Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.731/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii penale din 13 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art.323 Cod penal raportat la art.17 lit.b din Legea 78/2000, art.254 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, art.132din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art.2481Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal;
- - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prevăzute de art.323 penal raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art. 132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481.pen. cu aplicarea art.41 alin.2.pen. art.26 penal raportat la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a penal;
- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prev. de art.323 penal raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, 2481.penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborate cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991, art.23 lit.a și c din Legea nr.656/2002 raportat art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod penal,
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la rambursare ilegală de TVA, prevăzute de art.323 penal raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, 2481.penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.26 penal rap. la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata aflată în stare de arest asistată de apărător ales, av., din cadrul Tribuanlului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Tribunalului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av.-, din cadrul Tribunalului Maramureș și av., din cadrul Baroului C, ambii cu delegații avocațiale depuse la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. G, din cadrul Tribunalului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații, av. a, av. și, av., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebați fiind, inculpații, învederează instanței că-și mențin recursurile declarate iar inculpatul, arată că-și menține recursul declarat de apărătorul său în termenul legal.
Instanța, invocă excepția tardivității recursului față de inculpatul și acordă cuvântul părților.
Apărătorul inculpatului, apreciază că recursul acestuia este declarat în termen. Hotărârea a fost pronunțată pe data de 13 noiembrie 2009 termenul de declarare al recursului fiind de 24 de ore de la pronunțare. Având în vedere că cele 24 de ore se împlineau în data de 14 noiembrie 2009, într-o zi de sâmbătă, termenul de declarare al recursului se prorogă pe zile lucrătoare, respectiv 16 noiembrie 2009, adică zi de luni. De altfel și pe plicul de expediere al recursului este data de 16 noiembrie 2009.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul, în temeiul art.38515pct.2 lit.d rap.la art.3001alin.1 și 4.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, conform art.139 alin.1 pr.pen. Astfel, instanța de fond la termenul din data de 13 noiembrie 2009 verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive însă s-a pronunțat doar asupra legalității acestei măsuri. Instanța de fond a arătat că măsura arestării subzistă și a fost legal luată dar la verificarea temeiniciei trebuia să se ia în considerare în ce măsură temeiul arestării subzistă prin altceva decât cele avute în vedere la momentul arestării, fiind vorba despre trecerea timpului. Apreciază că instanța de fond trebuia să analizeze dacă măsura arestării preventive se mai justifica la termenul din data de 13 noiembrie 2009 ținând cont că a fost încheiată urmărirea penală iar inculpații au fost trimiși în judecată. Măsura arestării preventive se ia doar în situația în care este necesară în conformitate cu disp.art.136 pr.pen. În acest dosar au mai fost trimiși inculpați în judecată, care însă sunt cercetați în stare de libertate, făcând trimitere la argumentele instanței de fond cu privire la pericolul pentru ordinea publică. Este evident că pericolul pentru ordinea publică nu poate fi disociat pe un inculpat față de ceilalți inculpați. Inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi judecat în stare de libertate, acesta este prezumat nevinovat. A recunoaște fapta nu înseamnă a recunoaște infracțiunea. Toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt infracțiuni care prin ele însele nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu sunt infracțiuni violente. Apreciază că la momentul analizării legalității și temeiniciei măsurii arestării instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică. Apreciază că temeiurile arestării au încetat odată cu trecerea timpului. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că în măsura în care s-ar lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, s-ar asigura un control judiciar menit a garanta scopul măsurilor preventive.
