Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 814/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.5221Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.814
Ședința publică de la 21 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.183 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul condamnat, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, avocat pentru recurent, depune motive de recurs în formă scrisă, după care, constatându-se recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece nu s-a avut în vedere cel de-al doilea Protocol al Convenției de extrădare, potrivit căruia nu se face distincție dacă inculpatul s-a sustras sau nu de la urmărirea penală sau judecată, altfel s-ar încălca prezumția de nevinovăție. Prezența inculpatului numai la judecata în fond nu este suficientă pentru ca acesta să nu beneficieze de dispozițiile art.5221Cod pr.penală, întrucât nu se știe dacă a avut culpă sau nu pentru faptul că nu s-a prezentat în condițiile în care statul trebuia să depună toate diligențele să-l citeze pe inculpat. Pe de altă parte, statul român a dat garanții că inculpatul va fi rejudecat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanțele au interpretat corect dispozițiile legale, în condițiile în care inculpatul a fost prezent la judecata în fond, iar la apel și recurs a fost reprezentat de avocat.
Recurentul precizează că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.554 din 24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a dispus în baza art.5221Cod pr.penală, respingerea ca inadmisibilă a cererii de rejudecare formulată de petentul condamnat.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că într-adevăr dispozițiile art.5221Cod pr.penală, reglementează dreptul persoanei extrădate de a solicita rejudecarea sa de către instanța care a judecat în primă instanță în situațiile în care a fost judecată și condamnată în lipsă însă acest text de lege are în vedere numai situațiile în care persoana extrădată a lipsit de la procesul prin care s-a stabilit existența faptei, a identității făptuitorului și a vinovăției sale și în urma căreia s-a dispus aplicarea pedepsei pentru a cărei executare s-a dispus extrădarea.
S-a apreciat că o asemenea interpretare se impune întrucât textul legal menționat asigură armonizarea legislației interne cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în special art.6 CEDO, care instituie dreptul la un proces echitabil, ce implică pentru persoana cauzată de săvârșirea unei infracțiuni printre altele și dreptul de a compărea în persoană în fața unei instanțe independente și imparțiale instituită de lege care să hotărască asupra acuzației în materie penală îndreptată împotriva sa.
În cauza dedusă judecății s-a reținut că petentul condamnat a participat personal la judecarea cauzei nr- fiind prezent la termenele din 23.11.2006, 07.12.2006, 11.01.2007, 01.02.2007, 15.02.2007, 08.03.2007 și 23.04.2007 și cu ocazia dezbaterilor la 14.05.2007 conform mențiunilor din încheierile de ședință, fiind ascultat cu ocazia cercetării judecătorești (ședința publică din 7.12.2006) și ulterior a formulat și semnat personal cererile de apel și recurs împotriva sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea sa.
Faptul că petentul nu a fost prezent la judecarea căilor de atac s-a apreciat că nu determină incidența dispozițiilor art.5221Cod pr.penală, întrucât acestea nu instituie obligația de a proceda la judecarea persoanei extrădate, ci posibilitatea acordată instanței, aceasta urmând a verifica dacă se impune sau nu adoptarea unei asemenea măsuri.
S-a reținut că în cauză judecarea în lipsa persoanei extrădate a căilor de atac s-a datorat tocmai conduitei acesteia care, după condamnarea sa de către prima instanță, constatând că s-a dispus executarea în regim de detenție, a decis să părăsească teritoriul țării pentru a se sustrage de la o eventuală executare a pedepsei, conduită care s-a menținut și după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă, rezultat pe care petentul l-a cunoscut atâta timp cât recursul a fost exercitat personal, iar în cursul judecării a fost reprezentat de apărător ales, conform împuternicirii de la fila 16 din dosarul Curții de Apel Craiova și încheierii de ședință de la fila 23 din același dosar.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.5221Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, petentul condamnat, care ulterior, a formulat memoriu în care a expus pe larg situația de fapt susținută cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea sa, invocând faptul că nu au fost just apreciate probele administrate în cauză iar fapta pentru care a fost condamnat nu ar exista și prin urmare în mod greșit s-a reținut vinovăția sa.
În fața instanței de apel, apărătorul ales al apelantului condamnat a formulat oral motive de apel, criticând sentința instanței de fond în sensul că în mod greșit s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.5221Cod pr.penală, întrucât în realitate acestea vizează și judecarea în căile de atac în care se impunea prezența inculpatului, astfel că se impune rejudecarea cauzei având în vedere lipsa petentului condamnat în fața instanțelor de apel și recurs.
Prin decizia penală nr.183 din 30 septembrie 2008, Tribunalul O l t, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat și l-a obligat la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
În motivarea deciziei, tribunalul a arătat următoarele:
Prima instanță a apreciat corect că, deși dispozițiile art.5221Cod pr.penală, reglementează dreptul persoanei extrădate de a solicita rejudecarea sa de către instanța care a judecat în primă instanță în situațiile în care a fost judecată și condamnată în lipsă, acest text legal are în vedere numai situațiile în care persoana extrădată a lipsit de la procesul prin care s-a stabilit existența faptei, a identității făptuitorului și a vinovăției sale și în urma căreia s-a dispus aplicarea pedepsei pentru a cărei executare s-a dispus extrădarea.
