Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 725/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 725/R/2009
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.65/A din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.214 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.13 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului și a părții civile Banca " Creditului Românesc" Credit prin lichidator Insolvency
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 17 noiembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1470 din 17 septembrie 2007, Judecătoria Baia Mare în temeiul prevederilor art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă BANCA CREDITULUI ROMÂNESC - CREDIT BANK, societate în lichidare judiciară, prin lichidator judiciar Insolvency
A fost obligat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 1 mai 1948 în orașul -O) să achite părții civile cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 1.402.893,06 RON (un milion patru sute două mii opt sute nouăzeci și trei de lei și șase bani).
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 347 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a constatat că prin rechizitoriul din 10 decembrie 1999, dat în dosarul nr. 34/P/1997, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Marea dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, reținând că inculpatul, în calitate de director al sucursalei Ma S. Credit Bank, cu rea credință și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pricinuit pagube societății bancare, în scopul de a obține pentru sine și pentru alții un folos material injust.
Prin sentința penală nr. 1173 din 16.09.2002, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 8331/1999, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 13 Cod penal. S-a arătat că, acțiunile care compun infracțiunea continuată de gestiune frauduloasă, reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, au fost comise în intervalul septembrie 1993 - decembrie 1994. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea în vigoare la momentul comiterii faptei pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, instanța a constatat că termenul prescripției răspunderii penale este de 5 ani, termen care a fost depășit cu încă J, fiind înplinit la 30.06.2003.
De asemenea, instanța, constatând intervenția prescripției răspunderii penale, a apreciat că rezolvarea laturii civile a cauzei necesită încă administrarea de probe, care ar întârzia soluționarea laturii penale, astfel încât în temeiul prevederilor art. 347 Cod procedură penală a disjuns soluționarea laturii civile.
Sentința judecătoriei a rămas definitivă prin respingerea apelului și apoi a recursului, acesta din urmă conform deciziei penale nr. 563 din 18 septembrie 2003 Curții de Apel Cluj.
La dosarul disjuns al Judecătoriei Baia Mare, cu nr.vechi 7815/2002, nr.nou -, partea civilă Creditului Românesc - Credit Bank a depus precizări de constituire de parte civilă, fiind administrată în cauză și proba cu înscrisuri. În esență, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului - inițial și a persoanelor responsabile civilmente, respectiv beneficiarii creditelor bancare primite în condiții de ilegalitate, solicitare la care a renunțat ulterior - la acoperirea pagubelor cauzate părții civile, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă.
Partea civilă și-a menținut acțiunea, după cum relevă precizările depuse la filele 115-119 dosar, pentru creditele contractate cu, și cu persoana fizică, detaliind condițiile de acordare a respectivelor credite, eventualele rambursări sau recuperări parțiale ce au intervenit pe parcurs.
Din analiza actelor justificative depuse la dosar, instanța a constatat că pretențiile părții civile sunt întemeiate astfel încât, în baza prevederilor art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, raportate la art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil, a admis acțiunea formulată de partea civilă Banca Creditului Românesc SA - Credit Bank, societate în lichidare judiciară.
Astfel, instanța a reținut că în data de 22.12.1994, a beneficiat de un credit acordat de Credit Bank B M, prin inculpatul care avea calitatea de director la acea dată, în sumă de 121.980.000 lei, întocmindu-se nota contabilă nr. 471 din 22.12.1994, depusă la fila 124 dosar. În data de 17.05.1995 s-a încheiat contractul de credit nr. 20, banca fiind reprezentată de, fără a se constitui garanții, în cuprinsul căruia se menționează efectiva acordare a creditului la 22.12.1994 (filele 125-129). Până la 31.12.1997 a fost achitată suma de 169.142.983 (fila 123 dosar), suma rămasă neachitată fiind de 17.736,64 lei reprezentând dobânzi neîncasate la nivelul anului 1997 și taxe juridice.
