Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 807/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.807
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 martie 1934, domiciliat în, județul D, împotriva deciziei penale nr.117/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa împotriva sentinței penale nr. 77 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 27 martie 2008 în dosarul nr- și în consecință:
S- desființat în parte, sentința atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, iar pe fond, în baza disp. art. 85 alin.2 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată, cu aplicarea disp. art. 37 lit.a Cod penal și disp. art. 74 alin.1 lit. și 74 alin.2 și 76 alin.1 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 22 martie 1934, în comuna, județul D, cetățean român, studii generale, administrator la AF, domiciliat în comuna, județul D, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În conformitate cu disp. art. 864 rap. la disp. art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 230 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 31 mai 2002 în dosarul nr. 521/2001, definitivă prin decizia nr. 1805 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI la 20 decembrie 2002 în dosarul nr. 8382/2002, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa de 3 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
În baza disp. art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit. teza a II și lit.b Cod penal, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.8311/2007.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S- adus la cunoștință recurentului inculpat că are dreptul de a da declarație și în fața instanței de recurs, în situația în care dorește, acesta precizând că este de acord.
A fost ascultat recurentul inculpat, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, depune la dosar o adeverință medicală și declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.117/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.77 pronunțate de Judecătoria Pucioasa la data de 27 martie 2008, care în mod temeinic și legal a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 p, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.85 alin.2 din oUG nr.195/2002 cu aplic art.37 lit.a penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița. Instanța de control judiciar a reținut corect că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând sancționarea acestuia. Situația invocată în apărare de inculpat nu a fost dovedită cu actele existente la dosar, nici cu declarațiile martorilor și cu actele medicale, în sensul că are afecțiuni ce impun prezentarea sa la spital. Actele medicale atestă afecțiuni dar se referă la date ulterioare comiterii infracțiunii și nu fac trimitere la necesitatea efectuării dializei.
Recurentul inculpat având personal cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.117/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, menținerea sentinței penale nr.77/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.77/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr- s-a respins cererea inculpatului, fiul lui și, născut la 22 martie 1934 în comuna, județul D, cu același domiciliu, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a în infracțiunea prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Prin aceeași hotărâre, în baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală rap. la art. 10 lit.b/1 pr.penală a fost achitat inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.85 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, iar în baza art.91 lit.c și art.18/1 penal i s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă - amenda în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 26 iunie 2007 inculpatul a condus într-adevăr pe drumurile publice, un autoturism pe care a aplicat un număr fals de înmatriculare, plăcuța respectivă provenind de la o căruță, însă a făcut acest lucru aflându-se în stare de necesitate.
În concret, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că, în ziua respectivă, inculpatul trebuia să ajungă urgent la spital deoarece suferea de adenom de prostată într-o formă gravă, având nevoie urgentă de dializă, fiind refuzat de vecinul său, martorul, invocându-se în acest sens actele medicale depuse în cauză precum și declarația martorului.
Prima instanță a apreciat astfel că, fapta inculpatului, săvârșită în condițiile și în împrejurările expuse nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a p în infracțiunea prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002, instanța de fond a reținut că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în timpul termenului de încercare, stabilit urmare unei condamnări de 3 ani aplicată prin sentința penală nr.230/12 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr.521/2001, fapt ce conduce la corecta aplicare la încadrare juridică a faptei a disp. art.37 lit.a penal, vizând recidiva postcondamnatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul reținerii aplicării în cauză a prevederilor art-.18/1 penal, cu consecința achitării inculpatului și a aplicării sancțiunii administrative a amenzii.
În motivele de apel, s-a susținut că, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care este cercetat și nu a precizat nimic în legătură cu motivul ce l-a determinat să conducă pe drumurile publice un autoturism cu număr fals de înmatriculare și nici în legătură cu pretinsul refuz al vecinului său, martorul de a-l transporta la spital în dimineața zilei de 26.06.2007 pentru dializă
S-a mai susținut că actele medicale depuse în faza de cercetare judecătorească nu probează situația invocată, deoarece nu fac referire la data de 26.06.2007 sau la vreun tratament cu dializă, iar martorii G și, audiați de către organele de poliție, nu au menționat în declarațiile lor că acesta ar fi invocat o urgență medicală sau că ar fi prezentat semne de boală la momentul respectiv.
Prin decizia penală nr.117/16 iunie 2008 Tribunalul Dâmbovița, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, a desființat în parte sentința atacată sub aspectul laturii penale a cauzei și pe fond în baza disp.art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 modificată și completată, cu aplicarea disp. art.37 lit.a penal și a disp. art.74 alin.1 lit.c și art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.d penal l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Conform art.86/4 rap. la disp. art.83 revocându-se suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr.230/31 martie 2002 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a dispus executarea în întregime a pedepsei care nu s-a contopit cu pedeapsa de 3 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, solicitând să se aibă în vedere împrejurările concrete în care a fost nevoit să circule, respectiv starea sănătății sale, precum și faptul că vecinul său a refuzat în ziua respectivă să-l transporte la spital, solicitând casarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare consacrate de disp. art.3859alin.3 pr.penală, Curtea constată recursul inculpatului fondat, potrivit următoarelor considerente:
Criticile recurentului inculpat se circumscriu cazului de casare consacrat de disp. art.385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, întrucât se invocă pronunțarea unei decizii de condamnare contrară probelor administrate, fiind în opinia Curții întemeiate, astfel cum se va menționa în continuare:
Incontestabil, așa cum se arată și în actul de acuzare, în ziua de 26 iunie 2007, în jurul orelor 815, inculpatul a fost depistat de organele de poliție pe raza comunei, județul D, la volanul unui autoturism 1310, având număr fals de înmatriculare.
