Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.726/R/2009
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.170/A din 25.05.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al.1 lit.i Cod penal, violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.1 Cod penal și furt calificat, prev. de art.208 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.34 lit.b și art.33 lit.aCod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului B, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile,. Prezentă d-na traducător de limba ă,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, d-na traducător învederează instanței că până la sfârșitul dezbaterilor va depune la dosar onorariu pentru traducere.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/9 pct.10 pr.pen. solicită admiterea recursului cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în principal, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare cu consecința achitării inculpatului. Astfel, pentru prima faptă reținută a fost audiat în apel martorul S care ar confirma că a vândut bunuri inculpatului însă acesta a fost declarat necredibil iar motivarea instanței a fost că acesta este cunoscut pe raza localității ca un element antisocial. Acest martor ar putea fi chiar autorul furtului astfel că solicită a se reaprecia probatoriul. Pentru a doua faptă reținută, singurul probatoriu sunt două declarații ale surorilor și. S-a făcut în apel o cerere de reaudiere a acestor martore însă instanța a respins cererea fără nicio motivare. Pentru acest motive solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. În situația în care instanța de recurs va reține cauza spre judecare, solicită achitarea inculpatului.
Apărătorul ales al părții civile, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii sub aspectul laturii civile. Apreciază că valoarea bunurilor este cea stabilită de prima instanță iar instanța de recurs trebuie să ia în considerare probele cu martori. Motivul pentru care bunurile au fost subevaluate este dat de formula greșită aplicată de către expertă. Formula utilizată de către expertă prin care consideră că valoarea acestor bunuri scade printr-o uzură fizică sau morală nu este corectă întrucât bunurile supuse evaluării sunt obiecte de artă iar valoarea lor este cu atât mai mult sporită de vechime. În ce privește recursul inculpatului solicită respingerea lui și menținerea hotărârii primei instanțe sub aspectul laturii penale, faptele inculpatului fiind pe deplin dovedite. Inculpatul a mai fost condamnat anterior. Cu privire la martorul S, consideră că în mod corect instanța de apel a înlăturat declarația acestuia deoarece nu a fost solicitat în fața primei instanțe ci doar în apel. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare conform chitanțelor depuse precum și la plata integrală a cheltuielilor din apel existente la dosar.
Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părții civile lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și obligarea inculpatului și a părții civile la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpatul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu el este autorul infracțiunii. Ambele recursuri sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul este autorul celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Martorul l-a recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane ca fiind cel care i-a vândut bunurile. Pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele legale. Pe de altă parte, apreciază că nu este necesară o reevaluare a bunurilor părții civile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.63/26.03.2008 a Judecătoriei Huedin în baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. i Pen. a fost condamnat inculpatul, zis "" - fiul lui și, născut la data de 03.08.1983 în C-N, cetățean român, posesor al seria - nr. -, eliberată de Poliția H, CNP -, studii 6 clase, necăsătorit, desfășoară activități ocazionale, cu antecedente penale, domiciliat în com. u, sat nr. 153, jud. C, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
În baza art. 192 alin. 1.Pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 208 alin. 1.Pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a Pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83.Pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1155 din 19.05.2004 a Judecătoriei Huedin și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei cumulând-o cu pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71.Pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Pen.
În baza art.14 și 346.Pr.Pen. rap. la art. 998.Civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei către partea civilă și suma de 36.000 forinți sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă, ambii cu domiciliul în com. u, sat, nr. 114, jud. C, cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art.14 și 346.Pr.Pen. rap. la art. 998.Civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.850 lei către partea civilă, cu domiciliul în C-N,-,. 24, jud. C cu titlul de despăgubiri civile.
În baza art. 193.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art. 191.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu avocat, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației nr. 135 din 05.12.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, inculpatul locuiește în com. u, sat nr. 153, iar în perioada februarie - august 2006 pătruns în locuințele părților vătămate și, ambele situate în satul, de unde a sustras bunuri și bani, faptele fiind comise în următoarele împrejurări:
1. La data de 24 februarie 2006, partea vătămată, domiciliată în municipiul C-N,-,. 24, sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 10.02. - 24.02.2006, persoane necunoscute au pătruns în casa moștenită de la părinții săi în satul nr. 85, de unde i-au sustras diferite bunuri, în valoare de aproximativ 15.000 lei ( 6 ).
