Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 460/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.208, 209 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.460
Ședința separată cu minori din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.182 A din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat -, care substituie avocat desemnat din oficiu -, pentru inculpatul recurent care lipsește, lipsă fiind și părțile vătămate intimate, SC SA B, părțile responsabile civilmente intimate, și intimații Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al mun. B și Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare, înlocuirea măsurii internării într-un centru de reeducare cu cea prev. de art.103 Cod penal, respectiv libertatea supravegheată, această supraveghere urmând a fi făcută de Serviciul de probațiune. Consideră că trebuie avută în vedere vârsta inculpatului care, lipsit de supraveghere a intrat într-un anturaj neadecvat ce i-a determinat atitudinea infracțională. La acest moment tatăl inculpatului se preocupă de comportamentul fiului său care s-a integrat în familie și comunitate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat și de menținere a deciziei pronunțate de Tribunalul Botoșani ca fiind legală și temeinică, apreciind că măsura educativă luată în cauză a fost corect dispusă, neexistând o situație care să conducă la înlocuirea acesteia.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din data de 6 februarie 2009, inculpatul minor a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 99 alin. 2.pen. reținându-se în sarcina acestuia că, în seara zilei de 17 mai 2008, în jurul orei 21:00, profitând de lipsa temporară a vatmanului și taxatoarei din tramvaiul ce staționa pe str. - - din municipiul B, a sustras din interior o geantă de damă aparținând părții vătămate, în care se aflau 500 de bilete de tramvai, suma de 267 lei, cartea de identitate și legitimația de serviciu ale părții vătămate.
Prin sentința penală nr. 1325 din 7 mai 2009, Judecătoria Botoșani, în baza art. 101 lit. c pen. coroborat cu art. 104.pen. a dispus internarea inculpatului minor, fiul lui și, născut la data de 24.12.1993 în mun. B jud. B, studii 8 clase, fără ocupație fără antecedente penale, domiciliat în mun. B- jud. B, în mun. P N- -. 26 jud. N, CNP-, într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 99 alin. 2.pen. atrăgându-i atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 108 alin. 2.pen. privind consecințele comportării sale necorespunzătoare.
În baza art. 14 raportat la art. 346.proc.pen. coroborat cu art. 998-999 și art. 1000 alin. 1.civ. admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată (domiciliată în mun. B-. D. 1. 117 jud. B), obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, domiciliată în mun. B,- jud. B, în mun. P N- -. 26 jud. N, la plata sumei de 950 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
S-a luat act că partea vătămată "" B nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 17 mai 2008, în jurul orei 21:00, tramvaiul nr. 101, pe linia căruia lucra ca taxatoare partea civilă, a fost oprit de către vatman în apropierea capătului de linie. Deoarece nu se mai afla nici un călător, vatmanul și partea vătămată au coborât și s-au deplasat la un chioșc din apropiere, lăsând deschisă ușa de acces din față a tramvaiului.
În apropiere se afla în acel moment inculpatul minor, care a profitat de împrejurarea favorabilă, a urcat în partea din față a tramvaiului și a sustras geanta părții vătămate. Inculpatul era însoțit de vărul său, numitul, căruia nu i-a adus la cunoștință intenția sa și care nu a avut nici o contribuție la săvârșirea faptei.
Inculpatul s-a retras împreună cu martorul în cartierul din spatele restaurantului și a verificat conținutul genții, din care a sustras suma de bani și câteva teancuri de bilete de tramvai, apoi a aruncat portofelul și geanta pe str. - -. Inculpatul nu a dat nimic din banii sau biletele de tramvai sustrase vărului său.
Revenind la tramvai, partea vătămată a constatat lipsa genții și a aflat de la un grup de tineri ce se aflau în apropiere că aceasta i-a fost sustrasă de către doi tineri de etnie rromă, împrejurare în care a alertat organele de poliție, iar la scurt timp s-a reușit identificarea inculpatului.
Întrucât nu a recuperat nimic din prejudiciul suferit, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 950 lei, reprezentând contravaloarea genții sustrase și a conținutului acesteia, care, potrivit declarației sale, era format din 500 de bilete de tramvai, suma de 250 lei, portofelul în care avea 17 lei, cartea de identitate, legitimația de serviciu, două chei și mai multe facturi de gestiune a biletelor.
Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că în drept fapta inculpatului minor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat" prev. și ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. f, art. 209 alin. 2 lit.b pen. cu aplicarea art. 99 alin. 2.pen. și reținând vinovăția acestuia i-a aplicat o pedeapsă, la individualizarea căreia, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârșite, dar și persoana inculpatului, care este minor, cunoscut cu antecedente penale, dar a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, instanța apreciind că scopul preventiv-educativ poate fi realizat printr-o măsură educativă. Instanța a avut în vedere, la pronunțarea soluției, criteriile stabilite în cauza notar vs. România, stabilind că o măsură educativă aplicată inculpatului minor, în prezenta cauză, respectă dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
La stabilirea felului sancțiunii aplicate inculpatului, prima instanța a avut în vedere vârsta inculpatului minor, împrejurările în care a săvârșit fapta, modalitatea de operare, prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, apreciind că reeducarea minorului se poate realiza doar prin aplicarea celei mai aspre dintre măsurile educative prevăzute de legiuitor respectiv internarea într-un centru de reeducare. Prima instanță a mai avut în vedere că minorul, la data pronunțării prezentei hotărâri, are vârsta de 15 ani și J, caz în care există posibilitatea realizării scopurilor urmărite printr-o atare măsură, în ceea ce privește reeducarea minorului, dobândirea de către acesta a învățăturii necesare și a unei pregătiri profesionale corespunzătoare aptitudinilor sale.
