Furtul (art.208 cod penal). Decizia 812/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.208,209 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 812
Ședința publică de la 21 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - - Judecător
Grefier - a
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpata și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr.124 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-. și a nr.1084 din 16.04.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată asistată de avocat - apărător ales și partea vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că nu mai sunt alte cereri sau excepții s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenta inculpată a arătat că se impune admiterea recursului acesteia ca fondat cu consecința casării hotărârilor recurate și a achitării inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a p, rap.la art.10 lit.c p, deoarece fapta nu a fost săvârșită de către inculpată, ci de către martorul, care de altfel a și recunoscut- De asemenea, apărătorul inculpatei a mai arătat că la dosarul cauzei nu există probe directe care să o incrimineze în mod cert pe inculpata, acesta având un caracter contradictoriu și, coroborate cu prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpata, trebuia să conducă instanțele la concluzia achitării acesteia. În ceea ce privește recursul părții vătămate, a solicitat să se ia act de retragerea acestuia.
Având cuvântul, partea vătămată a solicitat respingerea recursului inculpatei ca nefondat și să se ia act că și-a retras propriul recurs, precizând că pantalonii găsiți în fântână îi aparțin și au fost cumpărați de soție, iar fiica sa a văzut-o pe inculpată când a sustras aparatul de fotografiat.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului inculpatei ca nefondat, în baza art.38515pct.1 lit.b p, și să se ia act de retragerea recursului părții vătămate, deoarece ansamblul probelor administrate în cauză confirmă existența vinovăției inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt, cu cheltuieli către stat.
Având ultimul cuvânt, inculpata a solicitat admiterea recursului său, precizând că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1084/16.04.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, g pen. cu aplicarea art.74,76 pen. a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la 18.04.1971 în comuna, sat, jud. G, cu același domiciliu, CNP -, la un an și 6 luni închisoare.
In baza art.192 alin.2 pen. cu aplicarea art.74,76 pen. a fost condamnată inculpata, la un an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 - 34 pen, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea pe care o sporește cu trei luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa de un an și 9 luni închisoare.
In baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata indicată de art.82 Cod Penal punând în vedere inculpatei disp.art.83
Cod PenalA fost obligată inculpata la plata a 6200 lei despăgubiri civile, 300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă domiciliat în comuna, sat, jud. G și la plata a 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-J, a fost trimisă în judecată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, prevăzute și pedepsite de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit. a, g pen. și art.192 alin.2 pen. cu aplic. art.33 - 34.pen.
S-a reținut că inculpata, în perioada anilor 2004, se afla în relații de prietenie cu familia și, pe care-i vizita frecvent, având acces la locuința acestora și în timpul când proprietarii nu se aflau la domiciliu.
În data de 15.12.2004 inculpata s-a înțeles într-o primă fază, cu partea vătămată să meargă la cumpărături în Tg.-J, dar ulterior a refuzat, invocând motivul că nu se simte bine și după ce s-a asigurat că împreună cu soția sa au plecat de la domiciliu, în jurul orelor 18,00, a intrat în curtea locuinței acestora, pe poarta neasigurată și a observat că minorii familiei se aflau într-o cameră cu alți copii și se uitau la televizor, apoi a pătruns în încăperea alăturată, unde știa că se află bani și bijuterii pe care le-a sustras.
A fost auzită de copii, care au încercat să intre în respectiva cameră, de unde auziseră zgomote, dar nu au reușit decât cu greu, întrucât ușa fusese blocată, moment în care inculpata s-a speriat și a fugit pe fereastra camerei din spatele casei, sărind într-o C vecină și unde nu locuia nimeni, după care a mers la numitul, care o aștepta lângă gardul locuinței sale și căruia i-a arătat bijuteriile și banii sustrași.
Pentru a nu fi denunțată de către acesta, inculpata i-a promis că-i va cumpăra un telefon mobil.
Ulterior, inculpata a încercat să valorifice bijuteriile sustrase la diferite persoane, sau oferindu-le pentru amanetare, iar o parte din valuta sustrasă, a schimbat-o în lei, achitându-și o parte din datorii.
Fiind audiată în timpul urmăririi penale, inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând că bijuteriile și valuta îi aparțineau, iar în perioada în care s-a comis furtul. se afla într-un magazin din localitate, magazin aparținând familiei.