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a constatat că autorii furtului au pătruns la etajul locuinței prin forțarea ușii de acces, iar partea vătămată a precizat că i-au fost sustrase următoarele bunuri: 3 cearceafuri de pat brodate, fețe de masă, două șorțuri din brodate, 1 costum popular bărbătesc, două veste ornamentate cu mărgele, circa 60 de farfurii ornamentale și câte 50 bucăți de linguri, furculițe și cuțite din inox ( 9 ).
În urma cercetărilor efectuate de poliție, s-a stabilit că la sfârșitul lunii februarie 2006, inculpatul i-a solicitat martorului să-l transporte cu mașina acestuia până în localitatea Izvorul, întrucât avea de vânzare diferite bunuri. Astfel, s-a stabilit că inculpatul a vândut martorului o parte din bunurile sustrase din locuința părții vătămate, respectiv o haină bărbătească specifică portului popular (cunoscută sub denumirea de ""), două veste (una de culoare roșie și una neagră), ambele fiind brodate și ornamentate cu mărgele, precum și două șorțuri de la costume populare e, ornamentate cu mărgele, pentru care inculpatul a cerut suma de 800 lei, primind în final suma de 600 lei și 3 pălării din postav ( tip "cowboy").
Audiat în instanță, martorul a arătat că a fost rugat de inculpatul să-l ducă cu mașina până la Izvorul deoarece are niște lucruri de transportat. Inculpatul a împachetat într-un cearșaf tradițional niște obiecte tradiționale e (2-3 rochii, 2-3 veste, câteva cearșafuri și cusături care se pun pe pereți).
La data de 04.04.2006 inculpatul a fost prezentat pentru recunoaștere din grup, martorului, iar acesta l-a recunoscut fără ezitare pe acesta ca fiind persoana de la care cumpărase bunurile la sfârșitul lunii februarie 2006 (35-39 ).
Ajunși în localitatea Izvorul s-au dus la un imobil unde erau două persoane mai în vârstă, soț și soție, cărora inculpatul le-a vândut o parte din lucruri pentru care a primit o sumă de bani, iar lucrurile rămase le-au transportat înapoi la locuința inculpatului.
Aflând că bunurile cumpărate proveneau din furt, martorul le-a predat organelor de poliție, primind de la partea vătămată, care și-a recunoscut bunurile, suma de 600 lei, reprezentând prețul cu care le-a cumpărat de la inculpatul (40-41 ).
Inculpatul a negat că ar fi sustras bunuri din locuința părții vătămate și a declarat că bunurile vândute martorului le cumpărase de la o persoană de etnie rromă din com. u, pe numele de "", însă nu a identificat acea persoană. În urma verificărilor efectuate, organele de poliție au identificat în com. u 3 persoane cu numele de "", însă acestea au declarat că nu-l cunosc pe inculpatul și nici nu i-au vândut bunuri (50-53 ).
Având în vedere că partea vătămată și-a recunoscut bunurile pe care inculpatul le vânduse martorului, iar inculpatul nega faptul că le-ar fi sustras, acesta a fost testat cu tehnica poligraf, psihologul ajungând la concluzia că nu a fost sincer la întrebările relevante ale cauzei, întrucât pentru răspunsurile date la acele întrebări, la traseele diagramelor poligraf, s-au evidențiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivității emoționale (43-46 ).
2. La data de 17 august 2006, partea vătămată, domiciliat în com. u, sat nr. 114, sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 17.08.2006, între orele 10.00 - 15.30, persoane necunoscute au pătruns în locuința sa, (ușa nefiind asigurată), sustrăgând din bucătărie suma de 600 lei, care erau puși în sertarul unui dulap. Partea vătămată a solicitat identificarea autorilor și cercetarea acestora pentru infracțiunile de furt și violare de domiciliu (12, 16-17 )
Cu ocazia cercetării la fața locului, s-a stabilit că autorii furtului au pătruns în curtea imobilului deoarece poarta de la stradă nu fusese închisă cu cheia, iar apoi au pătruns în bucătăria situată la demisolul imobilului, întrucât ușa de acces nu fusese închisă cu cheia. În bucătărie nu s-au constatat urme de deranj, stabilindu-se că banii fuseseră sustrași dintr-un sertar al dulapului de bucătărie (13-15 ).
La data de 17 august 2007, cu ocazia audierii fiicei părții vătămate, numita, care s-a întors la domiciliu în după amiaza acelei zile, fiind plecată în municipiul C-N, aceasta a declarat că din sertarul de unde fusese furată suma de 600 lei lipsea și suma de 36.000 forinți (echivalentul sumei de 4.536.000 lei vechi), pe care ea îi pusese acolo în dimineața zilei de 17 august 2006 înainte de a pleca în municipiul C-N, aceasta bănuind că autorul furtului este inculpatul care o văzuse când pusese acolo forinții (18-19 ).
