Furtul (art.208 cod penal). Decizia 9/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.9
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror .
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva deciziei penale nr. 380 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat inculpații - intimați - și, asistați de avocat ales -, lipsă fiind inculpatul - intimat, partea responsabilă civilmente a, partea vătămată intimată, autoritatea tutelară și Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în discuție faptul că la dosar nu există un avocat din oficiu desemnat pentru inculpatul - intimat lipsă .
Reprezentantul Ministerului Public precizează că recursul nu-l vizează și pe acest inculpat.
Întrebați fiind inculpați - intimați prezenți, și, precizează că nu doresc să mai dea nici o declarație și-și mențin declarațiile date la instanțele anterioare.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei penale recurate și în rejudecare condamnarea inculpaților - și pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Din declarațiile părții vătămate a rezultat că inculpații - și au fost cei care l-au încurajat pe inculpatul să sustragă banii din casă pentru a-și cumpăra diferite lucruri. De asemenea, din declarațiile martorilor reiese că inculpații - și știau despre faptul că banii proveneau din casă și au fost furați de inculpatul. În timpul urmăririi penale inculpații nu au avut o poziție procesuală corectă și nu au vrut să dea declarații. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și în rejudecare la instanța de fond pentru condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Avocat -, pentru inculpații - și, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, care este legală și temeinică. În mod corect instanțele anterioare au dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Partea vătămată a luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii printr-un SMS trimis de inculpatul -. Inculpatul a recunoscut că a sustras banii din casă, iar inculpații - și au avut cunoștință despre acest fapt abia la întoarcerea de la mare. Pe drum, inculpatul s-a speriat că tatăl său îl caută și le-a spus acestora despre faptul că a furat bani din casă. Banii furați i-a folosit pentru a-și cumpăra diferite bunuri pentru uzul său ( motoscuter, motocicletă, telefon mobil, bijuterii etc.). De altfel, inculpatul minor nu era la prima abatere. Din declarațiile martorilor nu rezultă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și nu există niciun fel de probe din care să rezulte vinovăția lor. De asemenea, instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că partea vătămată și-a retras plângerea formulată împotriva inculpaților, împăcându-se cu aceștia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței și a deciziei penale care sunt legale și temeinice. Nu este vinovat de comiterea vreunei infracțiuni. Nu a știut despre faptul că inculpatul minor fura bani din casă, acesta având permanent bani la el. A aflat despre furt abia după ce fapta s-a întâmplat. La mare au fost fiecare pe banii lor. Este de acord cu concluziile avocatului.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovat și este de acord cu concluziile avocatului său.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului nr.600/P/2005, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de furt, prev.de art.25, rap.la art.208, și tăinuire, prev.de art.221, și inculpatul, pentru infracțiunea de tăinuire prev.de art.221
Totodată a fost sesizată instanța de judecată, respectiv Judecătoria Gura Humorului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev.de art.210, comisă de inculpatul, urmare a plângerii prealabile formulată de partea vătămată - tatăl acestuia.
In sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:
La data de 4 iulie 2005, partea vătămată a sesizat organele de poliție despre faptul că fiul său, inculpatul, în complicitate cu inculpatul, a sustras din casă suma de 25.000 euro.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, la începutul lunii iunie 2005, partea vătămată a venit în apartamentul pe care îl deține în orașul G H pentru a-și vedea fiul, ocazie cu care a lăsat în casă, suma de 25.000 euro, în două plicuri, în care a pus suma de 8.000 euro și respectiv 17.000 euro.
După plecarea părții vătămate, fiul său s-a hotărât să caute bani prin casă pentru a-și achiziționa un motoscuter (de care era pasionat) și după ce a găsit cele două plicuri cu bani, a luat plicul ce conținea suma de 8000 euro, și a început să caute pe internet un potențial vânzător, găsind o persoană din Adjud care vindea un motoscuter marca "Aprilia SR.50", cu suma de 1500 euro.
Apoi, în seara aceleiași zile s-a întâlnit în centrul orașului G H cu inculpatul căruia i-a solicitat să caute un mijloc de transport și să-1 însoțească până în orașul Adjud pentru a cumpăra motoscuterul, aspect cu care acesta din urmă acesta a fost de acord.