Apărătorul inculpatei, în temeiul art.38515pct.2 lit.d rap.la art.3001alin.1 și 4.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât instanța nesocotește dispozițiile art.148 pr.pen. dispoziții care se rezumă la un principiu. Instanța nu a apreciat că existența unor acuzații ar impune menținerea măsurii arestării preventive. Cele patru chestiuni expuse de instanța de fond nu constituie acea trăsătură de a argumenta în ce a constat pericolul pentru ordinea publică. Inculpatului nu i se poate reține un pericol actual, probele conchid în mod contrar. Critică modul în care instanța a motivat hotărârea deoarece nu s-a argumentat pe fiecare inculpat în parte, instanța trebuind să analizez dacă măsura arestării se mai impune la acest moment. Solicită a se avea în vedere, raportat la amploarea și consecințele faptelor, că nu toate faptele din dosar o privesc pe inculpata. De asemenea, a se avea în vedere că inculpata era angajată de puțin timp la acea instituție iar o Mp arte din fapte sunt săvârșite când inculpata nici nu era angajată la finanțe. Ca atare, parchetul a și dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru trei dintre fapte. În rechizitoriu se propune reținerea art.19 din OUG nr.43/2002 plecând de la atitudinea inculpatei de sinceritate și cooperare. Art.136 alin.8 pr.pen. stipulează că la alegerea măsurii arestării preventive se va ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În speță nu există decât o concluzie și anume aceea că prezența inculpatei în câmpul infracțional este un accident, aceasta nu a avut probleme cu legea penală iar faptele imputate se datorează unei omisiuni a inculpatei și unei neglijențe. La dosar nu există nici un dubiu că inculpata ar comite alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului dacă ar fi cercetată în stare de libertate, gradul de participare al acesteia fiind unul redus. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că dacă față de inculpată se va lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceasta o va respecta și se va supune tuturor obligațiilor impuse de instanță.
Apărătorul inculpatului, av. -, în temeiul art.38515pct.2 lit.d rap.la art.3001alin.1 și 4.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara conform art.145/1 pr.pen. Astfel, s-au analizat succint temeiurile arestării însă pericolul infracțional, oscilațiile temeiurilor arestării și termenul rezonabil rămân o chestiune fără acoperire în probe. Coinculpatul în volumul I la fila 163 menționează că inculpatul în anul 2007 nu era implicat, acesta face declarații contradictorii. Referitor la calificarea juridică, solicită a se observa suișurile și coborâșurile încadrării juridice. S-a început prin a se afirma că inculpatul a comis cinci infracțiuni, mai apoi s-a dat o altă încadrare juridică pentru ca în data de 17.06.2009 s-a extins urmărirea penală și pentru infracțiunea de luare de mită, apoi s-a adus în discuție o altă infracțiune de spălare de bani. În final, rechizitoriul dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru mai multe infracțiuni. Toate aceste oscilații, după părerea personală, este că titularul urmăririi penale a fost derutat. Care au fost probele pentru care s-a reținut temeiul arestării? S-a reținut că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului însă, în volumul I de urmărire penală există declarația lichidatorului, existând dovezi certe că actele au fost predate administratorului societății. S-a mai susținut că tatăl inculpatului s-a dus la să-l întrebe ce s-a întâmplat însă nu s-a stabilit că inculpatul ar fi discutat cu tatăl lui să facă demersuri cu. Referitor la temeiul arestării, prev.de art.148 lit.f pr.pen. achiesează concluziilor antevorbitorilor săi. Pericolul concret ar trebui să rezulte din probe și nu să fie o interpretare a unei autorități. Susține că procurorul și-a întemeiat constatările pe trei acte și anume: raportul Gărzii Financiare, raportul Curții de Conturi și raportul ANAF. Raportul Curții de Conturi preia în totalitate constatările Gărzii Financiare iar raportul ANAF reține aceleași constatări. Solicită a se reaprecia pericolul social al faptelor apreciind că nu se poate merge pe o analiză globală ci trebuie motivat pentru fiecare inculpat în parte în ce constă pericolul social dacă ar fi cercetat în stare de libertate. Apreciază că inculpatul are dreptul și șansa de a fi cercetat în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, av., arată că disp.art.3001pr.pen. statuează că asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuie să dispună instanța după o perioadă considerabilă de timp. Urmează a se examina dacă la acest moment se mai impune menținerea în stare de arest a inculpatului. Analizându-se încheierea instanței de fond se poate observa ce constată Tribunalul Maramureș și anume, după cum este consemnat la fila 17 alineat ultim, nu mai subzistă temeiul arestării prev.de art.148 lit.b pr.pen. În afară de faptul că atunci când se constată că temeiul arestării a încetat, se solicită revocarea măsurii arestării. În plus, chintesența motivării se reduce la trei pagini, deși hotărârea este motivată pe 20 de pagini. Apreciază că la acest moment situația inculpatului trebuie tratată diferit, individual pe bază de probe certe. Declarațiile coinculpatului sunt cele care au stat la baza luării măsurii arestării inculpatului. Solicită a se constata că la dosar nu sunt probe clare, evidente care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Susține că nu s-au putut contura faptele obiectiv, inculpatul a fost arestat pentru niște fapte iar trimiterea în judecată se circumscrie altor elemente de fapt care nu se pot regăsi în temeiurile arestării preventive. Instanța de fond avea obligația să indice motivări individuale pentru care inculpatului