Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 18/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 18
Ședința publică din 01 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea vătămată recurentă, precum și inculpații intimați, și, toți asistați de către apărătorul ales, lipsă fiind inculpații intimați și, precum și reprezentanții intimaților - Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Municipiului S și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța învederează că la dosar a fost depus procesul-verbal de neexecutare a mandatului de aducere privind pe inculpatul intimat în care se precizează că acesta este plecat în Belgia, aspect pe care-l confirmă și părțile prezente în instanță.
Partea vătămată recurentă arată că nu mai are cereri de probe de formulat și nici excepții de invocat. Întrebată fiind cu privire la motivele de recurs, arată că acestea vizează doar latura civilă, în sensul că solicită obligarea inculpatei intimate la plata despăgubirilor pentru imobilul demolat, în sumă de 10.000 euro, cu precizarea că această sumă reprezintă contravaloarea unei garsoniere din perioada demolării, când ar fi putut face un schimb de locuințe. Învederează, totodată, că imobilul în litigiu a fost obținut printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat la notar, a plătit impozitele pentru acesta, iar după pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către Curtea de Apel Suceava având ca obiect revendicarea acestui imobil, inculpata l-a demolat.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, arată că este de acord cu soluția de achitare a inculpaților.
Având pe rând cuvântul cu privire la precizările făcute oral astăzi în instanță de către recurentă, inculpații intimați prezenți arată că nu doresc să dea alte declarații, menținându-și declarațiile date anterior.
Constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, iar recursul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Partea vătămată recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost precizat astăzi în instanță, în sensul obligării inculpatei intimate la plata despăgubirilor pentru imobilul demolat, în sumă de 10.000 euro, cu mențiunea că suma stabilită prin raportul de expertiză este foarte mică. Învederează că nu are alte dovezi pentru valoarea solicitată în afară de cele existente la dosar, însă dorește a se avea în vedere faptul că de 12 ani de când se judecă stă cu chirie, este văduvă și are 3 copii în întreținere, neavând posibilitatea de a-și cumpăra o altă locuință.
Apărătoarea inculpaților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei pronunțată de instanța de apel. Din toate înscrisurile depuse la dosar rezultă că partea vătămată recurentă a dobândit de la fostul soț al inculpatei intimate, respectiv, un imobil care a fost dobândit conform autorizației de construire nr. 10 din 1996 și care se afla situat pe parcela funciară nr. 1534/16. Ori, din autorizația de desființare a construcției și din recunoașterea lui și a părții vătămate rezultă că inculpații au demolat un imobil edificat la nivelul anilor 1970 pe parcela nr. 511. Atâta timp cât inculpata a demolat un imobil atribuit ca urmare a partajului de bunuri comune intervenit între ea și fostul soț, apreciază că imobilul dobândit de partea vătămată este altul, pe care aceasta din urmă poate să-l obțină printr-o acțiune îndreptată împotriva vânzătorului care i-a înstrăinat un imobil care nu există.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că, față de probatoriul administrat în cauză, decizia penală recurată este legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursului declarat de partea vătămată ca nefondat. De altfel, recursul nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38010alin. 2 Cod procedură penală și apreciază că din oficiu nu poate fi invocat niciun caz de casare.
Având ultimul cuvânt, inculpata intimată arată că este de acord cu concluziile puse de apărătoarea sa și solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca nefondat.
Având pe rând ultimul cuvânt, inculpații intimați și arată că sunt de acord cu concluziile puse de apărătoarea aleasă.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în temeiul art. 2781Cod procedură penală, înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. 1803 din 28.02.2005, petenta a contestat soluția dispusă prin Ordonanța nr. 1846/II//2/2004 din 19.01.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava prin care s-a respins plângerea împotriva Ordonanței nr. 2196/P/2003 din 22.11.2004 a aceluiași Parchet, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 lit. a Cod penal și a infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 522 din 06.05.2000 a Judecătoriei Suceavas -a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta și s-a menținut soluția dispusă prin Ordonanța nr. 1846/II/2/2004 din 19.01.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Recursul declarat de petentă a fost admis prin decizia penală nr. 800 din 21.10.2005 a Tribunalului Suceava prin care s-a casat în totalitate sentința penală atacată și în rejudecare, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de petenta, s-au desființat Ordonanțele nr. 2196/P/2003 din 22.11.2004 și nr. 1846/8II/2/2004 din 09.01.2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și s-a trimis cauza spre judecare Judecătoriei Suceava, sub aspectul săvârșirii de către intimații, și a infracțiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și de către intimata a infracțiunii prev. de art. 221 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că între petentă și intimata au avut loc mai multe litigii civile, în care părțile și-au disputat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 800. teren pe care se aflau edificate construcții (imobile) situate în intravilanul satului, comuna, județul S, că prin decizia civilă nr. 1633 din 04.06.2003 a Curții de Apel Suceavaa fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de împotriva petentei și că materialul probator efectuat în cauză de către organele de cercetare penală este complet și suficient pentru judecarea cauzei pe fond, în condițiile în care există indicii cu privire la comiterea de către intimați a infracțiunilor pentru care au fost cercetați.