Astfel, după circa o J de oră, inculpatul 1-a sunat pe minorul spunându-i că a rezolvat problema, după care cei doi s-au întâlnit cu șoferul pe care îl găsise inculpatul, au convenit prețul transportului de 200 euro și s-au deplasat în orașul Adjud unde au cumpărat motoscuterul cu suma de 1500 euro.
La întoarcere, i-a spus inculpatului că nu are unde să-1 țină, astfel încât acesta din urmă i-a propus să- lase la el, aspect cu care minorul a fost de acord.
Din totalul sumei sustrase din plicul în care se aflau cei 8000 de euro, a plătit 1500 euro pentru motoscuter, 200 euro a plătit transportul, 100 de euro i-a dat inculpatului pentru faptul că 1-a însoțit în orașul Adjud, iar 200 euro i-a cheltuit în scopuri personale (cu ocazia " orașului").
La data de 13.06.2005, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul minor și 1-a întrebat dacă părinții săi au cunoștință despre faptul că a cumpărat motoscuterul, ocazie cu care minorul i-a povestit că i-a sustras bani din casă și mai există și alți bani. Aflând acest lucru, inculpatul i-a sugerat să nu spună nimănui și de asemenea i-a sugerat să sustragă toți banii, și dacă va proceda astfel, vor putea achiziționa câini de luptă cu care pot câștiga bani și i-a mai spus că ar avea nevoie de bani pentru a-și repara mașina, oferindu-i în schimb protecție în oraș.
La data de 15 iunie 2005, inculpatul, văzând că inculpatul nu-1 mai caută, 1-a solicitat telefonic de mai multe ori, spunându-i că dacă nu-i va da banii necesari pentru a-și repara mașina, îl va.
Apoi, cei doi s-au întâlnit în sala de calculatoarea lângă magazinul "", când inculpatul a insistat ca minorul să aducă banii pentru a cumpăra mai multe obiecte (telefon mobil, bijuterii din aur,) sens în care au mers împreună da domiciliul minorului, cu autoturismul inculpatului și profitând de faptul că, mama sa nu era acasă, minorul a sustras suma de 6000 euro, reprezentând diferența de bani din primul plic.
Apoi, cei doi au plecat în municipiul S unde au schimbat banii și au cumpărat bijuterii, respectiv o brățară de aur, un inel bărbătesc și un lanț.
Tot cu acea ocazie, minorul i-a dat suma de 700 euro inculpatului care și-a cumpărat un difuzor tip marca "" pentru mașină, o stație de amplificare și două boxe.
După aceea, cei doi au mâncat la un restaurant din municipiul S și au stabilit că despre acest lucru nu trebuie să afle nimeni.
A doua zi, pe data de 16 iunie 2005, cei doi au plecat din nou în municipiul S, unde inculpatul a cumpărat un telefon mobil, marca "Nokia" 7710 cu suma de 25.000.000 lei ROL, iar și-a cumpărat un costum cu suma de 3.000.000 ROL, un CD cu suma de 6.000.000 lei ROL, un cablu de alimentare electric și un cablu de tractare, ambele cu suma de 500.000 ROL; și 4 cauciucuri cu suma de 2.000.000 lei ROL, bunuri achiziționate de inculpat, din banii dați de minorul.
La întoarcerea spre domiciliu, inculpatul i-a mai solicitat minorului suma de 1000 euro pentru a-și repara mașina cu promisiunea că nu va spune nimănui despre sustragerea banilor.
La data de 20 iunie 2005, cei doi au plecat din nou în municipiul S pentru ca inculpatul să-și rezolve niște probleme personale (să se împace cu niște tineri pe care i-a agresat împreună cu inculpatul ), iar la întoarcere la ieșirea din municipiul Sav ăzut în vitrină un magazin, expusă o motocicletă marca "", după care inculpatul a oprit mașina, au intrat în magazin și au văzut prețul motocicletei de 10.420 euro, după care au plecat spre GHu nde au mers la locuința inculpatului.
Aici, inculpatul, bănuind că inculpatul minor ar dori această motocicletă, 1-a întrebat de mai multe ori dacă nu vrea să o cumpere, și i-a sugerat că are posibilitatea să sustragă din casă banii necesari pentru aoc umpăra.
Minorul, inițial a negat, dar la insistențele inculpatului i-a spus că tatăl său mai are un plic cu 17.000 euro, după care aflând acest lucru, inculpatul 1-a convins să sustragă banii, lucru pe care inculpatul minor 1-a și realizat.