În timpul cercetării judecătorești inculpata de asemenea nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând că s-a întâlnit cu, în data de 15.12.2004, în jurul orelor 16:00, când trecea pe stradă, nu a fost în această zi la bar după el, că a fost chemată de către familia, întrucât i s-a spart casa și i s-au furat banii și bijuteriile.
De asemenea, inculpata a mai declarat că le-a dat aur martorilor, și pentru a fi amanetat cât și altor persoane, cum ar fi Oarfă, căreia i-a dat două lănțișoare și două inele și că știa că familia are aur în casă, deoarece acesta "făcuse" Turcia și avea aur de vânzare.
În ceea ce privește susținerea inițială a inculpatei, că în momentul săvârșirii furtului se afla în magazin la familia, martora a declarat că inculpata a venit la magazin în jurul orelor 19:00, era schimbată și tremura și a stat aproximativ 5-10 minute și nu peste 30 de minute cum a susținut inculpata.
Cu ocazia cercetării judecătorești au mai fost audiați martorii, Oarfă, și.
Susținerile inculpatei, că în data de 15.12.2004 s-a întâlnit în jurul orelor 16:00 cu numitul, în timp ce acesta trecea pe stradă și că nu a fost după el la bar, sunt contrazise de declarațiile martorilor și.
Astfel, martora a declarat că în data de 15.12.2004 a fost de serviciu la barul SC din satul și în jurul orelor 19,00 seara, a intrat în bar inculpata și l-a chemat pe afară, care după 5 minute s-a întors așa cum promisese martorei. A mai declarat martora că l-a întrebat pe de ce l-a căutat inculpata și acesta i-a spus că a fost spartă casa familiei de unde s-au furat bani și bijuterii, martora declarând că ulterior a înțeles prin sat că inculpata a fost cea care a săvârșit furtul, că a aruncat un aparat de fotografiat pe o țeavă și hainele într-o fântână pentru a i se pierde urma.
A mai declarat martora, că în acea perioadă locuia la inculpată.
De asemenea, în ceea ce privește susținerea inculpatei că "s-ar fi uitat insistent la ea" și aceasta ar fi fost o cauză a refuzului de a însoți familia în ziua furtului la cumpărături în mun. Tg.-J, martora a declarat că nu a auzit prin sat de vreo prietenie între cei doi.
Martorul a declarat că în data de 15.12.2004, în jurul orelor 16:00, s-a dus pe la inculpată pe acasă, i-a dat să mănânce, i-a spus că pleacă la Tg.-J, dar la un moment dat s-a răzgândit, spunându-i că se duce la familia să se uite de copii, întrucât sunt singuri acasă.
Martorul a însoțit-o pe inculpată până la poarta familiei, inculpata a intrat în C, i-a spus martorului să o aștepte un pic și la un moment dat a ieșit din casă pe ușa din spatele casei și tot prin spatele casei a intrat din nou în casă.
A mai declarat martorul că în timp ce o aștepta pe inculpată, a văzut-o pe aceasta ieșind pe un geam de la mijlocul casei în spate, a pus piciorul pe plasa de la gardul ce despărțea cele două proprietăți, a sărit dincolo de gard în C la vecini dar unde nu locuia nimeni și a aruncat ceva într-o fântână, după care l-a chemat la ea și i-a arătat un portmoneu cu bani, euro și dolari și un săculeț în care avea aur, respectiv inele și bijuterii, spunându-i că numai ea avea cunoștință de locul unde familia ținea aceste obiecte de valoare.
Inculpata i-a propus cu această ocazie să nu spună nimic de cele întâmplate, deoarece îi cumpără un telefon mobil, martorului fiindu-i frică de soțul inculpatei care este un "mai crud" și care și în prezent este arestat pentru crimă.
Și ceilalți martori audiați nemijlocit de către instanța de judecată au confirmat faptul că inculpata le-a vândut sau le-a dat pentru amanetare diferite bijuterii pe care în mod normal, în condițiile date, soțul fiind singurul salariat și având și doi copii minori, inculpata nu și le putea permite.
Martora a mai declarat în ședința publică din 05.02.2007 că în perioada 25-30.12.2004, după săvârșirea furtului, a venit la ea o femeie care îi avea grijă de copii cu un pumn de bijuterii ce proveneau de la și pe care aceasta o rugase insistent să nu spună de unde le are.