În urma probelor administrate s-a stabilit că inculpatul se cunoștea cu partea vătămată, iar în dimineața zilei de 17 august 2006, în jurul orelor 09.30, a fost în locuința acesteia, respectiv în bucătărie, împreună cu martorul și, aflând că partea vătămată urmează să meargă cu trenul în municipiul C-N, atât inculpatul cât și martorul i-au spus părții vătămate că o vor însoți și ei. Înainte de plecare, în prezența inculpatului și a martorului, partea vătămată a numărat suma de 36.000 forinți pe care i-a pus în portmoneu, după care a pus portmoneul în sertarul de sus al compartimentului din partea a dulapului de bucătărie, aspect văzut atât de martor cât și de inculpat. La scurt timp după ce partea vătămată a pus forinții în dulap, au ieșit toți din bucătărie pentru a merge la gară, partea vătămată neasigurând cu cheia ușa de la bucătărie, iar ușa porții de la stradă a închis-o doar cu un zăvor prin interior. La ora 10.40, cei trei au urcat într-un tren personal, ajungând în municipiul C-N la ora 11.30, și au mers împreună pe str. -, după care s-au despărțit, partea vătămată mergând la magazinul "Central".
Inculpatul a declarat că după ce au ajuns pe str. -, în municipiul C-N și partea vătămată a plecat spre centru, el s-a despărțit de martorul, întrucât voia să scoată bani de la CEC, însă a constata că nu are la el buletinul. Inculpatul a arătat că la scurt timp s-a întâlnit cu numitul "" ( identificat ca fiind ) din satul care, aflând că urmează să se întoarcă la, l-a rugat să-i aducă de la domiciliul său cheia de la autoturismul pe care îl avea lăsat în municipiul C-N, astfel că el s-a întors singur în satul, unde a ajuns cu trenul în jurul orelor 13.00. Inculpatul a declarat că a mers la locuința numitului "" (situată mai sus de locuința familiei ), însă nu a găsit pe nimeni, astfel că după ce și-a luat de la domiciliul său actele personale, a mers în șosea la ocazie pentru a se întoarce în municipiul C- Inculpatul a mai arătat că el nu a sunat-o pe telefonul mobil pe partea vătămată după ce s-a despărțit de aceasta, însă în jurul orelor 15.00, partea vătămată l-a sunat și l-a acuzat că el ar fi furat banii din locuință, deși el nu cunoștea acest aspect, precizând totodată că în acea zi de 17.08.2006, după orele 12.30, când s-a întors cu trenul din municipiul C-N în, nu s-a mai întâlnit cu martorul (24-25 ).
Partea vătămată, a declarat că s-a întors de la locul de muncă, la domiciliu în jurul orelor 15.30, găsind ușa de la stradă neasigurată cu zăvor, crezând că fiica sa se întorsese din municipiul C-N, însă văzând că aceasta nu este acasă, a verificat sertarul din bucătărie în care ținea banii, constatând lipsa sumei de 600 lei. ce s-a întâmplat cu banii, partea vătămată a mers la vecinul său, de unde a sunat-o pe fiica sa pe telefonul mobil, aflând de la aceasta că ea nu a luat banii, bănuind astfel că banii fuseseră furați. Partea vătămată a aflat de la martorele și ( fiicele familiei ) că acestea îl văzuseră pe inculpatul în jurul orelor 14.30 trecând pe stradă și s-a întors la scurt timp, martorele precizând că în acel timp au auzit un scârțâit specific al porții de la curtea părții vătămate, ceea ce l-a făcut pe partea vătămată să bănuiască că inculpatul intrase în locuința sa și furase banii, astfel că a sesizat organele locale de poliție.
Partea vătămată, aflând de la tatăl său despre lipsa banilor, în jurul orei 15.40, l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil acuzându-l că el ar fi furat banii, însă acesta a negat că ar fi autorul furtului. Partea vătămată a precizat că înainte de a fi sunată de tatăl său, a fost sunată pe telefonul mobil de către inculpat care a întrebat-o când se întoarce la domiciliu, spunându-i că el este în municipiul C-N și se va întoarce în cu trenul la orele 19.00 (19-20 ).
