Furtul calificat (art. 209 cod penal). Decizia 6/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.6
Ședința publică din 07 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: - - -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea contestației în anulare declarată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.712/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, în stare de detenție, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului depune la dosar motivele contestației, înscris în circumstanțiere - adresa nr.2669/17.12.2009 a Spitalului Clinic de Psihiatrie din Chișinău și un înscris în limba italiană. Arată că motivul de contestație este cel prevăzut de art.386 lit.e Cpp.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu și pe fondul contestației.
Apărătorul contestatorului, avocat, cu privire la admisibilitatea în principiu, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, contestația fiind motivată și introdusă în termen legal. Precizează că din înscrisul în limba italiană depus la acest termen rezultă că, contestatorul a fost arestat la data de 11.11 în Italia, deci cererea a fost depusă în termen. Susține că acesta a fost trimis în țară pe 7.12, dar se ia în considerare perioada cât a fost arestat în Italia. Pe fondul contestației, afirmă că singurul motiv de contestație în anulare invocat este cel prevăzut de art.386 lit.e Cpp, respectiv faptul că nu a fost ascultat la recurs. Învederează faptul că pentru asigurarea dreptului la apărare, contestatorul trebuia ascultat. Acesta a fost prezent la fond la 11.09.2007 în dosarul Judecătoriei Piatra Neamț, consemnându-se că nu dorește să dea declarație, consemnare care însă nu echivalează cu luarea unei declarații. Arată că inculpatul trebuia reaudiat, dat fiind că fuseseră adminJ. probele, această reaudiere constituind o garanție a respectării dreptului la apărare. Or i s-a luat această declarație, ce nu poate fi numită declarație, și s-a acordat cuvântul pe fond. Precizează că aceasta fiind considerată o declarație, nici instanțele de apel și recurs nu l-au audiat. Solicită admiterea cererii, desființarea hotărârii atacate, respectiv decizia nr.712 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și stabilirea unui termen pentru rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul are dreptul de a da declarație și dacă refuză acest drept nu poate fi opus instanței acest aspect. Precizează că inculpatul a fost legal citat, deci i-au fost respectate drepturile. Pune concluzii de respingere a cererii în principiu, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.386 lit.e CPP. Pe fondul contestației, dacă se va aprecia că i s-au încălcat drepturile contestatorului, afirmă că se impune admiterea cererii și desființarea hotărârii.
Contestatorul arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, din data de 20.noiembrie.2009, condamnatul a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr.712 din data de 20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut următoarele:
Pentru a fi asigurat dreptul la apărare al inculpatului, acesta trebuia ascultat de către instanța de recurs cu privire la faptele și împrejurările cauzei, dacă nu a fost ascultat la instanța de fond sau în apel.
Acest motiv de contestație in anulare a intervenit tocmai pentru sancționarea neîndeplinirii de instanța de recurs a acestei obligații, inculpatul care a fost prezent la soluționarea recursului având dreptul să atace decizia dată de instanța de recurs prin aceasta cale extraordinara de atac și să ceară rejudecarea cauzei în recurs, pentru a fi ascultat asupra învinuirii care i se aduce.
Astfel, inculpatul nu a fost audiat nici la fond si nici in apel si nici in recurs.
Înîncheierea din data de 11.09.2007,din dosarul nr- al Judecătoriei Piatra Neamțs-a consemnat că a fost prezent inculpatul, că nu a dorit să dea declarații, dar cu toate acestea a recunoscut și a regretat faptele.
Această consemnare echivalează cu o neaudiere a acestuia, deoarece, potrivit legii, ascultarea inculpatului de instanța de judecată este obligatorie. Nu este suficientă declarația dată de acesta în fata organelor de urmărire penală.
inculpatului de instanța de judecată constituie o garanție a respectării dreptului la apărare al acestuia,deoarece îi dă posibilitatea dea-și face apărările necesare prin explicațiile date asupra învinuirii, precum și prin probele pe care le propune sau le prezintă în susținerea acestor explicații.
În cauza pendinte era cu atât mai mult obligatorie audierea inculpatului de instanța de fond, deoarece inculpatul a fost prezent doar la ultimul termen de judecată, fiind adminJ. deja probele în dosar, declarația dată de acesta putând duce la completarea probatoriului.
În baza doar a ceea ce s-a consemnat în încheierea menționată și doar a unor probe insuficiente în acuzare adminJ. la instanța de fond, s-a dispus totuși o condamnare a inculpatului.