Martora a declarat că în preajma sărbătorilor de iarnă a anului 2004 a fost rugată de către inculpată să-i ducă o brățară la amanet, iar în luna februarie a anului 2005, inculpata s-a dus din nou la martoră cu aur într-o punguță, propunându-i să facă un schimb cu o verighetă de-a martorei, schimb care nu a avut loc.
Martorul a declarat că în data de 15.12.2004 se afla la locuința familiei împreună cu verișorii săi și la un moment dat a auzit un zgomot afară, a ieșit să vadă ce se întâmplă și a constatat că ușa de la intrarea din spate era deschisă și a văzut pe covor urme de pământ proaspete, a încercat să intre în camera de vizavi dar nu a putut întrucât era un fotoliu pus la ușă, a reușit până la urmă și a constatat că, camera era răvășită, iar când s-a uitat pe geam în spatele casei a văzut o persoană, respectiv o femeie, care se afla lângă fântâna vecinilor la aproximativ 5 de casă.
Față de declarațiile martorilor cât și de faptul că la locul săvârșirii infracțiunii a fost identificat flecul de la una din cismele inculpatei, cisme ce fuseseră primite de la partea civilă cu ceva timp în urmă, s-a constatat că apărările inculpatei atât din timpul urmăririi penale cât și din timpul cercetării judecătorești sunt nefondate, sunt în contradicție cu întreg materialul probator, declarații parte vătămată, procese verbale de constatare, planșe fotografice, proces - verbal de reconstituire, instanța a constatat că inculpata este cea care a pătruns fără nici un drept, după lăsarea întunericului, în locuința părții civile, de unde a sustras bijuterii din aur și bani, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit. a,g pen. și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 pen. texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art.72 pen. cât și persoana inculpatei, care deși nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii minori în întreținere, soțul fiind arestat în prezent, astfel că instanța a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și în condițiile aplicării unei pedepse rezultante de un an și 9 luni închisoare, în condițiile prevăzute de art.33-34 pen. art.74,76 pen. cu suspendarea condiționată a executării acesteia, punându-i în vedere inculpatei disp.art.83 pen.
Inculpata a fost obligată și la plata a 6200 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, respectiv 70 - 80 gr. aur, 450 euro și 300 dolari și 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat către partea civilă.
Împotriva sentinței au declarat apel atât inculpata cât și partea vătămată criticând-o ca nelegală și netemeinică, inculpata motivând că nu se face vinovată pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, iar partea vătămată criticând sentința ca nelegală și netemeinică în sensul că instanța a aplicat o pedeapsă mică, impunându-se majorarea acesteia și înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Tribunalul, prin decizia penală nr.227 A/05.09.2007 a respins apelurile ca nefondate, apreciind că instanța de fond a dat o interpretare corectă a probelor administrate iar pedepsele au fost just individualizate.
Și împotriva deciziei penale nr.227/05,09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj au formulat recurs atât inculpata cât și partea vătămată, care prin decizia penală nr.949/14.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- au fost admise recursurile, casată decizia recurată, trimițându-se cauza la Tribunalul Gorj pentru rejudecarea apelurilor, urmând ca instanța de apel să verifice probele administrate, să verifice bunurile în privința cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de furt, să identifice persoana care a refuzat să primească spre amanetare, cu motivarea că acea brățară aparține părții vătămate și să se procedeze la confruntarea inculpatei cu martorul.
Cu ocazia rejudecării apelurilor și a motivelor invocate de apelanți, văzând și îndrumările date de Curtea de APEL CRAIOVA au fost audiați inculpata, partea vătămată, martorii, cât și agenții de poliție u și, majoritatea acestora la propunerea inculpatei, inclusiv cei doi agenți de poliție.
S-a procedat și la confruntarea inculpatei cu martorul.
Au fost depuse totodată rapoarte ale agenților de poliție și u și s-au depus copii după contractele de amanet nr.100/17.02.2005 și 90/02.01.2005.
Examinând actele și lucrările dosarului, declarațiile martorilor atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond, ca de altfel și în apel, cât și declarațiile părții vătămate și ale inculpatei, tribunalul a constatat că instanța de fond a dat o interpretare corectă a probelor administrate, reținând o stare corespunzătoare realității și vinovăția inculpatei.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond și în apel, inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, susținând că bijuteriile îi aparțineau, iar în perioada în care s-a comis furtul, se afla într-un magazin din localitate ce aparținea familiei.
