Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 560/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.560
Ședința publică din data de 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul D, împotriva deciziei penale nr.29 din 18.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpatele, fiica lui și, născută la 22 ianuarie 1956, domiciliată în Târgoviște, str.G-ral, -.12,.A,.4,.17, județul D și, fiica lui și, născută la 05 aprilie 1964, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.3..B,.3,.11, județul D, împotriva sentinței penale nr.147 din 19.02.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.1360/2005 și în consecință:
Prin hotărârea de fond, Judecătoria Târgoviștea condamnat pe inculpatele și, la câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod proc. penală din infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare câte 2 ani și 6 luni, pentru fiecare, atrăgându-li-se atenția asupra disp. art.83 cod penal.
În latură civilă, s-a admis în parte cererea părții civile Târgoviște, cu sediul în șos.G nr.9-11, jud. și inculpatele au fost obligate în solidar la plata sumei de 429.850.150 lei (vechi), reprezentând contravaloare cantității de 18.409 kg motorină.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata inculpată personal și asistată de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială nr.184/008, depusă la fila 22 dosar, intimata-inculpată personal și asistată de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială nr.60/2008, depusă la fila 27, lipsă fiind intimata parte vătămată Târgoviște
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru inculpata și, pentru, precum și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecază și în raport de dispozițiile art.38514cod de proc. Penală, având în vedere că în cauză s-a pronunțat o soluție de achitare și sunt motive de recurs invocate de parchet, pune în vedere părților dispozițiile procedurale privind obligativitatea audierii inculpatelor.
Intimata inculpată, precum și intimata-inculpată, având cuvântul personal, arată că sunt de acord să fie audiate de instanța de control judiciar, Curtea procedând în consecință, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
După audierea celor două intimate inculpate, având cuvântul, atât apărătorii acestora cât și reprezentantul Ministerului Public arată că își mențin punctul de vedere exprimat anterior în cauză, în sensul că nu au cereri de formulat, solicitând cuvîntul în dezbaterea recursului.
Curtea, luînd act de precizările acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚAa declarat recurs împotriva deciziei penale nr.29 din 18 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut că inculpatele nu au săvârșit, cu știință, faptele de abuz în serviciu în raport cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din fișa postului rezultă că inculpata - în calitate de șef al depozitului de carburanți nr.7 din cadrul a organizat coordonarea și controlul întregii activități a depozitului -recepționat marfă, completat și semnat actele impuse de aceasă activitate-, iar inculpata, ce avea calitatea de primitor distribuitor de materiale la depozitul de carburanți 91, a întocmit documentele necesare pentru aprovizionarea secției, a completat fișele de magazie, ambele având răspunderea pentru executarea competentă și operativă a atribuțiilor din fișa postului și pentru posibilele abateri care pot prejudicia și aduce daune combinatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că între cele două depozite se desfășurau în mod curent transferuri de motorină, depozitul 7 transfera către depozitul 91 cantitatea de carburant care nu putea fi depozitată din lipsa spațiului, operând în fișe bonurile de transfer emise de acest depozit și primea bonuri de restituire de la depozitul nr.91 în situațiile în care depozitul nr.7 nu avea carburanți.
La inventariere comisia nu a luat în calcul bonul de transfer nr.104/2003, deoarece acesta a fost prezentat de inculpata în luna februarie 2004, pentru a motiva lipsa constatată pentru cantitatea de 19.609 kg carburant. Acest bon nu a existat în materialitatea sa.
Toate cele trei expertize contabile efectuate în cauză au evidențiat că există o lipsă de 18.409 kg motorină, datorită neînregistrării în evidență, cronologic și sistematic a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire derulate, aspect probat inclusiv prin declarațiile inculpatelor.
s-a reținut că cele două inculpate nu au acționat cu știință, în condițiile în care inculpata a acceptat de la inculpata bonuri de restituire în cursul anului 2003 pe care le-a introdus în contabilitate fără predarea efectivă a motorinei. Mai mult a primit motorină din gestiunea 91 pe bază de notă de cântar fără documente justificative.
Instanța de apel în mod greșit a reținut că inculpatele, gestionare, nu aveau proceduri de lucru stabilite de societate, însușindu-și concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în calea de atac a apelului, însă trebuie avut în vedere că nu expertului îi revine sarcina de a stabili asupra laturii subiective a infracțiunii săvârșite de inculpate.
