliberat la 31 august 2005 și a comis o altă infracțiune în septembrie 2005.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, atât cu privire la pedeapsa aplicată cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate, raportat la fiecare din faptele comise. Concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca nefondat.
În ce privește cererea de scutire de plata amenzii este de acord cu aceasta în raport de actele medicale depuse la dosar.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt regretă faptele comise și solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile acordate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2202/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 19.12.1967 în P, județul P, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, recidivist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în P,-, bloc 71,. A,. 7, județul P, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, fiind arestat în altă cauză în baza disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă din perioada aprilie - septembrie 2002.
În baza disp. art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 995 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1216/20.05.2008 a Judecătoriei Ploiești, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul în baza disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă din perioada septembrie 2005 - mai 2006.
În temeiul disp. art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de 898 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28/09.01.2003 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 335/03.04.2003 a Tribunalului Prahova, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
Conform disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse arătate anterior, dispunându-se în final ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 și art. 64 lit. a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, luându-se act că acesta este arestat în altă cauză.
În soluționarea laturii civile s-a luat act că părțile vătămate, SC SRL P nu s-au constituit părți civile în cauză.
Totodată, în baza disp. art. 14, 15 și art. 346 Cod proc. penală rap. la art. 998 - 999 Cod civil au fost admise acțiunile civile și a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile, după cum urmează: 3300 RON către partea civilă, 1000 RON către partea civilă, 1520 RON către partea civilă, 5357,78 RON către partea civilă SC SRL P, 1000 RON către partea civilă, 550 RON către partea civilă, 1600 RON către partea civilă A și 700 RON către partea civilă.
În temeiul disp. art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5180 lei obținută din valorificarea unora dintre bunurile sustrase.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
În perioada aprilie - septembrie 2002, inculpatul, în realizarea aceleași rezoluții infracționale, prin efracție, pe timp de zi, a sustras din locuințele mai multor părți vătămate diferite obiecte în valoare totală de 2450 lei, prejudiciu parțial recuperat, astfel:
La data de 02 aprilie 2002, pe timp de zi și prin efracție inculpatul a pătruns în apartamentul nr. 5 situat pe str. - Doamna, aparținând părții vătămate de unde a sustras o bijuterie din aur cauzând un prejudiciu de 150 lei, recuperat.
În cursul lunii august 2002 pe timp de zi, prin efracție, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate A situată pe-, de unde a sustras aparatură electronică, produse alimentare, articole de îmbrăcăminte, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.600 lei, nerecuperat.
În data de 19 septembrie 2002, inculpatul prin efracție, a pătruns în una din camerele Hotelului P de unde a sustras articole de îmbrăcăminte, produse cosmetice și alte bunuri, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 700 lei, nerecuperat.
Se reține că situația de fapt expusă anterior rezultă din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și, procesul verbal de reconstituire și planșele foto, proces verbal de predare coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptelor.
Ce-a de a doua perioadă infracțională a început în luna septembrie 2005 finalizându-se în luna mai 2006, perioadă în care inculpatul, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin efracție, pe timp de zi sau pe timp de noapte, a sustras din locuințele mai multor părți vătămate diferite obiecte în valoare totală de 12.150 lei, prejudiciu parțial recuperat.
Astfel, în data de 19 septembrie 2005 inculpatul a sustras aparatură electronică din locuința părții vătămate, în valoare de 3.300 lei, prejudiciu nerecuperat.
De asemenea la 31 ianuarie 2006 inculpatul a sustras de la partea vătămată produse alimentare și un televizor color marca Philips în valoare de 1.000 lei, prejudiciu nerecuperat.
În noaptea de 18/19 ianuarie 2006 inculpatul a sustras din imobilul proprietatea părții vătămate aparatură electronică în valoare de 1.000 lei, reprezentând un televizor și o combină muzicală.
La data de 15 februarie 2006 inculpatul a sustras aparatură electronică în valoare de 5.500 lei de la partea vătămată, prejudiciu parțial recuperat.
De asemenea în cursul lunii februarie 2006, prin efracție, inculpatul a sustras din domiciliul părții vătămate materiale de construcție în valoare de 1.000 lei iar la data de 29 mai 2006, prin efracție a sustras din imobilul proprietatea părții vătămate aparatură electronică, bijuterii și suma de 50 lei cauzând un prejudiciu de 800 lei, nerecuperat.