Se consideră că nu poate fi vorba de o ascultare a inculpatului la instanța de fond. Nefiind ascultat la instanța de fond, instanța de apel si cea de recurs aveau, astfel, obligația de a-i lua o declarație acestuia, lucru pe care nici acestea nu l-au făcut, deoarece au considerat acea consemnare în încheierea la care s-a făcut referire drept audierea a inculpatului.
Având în vedere aspectele prezentate, se apreciază de contestatorul-condamnat că, ontestația în anulare pe dispozițiile art.386 lit.e Cod procedură penală este întemeiata și s-a solicitat a fi admisă și să fie desființată ecizia penală nr.712/20.11.2008 pronunțata de Curtea de APEL BACĂU și să se procedeze la rejudecarea recursului.
În cererea introductivă, contestatorul-condamnat a solicitat să se dispună suspendarea hotărârii executării hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.835/18.09.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 74 alin.1 lit. c, art. 76 alin.1 lit. c și art. 80 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1641/25.11.2003 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 36/25.01.2005 a Curții de Apel Alba -I, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal, pedeapsă care s-a cumulat cu pedeapsa curentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a computat din durata pedepsei stabilite, durata reținerii și arestării preventive, efectuată de inculpat de la data de 15.10.2006 la data de 07.11.2006.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.145/1 Cod procedură penală, art. 145 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpatului .
A fost desemnată Poliția municipiului I, județul I să efectueze supravegherea inculpatului pe perioada în care subzistă obligația acestuia de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele interdicții pe această perioadă:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția municipiului I, județul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 alin.2/2 Cod procedură penală s- atras atenția inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță va conduce la luarea față de acesta a măsurii arestării preventive.
În baza art.14 Cod procedură penală si art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei, iar părții civile suma de 220 lei,ambele cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 9.10.2006, inculpatul însoțit de numitul a intrat în țară prin vama cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare CU AB 600, proprietatea sa, și au mers la B de unde inculpatul a venit la P N în ziua de 13.10.2006.
În noaptea de 13/14.10.2006, inculpatul a parcat mașina in zona stației de benzină din P N și a luat hotărârea de a sustrage bunuri din autoturismele parcate în zonă.
Mai întâi, inculpatul a spart geamul de la portiera dreapta față a autoturismului marca Peugeot 307 cu nr. de înmatriculare B 10196, sustrăgând din interior un radiocasetofon marca Sony pe care l-a pus intr-o geantă de voiaj pe care o avea asupra sa, apoi din portbagajul aceluiași autoturism a sustras un trening, o pătură și o păpușă pe care le-a dus în portbagajul mașinii sale.
În continuare, inculpatul a sustras oglinzile retrovizoare de la autoturismul marca Volkswagen cu nr. de inmatriculare -, însă una dintre oglinzi s-a spart si a fost aruncată de inculpat in apropierea parcării.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din coroborarea urmatoarelor probe: plângerea și declarațiile părților civile; procesele verbale de sesizare a comiterii faptelor, dovezile de ridicare și restituire a bunurilor sustrase, procesul-verbal de predare-primire a bunurilor, declarațiile inculpatului și ale invinuitului u adminJ. in cursul urmăririi penale, declarația martorului și recunoașterea inculpatului.
Instanța a reținut că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv, cât si subiectiv.
Astfel s-a dovedit că inculpatul, cu intenție directă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, acționând prin efracție, pe timp de noapte și în loc public a luat din posesia a două părți vătămate mai multe bunuri mobile cu scopul de a și le însuși pe nedrept.
Prima instanță a reținut că nu se impune schimbarea încadrării juridice în condițiile în care în dispozitivul actului de sesizare a fost trecută litera a, în locul literei g, în ceea ce privește art. 209 al. 1 Cod penal, fiind vorba de o eroare de tehnoredactare, astfel cum rezultă si din celelalte documente de la dosarul de urmărire penală și din adresa 3819/P/2006/18.09.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
De asemenea, nu se poate înlătura din încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, incidența art. 41 al. 2 Cod penal, în condițiile în care s-a dovedit că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale la intervale scurte de timp și în același loc, a luat din posesia mai multor părți vătămate bunuri mobile cu intenția de a și le însuși pe nedrept.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut in vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse in partea generala a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate de art. 209 alin. 1 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite dat fiind frecvența mare de comitere a acestora și persoana inculpatului, care are vârsta de 27 ani, are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, fără ocupație stabilă, studii superioare, precum si incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală în speță circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, care va fi reținută în favoarea acestuia, având în vedere atitudinea sa ulterioară comiterii faptelor când a recunoscut și manifestat regret față de cele întâmplate, si incidenta împrejurărilor care agravează răspunderea penala, în speță comiterea faptei în forma continuată prevăzută de art. 41 al. 2 Cod penal. În baza tuturor acestor considerente, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura constrângerea și reeducarea acestuia poate fi realizat in cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege.
