Furtul (art.208 cod penal). Decizia 919/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 919/
Ședința publică din 6 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/A din 21 mai 2008 Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat ales B din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind și partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul B solicită admiterea recursului declarat de inculpat conform motivelor scrise depuse la dosar, pe care le susține în fața instanței, invocând excepția nulității absolute a sentinței apelate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 197 alin. 2 întrucât plângerea penală a fost făcută de către, care se consideră parte vătămată în cauză și nu se către SC C CESUL SRL, care este persoana vătămată în cauză,dacă a suferit vreun prejudiciu. Pe fond solicită achitarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de furt, nefiind probe suficiente pentru vinovăția acestuia. În subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 1 an și 6 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, pedeapsa fiind corect individualizată, motivele de recurs reiterează motivele invocate în apel d e către inculpat, acțiunea civilă în cauză a fost respinsă, probatoriul administrat este pertinent și concludent, iar inculpatul are antecedente penale pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 151 din 24.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugojl -a condamnat pe inculpatul, născut la data de 11.04.1978, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la 2 ani închisoare.
dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a - b Cod penal, în condițiile și pe durata stabilite de art. 71 Cod penal.
A respins despăgubirile civile ale părții vătămate.
L-a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 19.12.2007, înregistrat la Judecătoria Lugoj sub nr. 41/252 din 03.01.2008, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 cod penal raportat la art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. e,g și i cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, reținându-se în fapt că, în noaptea de 6/7 august 2007, însoțit de prietena sa, inculpatul a venit cu autoturismul marca OPEL, de culoare albastră, cu numere de Germania, în localitatea M, pentru a aduce doi prieteni.
Ajuns în localitatea M, în jurul orelor 2,00, inculpatul care nu are permis de conducere, a parcat pe o stradă laterală, după care a plecat să caute un magazin pentru a lua suc și mâncare, lăsând-o pe prietena sa în mașină.
Inculpatul s-a deplasat la magazinul SC C SRL, unde, cu ajutorul unui levier, a forțat ușa magazinului, încercând să pătrundă în interior, moment în care a fost surprins de către partea vătămată,care obișnuia să-și verifice magazinul noaptea.
Inculpatul a luat-o la fugă, fiind urmărit de către partea vătămată și a reușit să scape, însă, atunci când s-a îndreptat spre mașină a observat că prietena sa a fost prinsă de partea vătămată, motiv pentru care a strigat la partea vătămată să o lase în, prefăcându-se că aruncă cu pietre în ea, deși partea vătămată susține că a fost lovită cu pietre, prezentând în acest sens un certificat medico - legal cu 7 zile îngrijiri medicale.
În final inculpatul a fost prind de mai mulți cetățeni ai localității, alertați de către partea vătămată.
De asemenea, a fost prinsă și prietena inculpatului în apropierea locului faptei, care a declarat că prietenul său a mers să cumpere suc și mâncare și că nu a cunoscut că acesta intenționa să sustragă bunuri din magazin; aceasta precizează că a fost agresată de către partea vătămată și a scăpat doar la intervenția inculpatului, care însă nu a lovit-o pe aceasta.
Inițial inculpatul a recunoscut că a intenționat să sustragă bunuri din magazin, forțând ușa cu levierul, precum și faptul că a circulat cu autoturismul de la T la M fără a poseda permis de conducere, însă, ulterior, acesta și-a schimbat declarația, arătând că nu a forțat ușa magazinului ci doar a încercat să vadă dacă este deschis, în magazin fiind lumină, iar autoturismul a fost condus de către un prieten.
De asemenea, inculpatul a arătat că a fost agresat de către partea vătămată și alți cetățeni, în momentul în care a fost prins, și posedă un certificat cu 14 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 600 Euro, reprezentând distrugerile provocate prin forțarea ușii de acces în magazin.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a precizat că este totuși posibil să fi împins de ușă, dat fiind faptul că era băut la momentul respectiv și că regretă fapta.
Inculpatul are antecedente penale, fiind în stare de recidivă postexecutorie.
Din actele și probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că în noaptea de 6/7 august 2007, însoțit de prietena sa, inculpatul a venit cu autoturismul marca OPEL de culoare albastră, cu numere de Germania, în localitatea M, pentru a aduce doi prieteni.
Ajuns în localitatea M, în jurul orelor 2,00, inculpatul care nu are permis de conducere, a parcat pe o stradă laterală, după care a plecat să caute un magazin pentru a lua suc și mâncare, lăsând-o pe prietena sa în mașină.
Inculpatul s-a deplasat la magazinul SC C SRL, unde, cu ajutorul unui levier, a forțat ușa magazinului, încercând să pătrundă în interior, moment în care a fost surprins de către partea vătămată,care obișnuia să-și verifice magazinul noaptea.
Inculpatul a luat-o la fugă, fiind urmărit de către partea vătămată și a reușit să scape, însă, atunci când s-a îndreptat spre mașină a observat că prietena sa a fost prinsă de partea vătămată, motiv pentru care a strigat la partea vătămată să o lase în, prefăcându-se că aruncă cu pietre în ea, deși partea vătămată susține că a fost lovită cu pietre, prezentând în acest sens un certificat medico - legal cu 7 zile îngrijiri medicale.