În fapt, potrivit declarațiilor inculpatului date la urmărirea penală (filele 13 - 15), aflându-se în imposibilitate de a înmatricula autoturismul pe care-l cumpărase de la o persoană din, acesta i-a atașat o plăcuță de la o căruță.
În timpul cercetării penale, inculpatul nu a dat nici un fel de declarații privind motivul pentru care a circulat cu autoturismul în dimineața respectivă și nici unde intenționa să ajungă, dar nici nu i s-au pus nici întrebări în acest sens, fiind făcute doar probe referitoare la conducerea propriu-zisă, exclusiv în acuzarea acestuia.
Ajuns în faza publică a procesului respectiv în fața judecătorului inculpatul a susținut în apărare că are o stare de sănătate precară, iar în dimineața respectivă trebuia să se prezinte la spital pentru dializă și că vecinul său martorul refuzase să-l transporte.
Pe parcursul soluționării cauzei, procurorul a solicitat înlăturarea acestor apărări cu motivarea că diferă în mod diametral de cele susținute în faza de cercetare penală, fiind practic împrejurări noi, nerelevate imediat după comiterea faptei, iar actele medicale prezentate nu atestă o afecțiune existentă la data comiterii infracțiunii.
Având în vedere probele de la urmărirea penală, dar ținând cont și de apărările inculpatului, prima instanță a apreciat că, deși există, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pronunțând o soluție de achitare și aplicând o amendă administrativă, în timp ce tribunalul, pe baza acelorași date, admițând apelul Parchetului, a pronunțat condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, ceea ce a atras revocarea unei pedepse anterioare de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru o infracțiune de evaziune fiscală, rezultând pedeapsa executabilă de 3 ani și 3 luni închisoare.
Reluând examinarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține că prima soluție este cea corectă, din următoarele motive:
În primul rând, se constată că în mod corect, judecătorul fondului a ținut cont de apărările inculpatului, susținută de actele medicale prezentate și de declarațiile martorului G, chiar dacă acestea nu a fost invocate și dovedite în timpul urmăririi penale.
De altfel, așa cum s-a subliniat și anterior, la urmărirea penală lipsesc orice probe în favoarea inculpatului, fiind administrate doar probe în defavoarea sa, fiind astfel încălcat principiul rolului activ al organului de urmărire penală, consacrat de prevederile art.202 alin.1 teza ultimă, potrivit căruia acesta "adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului", obligație care subzistă "chiar dacă învinuitul sau inculpatul recunoaște fapta", conform art.202 alin.3 pr.penală.
De asemenea, în baza aceluiași principiu al rolului activ, "organul de urmărire penală este obligat să strângă date cu privire la împrejurările care audeterminat, înlesnit sau favorizat, săvârșirea faptei, conform art.202 alin.4 pr.penală, precum și orice alte date de natură să servească la soluționarea cauzei.
În opinia Curții, acest principiu nu a fost întrutotul respectat, cercetarea penală fiind incompletă, mărginindu-se la constatarea momentului propriu-zis al surprinderii inculpatului la volanul autoturismului căruia i se atașase o plăcuță falsă de înmatriculare.
Că este așa, o dovedește faptul că, în fața instanței, audiat în mod detaliat în prezența unui apărător, același martor de la urmărirea penală, respectiv G, a confirmat susținerile inculpatului privind faptul că, fusese rugat de acesta să-l transporte la spital, însă îl refuzase.
Pe de altă parte, actele medicale prezentate în fața instanței de fond, filele 14, 15 și 23 dovedesc starea precară de sănătate a inculpatului, confirmând apărările acestuia.
Astfel, potrivit biletului de externare din Spitalul Orășenesc P, emis la 5.XII.2007, la data respectivă acesta suferea, printre altele, inclusiv de insuficiență renală cronică, fiind nevoit să poarte o sondă în permanență, fapt ce dă credibilitate susținerilor recurentului inculpat că, la data incidentului trebuia să se prezinte urgent la spital, motiv pentru care a recurs la atașarea plăcuței false de înmatriculare, apărarea sa fiind cu atât mai plauzibilă cu cât, la data comiterii faptei avea vârsta de 73 de ani.
Curtea apreciază că, datorită vârstei și nivelului precar de instrucție, se putea aprecia, de către organul de urmărire penală, că inculpatul nu-și poate face singur apărarea, ceea ce ar fi atras incidența, în cauză a disp. art.171 alin.2 teza penultimă, respectiv o asistență juridică obligatorie, care ar fi garantat inculpatului un proces echitabil, fără probe aparent contradictorii.
Toate aceste elemente au condus Curtea la concluzia că, deși inculpatul a condus într-adevăr autoturismul cu număr fals de înmatriculare, fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni ceea ce în mod corect a atras aplicarea în cauză, de către prima instanță a disp. art.181pr.penală, conducând implicit la pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul inculpatului, conform art.38515pct.2 lit."d" pr.penală va casa decizia tribunalului și va menține sentința primei instanțe.
Văzând și disp. art.192 alin.3 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 martie 1934, domiciliat în, județul D, împotriva deciziei penale nr.117/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o casează în totalitate și menține sentința penală nr.77/27 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia. Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
MM
2 ex./11.11.2008
f-
Judecătoria Pucioasa
a-
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