Prin contractul de credit nr. 35 din 05.09.1994 (aflat la filele 141-146 dosar), a beneficiat de un împrumut în sumă de 60.000.000 ROL, acordat de partea civilă prin inculpatul, împrumut ce a fost garantat prin contractul de garanție reală mobiliară nr. 35 din 05.09.1994, ulterior partea civilă solicitând Primăriei înregistrarea gajului având ca obiect 80 de cai (fila 138 dosar). Contractul de credit a fost învestit cu formulă executorie, iar prin sentința civilă nr. 436 din 19.06.1996 s-a autorizat vânzarea prin licitație publică a bunurilor aduse în gaj, bunuri ce nu au mai fost găsite, după cum relevă procesul-verbal din 04.09.1996, întocmit de executor judecătoresc. Constituirea de parte civilă s-a făcut la nivelul sumei de 12.998,91 RON, admis în ordonanța președințială din 1996.
Prin contractul de credit nr. 69 din 22.12.1994 (filele 180-185 dosar), Com a beneficiat de un împrumut pe termen de un an de la Banca Creditului Românesc - Sucursala M, reprezentată prin director economic, în sumă de 500.000.000 ROL pentru achiziționare fermă, garantat prin contract de ipotecă cu două bunuri imobile: Complex Zootehnic situat în localitatea, contract autentificat notarial sub nr. 2330/14.02.1995 și imobil situat în B M, strada - nr. 88, neautentificat. Prin sentința civilă nr. 126 din 21.02.1997 - titlu executoriu, a fost obligată să achite băncii credit și dobânzi nerambursate în sumă de 885.061.999 lei, reținându-se că pârâta nu a achitat până la data introducerii acțiunii nicio sumă din creditul acordat și nici dobânzile aferente acestuia.
Prin sentința civilă nr. 431/C/01.07.1998 (filele 171-172 dosar) s-a dispus încuviințarea vânzării la licitație publică a Complexului Zootehnic, în urma distribuirii sumelor între creditori, partea civilă recuperând 900.331.596 lei, rămânând un rest de debit de 83.732,37 RON, pentru care s-a formulat constituirea de parte civilă (fila 162 dosar).
Urmare a încheierii contractului de credit nr. 23 din 15.12.1993 - fără a exista o cerere de credit -, Credit Bank B M, prin director, a acordat un împrumut de 8.000.000 lei pe termen de 6 luni pentru producție și investiții (filele 195-199 dosar). Creditul a fost garantat prin contractul de ipotecă nr. 23 din 15.12.1993, având ca obiect imobil situat în localitatea. În anul 1995 debitorul a achitat suma de 401.531 ROL reprezentând dobânzi (fila 192 dosar), iar prin sentința civilă nr. 466 din 16.05.2001 a Tribunalului Maramureș, administratorul societății, numitul G, a fost obligat la plata sumei de 48.203.757 lei. Constituirea de parte civilă pentru acest credit s-a făcut pentru suma de 5528,98 RON din care 4820,38 RON, suma din titlul executoriu și 708,60 RON cheltuieli de judecată.
Prin contractul de credit nr. 28 din 05.08.1994, a beneficiat de un împrumut în sumă de 300.000.000 lei pe un termen de 6 luni, pentru cumpărare alcool (filele 207-211 dosar), credit acordat prin intermediul inculpatului și garantat cu contract de garanție imobiliară nr. 28 din 29.08.1994 și contract de ipotecă pentru imobil situat în localitatea nr. 45, neînregistrate. În anul 1994 debitorul a achitat o sumă de 64.316.893 lei reprezentând dobânda, iar conform sentinței civile nr. 471/05.07.1995, dată în dosar nr. 1964/1996 al Tribunalului Maramureș pentru achitarea creditului, s-a obținut titlu executoriu, astfel încât constituirea de parte civilă s-a făcut pentru suma de 61.415,93 RON, menționată în respectiva sentință.
