Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.8
Ședința publică din 07 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: - - -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.343/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al recurentului - contestator, avocat, lipsă fiind recurentul - contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - contestator, avocat, arată că recursul poate fi motivat oral față de dispozițiile art.3856CPP. Precizează că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul legalității, dat fiind că s-a considerat greșit de către instanța de fond aplicabilitatea dispozițiilor art.35 al.2 din Legea nr.302/2004. Susține că nu există situația extrădării pasive, ci a celei active, pentru că persoana respectivă nu este în România. Menționează că art.22 din cap.I privind condițiile extrădării, prevede că persoanele suspuse extrădării sunt persoane care se află în România, or contestatorul nu se afla în România. Arată că instanța a considerat aplicabile dispozițiile art.35 al.2 din Legea 302 în sensul că depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîndeplinită anterior. Precizează că există situația extrădării active prev. la cap.II secțiunea Susține că instanța de fond a nesocotit dispozițiile legii, respectiv dacă mandatul european de arestare și cel de urmărire internațională emise de Tribunalul Bacău echivalează cu depunerea unei cereri de extrădare. Afirmă că există situația prev. la art.64 cap.II din Legea nr.302 și emiterea acestui mandat european de arestare și de urmărire internațională nu echivalează cu o cerere de extrădare care ar întrerupe cursul prescripției, așa cum prevede art.35 al.2 din Legea nr.302. Învederează faptul că nu există vreo dovadă din care să rezulte că s-a formulat cerere de extrădare de statul român la instanța competentă. Arată că trebuie să existe nu numai mandatul european de arestare, ci o cerere a statului român la un stat pe teritoriul căruia se presupune că se află condamnatul. Precizează că hotărârea instanței de fond este nelegală și solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată. Susține că de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței penale nr.40/1998 a Tribunalului Bacăua trecut termenul de prescripție prev. de art.127 Cp, ce prevede și situațiile în care se întrerupe cursul prescripției executării, respectiv dacă începe executarea pedepsei sau se săvârșește o nouă infracțiune. Afirmă că la data promovării acestei contestații la executare nu era îndeplinită niciuna din aceste condiții.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că a fost întrerupt cursul prescripției prin emiterea mandatului european de arestare și a celui internațional. Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.343/D/24.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -a dispus, în baza art.461, lit.d Cod pr.pen. respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de condamnatul -.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că:
Condamnatul -, prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.3521/110/18 iunie 2009 formulată de avocatul său, în temeiul art.461 lit.c din C.P.P. a solicitat a se constata că s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.40/5 febr.1998 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosar nr.7093/1996, întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a trecut o perioadă de 9 ani, o lună și o săptămână, fiind astfel îndeplinite cerințele art.126 alin.1 lit.b din
Cod PenalÎn dovedirea contestației contra executării, s-a depus în xerocopie hotărârea de condamnare: sentința penală nr.40/D/5 febr.1998 a Tribunalului Bacău, formulată în dosar nr.7093/1996 (fila 4-10).
Pentru verificarea susținerilor contestatorului, s-a atașat dosarul Tribunalului Bacău în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, cât și dosarul nr.1662/1992 al B și dosarul nr.4503/1998 al.
Examinând contestația la executare pe marginea actelor și lucrărilor din dosarele atașate, s-a constatat că este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
Prin sentința penală nr.40/D/5 febr.20900 a Tribunalului Bacău, -, fiul lui și, născut la 9 mai 1972 în O, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de bancnote străine false, la care a fost adăugată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1732/5 oct.1994 a Judecătoriei Onești, care a fost revocată potrivit art.83 Cod penal.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11 mai 2000, prin decizia penală 2059/2000 a
Pe numele condamnatului s-a emis de către instanța de executare mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.40/D/12 iunie 2000, care însă nu a putut să fie pus în executare, deoarece - s-a sustras de la executare.
Având în vedere data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și anume 11 mai 2000, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 9 ani, ceea ce înseamnă că s-ar fi împlinit la 10 mai 2009, dacă n-ar fi existat o cauză de întrerupere a cursului prescripției.
Condamnatul sustrăgându-se de la executarea mandatului, prin Dispoziția -/17 oct.2003, a fost dat în urmărire generală, iar prin mesajul Biroului Național Interpol nr.9766/22 iunie 2005, fost pus în urmărire internațională.
La data de 13 martie 2009, Tribunalul Bacăua emis pe numele condamnatului -, mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării, cât șimandatul european de arestare.
Mandatul european de arestare a fost emis anterior împlinirii termenului de prescripție prevăzut de legea română, respectându-se prevederile art.81 din Legea nr.302/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr.222/28 oct.2008.
Potrivit art.35 din legea nr.302/2004, depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîmplinită anterior.
Pentru infracțiunea care a atras condamnarea contestatorului - nu a intervenit grațierea și nici amnistia, potrivit legii române.
Art.35, 36 și 37 din Legea nr.302/2004 nu au fost abrogate și nici modificate prin Legea nr.222/2008. Ca urmare a aderării României la, în relațiile cu statele membre, dispozițiile Titlului III din Legea nr.302/2004, care transpun în dreptul internDecizia-cadru a Consiliului nr.2002/584/ din 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale, au înlocuit dispozițiile cu privire la extrădare.
