Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.7
Ședința publică din 07 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: - - -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.295/AP/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că în dosar există acte procedurale care prezintă situația diferit. Precizează că instanțele de fond și apel au dat soluții diferite. Susține că există declarațiile părților vătămate și ale martorilor de la urmărirea penală, care s-au schimbat în totalitate la prima instanță și la apel. Afirmă că schimbarea acestor declarații a creat o situație ambiguă. Învederează faptul că din declarațiile părții vătămate de la prima instanță și din apel nu rezultă că acestea s-au plâns de ceva și mai mult nu se constituie parte civilă. În ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, arată că inculpatul nu s-a dus la locuința lui pentru a recupera o sumă de bani. Precizează că din declarațiile martorilor rezultă că nu a intrat în curtea sau casa părții vătămate. Cu privire la infracțiunea de tâlhărie, în seara de 28.10.2008 inculpatul împreună cu s-au întâlnit cu. Susține că a avut loc o altercație, iar geaca părții vătămate, cu o anumită sumă de bani, a rămas pe marginea râului, fiind înapoiată părții vătămate. Față de aspectele invocate, având în vedere principiul in dubio pro reo, prezumția de nevinovăție și principiul dreptului de apărare statuat de CEDO, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere declarațiile de la urmărirea penală și cele din instanță și să fie coroborate probele. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat arată că nu ar dori să fie judecat după cazierul său. Precizează că era sosit de 2 zile din Italia și a mers la la insistențele lui. Susține că l-a lovit, el l-a împins și a ieșit din acel bar. Afirmă că a mai avut loc o altercație, dar nu a luat geaca lui. În ce privește partea vătămată, menționează că el a rămas la poartă, doar l-a strigat de la poartă pe -, care avea de recuperat o sumă de bani. Învederează faptul că a declarat la prima instanță că a găsit geaca și nu are pretenții. Arată că în apel martorii și-au schimbat declarațiile la presiunile polițiștilor de la Tg. N, care au dușmănie pe el.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103 din 26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, a fost condamnat inculpatul, zis "-", la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și la 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 lit. b și c Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal. În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 477 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 593/1.09.2005 a Judecătoriei Târgu Neamț (decizia penală nr. 838/22.12.2005 a Curții de APEL BACĂU ), rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că inculpatul va executa 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de lege.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 29.10.2008, ora 21,30. În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost condamnat inculpatul -, zis "", la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a Cod penal. În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de lege.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, iar - la plata sumei de 1000 lei, ambele cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 24 octombrie 2008, inculpații și -, împreună cu martorul, au mers la locuința lui din comuna, pentru ca inculpatul - să recupereze o sumă de bani. Proprietarul se afla la pădure, la domiciliu fiind doar concubina acestuia, și cei doi copii minori. Mai întâi au intrat, fără acordul părții vătămate, și -, a rămas în ușă, pentru ca partea vătămată să nu poată ieși, - a izbit pe partea vătămată de perete și i-a cerut suma de 200 lei. La un moment dat, a intrat în locuință și inculpatul, care inițial rămăsese în taxi, a izbit-o pe partea vătămată și a scuipat-o, amenințând-o că o va lovi dacă nu își plătește datoria. Din locuința părții vătămate, inculpații au luat două telefoane mobile, marca Samsung și, din care unul a fost restituit părții vătămate, iar celălalt a rămas la -, în urma înțelegerii cu partea vătămată, probabil în schimbul datoriei.
Această situație de fapt a rezultat neîndoielnic din cuprinsul declarației părții vătămate, dar și din depozițiile martorilor și, cărora în aceiași zi partea vătămată le-a relatat, vecini fiind, că un grup de rromi a venit la el acasă și i-a speriat soția și copiii, solicitând un telefon. Declarația inculpatului -, precum și cea a martorului au fost date pentru a-l exonera de răspundere penală pe inculpatul. S-a reținut că acestea nu corespund adevărului, fiind infirmate de declarația părții vătămate. De altfel, martorul a declarat că el a rămas în taxi împreună cu și că la un moment dat acest din urmă inculpat a ieșit din taxi și a mers până în curtea părții vătămate.