În baza art.83 alin.1 Cod Penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1,3 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere de completul de judecată care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de nu părăsi țara la data de 07-11-2006, menținută prin încheierile pronunțate în datele de 05.12.2006, 23.01.2007 și 20.03.2007, și că, pentru motivele în fapt arătate în cuprinsul încheierii nr.30/15-10-2006 pronunțată de Judecătoria Piatra -N în dosarul penal nr.9084/2006, s-a dispus, în baza art.350 alin.1 raportat la art. 145, art.145 și art. 143 Cod procedură penală, menținerea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Împotriva sentinței penale inculpatul a declarat apel.
Prin decizia penală nr.97/AP din 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a comis infracțiunea continuată de furt calificat, într-un loc public, respectiv în zona stației de benzină din P N, prin efracția a două autoturisme, în noaptea de 13/14.10.2006, încadrarea juridică legală a faptei fiind art.208, 209 al.1 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, încadrarea în baza căreia a fost condamnat inculpatul de instanța de fond.
Deși, prin rechizitoriul nr.3819/P/2006 din 06.11.2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.208 al.1, 209 lit.a, e și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fapta comisă de inculpat a fost descrisă în considerentele rechizitoriului, conform încadrării juridice stabilită de instanță de fond, iar înlocuirea literei g (în timpul nopții) cu lit.a (de două sau mai multe persoane împreună), de către procuror, s-a produs ca urmare a unei erori de tehnoredactare, așa după cum rezultă și din adresa parchetului, împrejurare care nu impunea schimbarea încadrării juridice de către instanța de fond.
De altfel, avocatul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul menționat mai sus, iar instanța de fond în mod corect a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat, întrucât instanța de fond a fost sesizată și cu fapta descrisă în considerentele rechizitoriului.
Referitor la aplicarea art.41 al.2 Cod penal, de asemenea în mod legal au fost aplicate aceste dispoziții, întrucât inculpatul în noaptea de 13/14.10.2006, cu intenție directă, în baza aceleași rezoluții infracționale, acționând prin efracție, pe timp de noapte și în loc public, a luat din autoturismul aparținând părților vătămate și, mai multe bunuri mobile, pe care și le-a însușit pe nedrept.
Din probele adminJ. la dosarul cauzei mai rezultă că inculpatul a săvârșit sustragerile la intervale scurte de timp și din același loc, astfel că cele două acte materiale intră în conținutul infracțiunii continuate de furt calificat, și nu pot fi înlăturate dispozițiile art.41 al.2 Cod penal.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond, aceasta a fost just individualizată cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile cuprinse în partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise și persoana inculpatului, care este tânăr, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, cu studii superioare și a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei; prin sentința penală nr.1641/25.11.2003 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin decizia penală nr.36/25.01.2005 a Curții de Apel Alba I, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința menționată.
În raport de aceste elemente de individualizare, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă coborâtă sub minimul special al pedepsei prevăzut de lege, prin aplicarea dispozițiilor art.74 al.1 lit.c Cod penal, ținându-se cont și de condamnarea anterioară, mai precis de concursul existent în cauză între cauzele de atenuare și cele de agravare ale pedepsei.
Pedeapsa rezultantă mai mare se datorează incidenței dispozițiilor art.83 Cod penal, care au atras revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, care s-a cumulat cu pedeapsa curentă.
Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate acorda o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, întrucât pedeapsa stabilită de instanța de fond este legală, iar dispozițiile art.81-83 Cod penal nu pot fi aplicate în cauză.
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor a reiterat aceleași motive ca la tribunal.
Instanța de control judiciar, examinând în temeiul art.385//14 Cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art.385/3 alin.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.41 al.2 Cod procedură penală, din moment ce inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În cauză nu se impunea schimbarea încadrării juridice, fiind evident că în rechizitoriu s-a produs o eroare, trecându-se lit."a", în loc de litera "g", deficiență care a fost îndreptată de instanța de fond.
În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost bine individualizată în raport cu prevederile art.72 și 52 Cod penal, neimpunându-se reducerea acesteia. De altfel, inculpatului i-au fost reținute și circumstanțe atenuante, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Așa cum este cunoscut soluționarea contestației în anulare parcurge două etape, cea a examinării admiterii în principiu a cererii, ce a soluționării pe fond a contestației în anulare, iar pentru temeiurile prevăzute de art.386 alin.1 lit.a-c și e Cod procedură penală, în condițiile în care se admite pe fond contestația în anulare și se desființează decizia pronunțată de instanța de recurs, urmează a se soluția, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen, din nou recursul.