Apoi, cei doi s-au deplasat în municipiul S, unde au achiziționat acea motocicletă și întrucât era minor, actele au fost întocmite pe numele inculpatului și ulterior și actele de înmatriculare.
La data de 24 iunie 2005, mama inculpatului minor i-a spus acestuia că trebuie să meargă împreună la B, aspect cu care acesta nu a fost de acord, și care a constituit un motiv de ceartă între cei doi, minorul procedând astfel fiind învățat de inculpat, care i-a spus că mama sa ar putea să afle în această situație despre sustragerea banilor.
In aceeași zi, inculpatul minor s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a solicitat să-i dea 800 euro și întrucât acesta a spus că nu are banii, inculpatul i-a sugerat să vândă motoscuterul, aspect cu care minorul nu a fost de acord, arătând că vor discuta după ce se întoarce de la
A doua zi, minorul a plecat spre B fiind însoțit până în gara S de inculpatul, ocazie cu care i-a dat spre păstrare suma de 500 euro.
Ulterior, după 2 zile minorul 1-a sunat pe inculpatul spunându-i că vine acasă cu un prieten, iar acesta i-a sugerat să se oprească în mun.I pentru a se întâlni.
Astfel, minorul s-a întâlnit cu inculpații și, în mun.I, ocazie cu care, inculpații i-au propus minorului să meargă împreună la mare pentru a se distra, însă văzând că acesta nu se poate hotărî, inculpatul i-a spus că ar fi mai bine să plece la mare pentru că, la I s-ar putea să fie găsit de tatăl său, moment în care a realizat că, acest inculpat știe despre furtul banilor.
Apoi, inculpatul i-a cerut telefonul lui și a scris un mesaj către tatăl acestuia, partea vătămată, spunându-i că a sustras 400 euro din locul știut și că va lua legătura cu familia de două ori pe săptămână.
In aceeași dimineață, minorul 1-a văzut pe cu motocicleta sa "Aprilia" și despre care i-a spus că va merge cu ei la mare și că drumul care 1-a făcut pe ruta G H - I și până la mare trebuie să îl plătească minorul.
A doua zi, au plecat la mare, în, unde au închiriat un apartament pe 3 zile, iar inculpatul a plătit costul chiriei de 3.000.000 ROL, cât și toate cheltuielile efectuate de cei doi inculpați.
In dimineața zilei de 30 iunie 2005, inculpații au vorbit cu o persoană la telefon și au aflat că, partea vătămată își cauză fiul, respectiv pe, sens în care inculpatul i-a spus numitului, să ducă motocicleta la domiciliul lui, pentru a nu fi găsită, iar ei vor veni cu mașina.
In după-amiaza aceleiași zile, minorul rămas singur, s-a hotărât să ia un taxi până în municipiul S, plătind suma de 9.000.000 lei ROL, și ajuns în B 1-a sunat pe inculpatul, întrebându-1 ce să facă în continuare pentru a nu fi găsit de tatăl său, partea vătămată, stabilind să se întâlnească în municipiul
Apoi, minorul s-a întâlnit cu cei doi inculpați, în municipiul S, ocazie cu care minorul le-a spus că îi va da tatălui său restul de bani, respectiv 2000 euro și bunurile achiziționate și poate în acest fel în va ierta, moment în care inculpații i-au spus că scuterul "Aprilia" 1-au vândut cu suma de 800 euro, pentru rezolvarea unor probleme personale.
Atunci, inculpatul a intrat în și le-a cerut celor doi să le găsească o gazdă, astfel încât, aceștia 1-au cazat la un motel, situat la ieșirea din municipiul S, unde a fost găsit ulterior de tatăl său, partea vătămată .
In după amiaza aceleiași zile, inculpatul, a venit la domiciliul părții vătămate și i-a predat motocicleta marca "", cheile și actele acestuia, un telefon mobil "Nokia 7710", un lanț, o brățară și un inel de aur, în valoare totală de 700 euro, și 3.500.000 lei ROL, de față cu martorul, (care a asistat la primirea banilor), spunându-i că restul până la 100 euro îi va aduce ulterior.
In cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea scuterului marca "Aprilia" și sumele de bani folosite de inculpați în interes personal.