Conform contractului de credit nr. 30/16.08.1994 și a celor 60 de acte adiționale, a beneficiat de la Credit Bank Sucursala B M, prin inculpat în calitate de director, de un împrumut în sumă de 6.962.110.381 lei, din care partea civilă a recuperat în timp și în urma falimentului debitoarei suma de 662.490,15 RON, astfel încât a formulat pretenții civile pentru suma de 1.220.293,38 RON.
Persoana fizică a beneficiat de un împrumut în sumă de 3.500.000 lei de la partea civilă, prin director, pe o perioadă de 4 luni, prin contractul de credit nr. 28 din 17.09.1993 (filele 232-237 dosar), garantat prin contract neautentificat de garanție mobiliară. Prin sentința civilă nr. 5974 din 26.10.1998, pronunțată în dosarul nr. 4156/1996 al Judecătoriei Baia -M, numitul a fost obligat către bancă la plata sumei de 15.358.560 lei, reprezentând credit nerambursat plus dobânzi. În anul 2004 debitorul a achitat creditul în sumă de 3.500.000 lei, constituirea de parte civilă făcându-se pentru suma de 1.185,85 RON.
De asemenea, potrivit comunicării părții civile, nu exista avizul comitetului de credite pentru acordarea împrumuturilor către, și, iar pe rolul instanțelor nu mai există cauze privind procedura falimentului și nu mai sunt bunuri de vândut conform acestei proceduri.
Din perspectiva întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța le-a apreciat ca fiind îndeplinite în speță. Astfel, fapta ilicită constă în complexul de acțiuni și omisiuni ale inculpatului, care au avut drept consecință producerea de pagube patrimoniale părții civile, cu ocazia administrării bunurilor acesteia. De altfel împrejurarea că nu s-a mai angajat răspunderea penală a inculpatului ca urmare a intervenirii prescripției este irelevantă din perspectiva răspunderii sale în plan civil, inculpatul neuzând de dispozițiile art. 13 Cod procedură penală.
În cuprinsul sentinței penale nr. 1173 din 16.09.2002 a Judecătoriei Baia -M, pronunțată în dosarul nr. 8331/1999, s-a reținut de altfel, că prin normele metodologice privind activitatea de creditare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 33/1991, erau stabilite o serie de principii generale pentru acordarea creditelor, garanțiile creditelor, valoarea garanțiilor, procedura și verificarea utilizării creditelor, în cadrul procedurii de acordare a creditelor urmând a se forma un colectiv de negociere, care întocmea contractul de credit, contract ce urma să fie avizat de comitetul de credit și semnat de conducerea băncii.
Inculpatul nu a respectat în mod repetat aceste dispoziții legale, în unele cazuri lipsind inclusiv cererea de acordare a creditului, cauzând grave prejudicii societății bancare, anterior evidențiate de către instanță și care au păstrat un caracter cert și nereparat la nivelul sumei totale de 1.402.893,06 lei RON.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este unul direct, iar culpa sau greșeala inculpatului se verifică în cauză, acesta nedepunând diligențele necesare pentru acordarea creditelor în condițiile prescrise de lege.
Împotriva acestei hotărâria declarat apel inculpatulcare, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă Banca Creditului Românesc -Credit Bank, prin lichidator Insolvency, ca nedovedită.
În motivare s-a arătat că nu s-a stabilit vinovăția inculpatului și, prin urmare, nu poate fi reținută nici răspunderea sa civilă. S-a susținut că nu s-au administrat toate probele necesare, respectiv nu s-a verificat dacă contractele de credit aveau avizul comitetului de credit al băncii, ce titluri executorii are partea civilă pentru a le valorifica, dacă există executări pornite împotriva debitorilor și ce sume s-au recuperat, dacă au existat garanții și s-a procedat la executarea acestor garanții.
S-a mai arătat că, există hotărâri definitive și irevocabile prin care debitorii au fost obligați la plată, astfel că obligarea din nou a inculpatului, prin hotărârea atacată este nelegală.