A mai susținut că s-a întâlnit în data de 15.12 2004 cu martorul în jurul orelor 16.oo când acesta trecea pe stradă, martorul întrebând-o doar dacă soțul său este acasă, fără a mai purta alte discuții cu acesta în acea zi, susțineri ce sunt contrazise de declarațiile martorului și martora.
Martorul a declarat că la data de 15.12.2004 în jurul orelor 16.00 s-a dus la inculpată acasă, a intrat în domiciliul ei undea stat circa o oră, iar la plecare a fost însoțit de inculpată care i-a spus că merge la familia să vadă ce fac copii acestora, întrucât soții nu sunt acasă.
A mai declarat martorul că a însoțit-o pe inculpată până la poarta familiei unde aceasta a intrat în casă pe o ușă din spate. La un moment dat a văzut-o când a deschis fereastra din spatele casei și a sărit dincolo de gard în C la un vecin unde nu locuia nimeni și a aruncat ceva într-o fântână mergând la ea acasă, chemându-l totodată pe martor într-un beci unde i-a arătat bijuteriile, banii și valuta sustrasă, având asupra sa și un aparat foto cât și un bibelou tip "mireasă" pe care a vrut să i-l dea acestuia.
A mai arătat că, în beci au stat circa o J de oră, timp în care i-a arătat toate bijuteriile, peste 60 grame de aur (inele, lănțișoare, cercei), un aparat foto, atenționându-l că în cazul în care va spune cele petrecute, inculpata îi va spune soțului său că a sustras bijuteriile și celelalte bunuri.
Când martorul a plecat de la s-a dus la barul unde era paznic, unde după circa o J de oră a venit și inculpata atrăgându-i atenția să nu spună nimic organelor de poliție care veniseră la fața locului.
I-a spus totodată martorului că aparatul foto l-a aruncat într-o țeavă metalică iar organele de poliție nu au nici o dovadă, întrucât pantalonii care i-a aruncat în fântână i-a purtat pe mâini atunci când a sustras bunurile.
Inculpata i-a promis martorului că-i va da un telefon mobil în condițiile în care nu va spune nimic din cele văzute de el.
Același martor a declarat că a sesizat pe familia despre furtul săvârșit de către inculpată, după ce soțul acesteia a fost arestat, întrucât i-a fost teamă de acesta, fiind cunoscut ca o persoană destul de violentă.
Inculpata confruntată cu martorul nu a recunoscut cele declarate de către acesta, susținând că în ziua de 15.12.2004 nu a discutat cu el decât în jurul orei 16.00, în timp ce el trecea pe stradă, deși martora a declarat că la data de 15.12.2004 a fost de serviciu la bar și în jurul orelor 19.00 a intrat în bar inculpata și l-a chemat pe afară cu care a discutat circa 5 minute.
Martorii propuși de către părți și audiați nemijlocit de către instanță au confirmat faptul că inculpata le-a vândut sau le-a dat pentru amanetare diferite bijuterii.
Astfel, martora a declarat că în preajma sărbătorilor de iarnă a anului 2004 a fost rugată de către inculpată să-i ducă o brățară din aur la casa de amanet, ce aparținea familiei, susținând că îi este rușine să se ducă ea personal, fiind vecini, iar în luna februarie 2005 s-a dus din nou la martoră cu aur, propunându-i să facă un schimb cu o verighetă de-a acesteia, schimb ce nu a avut loc.
Aceeași martoră a declarat că la casa de amanet, fiica soților a întrebat-o a cui este brățara.
a confirmat faptul că a prezentat o brățară din aur pentru a fi amanetată iar când i-a spus că merge să o cheme pe mama ei întrucât nu poate încheia ea contractul de amanet, a luat brățara de pe tejghea și i-a spus să uite că a văzut acea brățară, bănuind că este furată, devreme ce a și părăsit casa de amanet.
Declarațiile martorelor și au fost confirmate și de către martora, care a fost prezentă când inculpata i-a dat lui brățara să i-o ducă la amanet, însoțind-o chiar, pe aceasta și asistând la discuțiile dintre și.
Martora a declarat că după ce soțul inculpatei a fost arestat, aceasta i-a cerut suma de 20.000.000 lei vechi, pentru care i-a dat mai multe bijuterii, printre care: o pereche de cercei "creole" ce aveau circa 6-7 grame, o brățară de circa 6 grame și un lanț de circa 7-8 grame, o verighetă de 2-3 grame și un inel de 3-4 grame, cât și un colier de circa 11 grame.