Deși tribunalul recunoaște că există evidente neconcordanțe între gestiuni, încearcă să justifice aceste împrejurări prin lipsa de diligență a conducerii societății și nu prin conduita inculpatelor care au acționat deliberat în acest sens.
Instanța de fond este cea care a dat o corectă interpretare probelor, reținând că faptele inculpatelor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, procedând la condamnarea acestora.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Avocat, pentru intimata-inculpată, în temeiul dispozițiilor art.38515cod proc. Penală, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de appel, ca fiind temeinică și legală.
Arată că Ministerul public solicită admiterea recursului pe motivul că hotărârea tribunalului este contradictorie, însă, potrivit dispozițiilor art.3856alin.2 și art.3859cod proc. penală, instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art.3856cod proc. penală.
Ministerul public își motivează contradictorialitatea invocată pe aceea că tribunalul arată că instanța de fond a administrat corect probele pentru ca apoi să rețină că s-a dat o interpretare greșită acestor probe, dispunându-se o nouă expertiză.
Se poate observa din întregul material probator că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereslor persoanelor, dat fiind faptul că cele două inculpate nu au acționat cu știință. Astfel, partea vătămată avea cunoștință de acele deficiențe menționate în procesul verbal încheiat de comisia de inventariere; societatea nu a pus la dispoziția inculpatelor un plan concret pentru evidențierea actelor necesare desfășurării activității; din raportul de expertiză efectuat reiese că nu s-a localizat lipsa în gestiune de către comisia ce a efectuat inventarierea.
În ceea ce privește latura civilă, aceasta trebuie soluționată conform procedurii civile, instanța de apel în mod corect dispunând înlăturarea inculpatelor de la plata despăgubirilor civile, având în vedere că faptic nu s-a putut identifica cantitatea de motorină lipsă.
Avocat, pentru intimata-inculpată, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul public ca nefondat, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul inculpatei.
În plus, menționează că în cauză se impune aprecierea de către instanța de control judiciar asupra unor probleme de drept, a căror dezlegare ar oferi soluția legală asupra recursului de față.
Prima dintre aceste două probleme este reprezentată de imposibilitatea de a se încadra criticile parchetului în motivele de casare prevăzute de codul d e procedură penală modificat.
Cea de a doua privește încercarea parchetului de reabilitate a hotărârii primei instanțe, ignorându-se activitatea instanței de apel, respectiv probatoriul efectuat de aceasta.
Astfel, se dorește reabilitarea acestia prin convertirea acțiunii penale aflate la dispoziția părții vătămate într-o acțiune penală exercitată din oficiu ca efect al schimbării încadrării juridice, ceea ce nu poate fi posibil.
În acest sens, trebuie observat că dacă partea vătămată și-ar fi retras plângerea în momentul solicitării schimbării încadrării juridice, până la care acțiunea penală era la dispoziția acesteia, convertirea nu mai era posibilă.
Ministerul public prin recursul de față încearcă să salveze rechizitoriul-care avea ca finalitate achitarea inculpatelor pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă- prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor, însă în această situație se putea solicita, cel mult, extinderea procesului penal.
Totodată, în speță se ivește o confuzie între actul de gestiune directă (mânuire)-ce relevă infracțiunea de delapidare, gestiune frauduloasă - și actul de gestiune managerial al intereselor afacerii ale prepusului pentru care se prestează activitatea, aceasta din urmă încadrându-se la infracțiunea de abuz în serviciu.
Prin urmare, inculpata nu poate figura în calitate de subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, elementele constitutive ale acesteia nu sunt întrunite. Nu se poate vorbi de faptul că inculpatele au acționat cu știință, cu interesul de a-l păgubi pe cel care le remunera, în condițiile în care paguba creată este rezultatul unui mod de lucru insuficient reglementat, cu dotare tehnică precară (neexistând capacitate de depozitare pentru toate cantitățile aprovizionate, ceea ce a necesitat regularizarea între gestiuni, surplusul de la una depozitându-se la cealaltă, lipsa mijloacelor suficiente de cântărire).
De asemenea, trebuie avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de apel, care a concluzionat că la gestiunea inculpatei nu au fost constatate lipsuri, în sarcina inculpatelor s-ar putea reține cel mult o răspundere patrimonială prevăzută de dreptul muncii.
