Furtul (art.208 cod penal). Decizia 805/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.805
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la data de 22 decembrie 1940, domiciliat în Pitești, str.- -, -5,.B,.8, județul A, împotriva deciziei penale nr.269/05 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei penale nr.203/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator personal, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.8309/2006.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul contestator, declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de contestator, având în vedere împrejurarea că, s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.203/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, decizie definitivă.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond arată că recurentul se declară nemulțumit că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare și că nu s-a dispus obligarea lui să-i restituie bunurile ce se află în posesia acesteia.
Cu privire la excepția invocată, declară că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de contestator împotriva deciziei penale nr.203/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât hotărârea este definitivă și nu mai poate fi reformată printr-o cale ordinară de atac.
Recurentul contestator personal având cuvântul se declară nemulțumit de faptul că în mod greșit nu a fost absolvit de plata cheltuielilor judiciare și nu s-a dispus ca numita să-i restituie bunurile. Mai susține că judecătorul care a pronunțat soluția de achitare, a pronunțat toate deciziile, fapt ce contravine disp. art.47 Mai C.P.P. mult, la instanță, procurorul de ședință a precizat că există un viciu juridic, dar nu s-a ținut seama, iar bunurile i-au fost vândute la un preț mic.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin decizia penală nr.269/5 septembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată contestația în anulare formulată de, domiciliat în Pitești, str.- -, -D5,.B,.8, județul A împotriva deciziei penale nr.203/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Contestatorul a fost obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin decizia penală nr.402/14 septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa casat sentința penală nr.34/2002 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și pe fond a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr.1419/2003 astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.197/2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, formulată de către.
Cu ocazia judecății în fond a cauzei s-a stabilit că revizuientul a făcut referire din nou la aceleași motive pe care le-a invocat și cu prilejul cererii care a făcut obiectul dosarului - al Judecătoriei Târgoviște.
s-a apreciat că cererea nu poate fi primită în condițiile în care pot fi supuse procedurii de revizuire numai hotărârile date în soluționarea fondului, nu și cele pronunțate într-o altă cerere având același obiect.
Verificând motivul invocat în contestația în anulare de către petiționarul, tribunalul a constatat că acesta nu se încadrează în cele expres și limitativ prevăzute de art.386 lit.a - e Cod.pr.penală. Astfel,contestatorul a invocat în motivarea contestației în anulare de față existența unui viciu fundamental care,în opinia sa constă în caracterul ireconciliabil al raportului dintre situația de fapt reținută și motivarea,pe de o parte,și soluția dată pe latura penală și civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat din nou recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, formulate în scris și susținute oral în ședința publică din data de 15 octombrie 2008, contestatorul a susținut în esență în mod greșit nu a fost absolvit de la plata cheltuielilor judiciare și nu s-a dispus ca numita să-i restituie bunurile.
Mai susține că instanțele judecătorești nu au ținut cont de cazurile de incompatibilitate prevăzute de art.47 pr.penală și că există un viciu fundamental de natură să afecteze hotărârea pronunțată.
Curtea constată că recursul este inadmisibil.
Obiectul cauzei de față îl constituie recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal, prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul recurent.
Contestația în anulare constituind o cale extraordinară de atac, este supusă dispozițiilor înscrise în art.386 - 392 pr.penală, între care cele cuprinse în art.389 alin.1 și 2 pr.penală, stabilesc ca fiind competentă fie instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, fie instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Stabilindu-se deci competența de judecată în favoarea instanței de recurs, rezultă cu claritate că hotărârea pronunțată în cadrul soluționării contestației în anulare, nu este supusă niciunei căi de atac.
De altfel, în cuprinsul textelor de lege ce reglementează această cale extraordinară de atac, nu se prevede posibilitatea exercitării vreunei alte căi, ordinare de atac, împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației în anulare.
Mai mult decât atât, în cuprinsul art.385/11 alin.1 pr.penală, care reglementează în mod expres hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, nu se regăsește și hotărârea pronunțată în cadrul soluționării căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Așa fiind, rezultă fără dubiu, din cele expuse, că recursul de față, fiind îndreptat împotriva deciziei prin care tribunalul a respins contestația în anulare formulată de către recurentul contestator, este inadmisibil, hotărârea pronunțată de tribunal fiind definitivă, urmând deci, ca recursul să fie respins, conform art.385/15 pct.1 lit.a pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul, fiul lui și, născut la 22.12.1940, domiciliat în Pitești, str.- -, -.5,.B,.8, județul A, împotriva deciziei penale nr.269/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 240 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.
MM
2 ex./20.10.2008
f-
Judecătoria Târgoviște
r-
Tribunalul Dâmbovița
-,
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