Totodată, partea vătămată a formulat plângere la Poliția orașului G H, înregistrată sub nr.P/37187 din 4.07.2005 (în cursul urmăririi penale) împotriva fiului său, inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de furt, prev.de art.210 arătând că, acesta în complicitate cu inculpatul, i-a sustras din casă suma de 25.000 euro.
Inculpații și au refuzat să dea declarație în fața organelor de urmărire penală, iar cu ocazia audierii în fața instanței de judecată, nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel au arătat că nu 1-au determinat în nici un fel pe inculpatul minor - fiul părții vătămate - să sustragă banii din casă, că nu au știut despre faptul că acesta a sustras banii, întrucât minorul avea în permanență bani la el și acesta le-a spus că tatăl său lucrează în străinătate unde are afaceri și îi trimite bani.
Au mai arătat că inculpatul minor le-a spus că are acceptul tatălui său pentru a cumpăra motocicleta marca "", cât și motoscuterul marca "Aprilia" (întrucât acesta era în străinătate), astfel încât inculpatul a fost de acord să încheie actele privind cumpărarea motocicletei pe numele său, întrucât era ultima pe stoc, urmând ca după reîntoarcerea în țară a părții vătămate să se încheie actele pe numele acestuia.
Au mai precizat că inculpatul minor și-a manifestat intenția de a pleca cu ei la mare, unde cheltuielile au fost suportate de fiecare parte, separat și de asemenea, inculpatul a împrumutat bani de la minor și a cumpărat bunuri, fară să știe că erau sustrași, inculpații aflând despre sustragerea banilor abia când intenționau să se întoarcă acasă de la mare, când inculpatul minor era din ce în ce mai agitat și le-a povestit, arătând că se teme să se întoarcă acasă, astfel încât i-au căutat un loc de cazare în municipiul
Inculpatul minor, audiat fiind, în fața instanței de judecată (147) a revenit în totalitate asupra declaraților date în fața organelor de urmărire penală, în care a relatat faptele, așa cum rezultă în actul de sesizare al instanței (147).
Astfel, acesta a arătat că nu le-a spus și nu a fost determinat în niciun fel de ceilalți inculpați să sustragă suma de bani din casă, ci le-a spus că banii îi are de la tatăl său (partea vătămată) care lucrează în străinătate.
A mai precizat că, într-adevăr a împrumutat o sumă de bani inculpatului, că a depozitat la acesta scuterul și motocicleta, achiziționate, deoarece nu avea unde să le țină și le-a spus inculpaților despre faptul că a furat banii din casă abia după ce s-au întors de la mare, respectiv în municipiul S, unde a stat la o pensiune, întrucât a aflat că este căutat de părinți și i-a fost frică să se întoarcă acasă.
A infirmat faptul că i-ar fi împrumutat bani inculpatului.
Partea vătămată, la termenul din 12 aprilie 2006 (l 16) a declarat faptul că înțelege să-și retragă plângerea penală formulată împotriva fiului său, inculpatul minor sub aspectul comiterii de către acesta a infracțiunii prev.de art.210
De asemenea, prin înscrisul depus la dosar ( 132) a arătat că s-a împăcat cu inculpații, că nu are nici o pretenție față de aceștia, confirmând și în fața instanței de judecată faptul că prejudiciul a fost integral recuperat.
Prin sentința penală nr.426 din 22.11.2006, Judecătoria Gura Humorului, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev.de art.210 Cod penal, cu aplic.art.99 alin.3 Cod penal, parte vătămată fiind, în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h Cod procedură penală, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată față de fiul său minor.
Prin aceeași sentință, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare de furt, prev.de art.25 rap.la art.208 cod penal și tăinuire, prev.de art.221 cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Totodată, inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev.de art.221 cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a cod proc.penală.
S-a luat act că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri civile de la inculpați și s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență din examinarea materialului probator, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, planșele foto, procesul verbal (4-10), declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, și, că în cauză nu au fost dovedite infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și.
Astfel, niciunul din martorii audiați în cauză nu a confirmat situația de fapt descrisă în actul de sesizare, declarațiile lor reliefând faptul că, nu au știut despre furtul banilor de către inculpatul minor și nici despre faptul că ar fi fost implicați și ceilalți inculpați, ce au aflat despre sustragerea banilor ulterior de la partea vătămată.