Prin sentința penală nr. 455 din 25.06.2007 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal și infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a fost achitată aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și inculpatul minor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 50 Cod penal raportat la art. 99 alin. 1 Cod penal, a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea părții vătămate privind obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile în sumă de 14.640 lei.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a și b Cod procedură penală a fost obligată partea vătămată să plătească statului cheltuielile judiciare în sumă de 120 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul demolat de inculpata în baza autorizației de desființare a construcțiilor nr. 5/18.07.2003 constituie proprietatea sa, fiind identic cu cel ce i-a fost atribuit prin sentința civilă de partaj, aspect ce rezultă din motivarea acțiunii civile pentru partaj bunuri comune pe care a formulat-o, precum și din considerentele sentinței în care s-a arătat că părțile, respectiv inculpata și fostul soț, au dobândit împreună în timpul căsătoriei imobilul casă de locuit construit din chirpici, compus din 2 camere, hol, o verandă și anexe gospodărești și că terenul aferent imobilului este proprietatea reclamantei, dobândit prin donație de la tatăl său.
Reținând că inculpata a fost proprietara construcțiilor pe care le-a demolat în luna august 2003 în baza autorizației emise în acest sens nr. 5/18.07.2003, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și furt calificat, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cât privește infracțiunea de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal, instanța a constatat că această infracțiune nu există, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata ar fi determinat, înlesnit sau ajutat în orice mod funcționarul public să-i elibereze fără temei legal autorizația de demolare a construcțiilor nr. 5/18.07.2003.
În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Construcțiile demolate fiind proprietatea inculpatei, nu s-a putut reține în sarcina persoanelor care au ajutat-o la transportul materialelor rezultate în urma demolării, săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatului și a inculpatului minor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal privind pe inculpatul.
Cum minorul, născut la data de 14.10.1989, nu împlinise vârsta de 14 ani la data la care se pretinde a fi săvârșită fapta penală, respectiv luna august 2003, instanța a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală și a dispozițiilor art. 50 Cod penal raportat la art. 99 alin. 1 Cod penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
Potrivit art. 221 Cod penal, infracțiunea de tăinuire constă în "primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul al unui folos material".
Cum materialele rezultate din demolarea construcțiilor și care au fost însușite de inculpata nu provin din săvârșirea infracțiunii de furt, fiind luate de aceasta cu acordul proprietarei construcțiilor demolate, instanța a constatat că în aceste circumstanțe nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, în condițiile în care s-a reținut că inculpata a fost proprietara construcțiilor demolate, nu există temei de fapt și nici de drept pentru obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate de partea vătămată reprezentând contravaloarea construcțiilor desființate, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 998 cod civil raportat la art. 1000 alin. 2 și art. 1003 Cod civil.
Așa fiind, instanța a respins cererea părții vătămate privind obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate în sumă de 14.640 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată, susținând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pe care le-a reclamat și, în consecință, se justifică condamnarea lor și obligarea la plata de daune ce au fost cauzate ca urmare a demolării imobilului și a însușirii de către aceștia a materialelor rezultate. A mai arătat că din expertizele efectuate în cauza civilă având ca obiect revendicare, a rezultat că pe suprafața de teren situată în extravilanul satului, comuna, județul S, identică cu 511 înscrisă în 693 comunei cadastrale, dobândită de ea și soțul ei prin cumpărare de la și conform contractului autentic nr. 8349/1996 încheiat la., exista o singură casă cu anexe gospodărești și, în aceste condiții, este logic că inculpata, prima soție a lui, a distrus imobilul cu bună-credință.