Astfel, a dispus în baza articolelor 104 și 106 Cod penal internarea inculpatului într-un centru de reeducare, măsura fiind luată pe timp nedeterminat, dar nu mai târziu de data împlinirii vârstei de 18 ani, atrăgându-i atenția acestuia asupra disp. art. 108 alin. 2 Cod penal, privind consecințele comportării sale necorespunzătoare.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 950 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate, iar partea civilă - B nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile suma de 950 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul minor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, față de grija pe care o manifestă în prezent tatăl său, se justifică luarea unei măsuri educative mai puțin severe și anume libertatea supravegheată.
Prin decizia penală nr.182 A din 20.10.2009 a Tribunalului Botoșani, a fost admis apelul declarat de inculpatul minor, desființată în parte sentința atacată, în sensul înlăturării din cuprinsul dispozitivului acesteia a mențiunii "până la împlinirea vârstei de 18 ani", menținându-se restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că față de persoana inculpatului (autor și a altor fapte antisociale, analfabet ca urmare a abandonării studiilor, lipsit de supraveghere și nesupus autorității parentale) și antecedentele penale ale părinților săi (condamnați anterior pentru comiterea unor infracțiuni de același gen), în mod just prima instanță s-a orientat spre cea mai severă dintre măsurile educative, internarea într-un centru de reeducare care este de natură a asigura minorului posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională corespunzătoare, în condițiile unei supravegheri calificate și constante. Prin urmare, criticile aduse sentinței sub acest aspect au fost apreciate ca fiind nefondate.
Deși în motivarea hotărârii prima instanță a reținut în mod corect că măsura educativă va fi luată pe timp nedeterminat, dar nu mai târziu de data împlinirii vârstei de 18 ani (conform prevederilor art. 106 alin. 1 Cod penal), în dispozitiv s-a referit la internarea inculpatului într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, dispoziție care însă contravine atât prevederilor legale amintite mai sus, cât și scopului respectivei măsuri educative. Astfel, internarea într-un centru de reeducare este luată în interesul minorului care, supus unui program educativ adaptat nevoilor sale (ce nu pot fi anticipate la data aplicării măsurii), poate dovedi îndreptare chiar înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, având astfel posibilitatea de a beneficia, conform art. 107 Cod penal, de liberare. Ori, luarea măsurii educative pe o durată fixă ar face inaplicabile prevederile art. 106 și ar lipsi de posibilitatea de a fi liberat pe minorul care ar putea să dea dovezi de îndreptare.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a procedat în consecință, înlăturând din sentință dispoziția contrară prevederilor legale menționate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul minor, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că în prezent părinții săi se implică în creșterea și educarea sa, astfel că se impune înlocuirea măsurii dispuse de prima instanță și menținută de instanța de apel, cu o măsură educativă mai puțin drastică, respectiv cea prevăzută de art.103 Cod penal - libertatea supravegheată, supravegherea sa urmând să fie efectuată fie de părinții săi, fie de Serviciul de Probațiune.
În recurs, cu toate diligențele depuse de instanță pentru a asigura prezența inculpatului minor la judecată, acest lucru nu a fost posibil, astfel că poziția sa procesuală a fost apreciată prin raportare la prevederile art.484 alin.1 teza finală Cod procedură penală.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală - în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că în seara zilei de 17 mai 2008, în jurul orei 21:00, profitând de lipsa temporară a vatmanului și taxatoarei din tramvaiul ce staționa pe str. - - din municipiul B, inculpatul minor a sustras din interior o geantă de damă aparținând părții vătămate, în care se aflau 500 de bilete de tramvai, suma de 267 lei, cartea de identitate și legitimația de serviciu ale părții vătămate.
Această situație de fapt a fost dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești la care instanțele investite au făcut referire pe larg în considerentele hotărârilor pronunțate.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art.100 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prevăzute de lege, astfel că nu se impune aplicarea unei alte măsuri educative din cele prevăzute de art.101 Cod penal, cu referire expresă la art. 103 Cod penal
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că sancțiunea aplicată este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a sancțiunii penale, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii sancțiunii celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-ne la speța de față, Curtea reține că, deși inculpatul minor a recunoscut și regretat săvârșirea faptei pusă în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, poziției procesuale corecte adoptată pe parcursul procesului penal, nu i se poate atribui caracter preponderent și nu justifică, așadar, a se da eficiență juridică condițiilor familiale actuale (nedovedite de altfel, în condițiile în care minorul s-a sustras de la judecata recursului), neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
De altfel, comportarea sinceră a inculpatului a fost valorificată de prima instanță prin aplicarea unei măsuri educative și nu a unei pedepse.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize și asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpatului, reținând că acesta anterior împlinirii vârstei de 14 ani a fost cercetat pentru fapte de același gen, dând dovadă de perseverență în activitatea ilicită, că tocmai indiferența părinților săi și lipsa de supraveghere din partea acestora - persoane cunoscute ca având un trecut infracțional - au creat cadrul propice pentru comportamentul inadecvat al recurentului, astfel că plasarea sa în același climat familial necorespunzător nu ar contribui cu nimic la reeducarea celui în cauză. într-un centru de reeducare a fost luată în interesul minorului, fiind de natură a asigura acestuia posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională corespunzătoare, în condițiile unei supravegheri calificate și constante, în acest sens opinând atât consilierul de probațiune, cât și organele abilitate să se pronunțe asupra discernământului minorului (17,22-25 ds.).
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 182A din 20 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, care se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.jud. plecați în și
semnează președinte complet
Red. /2ex./06.01.2010
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Cheptene Micu Diana, Ilieș