Mai mult, inculpatul minor, în declarația dată în fața instanței de judecată a arătat că, a acționat singur, respectiv nu le-a spus și nu a fost determinat de ceilalți doi inculpați să sustragă banii, ci le-a spus că are banii de la tatăl său care lucrează în străinătate și abia când se întorceau de la mare, aflând că este căutat de părinți, le-a povestit acestora despre sustragerea banilor. Fiindu-i frică să se întoarcă acasă, s-a cazat în municipiul
Astfel, în lipsa oricăror probe care să ateste vinovăția inculpaților, prima instanță, având în vedere faptul că în această situație, în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție, în temeiul prev.art.ll pct2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșii infracțiunilor de instigare la infracțiunea de furt prev.de art.25 P rap.la art.208, și tăinuire prev.de art.221 și de asemenea achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev.de art.221
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivare că în cursul urmăririi penale inculpații și au refuzat să dea declarații, poziție pe care și-au menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală însă, în cursul cercetării judecătorești aceștia au declarat că nu au știut nimic despre banii pe care i-a sustras din locuința părinților săi. Analizând declarațiile martorilor cât și modalitatea în care s-au succedat evenimentele, bunurile care au fost găsite la inculpatul și care ulterior au fost predate părții vătămate cât și sumele de bani folosite de către inculpați, se poate observa că aceștia nu au fost străini de faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar realitatea a fost cea prezentată de partea vătămată și fiul acesteia în faza de urmărire penală. De altfel, în cursul cercetării judecătorești s-a putut observa că majoritatea martorilor aveau o oarecare reținere în a spune adevărul motivat de faptul că cei doi inculpați sunt cunoscuți în localitate ca persoane violente, implicate în mai multe scandaluri. Față de aceste motive, a solicitat condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Prin decizia penală nr.380/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului.
Pentru decide astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrările în drept, cât și temeiul legal al achitării față de inculpații și și al încetării procesului penal față de inculpatul.
Potrivit art.52Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În opera de înfăptuire a justiției penale, prezumția de nevinovăție atribuie obiectivitate activității organelor judiciare și întărind puterea de adevăr a hotărârilor judecătorești, justifică încrederea generală în aceste hotărâri.
Deși procurorul a susținut în motivele de apel că inculpații și au refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale, o astfel de poziție procesuală nu poate fi calificată drept probă care să demonstreze vinovăția acestora, în condițiile în care dispozițiile art.70 Cod procedură penală în această materie sunt clare, fiecare inculpat având un drept la tăcere până în momentul în care doresc să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente, conform art.66 Cod procedură penală.
Mai mult chiar, din probatoriul administrat în cauză, cu referire expresă la poziția oscilantă a inculpatului coroborată cu depozițiile martorilor audiați în mod nemijlocit în fața primei instanțe și ținând cont susținerile acestuia făcute în fața instanței de control judiciar, Tribunalul a constatat că în realitate a sustras în mai multe rânduri, din casă, sume în valută, pe care le-a cheltuit cu ceilalți doi inculpați, fără a le preciza modalitatea în care a ajuns în posesia lor. Ori, contribuția în această modalitate nu poate fi calificată drept infracțiune și pe cale de consecință să angreneze răspunderea corespunzătoare a celorlalți doi inculpați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că cele două instanțe au comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a celor doi inculpați.
Soluțiile de achitare a inculpaților sunt contrare legii întrucât din probele administrate în cauză rezultă comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Astfel, cercetările efectuate confirmă faptul că la începutul lunii iunie 2005, partea vătămată - tatăl inculpatului venit la apartamentul pe care-l deține în orașul G H, ocazie cu care a lăsat în casă suma de 25.000 euro în două plicuri, respectiv unul de 8.000 euro iar în celălalt 17.000 euro. După plecarea tatălui său de la domiciliu, inculpatul a luat hotărârea infracțională să cauze prin casă bani și sp-și achiziționeze un motoscuter. Astfel, inculpatul a luat plicul care conținea suma de 8.000 euro, găsindu-l ca vânzător pe un cetățean din Adjud, care vindea un motoscuter cu suma de 1.500 euro. În aceeași seară inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a spus că caute un mijloc de transport până la Adjud și să- însoțească pentru a cumpăra motoscuterul, aspect cu care acesta din urmă a fost de acord, motiv pentru care cei doi s-au întâlnit cu șoferul pe care-l găsise inculpatul și au convenit ca prețul transportului să fie de 200 euro. Inculpatul a cumpărat motoscuterul cu suma de 1500 euro, la întoarcere spunându-i inculpatului că nu are unde să-l țină. Acesta i-a propus să-l lase la el. Din suma sustrasă din plicuri în care se aflau cei 8.000 euro, inculpatul a plătit 1.500 euro pentru bunul sus-menționat, suma de 200 euro pentru transport, suma de 100 euro i-a dat-o inculpatului pentru că a mers cu el, iar suma de 200 euro a cheltuit-o ulterior.