trebuie menținut în stare de arest preventiv dar, în încheiere nu se regăsește nici un astfel de argument. Încheierea recurată încalcă dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO. În cauză, urmărirea penală este finalizată, instanța a fost sesizată cu rechizitoriu iar motivele plauzibile ale săvârșirii unei infracțiuni nu mai sunt suficiente la un moment dat, odată cu trecerea timpului ele devin insuficiente. Rechizitoriul vine în susținerea apărării inculpaților în sensul că nu s-au adus argumente suficiente pentru existența infracțiunilor bănuite inițial. De asemenea, instanța are obligația de a analiza situația personală a inculpatului invocând speța /Franța. Inculpatul nu a tulburat vreodată și nu a comis fapte de natură să ordinea publică. În afară de gravitatea infracțiunilor trebuia să se aibă în vedere aspecte referitoare la sustragerea inculpatului iar acest aspect trebuia analizat. Nu există pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal, ar trebui să se demonstreze că ar exista pericolul să influențeze ancheta însă nu suntem în acest caz. Nu se poate susține că inculpatul ar fi putut influența pe cineva pe parcursul anchetei. S-a susținut ca motiv al arestării că inculpatul ar fi negat comiterea faptei dar dreptul la tăcere este reglementat de lege. Inculpatul a dat explicații plauzibile. Eliberarea inculpatului la acest moment se impune deoarece pe fondul cauzei nu există probe de vinovăție și va demonstra acest lucru. Actul de sesizare al instanțelor ar trebui să fie hotărâtor din punct de vedere al reținerii temeiurilor, instanțele au considerat că este necesară prelungirea măsurii arestării preventive pentru finalizarea anchetei dar acum când ancheta este finalizată, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul se află trimis în judecată doar pe baza declarațiilor coinculpatului, declarații care nu au putut fi probate. Totodată, consideră că termenul detenției este discutabil sub aspectul rezonabilității. Pentru toate acestea, solicită a se da eficiență argumentelor apărării admițându-se recursul inculpatului cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap.la art.3001alin. 4.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că încheierea recurată este vădit nelegală și netemeinică. Astfel, pentru a se dispune menținerea măsurii arestării este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să subziste în cauză sau să existe temeiuri noi la acest moment procesual. Cum instanța nu reține alte temeiuri de arestare în afara art.148 lit.f pr.pen. se impune a se analiza dacă la acest moment acest temei subzistă. Condiția cumulativă pentru existența temeiului de arestare este să existe probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ori, această condiție nu este îndeplinită în cauză. Instanța de fond se rezumă doar la a analiza pericolul concret pe care îl identifică prin amploarea și consecințele faptelor, perioada de timp vastă în care această activitate a fost desfășurată precum și rezonanța socială asupra opiniei publice fără a face trimitere expresă la probele cerute în mod imperativ de lege. Apreciază că instanța de fond confundă pericolul social al infracțiunilor cu pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul nu se presupune generic ci trebuie dovedit nemijlocit prin probe. În condițiile în care organul de cercetare penală a strâns toate probele pe care le-a considerat necesare cu privire la existența infracțiunilor sesizând instanța prin rechizitoriu, se poate aprecia că la acest moment cercetarea judecătorească nu poate fi impietată prin punerea în libertate a inculpatului. Starea de arest este una de excepție, ea putând fi luată și ulterior menținută doar în cazuri excepționale. În speță, nu se poate reține o stare de primejdie ce ar putea fi creată de inculpat având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv acesta este fără antecedente penale, are studii superioare, deține resurse materiale necesare asigurării existenței în mod onorabil iar în familie și societate nu au existat informații din care să reiasă vreun comportament negativ. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală iar criticile aduse hotărârii nu sunt întemeiate. Instanța de fond a făcut o analiză temeinică și judicioasă a tuturor elementelor ce caracterizează temeiurile arestării. Mai mult, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile privind limitele de pedeapsă fiind prezent în speță și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpații dacă ar fi cercetați în stare de libertate. de asemenea, s-a făcut referire de către instanța de fond și la amploarea și vastitatea materialului probator administrat în cauză. Inculpații, puteau și aveau obligația de a respecta obligațiile legale având în vedere calitatea acestora, calitate de care s-au folosit. În ceea ce privește temeiul arestării, cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. s-a susținut de apărare că a încetat datorită trecerii timpului însă, o astfel de remarcă nu poate fi primită. Instanța a analizat judicios dacă acest temei are suport și a arătat că trecerea timpului de 6 luni nu este un argument suficient care să atragă punerea în libertate. Acest termen al detenției nu depășește ceea ce se înțelege prin detenție rezonabilă. Nu are relevanță că inculpații nu au antecedente penale. În privința inculpatei s-a afirmat că nu s-a ținut cont de faptul că procurorul ar fi reținut prin actul de sesizare art.19/1 dar acest argument nu este suficient pentru punerea în libertate pentru că încadrarea juridică urmează a fi discutată pe parcursul judecării fondului. Instanța, făcând o apreciere justă a probelor, apreciază că recursurile inculpaților sunt nefondate solicitând respingerea lor ca atare. În privința excepției tardivității recursului inculpatului arată că declarația de recurs a acestuia a fost avansată pe calea poștei la data de 16 noiembrie 2009. Disp.art.186 alin.4 pr.pen. face referire la prorogarea termenului pe zile. În speță, calea de atac a recursului era de 24 de ore, fiind vorba de termen imperativ pe ore, care se împlinea în data de 14 noiembrie 2009 orele 18,00. Astfel, solicită respingerea recursului în principal, pe calea excepției ca tardiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