Martora a mai arătat că inculpata i-a restituit 5.000.000 lei după circa un an de zile din cei 20.000.000 lei pe care i-a dat, restul de 15.000.000 lei vechi, considerând valoarea bijuteriilor primite de la inculpată.
Prezentă în instanță a recunoscut ca fiind asemănătoare cu bijuteriile ce i-au fost sustrase, făcând referire la o pereche de cercei "creole" și un inel.
De altfel, martora a mai arătat că a fost de mai multe ori la domiciliul inculpatei și a văzut că avea mai multe bijuterii din aur, oferindu-i-le spre vânzare.
Și martorul a declarat că a cumpărat un lănțișor de aur și o brățară, în anul 2004, ambele cântărind 16 grame, un inel de circa un gram și o pereche de cercei tip tortițe de circa 2 grame, când inculpata i-a spus că bijuteriile le are de la soția lui iar o parte de la o prietenă din pe nume.
Audiată în instanță martora a declarat că după sărbătorile de iarnă, în timp ce se afla la inculpată, aceasta a rugat-o să o ajute să amaneteze mai multe bijuterii la casa de amanet a familiei, motivând că ea are o datorie la această familie și nu se poate duce la unitatea de amanet.
a amanetat bijuteriile inculpatei, respectiv o pereche de cercei creole, un lănțișor, o brățară și un inel pentru care a primit suma de 4.000.000 lei, pe care i-a dat inculpatei, înmânându-i totodată și contractul de amanet.
Din declarațiile martorilor, rezultă că inculpata a oferit acestora spre vânzare mai multe bijuterii.
Examinând actele și lucrările dosarului, declarațiile martorilor audiați nemijlocit atât la urmărirea penală, la instanța de fond, cât și în apel, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile inculpatei, în sensul că nu a comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată, declarațiile acesteia fiind în contradicție cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Instanța de fond a constatat pe baza probatoriilor administrate că inculpata este cea care a pătruns fără drept, după lăsarea întunericului în locuința părții civile, de unde a sustras bijuterii din aur (inele, cercei, lănțișoare, brățări), suma de 300 dolari și 300 euro, toate însumând suma 6.200 lei, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu.
S-a apreciat că pedepsele aplicate au fost just individualizate, instanța de fond având în vedere împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, pericolul social al faptelor, atitudinea nesinceră a inculpatei, dar care nu este cunoscută cu antecedente penale, cât și criteriile generale de individualizare a pedepselor, atât cu privire la modalitatea de executare cât și cu privire la cuantumul acestora.
Instanța de fond, în mod corect a stabilit cuantumul despăgubirilor civile, obligând-o pe inculpată la 6200 lei despăgubiri civile către partea civilă.
Față de aceste considerente, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata și partea civilă, și a obligat apelanții la câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 17.10.2008, în ședință publică, recurentul parte vătămată a declarat că înțelege să-și retragă recursul, luându-i-se și o declarație în acest sens, Curtea urmând a lua act de această retragere în baza art.3854p, rap.la art.369
C.P.P.Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispoz.art.3859pct.18 p, criticând soluțiile instanțelor deoarece acestea nu s-au preocupat de a stabili cu certitudine bijuteriile prezumtiv sustrase de către inculpată, Tribunalul Gorj nu sa conformat întocmai indicațiilor date de Curtea de APEL CRAIOVA în rejudecare, nu a fost analizată de către instanțe situația aparatului de fotografiat găsit cu ocazia reconstituirii, nu s-au identificat pe teren urme de cizmă de damă - una fără cu ocazia cercetării la fața locului, nu a fost reclamată de către partea vătămată sustragerea unei perechi de pantaloni, iar condamnarea sa se bazează în exclusivitate pe declarația martorului care este nesinceră.
Examinând recursul declarat, Curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b p, să-l respingă ca nefondat.
Referitor la bijuteriile prezumtiv sustrase de către inculpată, în rejudecare, conformându-se uneia din indicațiile exprese date de către Curtea de APEL CRAIOVA prin nr.949 din 14.11.2007, Tribunalul Gorja efectuat o amplă cercetare judecătorească în vederea identificării acestora, concluzionând în mod temeinic, pe baza declarațiilor martorilor cât și a părții vătămate că acestea constau în inele, cercei, lănțișoare și brățări, toate însumând aproximativ 70-80 grame de aur, astfel încât această critică nu poate fi reținută de către C, contravaloarea lor fiind înglobată de instanțe în prejudiciul total cauzat de 6.200 lei, alături de valuta sustrasă.