Fiind audiat ca martor, numitul a declarat că în data de 17.08.2006 s-a întors și el din municipiul C-N cu trenul care pleca din gară la ora 12.30 iar când a coborât din tren s-a întâlnit cu inculpatul și cu un unchi de-al său. Unchiul său i-a dat un bagaj să-l ducă acasă la el. Martorul a arătat că s-a despărțit de inculpat când au ajuns în satul, fiecare mergând spre locuința sa, după care el a revenit în centrul satului la un bar, văzându-l pe inculpatul că venea de pe strada unde locuiește familia și la insistențele acestuia l-a însoțit până în municipiul C-, unde au ajuns cu o mașină de ocazie, până în zona. Martorul a precizat că s-au plimbat împreună cu inculpatul până în cartierul, unde au vizitat magazine unde se vindea aparatură electronică, iar apoi s-au despărțit, el întorcându-se acasă cu trenul de 16.30, în timp ce inculpatul i-a spus că așteaptă o cursă din Ungaria ( 28-29).
Faptul că inculpatul stătea la ocazie spre municipiul C-N în data de 17.08.2006, în jurul orelor 14.00, împreună cu minorul, este confirmat de către martorii - și (67-68 ).
Fiind audiat ca martor, numitul ( zis "") a declarat că în dimineața zilei de 17.08.2006, în jurul orelor 10.50, când a plecat cu trenul spre C-N, l-a văzut în gară ( stația CFR ), pe inculpatul care era însoțit de partea vătămată și de minorul, însă martorul a negat că după ce a ajuns în C-N s-ar fi întâlnit cu inculpatul și l-ar fi rugat să meargă la locuința părinților săi din satul pentru a-i aduce cheia autoturismului care-i era defect în municipiul C-N, întrucât cheia mașinii era la el. Martorul a precizat că inculpatul cunoștea că autoturismul său era defect în municipiul C-N (69 )
Martorele și au confirmat faptul că la data de 17.08.2006 l-au văzut din curtea locuinței părinților lor, situată în satul nr. 115, pe inculpatul trecând pe stradă, iar la scurt timp au auzit scârțâitul porții de la imobilul cu nr. 114, aparținând familiei după care s-a întors și l-au auzit strigând unei alte persoane, pe care nu au văzut-o, "hai măi că nu-i acasă" (62-65, 56, 57 dosar).
Din declarațiile martorilor rezultă fără niciun dubiu că inculpatul a sustras atât bunurile din locuința părții vătămate, cât și banii din locuința familiei. Astfel, inculpatul nu a putut justifica proveniența bunurilor pe care le-a vândut la sfârșitul lunii februarie 2006 martorului, bunuri pe care partea vătămată le-a recunoscut că îi aparțineau. În legătură cu furtul banilor din locuința familiei, trebuie avut în vedere în primul rând că inculpatul a văzut locul unde partea vătămată a pus portmoneul cu forinții și cunoștea că ușa bucătăriei nu a fost închisă cu cheia, precum nici ușa de la stradă. De asemenea trebuie avute în vedere contradicțiile existente în declarația inculpatului și faptul că în jurul orelor 14.00, după ce a trecut pe lângă locuința martorelor, acestea au auzit la scurt timp scârțâitul specific al ușii de la stradă, aparținând familiei, iar apoi inculpatul a revenit spre centrul satului.
În drept, fapta inculpatului care, în perioada 10 - 23.02.2006, a pătruns prin efracție în imobilul cu nr. 85 din satul, aparținând părții vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri în valoare totală de 14.850 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit. i Pen. pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat care, la data de 17.08.2006, pe timp de zi (în jurul orelor 14.00), a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, situată în localitatea nr. 114, profitând de faptul că ușa de la stradă era asigurată doar cu un zăvor, după care a pătruns în bucătăria de la demisolul clădirii, care avea ușa neasigurată cu cheia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 Pen. pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
Fapta aceluiași inculpat, care la data de 17.08.2006, după ce a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, situată în localitatea nr. 114, sustras dintr-un sertar al dulapului de bucătărie suma de 600 lei - aparținând părții vătămate și suma de 36.000 forinți (echivalentul a 4.536.000 lei vechi) - aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii furt prev. de art. 208 alin.1 Pen. pentru care a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a dovedit nesinceritate pe parcursul procesului penal, dezinteresul arătat cu privire la judecarea cauzei, antecedentele penale ale acestuia, precum si celelalte criterii prev. de art. 72.Pen.
Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În consecință instanța de fond, în baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a Pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 155 din 19.05.2004 a Judecătoriei Huedin pentru infracțiunea de înșelăciune la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Toate faptele penale pentru care este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite în cursul termenului de încercare.