Reprezentantul Ministerului Public, față de concluziile formulate de apărătorul inculpatei, precizează că motivele de recurs invocate în cauză se încadrează în prevederile art.3859pct.18 cod proc. penală, respectiv eroarea gravă de fapt.
Intimatele-inculpate și, având cuvântul personal, pe rând arată că înțeleg să susțină concluziile formulate de apărători, nemaivând nimic de adăugat.
După închiderea dezbaterilor, se depun la dosarul cauzei concluzii scrise de apărătorul intimatei inculpate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.147 din 19 februarie 2007, Judecătoria Târgoviștea condamnat pe inculpatele, fiica lui și, născută la 22.01.1956 în com., domiciliată în Târgoviște, str.G-ral, -12,.A,.4,.17, jud.D, CNP - și, fiica lui și, născută la 05.04.1964 în Târgoviște, cu același domiciliu, str.- -,.3..B,.3,.11, jud.D, CNP - la câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal, prin schimbarea încadrării juridice conform art.334 cod proc. penală din infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art.214 cod penal.
În baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de câte 2 ani și 6 luni, pentru fiecare, atrăgându-li-se atenția asupra disp. art.83 cod penal.
În latură civilă, s-a admis în parte cererea părții civile Târgoviște, cu sediul în șos.G nr.9-11, jud. și inculpatele au fost obligate în solidar la plata sumei de 429.850.150 lei (vechi), reprezentând contravaloare cantității de 18.409 kg motorină.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatele au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art.214 cod penal, întrucât au pricinuit o pagubă în sumă de 451.250.843 lei părții civile cu prilejul administrării cantităților de motorină cu care se aproviziona T
Inculpata avea în gestiune depozitul de carburanți nr.7 din cadrul Târgoviște, iar inculpata era primitor-distribuitor la depozitul de carburanți nr.91. Datorită capacității reduse a depozitului nr.7 motorina primită era recepționată de către inculpata și depozitată în rezervoarele aparținând depozitului nr.91, inculpatele având obligația să efectueze intrările de carburanți pe baza notelor de cântar, să întocmească bonuri de transfer sau de restituire pentru motorina primită.
La inventarul efectuat la începutul lunii februarie 2004 comisia de inventariere a constatat la depozitul de carburanți nr.7 o diferență de 18.409 kg între stocul scriptic ( 30.117 kg ) și stocul de faptic (11.608 kg).
Pentru a justifica lipsa în gestiune inculpata a prezentat bonul de transfer nr.104/02.02.2003 pentru cantitatea de 19.609 kg carburant, care a fost întocmit și semnat la "primire"de inculpata, fără ca să fie înregistrat în contabilitatea părții civile.
Comisia de inventariere nu a luat în calcul acest bon întrucât nu a fost operat în evidența tehnico-operativă a gestiunii și nici în cea contabilă și nu a influențat lipsa constatată în luna februarie 2004. Din verificarea datelor înscrise s-a constatat că prețul motorinei menționat era corespunzător pentru anul 2004 și nu pentru anul 2003, când fusese întocmit.
În declarația sa, inculpata a învederat instanței că deși avea obligația de a întocmi bon de transfer pe baza bonului de cântar, nu s-a conformat acestei obligații datorită cantităților mari de motorină care erau mișcate de la un depozit la altul și că reglarea actelor între cele două gestiuni se efectua la sfârșitul fiecărei luni, această situație fiind recunoscută și de inculpata.
În procesele verbale întocmite de comisiile de inventariere se menționează că nu s-a operat în evidențele fiecărei gestiuni, cronologic și sistematic și nu s-a urmărit circuitul documentelor de gestiune, respectiv bonurile de transfer/restituire au fost operate cu mari întârzieri sau chiar neoperate, ceea ce a avut drept urmare imposibilitatea stabilirii exacte a stocului scriptic la o anumită dată, nu s-au întocmit în toate cazurile documente justificative la momentul livrării efective de motorină între gestiuni, motorina circulând fără documente și de multe ori cantitatea de carburanți aprovizionată a fost stabilită pe baza calibrării cisternelor fără se efectua cântărirea acestora (plin și gol).