Prima instanță a mai reținut că în seara zilei de 28.10.2008, inculpatul a mers împreună cu la un bar din satul Vânători, pentru a se întâlni cu, de la care trebuia să primească o sumă de bani. În bar, cei trei au consumat băuturi alcoolice, după care partea vătămată a plătit suma de 200 lei pentru consumație, din suma totală de 1700 lei pe care o avea asupra sa, suma fiind văzută de toți cei aflați la masă, printre care și inculpatul. După închiderea barului, cei trei au hotărât să meargă la un alt bar în satul, cu căruța lui. Pe drum, inculpatul a început să-i lovească pe ceilalți doi, la început pe, sustrăgându-i suma de 1500 lei, apoi pe, căruia i-a luat geaca, în care se aflau cartea de identitate și suma de 170 lei. În continuare, inculpatul l-a amenințat pe să meargă cu căruța, după care inculpatul a coborât din căruță, iar partea vătămată s-a deplasat la domiciliu. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal atașat la dosarul de urmărire penală. După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat în altă localitate, fiind depistat de către organele de poliție pe raza comunei, jud. N, la data de 20.10.2008.
Situația de fapt astfel reținută a rezultat fără dubiu din cuprinsul declarațiilor date de cele două părți vătămate în cursul urmăririi penale, declarații date în formă olografă, apoi pe declarații tipizate, chiar în prezența unui apărător din oficiu, fiind arestat în altă cauză. Aceștia au sesizat organele de poliție cum că au fost deposedați prin violență de către inculpatul, descriind faptele în amănunt (filele 38,39,40, 43,44,45 și urm. ).
În cursul judecății, părțile vătămate și-au schimbat declarația, încercând să inducă ideea că inculpatul doar i-a lovit nu și deposedat de bunuri, bunuri care le-au fost restituite ulterior de către martorul, însă, prin ordonanța adoptată la data de 23.01.2009 în dosarul de urmărire penală nr. 3/P/2009 (filele 89, 90 din dosar), învinuitului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii administrative, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal, iar față de s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, motivat de faptul că față de acesta operează cauza legală de nepedepsire, fiind nepotul inculpatului. Din cuprinsul ordonanței a rezultat că în dosarul respectiv partea vătămată a declarat că își menține declarațiile inițiale, recunoscând că și-a schimbat declarația în faza cercetării judecătorești de teama repercursiunilor din partea familiei inculpatului, care este cunoscut ca o persoană periculoasă. De asemenea, partea vătămată a relatat și tatălui său, că a fost lovit de inculpat, care i-a sustras geaca.
Este adevărat că martorul a declarat că a doua zi de dimineață, aproape de pădure, a găsit două geci, din care una a recunoscut-o ca fiind a fiului său și în care se afla suma de 120 lei și cartea de identitate, iar în cealaltă geacă a găsit suma de 1050 lei, bani pe care i-a restituit ulterior părții vătămate, însă această împrejurare nu are relevanță asupra vinovăției inculpatului, este foarte posibil ca după săvârșirea faptei inculpatul, pentru a scăpa de consecințele faptei penale săvârșite să fi abandonat cele două geci. Oricum, partea vătămată, așa cum martorul a declarat, a relatat tatălui său că atât el cât și au fost loviți și deposedați de geci de către inculpatul.
Din întregul probatoriu administrat în cauză, a rezultat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, așa cum acestea sunt descrise în actul de sesizare a instanței. S-a reținut că în cauză, nu se impune schimbarea încadrării juridice, așa cum apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat, încadrarea juridică a faptelor a fost făcută în mod corespunzător.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, prima instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, fapte deosebit de grave și îndreptate împotriva securității relațiilor sociale, și faptul că prin comportamentul lor agresiv, inculpații induc o stare de teamă în rândul cetățenilor, persoana inculpaților, în special persoana inculpatului, care a suferit numeroase condamnări pentru fapte similare săvârșite cu violență. În raport de aceste criterii, s-a reținut că scopul educativ și preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii în regim de detenție.