În final, inculpatul a fost prins de mai mulți cetățeni ai localității, alertați de către partea vătămată.
De asemenea, a fost prinsă și prietena inculpatului în apropierea locului faptei, care a declarat că prietenul său a mers să cumpere suc și mâncare și că nu a cunoscut că acesta intenționa să sustragă bunuri din magazin; aceasta precizează că a fost agresată de către partea vătămată și a scăpat doar la intervenția inculpatului, care însă nu a lovit-o pe aceasta.
Inițial, inculpatul a recunoscut că a intenționat să sustragă bunuri din magazin, forțând ușa cu levierul, precum și faptul că a circulat cu autoturismul de la T la M fără a poseda permis de conducere, însă, ulterior, acesta și-a schimbat declarația, arătând că nu a forțat ușa magazinului ci doar a încercat să vadă dacă este deschis, în magazin fiind lumină, iar autoturismul a fost condus de către un prieten.
Inculpatul a arătat că a fost agresat de către partea vătămată și alți cetățeni, în momentul în care a fost prins, și posedă un certificat cu 14 zile îngrijiri medicale, dar nu a formulat plângere penală împotriva acestora.
Inculpatul are antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru a stabili această stare de fapt instanța de fond a reținut că, în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că își menține ultima declarație dată la procuror, cu precizările făcute, respectiv că nu a condus autoturismul și că nu a vrut să sustragă bunuri din acel magazin, însă, băut fiind, a încercat doar ușa magazinului să vadă dacă este deschis. A arătat că este posibil să o și fi forțat puțin, și a recunoscut și regretat fapta în sine, respectiv că a forțat ușa, precizând că obiectele ce apar în planșele foto nu au fost găsite asupra sa, ci în autoturismul său.
S-a observat (planșele foto 4-8 din dosar), că ușa de intrare în magazin prezintă multe urme de forțare, deși inculpatul în declarația dată în instanța a arătat că atunci când a încercat să deschidă ușa magazinului nu a văzut astfel de urme.
De asemenea, în mașină s-au găsit mai multe obiecte - cagulă, clește sârmă, etc, pentru deținerea cărora, la acel moment și în acel loc, inculpatul nu a prezentat o explicație credibilă.
Și, nu în ultimul rând, fișa de cazier extrem de încărcată cu pedepse majoritatea pentru furt calificat și câteva pentru legea circulației, arată că inculpatul a săvârșit frecvent astfel de infracțiuni.
Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pentru care i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, iar, pe de altă parte, persoana inculpatului.
Inculpatul a fost lipsit de drepturile prevăzute de art.64 lit. a - b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de cercetare penală cu suma de 600 lei, pentru paguba produsă.
Partea vătămată, în fața instanței, a aratat că și-a reparat butucul de la ușă la un prieten, cu 150 Euro, dar nu poate prezenta vreun act în acest sens, și diferența până la 600 Euro sunt daune morale, pentru momentele prin care a trecut, dar, prima instanță nu a putut accepta ca suficientă simpla cerere formulată de către partea vătămată, fără nici o argumentație, astfel încât a respins despăgubirile civile ale părții vătămate, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și achitarea sa, întrucât fapta nu există sau pentru că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sau în subsidiar aplicarea unei pedepse mai mici, fără aplicarea unui spor.
Pentru nelegalitate a solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinței apelate, pentru nerespectarea disp. art. 197 alin. 2.C.P.P. referitoare la calitatea persoanei, întrucât plângerea penală a fost făcută de către, care se consideră a fi parte vătămată în cauză, și nu de către SC C SRL M, care ar fi trebuit să fie persoană vătămată în cauză în situația unui eventual prejudiciu.
Pentru netemeinicie, întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în primă instanță, deoarece deși din planșele foto din dosarul de filele 4-8 se observă că ușa de la intrare în magazin prezintă urme de forțare, inculpatul în declarația sa arătând că atunci când a încercat să deschidă ușa, nu a văzut astfel de urme.
Referitor la împrejurarea că în mașina inculpatului s-au găsit mai multe obiecte - cagulă, clește etc. a susținut că aceasta nu dovedește săvârșirea faptei de către inculpat.
Totodată, inculpatul, prin apărătorul său ales a arătat că probatoriul cauzei nu confirmă învinuirea, pentru că nu s-a stabilit că a avut un levier cu care a încercat să forțeze ușa magazinului sau că amprentele recoltate de la fața locului coincid cu amprentele sale.
Prin decizia penală nr. 171/A din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, împotriva sentinței penale nr. 151 din 24.03.2008 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul fiind obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Față de excepția nulității absolute a sentinței apelate, pentru că numitul, administrator al SC C SRL M, nu ar avea calitatea de parte vătămată, instanța de apel a respins-o pentru următoarele considerente:
Numitul are calitatea de administrator al societății de mai sus, calitate necontestată de nimeni și, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, persoana juridică își exercită drepturile prin organele sale de conducere.