Inculpata a declarat că în luna aprilie 2003, când s-a efectuat inventarierea gestiunii 91, a primit un bon de restituire de la inculpata pentru cantitatea de 8823 kg de motorină, însă în fapt motorina nu a fost restituită și în același mod a procedat și în luna iunie când a emis un alt bon de restituire către gestiunea 7, fără să fie urmat de o mișcare faptică a motorinei.
De asemenea, a mai arătat că cele două bonuri de restituire nu au avut la bază note de cântar, iar în luna octombrie când a primit în fapt cantitățile de 8828 kg și 5500 kg motorină nu a mai primit și bonurile de restituire corespunzătoare acestor cantități, întrucât scriptic se încărcase în fișele de magazie anterior cu aceste cantități.
Inculpata a mai arătat că existând lipsă în gestiunea depozitului 91, a emis și în alte dăți bonuri de restituire către gestiunea 7, însă în realitate nu s-au efectuat și operațiuni de mișcare a carburantului și că aceste bonuri au fost operate în fișele de magazie.
La rândul său, inculpata a recunoscut faptul că în luna octombrie restituit către depozitul 7 cantitatea de 13.560 kg motorină fără să întocmească bonuri de restituire și că în luna noiembrie inculpata a refuzat fără motiv să primească bonurile 337 și 347.
Pe baza expertizei contabile întocmite în cauză, prima instanță reține că la data de 22.12.2003, cu avizul - societatea Târgoviște ( fostă Târgoviște ) s-a aprovizionat cu cantitatea de 24.178kg motorină și întrucât spațiul de depozitare al depozitului 7 era limitat s-a descărcat numai cantitatea de 4.040kg conform notei de cântar nr.24/23.12.2003, iar restul de 20.100kg s- descărcat la depozitul 91 potrivit notei de cântar 37 din 23.12.2003, situație confirmată și de inculpata.
Pentru întreaga cantitate (24.178 kg motorină) inculpata a întocmit nota de recepție 70318 și a operat în evidențele primare (fișe de magazie) această cantitate, fără ca inculpata să emită bon de transfer pentru cantitatea primită, așa cum a recunoscut în fața instanței, însă ulterior fiind reaudiată aceasta a revenit și a arătat că a emis bonul de transfer nr.337 pentru cantitatea de 21.000 kg motorină. Inculpata a negat această susținere precizând că bonul emis era pentru cantitățile de combustibil livrate cu primele trei cisterne din luna decembrie 2003 și nu ultima cisternă în greutate de 20.100 kg, cântărită în luna decembrie 2003.
Față de declarațiile inculpatelor, de concluziile expertizei contabile și procesului verbal de inventariere, instanța a reținut că nici una dintre inculpate nu au putut justifica emiterea unor bonuri de transfer și restituire de la o gestiune la alta fără să aibă la bază mișcări efective ale combustibilului la datele menționate în aceste acte și că aceste operațiuni au fost posibile întrucât cele două gestiuni au fost inventariate separat și în acest mod s-a acoperit scriptic lipsa în gestiune, ceea ce dovedește că cele două inculpate aveau cunoștință de aceasta.
Deși expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că există o lipsă de 18.409 kg motorină, expertul nu a localizat această pagubă într-o gestiune sau alta datorită neînregistrării în evidență, cronologic și sistematic a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire derulate.
Față de această situație și ținând seama că transferurile de motorină de la o gestiune la alta se efectuau fără consemnarea lor în bonurile de transfer sau restituire la momentul efectuării operațiunilor în scopul de a împiedica descoperirea lipsei în gestiune de către comisiile de inventariere, instanța a apreciat că inculpatele se fac vinovate de neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos, cu știință, atribuțiilor de serviciu, ceea ce a condus la vătămarea intereselor legale ale părții civile și în baza art.334 cod proc. penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de gestiune frauduloasă în aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal.
La stabilirea pedepselor instanța a considerat că scopul preventiv educativ al pedepselor se poate realiza prin aplicarea unei pedepse situată la minimul special prevăzut de textul incriminator, cu suspendarea condiționată a executării, întrucât inculpatele nu au antecedente penale și sunt îndeplinite cerințele prev. de art.81 cod penal.
În ceea ce privește rezolvarea acțiunii civile a cauzei, se arată că sunt îndeplinite dispozițiile art.998 și urm. cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatelor, întrucât fapta cauzatoare de prejudiciu a fost comisă cu intenție și există legătură de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs părții vătămate, inculpatele fiind obligate în solidar la plata sumei de 429.850.150 lei (vechi), reprezentând contravaloarea motorinei lipsă.