Prin decizia penală nr. 65/A din data de 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. - de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1470 din 17 septembrie 2007 Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiuni de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 1173/16.09.2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 563 din 18 septembrie 2003 Curții de Apel Cluj, s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, constatându-se intervenirea prescripției.
S-a constatat din actele și lucrările dosarului că inculpatul a deținut funcția de director al Băncii Creditului Românesc - Credit Bank, calitate în care avea obligația să respecte atribuțiile decurgând din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a băncii și normele metodologice privind activitatea de creditare, conform prevederilor Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară. Prin aceste acte normative erau stabilite principiile generale pentru acordarea creditelor, garanțiile și procedura de verificare a utilizării creditelor. În privința procedurii de acordare a creditelor, s-a stabilit că se forma un colectiv de negociere, care proceda la întocmirea contractului de credit, care urma să fie avizat de către comitetul de credit și semnat de conducerea băncii.
Inculpatul a încălcat frecvent aceste dispoziții, astfel că în perioada iunie 1994 -februarie 1995 nu a convocat comitetul de credite, luând toate deciziile de unul singur, aprobând acordarea unor credite neperformante care nu au fost rambursate, recuperarea lor nefiind posibilă tocmai datorită modului defectuos în care s-au pretins și s-au întocmit documentele de acordare a acestora.
Nu au fost primite susținerile inculpatului, în sensul că nu s-a probat activitatea sa ilicită. Există la dosar contractele de credit, contractele de garanție neautentificate, precum și cererile de acordare a creditelor, pe baza cărora se poate deduce modul defectuos de acordare acestor credite, ca și nerespectarea prevederilor legale în materie. Pe de altă parte, din adresa părții civile aflată la filele 269 - 271 din dosarul primei instanțe, rezultă în fiecare caz în parte, situația faptică a fiecărui credit. Astfel, pentru împrumuturile acordate, și nu exista avizul comitetului de credite. De asemenea, în privința nu există cereri de credit decât pentru o parte de credit referitor la contractul de credit nr. 23/15.12.1993, pentru Com, cererea de credit nr. 1869/12.12.1994 privește suma de 430 mii lei, iar contractul este încheiat pentru suma de 500 mii lei, iar cu privire la nu a fost încheiat contract de garanție imobiliară.
De altfel, în privința modului de încheiere a fiecărui contract de credit, a sumei acordate și a celei rămasă de rambursat, prima instanță a făcut o analiză amănunțită, neimpunându-se alte completări.
Rezultă, de asemenea, din adresa părții civile, susținută cu actele anexate, detaliat pentru fiecare contract de credit, sumele de bani recuperate pe calea executării silite, precum și împrejurarea că pe rolul instanțelor nu mai există în prezent cauze privind procedura falimentului și nu mai sunt bunuri de vândut conform acestei proceduri.
Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că apar ca neîntemeiate susținerile inculpatului, în sensul că nu s-a stabilit cuantumul prejudiciului în raport de sumele recuperate, ca și solicitarea sa privind efectuarea unei expertize financiar-contabile, aspectele puse în discuție fiind lămurite în cauză prin actele existente la dosar, în sensul celor ce preced.
În raport de toate aceste aspecte, a apreciat tribunalul, prima instanță în mod întemeiat a reținut în sarcina inculpatului ca fiind întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, ca și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal, prin apărător, adeclarat recursinculpatul, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În drept, au fost invocate cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.9 și 10.pr.pen.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod nelegal instanța fondului a soluționat latura civilă a cauzei, în cauză acțiunea civilă neputând fi soluționată, deoarece sunt incidente dispozițiile art.346 alin.4 pr.pen. rap. la art.10 lit.f pr.pen.