Se motivează că situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiilor martorilor cumpărători de bună credință ai bunurilor, procesele verbale de reconstituire, planșele foto și declarațiile inculpatului.
În drept, s-a reținut de instanța de fond că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat în formă continuată, dată fiind rezoluția infracțională unică caracteristică fiecăreia din cele două perioade infracționale, fapte aflate în concurs real, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. a Cod penal cu aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a Cod penal.
Totodată, s-a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că atât pentru fapta din perioada aprilie - septembrie 2002 cât și pentru cea din perioada septembrie 2005 - mai 2006 inculpatul s-a aflat în stare de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 lit. a cod penal, al cărei prim termen îl reprezintă, pentru prima faptă, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1216/20 mai 1998 Judecătoriei Ploiești, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 12 martie 2002, cu un rest neexecutat de 995 de zile iar pentru cea de a doua faptă, primul termen al recidivei post condamnatorii îl reprezintă pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28 din 09 ianuarie 2003 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 335/03 aprilie 2003 Tribunalului Prahova, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 31 august 2005, cu un rest rămas neexecutat de 898 zile închisoare.
Întrucât faptele din prezenta cauză au fost săvârșite în perioadele de liberare condiționată menționate anterior, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 61 Cod penal și a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru fiecare din cele două resturi de pedeapsă rămase neexecutate, pe care le-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile cuprinse în art. 72 cod penal, instanța de fond orientându-se la pedepse într-un cuantum mediu, având în vedere gradul de pericol social al faptelor, frecvența acestui gen de infracțiuni, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, prejudiciile create și parțial recuperate, modalitatea concretă de săvârșire, poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut toate faptele dar și antecedentele penale ale acestuia, respectiv starea de recidivă.
Reținând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Marii Britanii) judecătoria a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În soluționarea laturii civile, prima instanță a avut în vedere declarațiile părților vătămate, procesele verbale de predare primire ce atestă restituirea unora din bunurile sustrase precum și declarațiile inculpatului care, în detaliu, a specificat natura bunurilor sustrase și sumele de bani obținute prin înstrăinarea unora dintre ele.
Împotriva sentinței penale nr. 2202/ 01 noiembrie 2007 declarat apel în termen inculpatul care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu faptele comise, deoarece nu s-a ținut seama de circumstanțele sale personale iar despăgubirile civile acordate părților vătămate sunt excesive față de valoarea reală a bunurilor sustrase.
Prin decizia penală nr. 53 din 27 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de inculpat ca nefondat și a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Pe baza ansamblului probator administrat în cauză, judecătoria a reținut în mod corect situația de fapt din care rezultă indubitabil că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, acesta recunoscând săvârșirea infracțiunilor.
Critica invocată de inculpat vizând individualizarea pedepsei a fost apreciată de tribunal ca nefondată, reținându-se că prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, în cauză impunându-se revocarea beneficiului liberării condiționate pentru două pedepse anterioare, așa încât s-a concluzionat că pedeapsa rezultantă aplicată este justă, cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului preventiv educativ și sancționator cerut de art. 52 cod penal.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere declarațiile părților vătămate care s-au constituit părți civile și cele ale inculpatului care nu a contestat aceste aspecte, critica invocată de inculpat sub acest aspect fiind privită ca nefondată.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care formulat această cale de atac, astfel cum cer disp. art. 38510alin. 1 și 2
C.P.P.Cu ocazia dezbaterilor recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat hotărârile pronunțate, susținând că pedeapsa rezultantă aplicată este excesivă în raport cu faptele comise și conduita acestuia, care a recunoscut și regretat faptele, arătând totodată că despăgubirile civile stabilite în sarcina sa sunt prea mari.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, reducerea cuantumului pedepselor și a despăgubirilor civile.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin. 3 și 4.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fașa locului însoțite de planșele foto, procesele verbale de reconstituire, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că în perioada aprilie - septembrie 2002 și în perioada septembrie 2005 - mai 2006 inculpatul, în realizarea aceleași rezoluții infracționale prin efracție, pe timp de zi ori de noapte a sustras din locuințele mai multor părți vătămate bunuri în valoare de 2.450 lei și respectiv 12.250 lei, prejudicii parțial recuperate.