Apărarea inculpatelor în sensul că societatea a contribuit la cauzarea prejudiciului datorită modului defectuos de organizare a activității a fost respinsă cu motivarea că inculpatele aveau obligația de a înștiința conducerea societății despre orice nereguli care conduc la prejudicierea patrimoniului și să facă propuneri cu privire la îmbunătățirea activității, însă acestea încălcându-și obligațiile de serviciu și-au acoperit reciproc lipsurile în gestiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că probele administrate în cauză și expertizele efectuate au fost analizate în mod greșit, că paguba nu a fost localizată în gestiunea nr.91 arată apelanta, că fapta nu există, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, solicitând achitarea.
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, prin decizia penală nr.29 din 18.02.2008 a admis apelurile, a desființat sentința în totalitate și în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. cod proc. penală a dispus achitarea celor două inculpate pentru infracțiunea prev. de art.246 cod penal și a înlăturat obligarea acestora de la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
În considerentele deciziei se arată că situația de fapt a fost reținută corect de prima instanță, schimbarea încadrării juridice din art.214 cod penal în art.246 cod penal este legală, întrucât cele două inculpate ca urmare a neînregistrării cronologic și sistematic în evidențe a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire a combustibilului a prejudiciat societatea cu valoarea cantității de 18.409 kg, constatată lipsă de comisiile de inventariere și prin expertiza contabilă efectuată în fața instanței de apel, însă inculpatele nu au acționat cu știință.
Neconcordanțele constatate la cele două gestiuni s-au datorat lipsei unui circuit al documentelor stabilit de societate pentru operațiunile care se desfășurau între cele două gestiuni, înregistrarea intrărilor de motorină la gestiunea 7 pe baza cantității indicată în avizele de expediție fără a se verifica cantitatea și a se emite bon de cântar, existența unor recipienți necalibrați, transferul de motorină de la gestiunea 7 la alte secții, cu cisterne necalibrate, înregistrarea în fișele de magazie și în evidențele contabile a unor stocuri scriptice mai mari decât capacitatea de depozitare, precum și omisiunea de a întocmi, înregistra și a de a transmite documentele justificative ale operațiunilor de transfer și restituire a combustibilului între cele două gestiuni.
Se mai argumentează că operațiunile efectuate și documentele înregistrate în gestiunea 91 nu ar fi putut produce lipsă în gestiunea nr.7, că la nici o inventariere nu au fost înregistrate diferențe în plus sau în minus la prima gestiune și că atunci când s-a procedat la inventarierea celor două depozite comisia de inventariere cunoștea sistemul de lucru între cele două gestiuni și avea posibilitatea să efectueze inventarul concomitent și să dispună regularizarea documentelor de transfer/restituire între acestea, cum au concluzionat experții și în raportul de expertiză - supliment întocmit.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatelor la plata despăgubirilor civile, motivând că prejudiciul nu a fost dovedit, și că faptic nu s-a putut identifica această cantitate de motorină, deoarece circuitul documentelor de transfer de la un depozit la altul se efectua în mod deficitar, iar recipienții de depozitare existenți la secții nu erau calibrați, acest sistem de lucru fiind cunoscut de societate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, invocând cazul de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt și s-a dispus în mod greșit achitarea inculpatelor și, pe motiv că acestea nu au acționat cu știință în prejudicierea intereselor legale ale părții civile Târgoviște (fostă Târgoviște).
Inculpatele în calitate de gestionar și respectiv primitor-distribuitor la depozitele de carburanți nr.7 și 91, în mod deliberat, nu au întocmit documente justificative pentru transferul carburanților de la o gestiune la alta, la data efectuării faptice a acestei mișcări sau au efectuat numai scriptic note de transfer și de restituire fără să se predarea efectiv carburanții, încălcând atribuțiile de serviciu stabilite în fișa postului și în actele normative care reglementează activitatea de administrare și gestionare a bunurilor aflate în gestiune cu consecința prejudicierii societății.