Inculpatul, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său
Inculpata, solicită cercetarea ei în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său cu mențiunea că nu ar avea cum să impieteze procesul penal și va respecta toate obligațiile impuse.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 13.11.2009 a Tribunalului Maramureșs -au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpați, prin avocații aleși.
În temeiul art.160 pr.penală rap. la art.3001pr.penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive inculpaților: (CNP -, fiul lui - și, născut la data de 26.12.1973 în localitatea B M, județul M, domiciliat în B M,-/43, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul M,-(CNP -, fiul lui -G și, născut la data de 21.08.1972 în localitatea B M, județul M, domiciliat în B M, nr. 32B, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul M),-(CNP -, fiul lui și -, născut la data de 22.03.1977 în localitatea B M, județul M, domiciliat în B M,-,. 39, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul M), (CNP -, fiul lui - și, născut la data de 02.11.1976 în localitatea B M, județul M, domiciliat în B M,-/5, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul M), (CNP -, fiica lui și -, născută la data de 16.03.1979 în localitatea B Sprie, județul M, domiciliată în localitatea nr. 279, județul M, arestată preventiv, aflată în Arestul M) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență că prin rechizitoriul întocmit la data de 10 noiembrie 2009 în dosarul nr.46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art.323 penal raportat la art.17 lit.b din Legea 78/2000, art.254 penal raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, art.132din Legea 78/2000 raportat la art.248, art.2481penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal rap. la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b penal,-pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prevăzute de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248, 2481.pen. cu aplicarea art.41 alin.2.pen. art.26 penal rap. la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal,-pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, furt în formă continuată, luare de mită, complicitate la infracțiunea de dare de mită, trafic de influență, abuz în serviciu în formă calificată, șantaj, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la rambursare ilegală de TVA, instigare la fals contabil, spălare de bani prevăzute de art.323 Cod penal raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, de art.208 alin.1 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.254 penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, art.26 penal raportat la art.255 penal coroborat cu art.7 alin.2 din Legea 78/2000, art.257 penal rap. la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, art.131din Legea nr.78/2000 raportat la art.194 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481.penal cu aplic. art. 41 alin.2 penal, art.288 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, art.291 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, art.290.pen. rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2.pen. art.25 penal rap. la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.25 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal; pentru infracțiunile asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr. 78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, 2481.penal cu aplic. art. 41 alin.2 penal, art.26 penal rap.la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborate cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.26 penal rap. la art.43 din Legea nr.82/1991, art.23 lit.a și c din Legea nr.656/2002 raportat art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b penal, pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la rambursare ilegală de TVA, prevăzute de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481.penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a penal.
La Tribunalul Maramureșs -a format dosarul nr- fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 05.01.2010.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților mai sus menționați, în temeiul art.3001și art.160 pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr.280 din 23 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - și - pe timp de 28 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.254 penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, șantaj prev. de art.131din Legea nr. 78/2000 rap. la art.194 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, uz de fals prev. de art.289 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit. b din Legea nr.78/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a penal (inculpatul -), respectiv de luare de mită prev. de art.254 penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481cu aplicarea art.41 alin.2 penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 penal rap. la art.131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art.194 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal (inculpata -), emițându-se împotriva acestora mandate de arestare preventivă cu începere de la 23 mai 2009 și până la 19 iunie 2009 inclusiv.