Acest text de lege, coroborate cu disp. art. 174.C.P.P. referitoare la reprezentarea legală, conduce la concluzia legală că persoanele juridice acționează în justiție prin intermediul persoanei fizice, organ de conducere care le reprezintă.
În speță, numitul are calitatea de reprezentant al societății și are posibilitatea de a se constitui parte civilă ca reprezentant al acesteia, dar și în nume propriu, în condițiile în care consideră că paguba materială s-a produs în patrimoniul său.
Cum acesta este unic administrator la o societate cu răspundere limitată, în mod evident fiind vorba de o societate la care se aplică regulile referitoare la societățile de persoane, distincția dintre el ca persoană fizică și societate nu numai că este inutilă de făcut sub aspect juridic - a se vedea în acest sens și Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale - dar este și lipsită de importanță în acest proces penal, întrucât prima instanță a respins cererea de despăgubiri civile ale numitului, astfel încât nu s-a încălcat nici o dispoziție privind regularitatea procesului penal de față.
Referitor la nevinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în prima instanță, instanța de apel a constatat că instanța de fond din probatoriul cauzei a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a făcut o legală încadrare juridică a faptei inculpatului.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, declarațiile părții vătămate care l-a surprins pe inculpat în flagrant, coroborate cu declarațiile martorilor din dosar, dovedesc fără dubiu vinovăția inculpatului.
De altfel, chiar inculpatul în faza de urmărire penală, în declarațiile date, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, pentru ca ulterior, în fața instanței, să nege săvârșirea acesteia, pretinzând că doar a încercat să deschidă ușa magazinului, și în aceste împrejurări a fost agresat de partea vătămată.
Așa cum însă s-a menționat anterior, probatoriul cauzei a infirmat în mod evident declarația inculpatului de nevinovăție dată în fața primei instanței.
Deși inculpatul a solicitat prin avocatul său ales, în fața instanței de apel, o reducere a pedepsei, s-a constatat că aceasta nu se impune întrucât prima instanță, la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o, a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal referitoare la împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului.
Instanța de apel a mai observat și fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta a suferit numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt, fiind în stare de recidivă postexecutorie, și, cu toate acestea, nu a înțeles să-și regleze conduita la respectarea exigenței normelor penale, astfel că solicitarea de reducere a pedepsei aplicate este total nefondată.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii recurate și achitarea sa în principal, în temeiul art. 10 lit. a sau d din Codul d e procedură penală, arătând că nu sunt probe suficiente pentru a fi condamnat pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În subsidiar s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
În motivele de recurs s-a invocat excepția nulității absolute cu privire la calitatea persoanei, întrucât plângerea penală a fost formulată de către numitul, care se consideră a fi parte vătămată în cauză și nu de către SC C SRL.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, Judecătoria Lugoja stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății pe baza probelor existente în cauză, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat în forma prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i din Codul penal, aplicând o pedeapsă corect individualizată, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, pedeapsa de 2 ani închisoare fiind aptă de a conduce la reeducarea inculpatului, pedeapsă pe care urmează să o execute în regim de detenție.
În ceea ce privește probarea infracțiunii, instanța constată că Judecătoria Lugoja apreciat în mod corect toate probele care au fost administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, le-a coroborat în mod corect și a ajuns la concluzia corectă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, infracțiune pe care inculpatul a și recunoscut-o inițial, însă ulterior și-a schimbat declarația fără nici o explicație convingătoare.
Criticile legate de inexistența probelor vinovăției sale nu sunt fondate, deoarece din întregul ansamblu probator rezultă că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă de furt calificat, încercând cu ajutorul unui levier să forțeze ușa magazinului aparținând SC C SRL, în noaptea de 6/7 august 2007, în localitatea M, încercând să pătrundă în interior, moment în care a fost surprins de partea vătămată și după ce a reușit să fugă de la fața locului, ulterior a fost prins de mai mulți cetățeni din localitate.
În aceste condiții, solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod proc.penală (fapta nu există) sau în temeiul art. 10 lit. d Cod proc.penală (nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii) este total neîntemeiată.
Nici solicitarea inculpatului de a reduce pedeapsa aplicată nu poate fi pusă în aplicare, deoarece pedeapsa de 2 ani închisoare este una corect dozată, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii și de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care se află în stare de recidivă postexecutorie.
Cu privire la excepția nulității absolute invocată de către inculpat prin apărător, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece numitul are calitatea de administrator al societății SC C SRL M, iar persoana juridică, adică societatea comercială, își exercită toate drepturile sale prin organele sale de conducere, iar acesta are posibilitatea de a se constitui parte civilă sau să formuleze alte cereri în cauză, ca reprezentant al societății comerciale.
Pentru toate aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/A/26 mai 2008 Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./17.10.2008
Tehnored./2 ex./20.10.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 919/
Ședința publică din 6 octombrie 2008
În baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 171/A/26 mai 2008 Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare în recurs față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