Se susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat că societatea nu a stabilit proceduri de lucru pentru activitatea de administrare și gestionare a bunurilor desfășurată de inculpate și că nu exista un circuit al documentelor întocmite de acestea, deoarece în fișa postului și în legislația economică sunt stabilite în mod clar obligațiile gestionarilor la primirea, predarea și eliberarea bunurilor din gestiune și răspunderea pentru eventualele pagube precum și obligația de a aduce la cunoștință conducătorului societății orice nereguli ivite în desfășurarea activității.
Se mai critică faptul că instanța de apel și-a însușit în mod nejustificat concluzia expertului referitoare la lipsa laturii subiective a infracțiunii, întrucât stabilirea vinovăției inculpatelor și încadrarea juridică a faptelor comise sunt atribute exclusive al instanței și nu ale expertului, acesta depășindu-și obiectivele la care trebuia să răspundă.
Probele administrate în cauză au dovedit faptul că inculpatele au acționat cu știință în scopul de a împiedica descoperirea lipsei în gestiune de către comisiile de inventariere, cum corect a reținut instanța de fond, care a efectuat o interpretare și analiză justă a întregului material probator, stabilind o încadrare juridică legală.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței de condamnare.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul parchetului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA nr.476/P/2004 din 21.02.2005 inculpatele și au fost trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art.214 cod penal.
Pe baza probatoriului administrat în cauză - declarațiile martorilor, G, și, a expertizelor contabile efectuate în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile inculpatelor, instanța de fond a reținut că lipsa cantității de 18.409 kg motorină s-a datorat neînregistrării în evidențele operative și în contabilitate, în mod cronologic și sistematic a tuturor operațiunilor de intrare și ieșire a motorinei între cele două gestiuni, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal, dispunând conform art.334 cod proc. penală schimbarea încadrării juridice din art.214 cod penal.
Instanța de apel deși a apreciat în considerentele deciziei (fila 100, paragraful 5) că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și că în mod temeinic a procedat la schimbarea încadrării juridice, a preluat necritic concluziile expertizei contabilă întocmită de expert, în sensul că inculpatele nu au acționat cu știință, că prejudicierea părții civile s-a datorat societății care nu a stabilit un mod de lucru și un circuit al documentelor pe care le întocmeau inculpatele în activitatea de gestionare a bunurilor.
S-a justificat neconcordanțele dintre gestiunile inculpatelor și, respectiv lipsa cantității de 18.409 kg motorină, prin aceea că nu a oferit condiții corespunzătoare pentru administrarea și gestionarea motorinei cu care se aproviziona, dar și faptul că inculpatele întocmeau fișele de magazie numai în baza avizului de expediție fără a înregistra diferențele în minus constatate la cântărire,că transferurile de carburanți de la o gestiune la alta se efectuau cu cisterne necalibrate, fără să se întocmească bon de cântar și că nu se întocmeau documente justificative la momentul mișcării efective a motorinei sau se întocmeau numai documente scriptice fără să fie urmate de predarea efectivă a motorinei, concluzionându-se însă că inculpatele nu au acționat cu știință în producerea prejudiciului.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv din declarațiile inculpatelor date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, a concluziilor celor trei rapoarte de expertiză contabile întocmite de experții și (86-91 ), (131-160) și supliment (217-224 fond) și (56-68 dosar apel), a proceselor verbale de inventariere întocmite la 4 februarie și respectiv 16 februarie 2004 și a martorilor audiați (51), (53), (57), (58), (59), (60), (69), rezultă cu certitudine că transferurile de motorină de la o gestiune la alta se efectuau fără consemnarea lor în bonurile de transfer sau restituire la momentul efectuării operațiunilor și că în perioadele premergătoare verificării gestiunilor care se efectua separat la cele două depozite, inculpatele întocmeau numai scriptic note de transfer sau de restituire pentru a se acoperii lipsurile din gestiune.
Din conținutul fișei postului (42-44 ) rezultă că inculpata, în calitate de șef al depozitului central nr.7, avea obligația să coordoneze și să controleze întreaga activitate a depozitului, să recepționeze mărfurile, să întocmească actele privind intrarea în gestiune, să elibereze materiale din depozit pe bază de bonuri de transfer, bonuri de consum, fișă limită de consum, să înregistreze în fișele de magazie stocurile de materiale intrate și ieșite din depozit și să asigure predarea documentelor la contabilitate, iar să completeze fișele de magazie, să întocmească bonuri de transfer și restituire către depozitul central ori de câte ori se efectuau mișcări efective de motorină.