În conformitate cu dispozițiile art.391 alin.2 Cod procedură penală,:"Instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.".
Potrivit acestui text, în această primă etapă instanța are obligația de a verifice îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții:
a) contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege;
b) motivul pe care se sprijină contestația să fie unul dintre cele prevăzute de art.386 alin.1 lit.a-c și e Cod procedură penală;
c) însprijinul contestației să se depun, ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
Referitor la introducerea în termen a contestației în anulare, potrivit art.388 alin.1 Cod procedură penală,contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 alin.1 lit.a-c și e Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Așa cum rezultă din Nota telefonică efectuată cu Administrația Națională a Penitenciarelor, contestatorul-condamnat a fost depus în Penitenciarul Rahova la data de 07.12.2009, astfel că în raport de data introducerii contestației în anulare-20.11.2009, aceasta este introdusă în termenul legal.
În cauză sunt îndeplinite și celelalte două condiții prevăzute de art.391 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că motivul pe care se sprijină contestația este cel prevăzut de art.386 alin.1 lit.e Cod procedură penală, iar în sprijinul contestației se invocă dovezi care sunt la dosar.
În consecință, în temeiul art.391 alin.2 Cod procedură penală, va fi admisă în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.712 din data de 20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
În ceea ce privește fondul contestației în anulare, Curtea reține următoarele:
Audiat în cursul urmăririi penale-fl.56-59, contestatorul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat și a detaliat împrejurările în care a comis-o, situația de fapt reținută de prima instanța fiind conformă celor declarate de contestator și cum este pe deplin dovedită prin celelalte probe adminJ. în cauză, după cum urmează; procesele - verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice efectuate cu această ocazie, plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de ridicare și restituire a unor bunuri sustrase și declarațiile martorilor audiați în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, "Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.", iar potrivit art.385/14 alin.1/1 Cod procedură penală: "Cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
Ori, prezent în fața instanței de fond, instanța de fond a procedat la aducerea la cunoștință a dispozițiilor art.70 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă se dea declarație, are obligația să declare tot ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.
Inculpatul a arătat instanței că "recunoaște și regretă faptele comise", dar nu dorește să dea o nouă declarație-fl.188.
Deci, instanța de fond și-a îndeplinit atribuțiile procedurale, dar inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere""juddges rulessau " rule".
Însă, după ce instanța i-a adus la cunoștință fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia a arătat că "recunoaște și regretă faptele comise",.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, la prima instanță-fl.188, cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul a declarat că"regretă fapta comisă".
Contestatorul - condamnat a fost prezent și la instanța de apel, precum și la instanța de recursși a declarat la ambele instanțe de control judiciar că: "regretă faptele săvârșite și solicită reducerea pedepsei".
Contestația în anulare prevăzut de art.386 alin.1 lit.e Cod procedură penală, este un caz deerror in procedendo, care ar avea efecte negative asupra inculpatului, care ar putea fi condamnat definitivi fără ca vreo instanță de judecată să-i fi cunoscut apărările pe care și le face cu ocazia ascultării sale.
Ori, în mod constant, la toate cele trei instanțe, contestatorul-condamnat a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat, astfel că nu se poate susține că acesta nu a beneficiat de un proces echitabil, deoarece nu a făcut nici o apărare cu privire la învinuirea care i se aducea prin actul de sesizare al instanței.
Trebuie observat că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, contestatorul - condamnat, deși pe parcursul procesului penal, după ce s-a luat măsura arestului preventiv, apoi, s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu prăsi țara, a părăsit România, fiind arestat cu ajutorul.
Prin această contestație în anulare, contestatorul-condamnat a urmărit să se anuleze decizia instanței de recurs și, pe cale consecință, să fie pus în libertate, iar nu să-și probeze nevinovăția, sau să-și facă anumite apărări cu privire la faptele pentru care a fost judecat, fapte, care, așa cum se arăta, le-a recunoscut și regretat.
Pentru toate aceste considerente, n baza art.390 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinței penale nr.835 din data de 18.09.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, județul B, iar în temeiul art.392 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat.
Se va constata că, contestatorul-condamnat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, admite în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.712 din data de 20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, contestație formulată de contestatorul-condamnat .
În baza art.390 Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinței penale nr.835 din data de 18.09.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, județul
În temeiul art.392 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat împotriva deciziei penale nr.712 din data de 20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
Constată că, contestatorul-condamnat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul-condamnat să plătească statului suma de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.01.2010, în prezența contestatorului condamnat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red.sentința
Pronunțat dec.apel /
Pronunțat dec.recurs -Șt.-
dec.
Tehnored.
Ex.2
18.01.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