Ori, în cauza dedusă judecății s-a constatat că apelantul condamnat a participat personal la rejudecarea cauzei nr- în fața instanței de fond, fiind prezent la termenele din 23.11.2006, 07.12.2006, 11.01.2007, 01.02.2007, 15.02.2007, 08.03.2007 și 23.04.2007 și cu ocazia dezbaterilor la 14.05.2007 conform mențiunilor din încheierile de ședință, a fost ascultat cu ocazia cercetării judecătorești (ședința publică din 07.12.2006) și ulterior a formulat și semnat personal cererile de apel și recurs împotriva sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea sa (fila 4 din dosarul Curții de Apel Craiova nr- și fila 4 din dosarul Tribunalului Olt nr-).
Împrejurarea că petentul nu a fost prezent la judecarea căilor de atac s-a apreciat corect că nu determină incidența dispozițiilor art.5221Cod pr.penală, întrucât acestea nu instituie obligația de a proceda la judecarea persoanei extrădate ci posibilitatea acordată instanței, care verifică dacă se impune sau nu adoptarea unei asemenea măsuri. Ori, în cauză judecarea în lipsa persoanei extrădate a căilor de atac s-a datorat tocmai conduitei acesteia care, după condamnarea sa de către prima instanță, constatând că s-a dispus executarea în regim de detenție, a părăsit teritoriul țării, conduită care s-a menținut și după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă, rezultat pe care petentul l-a cunoscut atâta timp cât recursul a fost exercitat personal, iar în cursul judecării a fost reprezentat de apărător ales conform împuternicirii de la fila 16 din dosarul Curții de Apel Craiova și încheierii de ședință de la fila 23 din același dosar.
În același sens, a statuat în mod constant și Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia penală nr.4713 din 2 august 2006 a reținut că dispozițiile art.5221Cod pr.penală, nu au un caracter imperativ, că rejudecarea cauzei de către instanța română nu este obligatorie, iar cererea de rejudecare formulată de condamnat poate fi respinsă dacă instanța constată că persoana condamnată a avut cunoștință de procesul penal, întrucât a dat declarații în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, părăsind țara și pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu. S-a apreciat că într-o asemenea situație nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul avea cunoștință de procesul penal - aflat în faza urmăririi penale - pornit împotriva sa și a dat declarații în cauză, după care s-a sustras de la judecată, părăsind țara, că a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare și a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de un apărător desemnat din oficiu, însă a înțeles să nu participe la judecată. Tribunalul a apreciat că această soluție s-a impus cu atât mai mult în prezenta cauză unde apelantul inculpat a fost prezent nu numai pe parcursul urmăririi penale dar și în fața instanței de fond la mai multe termene de judecată și dezbateri, a fost ascultat și ulterior a formulat cereri de apel și recurs.
O situație similară celei ce formează obiectul cauzei de față a fost examinată și soluționată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și prin decizia penală nr.2517 din 9 mai 2007 în care s-a reținut că prevederile art.5221Cod pr.penală, nu sunt aplicabile în cazul în care persoana condamnată a fost prezentă la judecata în primă instanță chiar dacă a lipsit la termenele ulterioare de judecată în apel și la toate termenele de judecată în recurs. S-a apreciat că interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a dispozițiile art.5221Cod pr.penală, nu poate fi decât aceea că include în sfera de aplicare numai pe inculpații condamnați care au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecată și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac). S-a reținut că dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat în cauză prin audierea și prezența sa nemijlocită în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în primă instanță, precum și parțial în cadrul judecății în apel și în permanență, prin apărători aleși, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art.5221Cod pr.penală.
Totodată, s-a mai arătat că deși dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut în Pactul internațional relativ la drepturile civile și politice, iar art.6 paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale recunoaște celui acuzat "dreptul de a se apăra el însuși" și "dreptul de a interoga martorii", iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prezența inculpatului este în principiu obligatorie la soluționarea cauzei, aceeași instanță este constantă în a afirma că în cazul procedurii în apel sau în recurs, art.6 din Convenție se aplică cu mai puțină strictețe, admițându-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audiența se desfășoară fără prezența celui acuzat (Hotărârea Ekbatani). Se admit excepții de la regula prezenței inculpatului atunci când asigurarea acestei condiții ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă această situație a fost verificată și constatată și dacă inculpatul are o culpă în absența sa(Hotărârea Colozza și ).