Așadar, inculpatele, prin modul în care au efectuat operațiunile de primire, predare și eliberare a motorinei din gestiune și prin omisiunea înregistrării cronologice și sistematice a acestor operațiuni în evidențele primare, o lungă perioadă de timp, cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul societății și-au încălcat în mod sistematic atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului și în actele normative care reglementează activitatea de gestionar, respectiv Legea nr.22/1969 și 2230/1969.
Capacitatea depozitului central fiind limitată de aproximativ 18 tone, iar necesitățile de consum pentru motorină ale societății fiind mult mai mari, motorina aprovizionată care nu putea fi depozitată în rezervoarele depozitului nr.7 se depozita la depozitul nr.91, care avea o capacitate mult mai mare. Pentru motorina intrată în rezervoarele acestui depozit inculpata avea obligația să întocmească bonuri de transfer către depozitul 7 al inculpatei, iar aceasta avea obligația să le completeze și să le înregistreze în fișele de magazie și apoi să predea aceste documente contabilității.
Bonurile de transfer sau restituire trebuiau însoțite de notele de cântar pentru a se confirma realitatea operațiunilor efectuate și trebuiau completate la momentul mișcării efective a combustibilului.
La verificările efectuate la data de 4 februarie și la data de 16 februarie 2004, comisiile de inventariere au constatat la depozitul central nr.7 o lipsă de 18.409 kg motorină între stocul scriptic de 30.017 kg și cel faptic de 11.608 kg.
Inculpata a încercat să justifice această lipsă prezentând bonul de transfer nr.104 din 02.02.2003 întocmit și semnat la primire de inculpata, conform căruia la data de 2.02.2003 aceasta a primit cantitatea de 19.609 kg carburanți, bon pe care coinculpata l-a completat și semnat la rubricile - cod produs și preț, înscriind motorină tip "euro" și preț aferent acesteia. În mod justificat comisiile de inventariere și experții nu l-au luat în calcul deoarece acesta nu a existat în materialitatea sa și nefiind înregistrat în evidențele contabile nu avea cum să influiențeze lipsa constatată.
De altfel, în anul 2003 societatea nu s-a aprovizionat cu motorină tip "euro" și nici nu au existat prețuri ca cele menționate în acest bon.
Inculpata a negat întocmirea bonului și nici nu a putut să explice modul în care inculpata a intrat în posesia acestuia, și la rândul său aceasta a recunoscut că acest document nu l-a predat la contabilitate motivând că l-a rătăcit printre fișele de magazie și apoi că a avut un eveniment în familie ceea ce demonstrează fără putință de tăgadă intenția inculpatelor de a induce în eroare comisiile de inventariere pentru a ascunde lipsurile din gestiunile lor.
În acest sens sunt și declarațiile inculpatelor care au recunoscut că în mod frecvent înainte de efectuarea inventarelor au procedat la întocmirea scriptică a documentelor de transfer/restituire, motivând că "nu voiau să fie prinse de control, întrucât credeau că aveau o lipsă în gestiune", ceea ce demonstrează încă odată că inculpatele au acționat cu știință.
Din cauza acestor mișcări de motorină care în documentele contabile au fost reflectate cu totul diferit față de realitate, lipsa din gestiune s-a majorat cu timpul și acest mod de lucru al inculpatelor au pus în imposibilitate pe experți să stabilească în mod cert prin ce modalitate a dispărut cantitatea de motorină, în ce mod și unde se localizează.
Deși, inițial lipsa s-a localizat la gestiunea inculpatei, nu s-a dovedit că această cantitate de motorină s-a sustras din depozitul central, din nici o probă nu rezultă acest fapt, expertizele concluzionând că atât evidența contabilă cât și evidența operativă din fișele de magazie de la ambele depozite nu au urmărit realitatea și cronologia operațiunilor efectuate între cele două depozite și nici realitatea consumurilor înregistrate pe luni de evidența contabilă.
Situația de la gestiunea 7 a influențat și gestiunea 91, între depozite efectuându-se frecvent operațiuni de transfer și de restituire, motiv pentru care nu se poate primi apărarea inculpatei că la gestiunea sa nu s-au constatat diferențe între stocul scriptic și cel faptic.