În consecință instanța de fond, în baza art. 83.Pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1155 din 19.05.2004 a Judecătoriei Huedin și a dispus executarea în întregime a pedepsei cumulând-o cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71.Pen. pe durata executării pedepsei i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 lei, iar fiica sa, partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu suma de 453,60 lei (echivalentul a 36.000 forinți) (17,19 ).
Coroborând declarațiile părților civile și cu declarațiile martorului reiese cu certitudine că prejudiciul este pe deplin dovedit, iar responsabil de producerea sa este inculpatul.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.850 lei ( 9 ).
Pretențiile părții vătămate au fost probate. Astfel, din declarațiile martorelor și reiese că părții vătămate i-au fost sustrase 3-4 cearșafuri în valoare de circa 1.000 lei bucata, mai multe fețe de masă în valoare de 400-500 lei bucata, 25 de farfurii în valoare de circa 30 lei bucata, o în valoare de circa 500-600 lei, 2 veste brodate în valoare de câte 500 lei bucata, 1 sau 2 șorțuri în valoare de 400-500 lei bucata și 50 de tacâmuri.
Sub aspectul probațiunii în latura civilă a cauzei este de reținut și faptul că inculpatul, autor al faptelor ilicite prejudiciabile, a acționat într-un spațiu privat, intim, reprezentat de locuințele părților civile. Or, este inadmisibil a le cere acestora să facă o adevărată probatio diabolica, sub aspectul câtimii prejudiciilor, câtă vreme le era imposibil să prevadă că vor fi victimele unei infracțiuni de furt. Dacă ar exista un dubiu, el nu poate profita inculpatului, acesta fiind în culpă. În acest caz este aplicabil principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obține protecția unui drept).
Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale instanța de fond, în baza art.14 și 346.Pr.Pen. rap. la art. 998.Civ. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 9.850 lei către partea civilă, constatând că părții civile i-au fost restituite bunuri în valoare de 5.000 lei.
În baza art. 193.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1050 lei cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale către partea vătămată, conform chitanțelor depuse la dosar.
În baza art. 191.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu avocat, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației nr. 135 din 05.12.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa deoarece nu se face vinovat de comiterea nici uneia din cele două infracțiuni cu consecința înlăturării obligării sale la plata despăgubirilor civile. Audiat fiind, a declarat că a cumpărat bunurile sustrase din locuința părții vătămate de la o persoană mai mică de statură căreia i se spune și că le-a vândut în Izvoru la comercianți de obiecte artizanale cu suma de 500 lei, că a spus martorului că are bunurile pe care le-a transportat cu mașina acestuia de la bunica sa deoarece nu consideră că trebuie să spună tuturor despre treburile lui, că nu a sustras bani din locuința prietenei sale, a fost în ziua respectivă dimineața la domiciliul acesteia dar nu a văzut unde ține banii, nu a văzut modalitatea în care e închisă ușa de la bucătărie și cea de la poartă, a fost în jurul orelor 1300pe strada unde locuiește partea vătămată deoarece bunica lui locuiește mai sus cu două case dar nu a intrat în locuința familiei și nu a sustras bani.
A fost audiat și martorul S, persoană care a afirmat că a vândut pentru suma de 200 lei și un casetofon inculpatului mai multe obiecte artizanale (laibăre și costume populare e) pe care le-a cumpărat de la o persoană pe nume care locuiește în u Fabrici și care se află în penitenciar.
De asemenea, instanța de apel a dispus la cererea inculpatului, efectuarea unei expertize - bunuri mobile, care să stabilească valoarea bunurilor sustrase din locuința părții civile.