La data de 13.06.2005, inculpații sus-menționați s-au întâlnit în oraș, prilej cu care inculpatul i-a spus inculpatului că a sustras din casă banii și că mai există și alți bani, inculpatul sugerându-i că ar fi trebuit să- sustragă pe toți. Ulterior, la data de 15 iunie 2005, inculpatul i-a telefonat în mai multe rânduri inculpatului, spunându-i să mai facă rost de bani. Inculpatul, profitând de faptul că mama sa nu era acasă, a mai sustras din locuință suma de 6.000 euro cu care a plecat împreună cu mașina inculpatului în municipiul S, unde cei doi au schimbat banii și au cumpărat o brățară de aur, un inel bărbătesc și un lanț. Suma de 700 euro a fost dată inculpatului, acesta cumpărându-și un difuzor, o stație de amplificare și două boxe. inculpații s-au deplasat apoi la un restaurant unde au mâncat și au stabilit că despre activitățile sus-menționate nu trebuie să afle nimeni. A doua zi, respectiv pe 16.06.2005, cei doi s-au deplasat din nou în municipiul S, de unde inculpatul și-a cumpărat un telefon mobil cu suma de 25.000.000 lei iar inculpatul și-a cumpărat un costum cu suma de 3.000.000 lei, un CD cu suma de 6.000.000 lei, un cablu de alimentare și un cablu de tractare, ambele cu suma de 500.000 lei și 4 cauciucuri cu suma de 2.000.000 lei, bunuri achiziționate de inculpatul cu banii proveniți din furtul comis de. În timp ce se întorceau spre domiciliu, inculpatul i-a cerut inculpatului suma de 1.000 euro, pentru a-și repara mașina.
La data de 20.06.2005, cei doi tineri au plecat din nou în municipiul S, întâlnindu-se cu inculpatul. La ieșirea din municipiu, inculpatul a văzut în vitrina unul magazin o motocicletă marca. Inculpatul l-a întrebat de mai multe ori pe inculpatul dacă și-ar dori acea motocicletă și dacă nu are posibilitatea să sustragă din casă bani pentru aoc umpăra.
La diligențele depuse de, inculpatul i-a spus că mai are în casă un plic cu 17.000 euro, moment în care inculpatul l-a determinat să-i sustragă pentru a-și cumpăra acea motocicletă, înțelegându-se ca după ce va fi cumpărată o vor duce la locuința inculpatului, acesta pentru ca părinții inculpatului să nu știe.
După comiterea infracțiunii de furt de către inculpatul, având ca obiect cel de-al doilea plic cu bani din casa părinților, cei doi inculpați s-au deplasat în municipiul S, de unde au achiziționat acea motocicletă, dar motivat de faptul de inculpatul era minor, actele pentru cumpărarea motocicletei au fost întocmite pe numele inculpatului și ulterior și actele pentru înmatriculare (acte și facturi 20 - 27 dosar).
La data de 24.06.2005, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, care cunoscând faptul că inculpatul poate să sustragă bani din casă i-a cerut acestuia suma de 800 euro, de care acea nevoie pentru a se împăca cu niște tineri din pe care i-a bătut. Inculpatul i-a sugerat inculpatului să vândă motoscuterul care îl are la inculpatul, aspect cu care acesta nu a fost de acord. A doua zi, inculpatul l-a dus pe inculpatul până la gară la de unde acesta a luat un tren până la B, iar la despărțire inculpatul i-a lăsat inculpatului suma de 500 euro proveniți din același furt. Ulterior, după cum rezultă din probele administrate în cauză s-a întâlnit în municipiul I cu inculpații și .