Pe de altă parte, instanța fondului, nu a ținut seama de următoarele împrejurări:
- partea civilă a renunțat la judecată față de titularii creditelor, doar după acordarea cuvântului în dezbaterea fondului cauzei, contrar dispozițiilor art.246 alin.4 pr.civ.;
- în cauză există titluri executorii față de debitorii contractuali;
- despăgubirile solicitate nu au fost dovedite potrivit legii civile;
- nu toate creditele au fost acordate de inculpat ( pentru creditele de la: pct.1 din rechizitoriu, acordarea s-a făcut de directorul adjunct și - șef serviciu credite; de la pct.2, de către centrala băncii; de la pct.3,4 de către președintele băncii -; de asemenea, cele de la pct.5,6,9,12,13 au fost acordate de centrala băncii pentru trustul; creditul de la pct.11 a fost acordat de către președintele interimar al băncii - ); despre creditul de la pct.7, s-a arătat că nu a fost garantat, dar creditul a fost recuperat în totalitate, aspect neobservat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată că recursul în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a reținut de către instanțe o stare de fapt corespunzătoare realității în ceea ce privește fapta prejudiciabilă în sarcina inculpatului, prejudiciul cauzat părții civile și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, stabilind așadar, în mod întemeiat, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999.civ.
Cazurile de casare invocate de recurent, respectiv, cele prev. de art. art.385/9 pct.9 și 10.pr.pen. nu sunt incidente în speță, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția, arătând de ce soluția primei instanțe este una temeinică, fără reluarea întregii argumentații a primei instanțe, pe care a considerat-o corectă și și-a însușit-o, iar pe de altă parte, motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii.
În ceea ce privește cererile asupra cărora instanțele nu s-ar fi pronunțat, într-adevăr, prima instanță, cu ocazia formulării unor cereri în probațiune de către inculpat la termenul din 17 aprilie 2006 ( solicitarea de relații de la partea civilă și audiere de martori), s-a pronunțat doar asupra primei cereri, prorogând a se pronunța și asupra probei testimoniale, ulterior omițând a se mai pronunța asupra acestei probe, însă, instanța de apel, în fața căreia s-a reiterat cererea de audiere a martorilor din rechizitoriu - s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o la termenul din 2 aprilie 2009, când au avut loc dezbaterile pe fond, apreciind că este inutilă, raportat la dovezile cu înscrisuri existente la dosar, așa cum inutilă a apreciat și efectuarea unei expertize contabile, care, de altfel, nici nu putea fi încuviințată față de obiectul acesteia ( ce a făcut lichidatorul pentru a recupera debitele neachitate; ce titluri executorii are partea civilă și cum s-au valorificat acestea; dacă creditele erau avizate de organele abilitate ale băncii; cine trebuie să răspundă civil pentru creditele acordate).
În privința criticii recurentului, în sensul că, în mod nelegal instanța fondului a soluționat latura civilă a cauzei, în cauză acțiunea civilă neputând fi soluționată deoarece sunt incidente dispozițiile art.346 alin.4 pr.pen. rap. la art.10 lit.f pr.pen. - Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, fiind rezultatul unei interpretări greșite a textului de lege invocat.
Potrivit art.346 alin.4 pr.pen. instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță, printre altele, încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prev. de art.10 alin.1lit. f șipr.pen. Ori, în cauză, încetarea procesului penal s-a pronunțat pentru cazul prev. de art.10 alin.1lit.pr.pen. - a intervenit prescripția răspunderii penale.
În ceea ce privește împrejurarea că, nelegal, partea civilă a renunțat la judecată față de titularii creditelor, doar după acordarea cuvântului în dezbaterea fondului cauzei, contrar dispozițiilor art.246 alin.4 pr.civ. - Curtea constată, de asemenea, că nici această susținere nu poate fi primită în acest cadru procesual.
Într-adevăr, constituirea de parte civilă s-a făcut inițial față de inculpat și titularii creditelor nerambursate ( fila 333 dosar 8331/1999 al Judecătoriei Baia Mare ), însă ulterior, s-a precizat că se mențin pretențiile doar față de inculpat ( fila 348 dosar 7815/2002 al Judecătoriei Baia Mare ).