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă inculpatului - pe timp de 29 de zile, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu începere de la data de 26 mai 2009 și până la 23 iunie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art.26 penal rap. la art.254 penal coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 penal rap. la art.131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art.194 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea nr. 241/2005 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.43 din Legea nr.82/1991 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal.
Prin încheierea penală nr. 380 din 31.07.2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe timp de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art.254 penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, șantaj prev. de art.131din Legea nr. 78/2000 rap. la art.194 penal cu aplic. art. 41 alin.2 penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, uz de fals prev. de art.289 penal rap. la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, participație improprie sub forma instigării la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991 rap. la art.31 alin.2 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit. b din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit. a penal, respectiv de luare de mită prev. de art.254 penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481cu aplic.art.41 alin.2 penal, complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 penal rap. la art.131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art.194 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal, emițându-se împotriva acestora mandate de arestare preventivă cu începere de la 31.07.2009 și până la 28.08.2009 inclusiv.
Recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor penale mai sus menționate prin care s-a dispus arestarea acestora au fost soluționate prin încheierile penale nr.73/R/2009, nr.72/R/2009 și respectiv nr.98/R/2009 de către Curtea de Apel Cluj, încheieri prin care aceste recursuri au fost respinse.
Măsurile preventive luate față de inculpații și au fost prelungite succesiv cu câte 30 de zile prin încheierile acestei instanțe nr.318/16.06.2009 (în intervalul 20.06.2009 - 19.07.2009), nr.359/14.07.2009 (în intervalul 20.07.2009-18.08.2009); nr.427/14.08.2009 (în intervalul 19.08.2009 - 17.09.2009); nr. 463/11.09.2009 (în intervalul 18.09.2009 - 17.10.2009 inclusiv); nr.526/12.10.2009 ( în intervalul 18 10.2009 - 16.11.2009, inclusiv).
Prin aceleași încheieri, a fost prelungită măsura arestării preventive față de inculpatul - în intervalul 24.06.2009-23.07.2009, respectiv 24.07.2009 - 22.08.2009 inclusiv, 23.08.2009 - 21.09.2009 inclusiv, 22.09.2009 - 21.10.2009 inclusiv și 22.10.2009 - 20.11.2009 inclusiv.
Față de inculpații - și - a fost dispusă prelungirea arestării preventive prin încheierea nr.427/14.08.2009 în intervalul 29.08.2009 până în 27.09.2009 inclusiv, prin încheierea nr.463/11.09.2009 în intervalul 28.09.2009 - 27.10.2009 inclusiv, prin încheierea nr.526/12.10.2009 în intervalul 28.10.2009 - 26.11.2009 inclusiv.
a dispune arestarea preventivă a inculpaților și ulterior prelungirea acestei măsuri, instanța a avut în vedere acuzația adusă în sarcina inculpaților, respectiv că începând cu anul 2007, având calitatea de funcționari publici din cadrul M, cu atribuții de a dispune și efectua inspecții fiscale, de avizare și de aprobare a lor, precum și de supervizarea activității de inspecție fiscală, s-au asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție, ori în legătură directă cu săvârșirea de infracțiuni de corupție, precum și în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005.
Astfel, inculpații ocupau funcții de inspectori fiscali în cadrul serviciilor de inspecție, șefi de serviciu în cadrul acestor servicii, șefi administrație fiscală adjuncți cu atribuții de coordonare a acestor servicii, precum și într-o anumită perioadă, unul dintre ei, a și deținut funcția de director executiv al M, iar în această calitate, a facilitat desfășurarea întregii activități infracționale.
În desfășurarea acestei activități infracționale au hotărât să atragă în circuitul infracțional diferite societăți comerciale, care să solicite rambursări de în mod nelegal, urmând ca șefii de administrații și șefii de serviciu să dispună formarea echipelor de inspecție fiscală, iar aceste echipe să nu constate fictivitatea operațiunilor comerciale pentru care se solicita rambursarea de, apoi aceste inspecții să fie avizate și aprobate de către șefii de serviciu și șefii de administrație adjuncți, iar în final inculpatul, în calitate de director executiv, să acopere întreaga activitate infracțională pentru a nu putea fi descoperită.
