Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 193/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales pentru inculpatul, avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul, partea vătămată și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind inculpatul-recurent, inculpatul-intimat, părțile vătămate G, partea responsabilă civilmente, reprezentantul autorității tutelare Primăria Mun. S și reprezentantul Serviciului de probațiune
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la legitimarea părții vătămate, care se identifică cu CNP - - și a părții responsabile civilmente, care se identifică cu CNP - -.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales pentru inculpatul-recurent arată că în cauză sunt date cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9,10,14 Cod procedură penală. În ceea ce privește pct. 10 învederează instanței că instanța de fond și de apel nu s-au pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului. Astfel, la ambele instanțe s-a consemnat solicitarea inculpatului ca instanța să rețină circumstanțe atenuante. Apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ceea ce privește pct. 9, arată că instanța face doar mențiunea că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei, că acesta a fost just și proporțional individualizat. Precizează că a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, iar instanțele nu s-au pronunțat expres cu privire la această solicitare. În ceea ce privește pct. 14, consideră că se impunea reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod procedură penală, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și pentru pedeapsa aplicată, să se facă aplicarea disp. art. 81 sau 861Cod penal întrucât sunt date condițiile pentru aplicarea prevederilor acestor texte legale. Instanța motivează nereținerea circumstanțelor atenuante pe motiv că inculpatul a mai suferit o condamnare în timpul minorității, însă - apreciază acesta - condamnările din timpul minorității nu atrag starea de recidivă și nici alte incapacități sau decăderi. Mai arată că din momentul comiterii acelei fapte, respectiv anul 2005, conform fișei de cazier, inculpatul nu a mai săvârșit nicio faptă penală, fiind plecat în la muncă. Menține toate apărările expuse pe larg în motivele de recurs.
Partea vătămată arată că inculpatul nu este plecat din țară, ci este în localitatea de domiciliu. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Partea responsabilă civilmente arată că lasă la latitudinea instanței soluționarea recursului și că nu știe nimic despre situația actuală a inculpatului-recurent.
Avocat lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a recursului formulat de inculpatul-recurent.
Reprezentantul Ministerului Public, în ce privește primul motiv de recurs - nemotivarea hotărârii instanței de apel cu privire la solicitarea inculpatului de a fi reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante, consideră că acest motiv nu este dat în cauză, din considerentele hotărârii pronunțate în apel rezultând că instanța motivează de ce nu a redus pedeapsa, iar în condițiile în care pedeapsa rezultantă este cea minimă prevăzută de lege, când se vorbește de o reducere implicit înseamnă a fi reținute circumstanțe atenuante deoarece nu poate fi redusă pedeapsa sub minimul prevăzut de textul incriminator fără să fie reținute circumstanțe atenuante. Instanța de apel a arătat că pedepsele au fost corect aplicate și că nu există motive de reducere a pedepsei rezultante, având în vedere mai multe circumstanțe agravante ale săvârșirii faptei. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea disp. art. 81 sau 861Cod penal, apreciază că nici acesta nu poate fi luat în considerare având în vedere faptele săvârșite de către inculpat: furt calificat și violare de domiciliu în forma calificată, fapte comise în condițiile art. 41 alin. 2 și 75 alin. 1 lit. c Cod penal, care constituie circumstanțe agravante și anume 4 acte materiale de furt calificat și violare de domiciliu săvârșite împreună cu un minor, fapte comise în condițiile în care inculpatul prezintă antecedente penale, anterior fiind condamnat la un număr de 4 pedepse pentru infracțiuni asemănătoare de furt calificat. Având în vedere toate aceste circumstanțe, consideră că pedepsele aplicate de instanța de fond și de apel au fost corect individualizate, cu respectarea art. 72 Cod penal și nu se justifică nici reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare.
În replică, avocat arată că instanțele nu au motivat deloc nereținerea în cauză a circumstanțelor atenuante și că prejudiciul este aproape integral recuperat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 544/29.10.2008 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 alin. 3 Cod penal, art. 109 alin. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 99 alin. 3 Cod penal, art. 109 alin. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal rap. la art. 110 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. c Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a pedepsei, s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod penal, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în perioada 14.11.2006 - 19.12.2006, inculpații și, în timpul nopții, au comis patru acte materiale ale infracțiunii de furt calificat, provocând un prejudiciu de aproximativ 4.200 lei și au pătruns în timpul nopții, fără drept, în locuri împrejmuite aparținând locuințelor părților vătămate G și.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate doar în ceea ce-l privește pe inculpatul minor. Astfel, prima instanță în mod greșit i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul prev. de art. 64 lit. c Cod penal, în condițiile în care infracțiunea săvârșită de către acesta nu a avut legătură cu o anumită activitate sau profesie. De asemenea, în mod greșit prima instanță nu a dispus aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. b Cod penal, deși a reținut în sarcina inculpatului disp. art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
Inculpatul a criticat sentința instanței de fond, atât cu privire la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, cât și modul de executare a acestei pedepse. Astfel, instanța de fond a reținut în sarcina sa agravanta prev. de art. 75 lit. c Cod penal, însă așa cum rezultă din rechizitoriu, prejudiciul a fost integral recuperat, cu excepția unei uși. Apreciază că se impune reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, astfel încât pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, precum și reținerea art. 81 și urm. Cod penal, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest articol din Codul penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea disp. art. 861Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 91 din data de 23 martie 2009 a Tribunalului Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
S-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a desființat în parte sentința penală și în rejudecare s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, în temeiul art. 71 alin. 1, 2 Cod penal (în loc de art. 64 alin. 1 teza a II-a lit. a și c Cod penal).