Apelul declarat de partea vătămată a fost admis prin decizia penală nr. 503 din 17.12.2007 a Tribunalului Suceava prin care s-a desființat în totalitate sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Suceava.
Soluția a fost menținută prin decizia penală nr. 27 din 20.03.2008 a Curții de Apel Suceava.
Rejudecând cauza, Judecătoria Suceava, prin sentința penală nr. 389 din 02.07.2008, a achitat inculpata în baza art. 11 pct. 2 lit. Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a achitat pe aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 289 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea părții vătămate privind obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a și b Cod procedură penală a obligat pe partea vătămată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata a devenit proprietara suprafeței de 800. teren situată în intravilanul satului, comuna, județul S, identic cu parcela virană nr. 511 înscrisă în 14 comunei cadastrale, ca urmare a încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 3498/18.10.1996 prin care tatăl său, i-a donat această suprafață de teren. Acest teren a fost dobândit de de la în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza unui înscris sub semnătură privată de către făptuitorul. Prin titlul de proprietate nr. 1422/1995 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 800. teren curți-construcții ce se învecinează cu drum,.
Inculpata a fost căsătorită cu numitul până în anul 1995. Prin sentința civilă nr. 3835/1995 a Judecătoriei Suceavas -a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între și.
Prin sentința civilă nr. 5236 din 25.06.1997 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 11215/1996, s-a atribuit inculpatei casa cu anexele gospodărești situate în satul, imobile dobândite în timpul căsătoriei cu.
La data de 17.09.1993, a donat soților și, prin contractul de donație autentificat sub nr. 6135/17.11.1993 ( 30 din dosarul nr. 2196/P/2003) suprafața de 1000. grădină situată în satul, comuna, județul S, identică cu parcela nr. 1534/16 înscrisă în nr. 70 comunei cadastrale.
La data de 25.10.1996, și au vândut soților (fostul soț al făptuitoarei ) și, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4745 din 26.10.1996, suprafața de 500. teren viran împreună cu casa de locuit și anexele gospodărești, situate în intravilanul satului, comuna, identic cu parcela virană nr. 511, făcând parte din 693 din evidența comunei cadastrale.
Prin încheierea nr. 178 din 25.10.1996 a Judecătoriei Rădăuți - Cartea funciară, s-a dispus dezlipirea de la a parcelei funciare 1544/16 arătură, s-a deschis o carte funciară nouă nr. 693, s-a dispus formarea dintr-o parte a parcelei funciare 1594/16 și a parcelei virane 511 și evidențierea pe parcela virană 511 casei și anexelor gospodărești și s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra 693 de evidență funciară, constând din 511 casă și anexe și 1534/16 arătură - 1000. pentru și.
Anterior, la data de 19.03.1996, a obținut autorizația nr. 10 de construire a unei case pe terenul ce face obiectul parcelei nr. 1534/16, deci cel obținut prin donație.
La data de 12.11.1996, și au vândut numitului HG, soțul decedat al părții vătămate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8348/12.11.1996 suprafața de 500. teren viran împreună cu casa de locuit și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului, comuna, județul S, identic cu parcela virană 511 înscrisă în a comunei cadastrale.
Din raportul de expertiză topometrică efectuat în dosarul civil nr. 2019/2001 al Judecătoriei Suceava rezultă că proprietara tabulară a parcelei funciare nr. 511 înscrisă în 693 comunei cadastrale este, parcela fiind identică cu suprafața de teren dobândită cu titlu de donație de la tatăl său, fiind înscrisă în titlul de proprietate nr. 1425/1995 emis în favoarea donatorului.
Suprafața de 500. teren notată cu parcela virană 511 înscrisă în 693 comunei cadastrale, parcelă ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4765/1996 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8348/1996 (încheiat de partea vătămată) nu are nicio identitate, chiar dacă are același număr cu parcela virană nr. 511 înscrisă în nr. 14 comunei cadastrale.
Expertul a stabilit că este vorba de o eroare, în sensul că parcela nr. 511 fost notată eronat în contractele de vânzare-cumpărare mai sus menționate, eroarea fiind determinată cel mai probabil de faptul că înscrierile în s-au făcut de părți la birouri de carte funciară diferite, respectiv la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Suceava și la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Având în vedere expertiza tehnică efectuată în dosarul nr. 2791/1998, prima instanță a constatat că inculpata este proprietara suprafeței de 800. teren identică cu parcela virană 511 din 14, pe care se află și casa care a fost demolată conform autorizației nr. 5/18.07.2003, iar partea vătămată este proprietara suprafeței de 500. identică cu parcela 511 din 693 comunei cadastrale.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 998, 999 Cod civil.