Sumele de bani obținute cu titlu de rambursare de erau predate de administratorii societăților comerciale implicate unuia dintre inculpați, care la rândul lui împărțea sumele de bani cu ceilalți participanți.
Fiecare inculpat avea rol bine determinat, în cadrul circuitului infracțional, în funcție de atribuțiile de serviciu care le avea. De altfel, rambursările de în mod ilegal, nici nu s-ar fi putut realiza fără participarea tuturor acestor persoane, întrucât fiecare dintre ei puteau și trebuiau să constate, potrivit atribuțiilor de serviciu, neregulile existente în dosarele de rambursare de a societăților comerciale implicate în acest circuit infracțional.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive la primirea dosarului, tribunalul constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent, în cauză sunt incidente în continuare prevederile art. 148 lit. f pr.penală, întrucât pedeapsa prevăzută pentru presupusele fapte este mai M de 4 ani, iar raportat la natura și gravitatea deosebit de Map rezumatelor fapte se poate trage concluzia că inculpații prezintă și în continuare pericol pentru ordinea publică. Acest pericol concret rezultă din amploarea și consecințele faptelor de care sunt acuzați inculpații, perioada de timp vastă în care această activitate a fost desfășurată și prin care s-a adus o atingere majoră unor valori importante, ocrotite de legea penală și nu în ultimul rând, rezonanța socială puternică și impactul creat asupra opiniei publice, prin prisma calității pe care inculpații au avut-o în cadrul instituțiilor Ministerului Finanțelor.
Tribunalul a constatat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost respectate toate dispozițiile legale și garanțiile procesuale și având în vedere că de la luarea măsurilor preventive s-a scurs o perioadă care nu depășește durata termenului rezonabil, termen apreciat în funcție de toate coordonatele cauzei analizate și anume a complexității și vastității probatoriului, iar temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru buna desfășurare a judecății, tribunalul a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cererile de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpați prin apărătorii aleși și în consecință, a dispus menținerea stării de arest preventiv dispusă față inculpați, conform dispozitivului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și, fără a indica motivele de nelegalitate sau netemeinicie.
În ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, prin apărători aleși, inculpații au solicitat casarea încheierii penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu există temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru inculpatul, s-a arătat că instanța de fond trebuia să analizeze dacă măsura arestării preventive se mai justifica la termenul din data de 13 noiembrie 2009 ținând cont că a fost încheiată urmărirea penală iar inculpații au fost trimiși în judecată, în dosar fiind trimiși în judecată și alți inculpați cercetați în stare de libertate. Inculpatul a recunoscut fapta, dar aceasta nu înseamnă a recunoaște infracțiunea. Toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt infracțiuni care prin ele însele nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu sunt infracțiuni violente. S-a apreciat că temeiurile arestării au încetat odată cu trecerea timpului. Referitor la cererea subsidiară s-a arătat că în măsura în care s-ar lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, s-ar asigura un control judiciar de a garanta scopul măsurilor preventive.
Pentru inculpata s-a arătat că nu i se poate reține un pericol actual, probele conchid în mod contrar. Referitor la amploarea și consecințele faptelor s-a precizat că nu toate faptele din dosar o privesc pe inculpată, aceasta era angajată de puțin timp la acea instituție iar o Mp arte din fapte sunt săvârșite când inculpata nici nu era angajată la finanțe. În rechizitoriu s-a propus reținerea art.19 din OUG nr.43/2002 plecând de la atitudinea inculpatei de sinceritate și cooperare. Prezența inculpatei în câmpul infracțional este un accident, aceasta nu a avut probleme cu legea penală, iar faptele imputate se datorează unei omisiuni a inculpatei și unei neglijențe, gradul de participare al acesteia fiind unul redus. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că dacă față de inculpată se va lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, aceasta o va respecta și se va supune tuturor obligațiilor impuse de instanță.
Pentru inculpatul, av. - a arătat că pericolul infracțional, oscilațiile temeiurilor arestării și termenul rezonabil rămân o chestiune fără acoperire în probe. Referitor la calificarea juridică s-a arătat că aceasta a fost oscilantă, s-a început prin a se afirma că inculpatul a comis cinci infracțiuni, mai apoi s-a dat o altă încadrare juridică pentru ca în data de 17.06.2009 s-a extins urmărirea penală și pentru infracțiunea de luare de mită, apoi s-a adus în discuție o altă infracțiune de spălare de bani. În final, rechizitoriul dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru mai multe infracțiuni. Pericolul concret nu rezultă din probe, care nu există în cazul de față. S-a apreciat că inculpatul are dreptul și șansa de a fi cercetat în stare de libertate.