Decizia -Cadru a Consiliului nr.2002/584/ din 13 iunie 2002 avut ca scop ca, între statele membre să fie eliminată procedura formală de extrădare pentru persoanele care încearcă să se sustragă justiției, după ce au făcut obiectul unei condamnări definitive.
Procedura complicată a extrădării între statele membre fiind înlocuită cu un sistem simplificat de predare între autoritățile judiciare, aceasta nu înseamnă că extrădare nu mai există, ci mandatul european de arestare, așa cum este definit prin art.77 din legea nr.302/2004, modificat prin Legea nr.222/2008 constituie o cerere de extrădare.
Cum însă Tribunalul Bacău, ca instanță de executare a emis mandatul european la data de 13 martie 2009, termenul de prescripție a fost întrerupt.
De la data de mai sus a început să curgă un alt termen de prescripție, timpul scurs până la apariția cauzei de întrerupere neputând să mai fie luat în calcul.
În cauză a formulat recurs contestatorul, prin apărătorul ales, în care arată că extrădarea nu este pasivă, ci una activă întrucât persoana nu se afla în România. De asemenea, consideră că mandatul european de arestare nu echivalează cu o cerere de extrădare și, oricum, cererea nu ar fi adresată instanței competente străine. Ar fi fost nevoie pe lângă mandat și de o cerere de extrădare adresată statului străin.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată, prin prisma tuturor motivelor, Curtea de Apel reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În mod corect s-a reținut de Tribunalul Bacău că emiterea mandatului european de arestare, transmis ulterior pe canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol), echivalează cu "depunerea cererii de extrădare", potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.302/2004, cu modificările ulterioare.
În acest sens interpretează și Curtea de Apel natura juridică a mandatului european de arestare, transmis autorității de executare, discuțiile doctrinare apărute pe această temă concluzionând, în cea mai mare parte, în mod identic.
Așa cum în mod expres o prevăd dispozițiile art.761și 766din legea nr.302/2004, mandatul european de arestare nu este altceva decât o procedură simplificată de extrădare, aplicabilă între statele membre ale Uniunii Europene, care, pe lângă cooperarea economică și politică ce constituie pilonul principal, au considerat că rezultatele apropierii lor în toate domeniile vieții impun și o procedură avansată de cooperare în materia justiției penale.
Acesta fiind scopul declarat și urmărit al transpunerii în legislația națională a Deciziei Cadru nr.2002/584/ a Consiliului Uniunii Europene, instanțele de judecată nu pot, pe cale de interpretare, să o transforme exact în opusul ei, adică, în cazul de față, într-o la punerea în executare a unui mandat cu pedeapsa închisorii, pentru simplul motiv că persoana condamnată s-a sustras de la executare prin deplasarea pe teritoriul unui stat membru, în care este aplicabil mandatul european de arestare, iar nu într-un stat nemembru în care să fie aplicabilă procedura comună a cererii de extrădare.
Într-o astfel de interpretare condamnatul aflat pe teritoriul unui stat nemembru s-ar putea considera discriminat față de situația aceluia aflat într-un stat membru, cu privire la care nu s-ar putea formula în mod formal o "cerere de extrădare". S-ar ajunge la situația, în mod evident neurmărită de legiuitorul comunitar și național, ca spațiul european să constituie o "umbrelă" mai eficientă pentru persoanele urmărite, în raport de spațiul extracomunitar.
În consecință, emiterea mandatului european de arestare pe numele contestatorului la data de 13.03.2009, anterior împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei, de 9 ani, constituie o cauză specială de întrerupere a prescripției executării pedepsei, prevăzută de art.35 alin.2 din Legea nr.302/2004.
Revenind la motivele de recurs, trebuie arătat că și apărătorul ales al recurentului admite implicit caracterul de extrădare a mandatului european de arestare atunci când invocă diferența dintre extrădarea pasivă și cea activă, susținând că întreruperea prescripției este valabilă doar în cazul primeia.
Curtea de Apel constată că și acest motiv este nefondat întrucât prevederile art.65 alin.1 din Legea nr.302/2004 permit aplicabilitatea cauzei speciale de întrerupere și în cazul extrădării active.
În ceea ce privește "depunerea" mandatului european de arestare, se constată că dispozițiile art.82 și 83 din Legea nr.302/2004 prevăd mai multe modalități de transmitere a acestuia, în cazul de față fiind remis Biroului Național Interpol, ce are obligația de a-l difuza prin Sistemul Informatic sau pe canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol), ceea ce echivalează, în procedura specială și simplificată aplicabilă între statele membre ale Uniunii Europene, cu îndeplinirea acestei condiții ulterioare.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare, în baza art.38515, pct.1, lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul -.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515, pct.l, lit.b Cod procedură penală, respinge recursul formulat de recurentul-contestator -, împotriva sentinței penale nr.343/D/24.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art.192, alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- -
GREFIER
- - -
Red.sent pen.
Red.
Tehnored.
Ex.2
19.01.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