De asemenea, potrivit art.14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei, în cadrul acțiunii civile exercitate în procesul penal, se face potrivit legii civile, iar potrivit art. 246 alin.4 pr.civ. când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți.
În cauză, pe de o parte, renunțarea la judecată față de titularii creditelor s-a făcut anterior intrării în dezbaterea fondului, la termenul din 28 mai 2007, dezbaterea fondului având loc la termenul următor din 3 septembrie 2009. Dar, chiar dacă renunțarea s-ar fi făcut după intrarea în dezbaterea fondului, nu se pune problema consimțământului celeilalte părți, cerut de legea civilă, întrucât titularii creditelor nu au fost introduși în cauză, nu sunt părți în procesul penal, așa încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 246 alin.4 pr.civ.
Recurentul a criticat, de asemenea, hotărârile atacate sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii civile, printre altele, și pentru faptul că nu s-au dovedit pretențiile formulate în cauză și nu s-a ținut seama d existența unor titluri executorii pentru unele sume neachitate.
Deși se invocă cazurile de casare prev. de art. art.385/9 pct.9 și 10.pr.pen. recurentul arată că, despăgubirile solicitate nu au fost dovedite potrivit legii civile.
În realitate, instanța de fond și apoi, instanța de apel au apreciat că despăgubirile solicitate sunt dovedite și justificate, iar această apreciere nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, care devoluează în principal, în drept.
De altfel, soluția și motivarea instanței este una corespunzătoare, în baza documentației transmise de partea civilă, care a precizat situația exactă a fiecărui credit nerambursat, detaliind condițiile de acordare, eventualele rambursări sau recuperări parțiale în baza unor alte titluri, obținute în instanțele civile (filele 115-239 dosar fond).
Invocarea în final, a unor critici vizând fondul laturii penale a cauzei, este neavenită într-un astfel de cadru procesual, în contextul în care, s-a pronunțat o soluției de încetare a procesului penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale, prescripție invocată chiar de către recurent, nesolicitându-se continuarea procesului penal pentru dovedirea eventualei lipse de vinovăție a inculpatului și, pe cale de consecință, lipsei de fundament pentru răspunderea civilă a acestuia.
De altfel, obligarea la despăgubiri a inculpatului, nu s-a făcut pentru întreaga activitate infracțională reținută în actul de sesizare a instanței, ci doar pentru o parte din creditele, de a căror acordare, s-a reținut că se face vinovat inculpatul, respectiv pentru creditele contractate cu, și cu persoana fizică ( pct.1, 4-6,10-12 și 15 din rechizitoriu).
Creditele de la pct.1 și 4 din rechizitoriu - acordate persoanei fizice și, respectiv, au fost aprobate de inculpat ( contracte de credit, filele 232-237 și 207-211 dosar fond).
Creditul de la pct.12 din rechizitoriu - acordat., a fost acordat efectiv la 22.12.1994, dată la care era director inculpatul, care a întocmit nota contabilă 471/22.12.2004, contractul fiind încheiat ulterior la 17.05.1995 prin reprezentantul băncii la aceea dată - ( contract de credit filele 125-129 dosar fond); creditele de la pct.5,6 - beneficiar au fost aprobate de inculpat ( contract de credit, acte adiționale, note de control - filele 6-24 dosar ).; creditele menționate la restul punctelor din rechizitoriu, la care s-a făcut referire, ca nefiind dovedite sau neacordate de către inculpat - exced obiectului prezentului recurs, nu pot face obiectul analizei în acest dosar, după cum nu au făcut obiectul despăgubirilor civile acordate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată nefondat recursul în cauză, urmând ca, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. să fie respins, ca atare.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B M,-, jud. M, cu reședința în, 6. Rd.. 4., cod 60640, împotriva deciziei penale nr. 65/A din 23 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - --
Red./Dact.
6 ex./08.12.2009
Jud.apel:
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