Av. a arătat după cum este consemnat la fila 17 aliniat ultim în încheierea atacată, nu mai subzistă temeiul arestării prev.de art.148 lit.b pr.pen.
S-a apreciat că la acest moment situația inculpatului trebuie tratată diferit, individual pe bază de probe certe. La dosar nu sunt probe clare, evidente care să justifice menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Susține că nu s-au putut contura faptele obiectiv, inculpatul a fost arestat pentru niște fapte iar trimiterea în judecată se circumscriu altor elemente de fapt care nu se pot regăsi în temeiurile arestării preventive. Rechizitoriul vine în susținerea apărării inculpaților în sensul că nu s-au adus argumente suficiente pentru existența infracțiunilor bănuite inițial. Nu există pericolul ca inculpatul să se sustragă de la procesul penal, ar trebui să se demonstreze că ar exista pericolul să influențeze ancheta însă nu suntem în acest caz. Consideră că termenul detenției este discutabil sub aspectul rezonabilității.
Pentru inculpatul s-a arătat că încheierea recurată este vădit nelegală și netemeinică. Instanța nu reține alte temeiuri de arestare în afara art.148 lit.f pr.pen. iar la acest moment temeiul menționat nu subzistă. Apreciază că instanța de fond confundă pericolul social al infracțiunilor cu pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul nu se presupune generic ci trebuie dovedit nemijlocit prin probe. Cercetarea judecătorească nu poate fi impietată prin punerea în libertate a inculpatului. În speță, nu se poate reține o stare de primejdie ce ar putea fi creată de inculpat, acesta nu are antecedente penale, are studii superioare, deține resurse materiale necesare asigurării existenței în mod onorabil iar în familie și societate nu au existat informații din care să reiasă vreun comportament negativ. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru realizarea scopului procesului penal.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, curtea constată că recursurile inculpaților, și sunt nefondate, iar recursul inculpatului este tardiv, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, referitor la recursul declarat de inculpatul se constată că încheierea atacată a fost pronunțată la data de 13.11.2009, într-o zi de vineri, inculpatul fiind prezent la pronunțare, astfel că termenul de 24 de ore pentru declararea recursului a început să curgă de la acest moment.
Inculpatul a expediat prin poștă la data de 16.11.2009, în zi de luni.
Potrivit prevederilor art.186 alin.4 pr.pen. "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează."
Așadar textul legal se referă în mod expres la ultima zi și nu la ultima oră a unui termen.
De asemenea art.186 alin.2 pr.pen. dispune căla calcularea termenelor pe oresau pe zilenu se socotește orasau ziua de la care începe să curgă termenulși nici orasau ziuaîn care acesta se împlinește.
Prin urmare în cazul de față termenul de 24 ore pentru declararea recursului a început să curgă la data de 13.11.2009 ora 17,35 și s-a împlinit în 14.11.2009, ora 19,35, luându-se în calcul 26 ore, întrucât nu se calculează ora la care începe să curgă termenul și nici ora la care se împlinește acesta.
Recursul declarat de inculpatul în data de 16.11.2009 fiind tardiv urmează a fi respins ca atare în temeiul art.38515pct.1 lit.a pr.pen. față de soluția adoptată fiind de prisos a analiza motivele de recurs ale acestui inculpat.
În ceea ce îi privește pe inculpații recurenți, și se constată că aceștia au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din 10.11.2009 al Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Cluj sub aspectul comiterii următoarelor infracțiuni:-- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prevăzute de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr. 78/2000 rap. la art.248, 2481.pen. cu aplicarea art.41 alin.2.pen. art.26 penal rap. la art.8 alin.1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a penal, - asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani prev. de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr. 78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 raportat la art.248, 2481.penal cu aplic. art. 41 alin.2 penal, art.26 penal rap.la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborate cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 penal, art.26 penal rap. la art.43 din Legea nr.82/1991, art.23 lit.a și c din Legea nr.656/2002 raportat art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a și b penal, iar - asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu în formă calificată, complicitate la rambursare ilegală de TVA, prevăzute de art.323 penal rap. la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, art.132din Legea nr.78/2000 rap. la art.248, 2481.penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, art.26 penal raportat la art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 coroborat cu art.17 lit.g din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a penal.