Ulterior, inculpatul i-a spus inculpatului să se deplaseze la mare, iar inculpatul, văzând că inculpatul i-a sugerat să plece la mare din I, pentru că acolo ar putea să fie găsit de tatăl său, moment în care inculpatul a realizat că inculpatul cunoștea despre comiterea infracțiunii de furt de bani. La mare inculpații au închiriat un apartament pentru 3 zile, iar inculpatul a plătit din banii proveniți din furt suma de 3.000.000 lei, iar la solicitarea inculpatului și a inculpatului a plătit toate cheltuielile asigurându-le din banii proveniți din furt masa și banii de cheltuială. Între timp tatăl inculpatului, respectiv partea vătămată, a început să-și cauze fiul, împrejurări în care acesta a intrat în și le-a cerut celor doi inculpați, respectiv - și, să-i găsească o gazdă unde să stea. Ulterior inculpatul a fost găsit la un motel situat la ieșirea din S de către tatăl său. În după-amiaza aceleiași zile, inculpatul a venit la domiciliul părții vătămate și i-a predat acestuia o motocicletă marca, cheile și actele acesteia, un telefon mobil Nokia, un lanț, o brățară și un inel de aur, suma de 700 euro și 3.500.000 lei, spunându- că restul nu-i are și că-i va aduce ulterior. Martor ocular la predarea și primirea bunurilor și banilor a fost, a cărui declarație se află la filele 51 - 54 ds. urmărire penală.
În cursul urmăririi penale, inculpații - și nu au avut o poziție procesuală corectă, au refuzat să dea orice fel de declarație, poziție pe care și-au menținut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că inculpatul a sustras din locuința părinților suma de 2000 euro, iar ulterior la îndemnul inculpatului a sustras, în mai multe etape, suma totală de 25.000 euro din care a achiziționat mai multe bunuri pentru acesta. Inculpații și au profitat de banii sustrași de în sensul că au mers la mare pe cheltuiala acestuia și au vândut un scuter cumpărat de el, iar suma obținută, 800 euro, și-au însușit-o.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpații și au uzat de disp. legale prev. de art. 70 al. 2 Cod procedură penală, refuzând să dea declarații în cauză, iar în instanță au negat comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precizând că nu au cunoscut faptul că sumele de bani de care inculpatul au provenit din furt.
Deși în faza de urmărire penală inculpatul a susținut varianta acuzării, audiat în instanță (fila 147 ds. fond) revine și precizează că nu a fost determinat de nicio persoană să sustragă banii din locuința părții vătămate (tatăl său) și nici nu a comunicat coninculpaților proveniența lor.
Partea vătămată a arătat în declarația sa că inculpatul, fiul său, i-a relatat că a fost instigat de către inculpatul în activitatea sa infracțională.
A mai precizat că "în prezența mea cei doi inculpați ( și ) au recunoscut că s-au distrat împreună cu fiul mei și le-a fost bine".
Este real că martorul relatează în declarația sa, de la fila 66 și urm. ds. urm. pen. Că "din discuțiile purtate de, și am înțeles că ei au cheltuit împreună din banii sustrași, cunoscând toate aspectele".
Or, despre furtul banilor, după cum precizează în declarația dată la cercetarea judecătorească a aflat mai târziu, după ce partea vătămată a descoperit lipsa lor.
Din nicio depoziție a martorilor audiați în cauză nu rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpații și l-au instigat pe inculpatul la sustragerea sumelor de bani sau, cunoscând proveniența acestora, i-ar fi cheltuit împreună, în folos comun.
Prin urmare, susținerile inițiale ale inculpatul, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței, dar asupra cărora a revenit ulterior, chiar coroborate cu relatările părții vătămate - aflate însă de la acest inculpat - necoroborându-se cu nicio altă probă declarațiile martorilor audiați neconstituind probe directe, ci relatând afirmații ale inculpatul, nu pot servi, exclusiv prin ele însele, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților - și.
Potrivit art. 66 Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar în cazul când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Așa cum au reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel, prin probele administrate, prezumția de nevinovăție nu a fost fără nicio îndoială (și care îndoială profită de asemenea inculpatului ), răsturnată.
Prin urmare, soluția achitării, pronunțată în cauză, este cea corectă.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva deciziei penale nr. 380 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./13.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel,
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Rusu Maria, Frunză Sanda