Apelul declarat de partea vătămată împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 317 din 27.10.2008 a Tribunalului Suceava.
S-a reținut de către instanța de apel că în mod corect prima instanță a procedat la achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, având în vedere probatoriul administrat în cauză.
S-a reținut, de asemenea, că în mod corect s-a respins acțiunea civilă promovată de partea vătămată, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 998 Cod civil raportat la art. 1002 alin. 2 și 1003 Cod civil.
Astfel, inculpata a fost proprietara construcțiilor pe care le-a demolat în august 2003 în baza autorizației legal emise în acest sens, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, furt calificat și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual. Pentru aceleași considerente nu s-a reținut în sarcina persoanelor care au ajutat-o pe la acțiunea de demolare și transport a materialelor, săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
În privința inculpatului minor, cum acesta nu avea împlinită vârsta de 14 ani la data comiterii faptei, s-a reținut că, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală combinat cu art. 50 Cod penal și art. 99 alin. 1 Cod penal.
Cum materialele rezultate din demolarea construcțiilor au fost luate de inculpata cu acordul proprietarei construcțiilor demolate, nu se poate reține în sarcina acestei inculpate săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, fără a indica motivele.
La termenul de astăzi, întrebată fiind, partea vătămată a precizat că recursul său vizează doar latura civilă a cauzei.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit inculpata nu a fost obligată la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului demolat.
Analizând recursul prin prisma motivului invocat și care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, care potrivit art. 3859pct. 3 Cod procedură penală poate fi invocat și din oficiu, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 3498/18.10.1996, tatăl inculpatei, a donat acesteia suprafața de 800. teren situat în intravilanul satului, comuna, identic cu parcela virană nr. 511 înscrisă în 14 comunei cadastrale.
Inculpata a fost căsătorită cu numitul, în anul 1995 căsătoria fiind desfăcută prin divorț. Prin sentința civilă nr. 5236 din 25.06.1997 a Judecătoriei Suceavas -au atribuit inculpatei casa și anexele gospodărești situație în sat, aceste imobile fiind dobândite în timpul căsătoriei cu.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 6135/17.11.1993, a donat soților și suprafața de 1000. grădină situată în satul, comuna, identică cu parcela nr. 1534/16 înscrisă în nr. 70 comunei Cadastrale. Ulterior, la 25.10.1996, și au vândut soților și suprafața de 500. teren viran împreună cu casa de locuit și anexe gospodărești, situate în intravilanul satului, comuna, identic cu parcela virană nr. 511 făcând parte din 693 din evidența comunei Cadastrale.
Prin încheierea nr. 178 din 25.10.1996 a Judecătoriei Rădăuți - Cartea funciară s-a dispus dezlipirea de la a parcelei funciare 1544/16 arătură și s-a deschis o carte funciară nouă nr. 693. Dintr-o parte a parcelei funciare 1594/16 a parcelei virane 511 s-a format parcela virană 511 cu casa și anexele gospodărești, intabulate în 693.
La 12.11.1996, și au vândut numitului HG, soțul părții vătămate, în prezent decedat, suprafața de 500. teren viran împreună cu casa de locuit și anexele gospodărești, situate în intravilanul satului, comuna, județul S, identic cu parcela virană 511 înscrisă în a comunei cadastrale, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8348/12.11.1996.
Parcela funciară nr. 511 înscrisă în 693 comunei Cadastrale aparține inculpatei, așa cum rezultă din actele de proprietate existente la dosar și din raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză.
Eroarea constatată de expert în ce privește notarea celor două parcele nu-i poate fi imputată inculpatei, atâta timp cât imobilul demolat în baza autorizației nr. 5/18.07.2003 se afla pe terenul acesteia, partea vătămată fiind proprietara suprafeței de 500. identică cu parcela nr. 511 din 693 comunei cadastrale.
Fiind proprietara imobilului demolat, inculpata și implicit coinculpații care au ajutat-o la demolare nu pot fi obligați la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea acestui imobil, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și următoarele Cod civil.
Față de cele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală instanța urmează să respingă recursul declarat de partea vătămată ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă partea vătămată recurentă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
.
2 ex. /14.04.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Bratu Ileana, Androhovici Daniela