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpații recurenți la data de 23.05.2009 față de inculpata, la data de 26.05.2009 față de inculpatul, respectiv la data de 31.07.2009 față de inculpatul, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptelor de comiterea cărora era suspectată, pentru inculpatul fiind reținută și incidența prevederilor art.148 lit.b pr.pen. respectiv existența unor date că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, și subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații recurenți sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, astfel cum reiese din probele administrate până în prezent și enumerate la filele 82-91 din rechizitoriu.
motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților recurenți în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că ancheta penală a fost demarată pentru anumite fapte, iar la finalul acesteia respectivele fapte au primit o încadrare juridică diferită de cea inițială, esențială fiind confirmarea prin probe a faptelor.
În cauza Marturana contra Italiei din 4 martie 2008, în care reclamantul fusese arestat preventiv sub acuzația de tentativă de omor, pentru ca ulterior acuzația să fie schimbată în infracțiunea de amenințare și dispusă neînceperea urmării penale pentru această infracțiune, Curtea a statuat că această circumstanță nu semnifică faptul că detenția sa provizorie ar fi fost contrară art.5 din Convenție, deoarece motivele plauzibile de a crede că persoana suspectată de comiterea unei fapte este autoarea acesteia nu înseamnă stabilirea culpabilității suspectului încă din faza de instrucție a dosarului.
Este adevărat că instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților și în continuare a făcut referiri la temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. fără a aborda și temeiul de arestare prev.de art.148 lit.b pr.pen. reținut pentru inculpatul, însă așa cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în mai multe decizii de speță, o motivare lapidară nu echivalează cu lipsa motivării.
Câtă vreme instanța de fond nu a constatat în mod expres că temeiul prev.de art.148 lit.b pr.pen. nu mai subzistă în privința inculpatului și a arătat că subzistă temeiurile arestării inculpaților, curtea constată că și acest temei este în continuare incident în privința inculpatului.
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpatul o atitudine de negare a faptelor de care este acuzat, coroborate cu încercarea de a-și ascunde faptele, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate acest inculpat nu ar încerca să influențeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permițând să se întrevadă acest risc.
În privința inculpaților, și de asemenea se constată că lăsarea lor în libertate continuă să prezinte pericol concret pentru ordinea publică rezultat din gravitatea faptelor de comiterea cărora sunt acuzați, din modalitatea de concepere a activității infracționale, din amploarea și consecințele faptelor de care sunt acuzați inculpații, perioada de timp vastă în care această activitate a fost desfășurată și prin care s-a adus o atingere majoră unor valori importante, ocrotite de legea penală și nu în ultimul rând, din rezonanța socială negativă și impactul negativ creat asupra opiniei publice, prin prisma calității pe care inculpații au avut-o în cadrul instituțiilor Ministerului Finanțelor.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 23.05.2009, 26.05.2009, 31.07.2009 și până în prezent, într-o perioadă de circa 6 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, urmând a fi declanșată cercetarea judecătorească.
Raportat la tipologia cauzei, la numărul de fapte pentru care urmează a se efectua cercetarea judecătorească, la numărul de martori ce urmează a fi audiați, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Faptele pentru care sunt judecați inculpații, constând în asocierea în vederea comiterii unor infracțiuni de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție, urmată de comiterea unor astfel de infracțiuni, apoi de încercări ale - inculpaților și de ascundere și disimulare a adevăratei provenințe a sumelor de bani obținute din infracțiuni, relevă o tipologie deosebită a acestora, puțin frecventă în realitatea citadină, dar a căror creștere ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpaților recurenți reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru toate considerentele expuse, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 13.11.2009 a Tribunalului Maramureș, recursul inculpatului fiind respins ca tardiv, conform art.38515pct.1 lit.a proc.pen. astfel cum s-a detaliat mai sus.
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de câte 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. pentru inculpatul, av. pentru inculpat și av. a pentru inculpat, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiica lui și, născută la 16.03.1979, fiul lui - și, născut la 2.11.1976, fiul lui G și, născut la 21.08.1972 toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 13.11.2009 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.38515pct.1 lit.a proc.pen. respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 26.12.1973 împotriva aceleiași încheieri.
În baza art.189 proc.pen. stabilește suma de câte 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. pentru inculpatul, av. pentru inculpat și av. a pentru inculpat, sume ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
14.12.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