Ca atare, soluția adoptată în cauză este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În mod asemănător este și decizia penală nr.2684 din 18 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție conform căreia persoana condamnată, care a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanță și în apel, lipsind numai la judecarea cauzei în recurs întrucât a plecat în străinătate, nu constituie persoană judecată și condamnată în lipsă, în sensul prevederilor art.5221Cod pr.penală și prin urmare, nu poate beneficia de aceste prevederi. S-a apreciat că în această situație se impunea respingerea cererii de rejudecare a cauzei întrucât petenta nu a fost condamnată în lipsă, condiție cerută de art.5221Cod pr.penală, pentru a se dispune rejudecarea cauzei având în vedere că a fost prezentă atât la judecarea cauzei în primă instanță, iar absența de la judecarea cauzei în recurs s-a datorat plecării inculpatei în străinătate, plecare care nu i-a afectat dreptul la apărare, aceasta fiind reprezentată de un avocat ales. S-a mai reținut că nu se poate accepta susținerea condamnatei că este o persoană judecată și condamnată în lipsă, deoarece a fost prezentă la judecată în primă instanță, iar plecarea sa în străinătate ulterior condamnării de instanța de apel nu are nicio relevanță, întrucât condamnata nu ar putea să-și invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare a cauzei.
Având în vedere toate considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.5221Cod pr.penală, a interpretat corect aceste dispoziții legale în sensul că apelantul condamnat fost prezent la judecarea cauzei în primă instanță și ulterior a formulat personal cererile de apel și recurs, iar faptul că nu a fost prezent la judecarea căilor de atac-apel și recurs este urmarea exclusivă a atitudinii sale. Astfel că nu se poate susține că a fost judecat și condamnat în lipsă potrivit argumentelor menționate și nu poate beneficia de dispozițiile menționate privind rejudecarea cauzei.
Pe cale de consecință, a fost considerat neîntemeiat motivul de apel privind greșita apreciere a primei instanțe a îndeplinirii condițiilor art.5221Cod pr.penală.
În ceea ce privește aspectele invocate de apelantul condamnat în memoriul formulat pe parcursul soluționării apelului s-a constatat că acestea nu vizează sentința apelată în prezenta cauză întrucât se referă numai la reținerea greșită a situației de fapt și a vinovăției sale, a aprecierii greșite a probelor în sentința prin care a fost condamnat, aspecte care au fost examinate într-un alt cadru procesual, respectiv cu prilejul soluționării căilor de apel exercitate împotriva respectivei sentințe-apel și recurs. S-a constatat astfel că acestea nu sunt de natură să determine nelegalitatea sau netemeiniciei sentinței apelate în prezenta cauză având ca obiect art.5221Cod pr.penală, întrucât nu fac nicio referire la aceasta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, motivele fiind dezvoltate prin apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, în sensul că
nu s-a avut în vedere cel de-al doilea Protocol al Convenției de extrădare, potrivit căruia nu se face distincție dacă inculpatul s-a sustras sau nu de la urmărirea penală sau judecată, altfel s-ar încălca prezumția de nevinovăție. A mai invocat faptul că prezența inculpatului numai la judecata în fond nu este suficientă pentru ca acesta să nu beneficieze de dispozițiile art.5221Cod pr.penală, întrucât nu se știe dacă a avut culpă sau nu pentru faptul că nu s-a prezentat, în condițiile în care statul trebuia să depună toate diligențele să-l citeze pe inculpat. Pe de altă parte, statul român a dat garanții că inculpatul va fi rejudecat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că este nefondat.
Pe numele condamnatului, Judecătoria Slatinaa emis mandatul european de arestare nr.7 din 7 aprilie 2008, în baza Legii nr.302/2004, modificată, iar prin hotărârea nr.94 din 22 mai 2008, a Judecătoriei Centrale de Instrucție nr.6 Madrid, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile române.
În conținutul mandatului european de arestare emis de Judecătoria Slatinas -au precizat garanțiile juridice, în sensul că potrivit art.5221Cod pr.penală, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, garanție ce a fost avută în vedere și de autoritățile spaniole.
În acest context, persoana solicitată putea fi rejudecată numai dacă sunt îndeplinite condițiile prev.de art.5221alin.1 Cod pr.penală, respectiv dacă a fost "judecată și condamnată în lipsă".
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece recurentul condamnat a fost prezent în fața instanței de fond la termenele din 23.11.2006, 07.12.2006, 11.01.2007, 01.02.2007, 15.02.2007, 08.03.2007 și 23.04.2007 și cu ocazia dezbaterilor la 14.05.2007.
Pe de altă parte, în faza judecării apelului și recursului, inculpatul a fost citat la adresa cunoscută, deoarece acesta nu a încunoștințat instanțele de judecată de schimbarea domiciliului, potrivit art.177 alin.3 Cod pr.penală.
În aceste condiții, se poate trage concluzia că inculpatul nu a înțeles să se folosească de dreptul său de a fi prezent la judecată, drept prevăzut de Pactul Internațional relativ la drepturile civile și politice și de art.6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, drept pe care l-a valorificat în fața instanței de fond.
Totodată, criticile recurentului privind încălcarea prevederilor celui de-al doilea Protocol adițional al Convenției Europene de Extrădare încheiată la la 13 decembrie 1957, sunt neîntemeiate, în condițiile în care condamnatul a fost predat autorităților române în baza unui mandat european de arestare emis potrivit Legii nr.302/2004 modificată, nu în baza unei cereri de extrădare.
În consecință, deoarece nu există alte motive de casare prev.de art.3859Cod pr.penală, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.183 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 21 noiembrie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
PS/11.12.2008
21 noiembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice S va urmări și încasa de la rec.cond. suma de 105 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea, Robert