În ceea ce privește critica privitoare la nerespectarea de către Tribunalul Gorja indicațiilor date de către Curtea de APEL CRAIOVA în decizia de casare, se constată că aceste indicații s-au referit la identificarea bunurilor în privința cărora s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de furt, pornind de la declarația martorei să se identifice persoana care a refuzat să primească spre amanetare o brățară cu motivarea că aceasta aparține părții vătămate și realizarea unei confruntări a inculpatei cu martorul.
Examinând decizia Tribunalului Gorj pronunțată în rejudecare, Curtea constată că această instanță s-a conformat întocmai deciziei de casare și a rezolvat toate indicațiile date în recurs. Astfel, administrând un amplu probatoriu, Tribunalul Gorja stabilit cu un grad ridicat de certitudine atât gramajul cât și specificul fiecărei bijuterii în parte, precum și suma în valută sustrasă, întregul prejudiciu ridicându-se la 6.200 lei. De asemenea, Tribunalul Gorja audiat-o nemijlocit pe martora și a identificat persoana căreia aceasta i-a prezentat spre amanetare o brățară primită de la inculpată ca fiind - aspect confirmat și de martora, fără însă ca martora să declare că ar fi precizat că brățara prezentată este furată de inculpată. Nu în ultimul rând, tribunalul a realizat o detaliată confruntare a inculpatei cu martorul, ambii menținându-și punctele de vedere anterioare cu privire la ceea ce s-a întâmplat pe data de 15.12.2004.
Din cele de mai sus, Curtea va constata că nici această critică a inculpatei nu are suport, Tribunalul Gorj respectând întocmai indicațiile date anterior de către Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia de casare.
În ceea ce privește situația aparatului de fotografiat și a pantalonilor, Curtea va constata că instanțele, din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză, au stabilit cu certitudine că acestea au fost sustrase și ele de către inculpată din locuința părții vătămate, pantalonii fiind aruncați într-o fântână, iar aparatul foto fiind aruncat într-o țeavă metalică, tocmai în scopul de a li se pierde urma.
Nici critica formulată de către recurenta inculpată referitoare la o anumită deficiență a cercetării la fața locului nu poate fi reținută de către C deoarece aceasta nu prezintă relevanță juridică în cauză prin raportare la identificarea tocului rupt de la cizmă, care s-a stabilit că aparținea inculpatei și a fost găsit în camera de unde s-au sustras bunurile.
De asemenea, Curtea nu poate reține nici caracterul mincinos al declarației martorului atâta vreme cât nu există o hotărâre judecătorească în acest sens iar acesta a declarat în mod constant și detaliat cum a fost săvârșită fapta de către inculpată, atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești.
De altfel, se va constata că declarația acestui martor - importantă în ansamblul probatoriului administrat în cauză, nu are un caracter singular și determinant în stabilirea săvârșirii infracțiunii de către inculpată, ea fiind coroborată în mod corect de către instanțe cu alte probatorii administrate și care vin să confirme cele susținute de către martor, respectiv declarația martorei referitoare la prezența inculpatei la o anumită oră la bar și discuția avută de aceasta cu martorul, declarația martorului care a văzut locul săvârșirii infracțiunii imediat după ce inculpata l-a părăsit, precum și o persoană de sex feminin lângă fântâna vecinilor, la cca.5 de casă imediat după săvârșirea infracțiunii precum și identificarea la locul săvârșirii infracțiunii a flecului de la una din cismele purtată de inculpată la data săvârșirii faptei.
Având în vedere cele menționate anterior, Curtea va constata că în baza probatorului amplu administrat de către instanțe, acestea au stabilit o corectă stare de fapt care a condus la concluzia certă că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, astfel încât motivul de recurs invocat de aceasta referitor la existența unei erori grave de fapt care a avut drept consecință condamnarea sa (art.3859pct.18 p) nu poate fi reținut, cu consecința respingerii recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 pct.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.124 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Ia act că partea vătămată și-a retras recursul.
Obligă recurenta inculpată la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.
Obligă recurentul parte vătămată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2008.
- - - - - - -
Grefier
a
Red.jud/-
A/
S/06.01.2009
- 24 2008 -
- va urmări și încasa de la recurenta inculpată suma de 490 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului și de la rec.parte vătămată suma de 50 lei cu același titlu.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Robert