Probele și mijloacele de probă menționate anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 cod penal, existența faptelor și vinovăția inculpatului nefiind contestate de acesta.
Totodată, în mod corect s-a reținut la încadrarea juridică a infracțiunilor starea de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a cod penal, atrasă pentru fapta din perioada aprilie - septembrie 2002 de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1216/20 mai 1998 Judecătoriei Ploiești, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 12 martie 2002 cu un rest neexecutat de 995 zile închisoare, iar pentru fapta din perioada septembrie 2005 - mai 2006 de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28 din 09 ianuarie 2003 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 335 din 03 aprilie 2003 Tribunalului Prahova, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 31 august 2005 cu un rest rămas neexecutat de 898 zile închisoare.
Față de gravitatea faptelor comise și frecvența acestora, în mod temeinic și legal s-a făcut aplicarea disp. art. 61 alin. 1 teza a II-a Cod penal, în sensul revocării beneficiului liberării condiționate cu privire la fiecare rest din pedepsele aplicate anterior, dispunându-se conform art. 61 alin. 1 teza ultimă cod penal contopirea restului cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea constată că ambele instanțe au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 cod penal și ținând cont de cerințele impuse de art. 52 cod penal au aplicat inculpatului sancțiuni care să corespundă scopului preventiv educativ dar și sancționator al pedepsei.
Au fost avute astfel în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite și modalitatea concretă de comitere, respectiv sustragerea de bunuri din locuințe, prin efracție, pe timp de zi și de noapte, în mod repetat, cauzând părților vătămate prejudicii importante, care au fost doar parțial recuperate.
De asemenea, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani precum și persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele însă a săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, respectiv în perioada liberării condiționate pentru pedepse aplicate pentru același gen de infracțiuni, ceea ce dovedește perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni îndreptate contra patrimoniului persoanelor.
De aceea, sancționarea inculpatului cu pedepse orientate către limita minimă a textului de lege incriminator, în condițiile săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în perioada liberării condiționate din executarea unor pedepse de 7 ani și respectiv 5 ani închisoare, cu resturi neexecutate de 995 de zile și respectiv 898 zile închisoare, corespunde cerințelor impuse de art. 72 Cod penal, așa încât nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor astfel cum acesta a solicitat, critica inculpatului fiind apreciată ca nefondată.
Referitor la cea de a doua critică invocată de inculpat, respectiv cuantumul ridicat al despăgubirilor civile stabilite în sarcina sa, se constată că și aceasta este nefondată.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la soluționarea laturii civile instanțele au avut în vedere declarațiile părților vătămate constituite părți civile, declarațiile martorilor și dovezile de recuperare parțială a prejudiciilor, înscrisurile depuse precum și declarațiile inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele deduse judecății, descriind în detaliu modul de operare, natura bunurilor însușite și modalitatea în care au fost valorificate, necontestând evaluarea făcută de părțile vătămate.
De altfel, deși această critică a fost invocată și în apel, inculpatul nu a arătat în mod concret care sunt părțile civile ce au formulat pretenții excesive ori care sunt bunurile supraevaluate, așa încât și din acest motiv critica se privește ca nefondată.
Prin urmare, Curtea constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.În ceea ce privește cererea doamnei avocat privind scutirea de plata amenzii judiciare în sumă de 500 lei aplicată prin încheierea de ședință din 01 septembrie 2008, Curtea constată că aceasta este întemeiată întrucât cu adeverința medicală E 812 din 01 septembrie 2008 s-a făcut dovada imposibilității de prezentare în instanță la respectivul termen de judecată pentru apărarea intereselor inculpatului, astfel încât în baza disp. art. 199 alin. 2 o C.P.P. va admite și va dispune scutirea de plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.12.1967, domiciliat în P,-,.71,.A,.7, județul P, împotriva deciziei penale nr. 53/27.o2.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 2202/01.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Conform art. 199 alin.2 Cod procedură penală admite cererea formulată de avocat din cadrul Baroului P, dispunând scutirea de plata amenzii judiciare în sumă de 5oo lei aplicată prin încheierea de ședință din 01 septembrie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Obligă recurentul la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- -
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./06.10.2008
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond -
Dosar apel nr- Tribunalul Prahova
Judec. apel /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