Avându-se în vedere persoana inculpatului, pericolul social al faptelor săvârșite, în baza art. 61 alin. 1 Cod penal, prima instanță a revocat liberarea condiționată pentru restul de 477 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 593/01.09.2005 a Judecătoriei Tg.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, inculpații - și. În motivarea apelului, inculpații au arătat, în esență, că nu există probe pe baza cărora să se poată stabili, fără nici un dubiu, că se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
În apel, au fost ascultați inculpații și martorii, și și s-a solicitat Serviciului de Probațiune întocmirea unui referat de evaluare a inculpatului -.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul Neamț prin decizia penală nr.295/AP/28.10.2009 În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a dmis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința apelată și judecând cauza a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b,c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, de la 8 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 alin. 11rap. la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada arestării preventive, de la data de 26.02.2009 la zi.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a considerat că prima in inștanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor, pe baza unor probe legal administrate. Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice aferente, declarațiile părților vătămate date în faza urmăririi penale, declarațiile martorilor, și raportul de constatare medico-legală nr. 1887 din 29.10.2008 întocmit de PNa rezultat fără putință de tăgadă, că inculpații sunt autorii faptelor descrise în rechizitoriu și corect reținute de prima instanță.
În mod corect prima instanță a dispus înlăturarea din probatoriu a apărărilor inculpaților, care au fost reiterate în apel, și a declarațiilor martorului și ale părților vătămate din faza judecății. Aceste apărări și declarațiile martorului sunt contrazise de celelalte probe administrate, iar părțile vătămate au recunoscut că primele declarații corespund adevărului, în dosarul penal nr. 3/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, în care au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului - a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal. Pentru realizarea scopului arătat în art. 52 Cod penal, aplicarea unei pedepse mai puțin severă este insuficientă, având în vedere că pedepsele au fost stabilite aproape de minimul special, gravitatea faptelor și condamnările anterioare pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen. Pentru realizarea scopului ei, pedeapsa aplicată de prima instanță trebuie executată efectiv, neexistând indicii temeinice, așa cum rezultă și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, că și-ar atinge scopul în cazul aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță inculpatului, Tribunalul a constatat că aceasta este greșit individualizată. Având în vedere modul de săvârșire a faptelor, urmările produse sau care se puteau produce, dar și relațiile dintre inculpat și partea vătămată, instanța de apel a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea unei pedepse mai puțin severă pentru infracțiunea de tâlhărie.
Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apelul inculpatului a fost admis, iar sentința apelată a fost modificată în sensul arătat, cu menținerea celorlalte dispoziții. Totodată s-a înlăturat și eroarea materială din cuprinsul sentinței, în sensul că la încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie se va scrie alin. 2 în loc de alin. 1. În baza art. 383 alin. 11raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului. În cauză există o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță, care a fost menținută în apel, infracțiunile pe care le-a săvârșit sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În baza art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dedus în continuare perioada arestării preventive.
III. Împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs inculpatul, reiterând aceleași motive ca și în apel în sensul că nu e face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat.
Curtea analizând probatoriul administrat în cauză atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, constată că s-a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. Ambele instanțe au făcut o analiză profundă și conjugată a probelor administrate și în mod corect au menținut unele declarații și au înlăturat pe altele.
Totodată Curtea consideră că instanța de apel a dat eficiență prevederilor art.52 și art.72 penal, reducând pedeapsa aplicată inculpatului recurent.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.295/AP/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.38517al.4 cu art.383 al.2 pr.pen se va deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la data de 28.10.2009 la zi.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.295/AP/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.38517al.4 cu art.383 al.2 pr.pen deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la data de 28.10.2009 la zi.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 ianuarie 2010 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
12.01.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