Modul de lucru al inculpatelor, transferurile de motorină de la o gestiune la alta fără consemnarea lor în bonuri de transfer sau restituire la momentul efectuării operațiilor precum și emiterea numai de documente scriptice neurmate de mișcarea faptică a motorinei, eliberarea de carburanți din gestiune fără note de cântar și neînregistrarea sistematică și cronologică a acestor operațiuni în scopul de a împiedica descoperirea lipsei în gestiune s-a făcut în mod deliberat, inculpatele cu știință au întocmit în mod defectuos acte de administrare și gestionare a bunurilor, ceea ce a condus la prejudicierea părții civile.
Instanța de fond printr-o analiză temeinică a probelor administrate în cauză a reținut în mod justificat că inculpatele au acționat cu știință de vreme ce inculpata a recunoscut în declarațiile date că a acceptat de la inculpata bonuri de restituire în cursul anului 2003, pe care le-a introdus în contabilitate fără ca acestea să fie însoțite și de predarea efectivă a motorinei între gestiuni, și a primit motorină din gestiunea 91 fără documente justificative.
De asemenea, în mod deliberat a acționat și inculpata, care a confirmat că a predat depozitului central motorină pe bază de notă de cântar, fără să elibereze bonuri de restituire.
Este evident că s-a acționat cu știință, cu atât mai mult cu cât în luna decembrie 2003, în rezervoarele depozitului 91 s-au descărcat cantități mai mari de motorină, iar inculpata a înregistrat în fișele de magazie cantități mai mici decât cele primite, pe motiv că această cantitate este reală, deși avea obligația să înregistreze cantitatea efectiv primită în baza bonului de cântar.
Inculpata a completat bonuri de transfer pe cere le-a înmânat coinculpatei și deși documentele nu reflectau realitatea, aceasta le-a transmis contabilității, fără însă să înștiințeze conducerea cu privire la datele neconforme realității, contrar obligațiilor de serviciu pe care le aveau.
În raport de cele arătate, Curtea constată că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt dispunând achitarea inculpatelor deoarece, probele administrate în cauză, declarațiile martorilor, rapoartele de expertiză contabile, procesele verbale de inventariere se coroborează cu declarațiile inculpatelor în sensul că în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu acestea în mod deliberat au efectuat transferuri / restituiri de motorină de la o gestiune la alta fără să întocmească bonuri care să ateste această operațiune și au întocmit documente scriptice neurmate de predarea efectivă a motorinei, împiedicând astfel societatea să descopere la timp lipsa, ceea ce a condus la creșterea prejudiciului.
De asemenea, în mod greșit tribunalul a preluat concluzia expertului că gestionarele nu aveau proceduri de lucru și nu exista un circuit al documentelor pe care le întocmeau, apreciind că neconcordanțele dintre operațiunile scriptice și faptice s-au datorat lipsei de diligență a conducerii societății și nu acțiunii deliberate a inculpatelor, deși acestea au recunoscut că " au stabilit un mod de lucru deficitar și că așa s-a lucrat și înainte", nesocotind obligațiile asumate prin fișa postului și prevederile actelor normative care reglementează modul de întocmire a actelor de primire, predare și eliberare a bunurilor din gestiune, circuitul acestora precum și obligația de a aduce la cunoștința conducătorului societății orice neregulă care ar putea să prejudicieze interesele legale ale societății.
În raport de considerentele ce preced, Curtea constată că decizia criticată este nelegală și fiind incidente dispozițiile art.3859pct.18 cod proc. penală, respectiv instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, dispunând achitarea inculpatelor, întrucât probele administrate în cauză au făcut dovada că inculpatele, cu știință, au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la vătămarea intereselor legale ale părții civile, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Drept urmare, critica parchetului este întemeiată și în temeiul art.38515pct.2 lit.a cod proc. penală, se impune admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței de condamnare fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, împotriva deciziei penale nr.29/18 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, privind pe inculpatele,domiciliată în Târgoviște, General, -.12,.A,.4,.17 și, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.25 B,.B,.11, județul D, și în consecință:
Casează decizia atacată și menține sentința penală nr.147/19 februarie 2007 Judecătoriei Târgoviște.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2008.
Presedinte, Judecatori,
Grefier,
Red./Tehnonred.
2 ex./30.06.2008
recurs --Trib.
Jud. recurs,
. fond --Jud. V de
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal/ Nr.notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu, Ioana Nonea