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că cuantumul pedepselor aplicate inculpatului apelant a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, pedeapsa fiind de natură să asigure atât funcția coercitivă, cât și cea de reeducare prevăzute de art. 52 Cod penal, cum și modalitatea de executare a fost just aleasă.
Tribunalul nu a dat curs solicitării inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei și aplicarea disp. art. 81 Cod penal sau a disp. 861Cod penal, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză se pot realiza doar cu executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate. Acest lucru ar duce la o individualizare greșită a pedepsei, atât în privința duratei sale cât și a mijlocului de executare, care ar face ca aceasta să nu-și atingă scopul prevăzut de lege. Astfel, în cauză nu există nici un motiv de reducere a cuantumului pedepsei rezultante aplicate, în condițiile în care inculpatul se face vinovat de săvârșirea unui concurs de infracțiuni, precum și mai multe acte materiale ale acestora, în condițiile circumstanței agravante reținute, și acesta a mai fost condamnat în timpul minorității pentru fapte similare, dar a perseverat în activitatea infracțională, iar pedeapsa aplicată este egală cu minimul special prevăzut de lege. În aceste condiții, a apreciat tribunalul că nici suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea acesteia sub control judiciar nu se impun în prezenta cauză, o astfel de individualizare a executării pedepsei fiind de natură a împiedica realizarea scopului coercitiv și de reeducare al pedepsei aplicate, în condițiile în care inculpatului i-au mai fost aplicate astfel de pedepse care nu și-au realizat scopul, acesta continuându-și activitatea infracțională.
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat.
Sentința instanței de fond este nelegală însă, doar în ceea ce-l privește pe inculpatul minor și numai sub aspectul interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal și a neaplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. b Cod penal, critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în acest sens fiind fondată, motiv pentru care instanța de apel a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În motivarea recursului, arată că în speță sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9, 10 și 14 Cod procedură penală. Precizează că instanța de apel nu a motivat respingerea solicitării sale de reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, situație care poate fi încadrată și la teza "instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului."
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, iar pentru pedeapsa rezultantă să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861Cod penal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 9, 10, 14 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului recurent, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciind că reeducarea acestuia s-ar putea realiza prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege.
Apelul declarat de inculpatul a vizat atât reindividualizarea pedepsei, cât și modul de executare a acesteia, apreciind că în favoarea sa pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar condițiile prev. de art. 81 Cod penal sunt îndeplinite.
A susținut inculpatul, prin cele invocate, că instanța de apel nu a motivat respingerea solicitării privind reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal, mărginindu-se la a reține doar că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei.
Din considerentele deciziei atacate, Curtea reține că tribunalul nu a dat curs solicitării inculpatului, în sensul reducerii cuantumului pedepsei și aplicării disp. art. 81 sau 861Cod penal, având în vedere că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni, în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c Cod penal, precum și antecedentele sale penale. Or, în aceste condiții, a apreciat instanța de apel că nici suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea acesteia sub control judiciar nu se impun.
Față de cele mai sus reținute, nu se poate afirma că hotărârea atacată nu conține motivele pe care se întemeiază sau că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, astfel încât cazurile de casare invocate de inculpat, respectiv cele prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 9, 10 Cod procedură penală nu sunt date în cauză. Instanța de apel a analizat toate aspectele invocate de inculpat, soluționând fondul cauzei cu care fost investită.
Este dat însă în speță cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul recurent a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, motiv pentru care Curtea apreciază că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, dându-i efectele prev. de art. 76 Cod penal, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare infracțiune comisă, fiind de natură a asigura realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, a solicitat inculpatul aplicarea disp. art. 81 sau art. 861Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent rezultă că acesta a suferit în minoritate mai multe condamnări pentru infracțiuni de aceeași natură.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-au comis faptele, în formă continuată și în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c Cod penal, antecedentele penale ale inculpatului, Curtea constată că în mod corect au apreciat instanțele de fond și apel că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia.
Așa fiind, Curtea, constatând recursul întemeiat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, îl va admite, va casa în parte atât decizia penală cât și sentința penală și în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus menționate.
Văzând disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.06.1985 în S, domiciliat în com., jud. S, CNP - -, împotriva deciziei penale nr.91 din data de 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte atât mai sus-menționată cât și nr.544 din data de 29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Suceava și în rejudecare:
Înlătură aplicarea disp.art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal relativ la inculpatul.
Condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.c, art.74 lit.c, art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).
Condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 lit.c, art.74 lit.c, art.76 lit.c Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare).
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite în sarcina inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani închisoare.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul: 2(doi) ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat intimat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/25.05.2009
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