Prin decizia penală nr.170 din 25 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul d e procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul, zis "", desființându-se hotărârea atacată doar pe latură civilă în privința despăgubirilor materiale acordate părții civile. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 14 și urm. art. 346 din Codul d e procedură penală raportat la art. 998 din Codul civil inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile, suma de 6.625 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a dispus acordarea onorariului traducătorului pentru 4 ore și a traducătorului pentru 10 ore de traducere simultană română -
În baza art. 193 alin. 6 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea părții civile suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în ceea ce privește primul furt, din casa părintească a părții vătămate, bunurile sustrase au fost la scurt timp după spargerea locuinței în posesia inculpatului, iar acesta a vândut mare parte din costumele populare martorului, care l-a recunoscut, pentru suma de 600 lei. Inculpatul nu a fost sincer pe perioada cercetărilor, declarând martorului care l-a transportat până în localitatea Izvoru, că le are de la bunica sa, iar martorului că sunt ale sale. Faptul că nu a fost sincer reiese de altfel și din raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, în care se specifică faptul că inculpatul a prezentat reacții ce dovedesc comportament simulat atunci când a fost întrebat cu privire la aspectele relevante (dacă știe cine a spart locuința părții vătămate, dacă el a sustras bunurile din locuință, dacă farfuriile pictate și costumele populare vândute în Izvorul au fost furate din locuința părții vătămate și dacă a spus adevărul la întrebări). Persoana care a fost audiată ca martor - S și care ar confirma că a vândut bunuri inculpatului nu prezintă credibilitate deoarece este cunoscut pe raza comunei ca un element antisocial și nu a justificat de ce anume este strigat în condițiile în care îl cheamă S, în plus persoana nu a fost identificată în Penitenciarul Gherla. Mai mult, porecla "" înseamnă "precupeț" adică persoană care speculează în cadrul tranzacțiilor de bunuri cumpărând ieftin și vânzând scump, ori când inculpatul a fost întrebat ce înseamnă cuvântul "kupec" a declarat că e un nume, el fiind de etnie ă (a solicitat translator de limbă ă cu ocazia audierii) nu avea cum să nu cunoască ce înseamnă acest termen.
În ce privește al doilea furt, singura persoană care putea să comită fapta și care avea cunoștință de locul în care sunt ținuți banii este inculpatul. Acesta a văzut partea vătămată numărând banii și locul în care i-a pus, așa cum a văzut și martorul, a mințit când a spus că s-a întors în jurul orei 13 în localitatea pentru a lua cheile de la autoturismul martorului pentru a i le duce acestuia în mun. C-N, martorul afirmând că nu l-a rugat așa ceva pe inculpat și că avea cheile de la mașină la el, a fost văzut de către martorele și, care locuiesc în vecini, trecând prin fața casei familiei, imediat după aceea auzindu-se scârțâitul porții și o voce strigând către altă persoană să vină că nu e nimeni acasă după care l-au văzut pe inculpat întorcându-se spre centrul localității, inculpatul este cel care cunoștea programul familiei întrucât era prietenul părții vătămate și tot el a plecat în cursul aceleiași seri în Ungaria, în condițiile în care a sustras atât suma de 600 lei cât și suma de 36.000 forinți
Ca atare, probele în defavoarea inculpatului există cu privire la ambele fapte, cele invocate de acesta în apărare neducând la concluzia că nu este autorul celor două infracțiuni, motiv pentru care nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Apelul este admisibil însă pe latură civilă în ce privește despăgubirile datorate părții civile deoarece, în urma efectuării expertizei bunurilor mobile sustrase, expertul a ajuns la concluzia că valoarea acestora este de 6625 lei. De menționat este faptul că în expertiză s-a calculat uzura bunurilor, care a fost scăzută doar la tacâmuri, așa cum era și firesc să fie, deoarece acestea au fost utilizate, la restul bunurilor nu s-a dedus uzura deoarece acestea au căpătat un plus de valoare prin trecerea timpului fiind vorba de obiecte artizanale și costume populare e care, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase.
Împotriva deciziei în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului atât de către inculpatul cât și de către partea vătămată -.
În esență inculpatul reiterează solicitarea din apel, respectiv pronunțarea unei soluții de achitare deoarece nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni. În concret, se invocă și aspectul că nejustificat s-a înlăturat declarația martorului S, care chiar acesta putea fi autorul furtului. De asemenea, nejustificat s-a respins solicitarea de reaudiere a surorilor și.
Pe de altă parte, partea civilă deși a depus inițial motive de recurs în scris (fără a se respecta însă termenul legal de depunere a acestora), în final și-a precizat motivele recursului, rezumându-se în solicitarea de reapreciere a pobațiunii în latură civilă, în sensul de a se lua în considerare efectiv probele cu martori administrate în cauză și nu expertiza. O expertiză nu are o valoare procesuală superioară altor probe, așa încât evaluarea acelor obiecte de artă trebuie a fi analizată prin prisma atât a specialistului - autorul efectuării expertizei, cât și coroborat cu depozițiile martorilor audiați, ce fac vorbire de alte valori, mai ridicate ale bunurilor sustrase.
Instanța de recurs analizând recursurile formulate, persoanele declarate, respectiv inculpatul pe de o parte și partea civilă pe de altă parte, precizările aduse în susținerea motivelor de recurs de la finalul dezbaterii acestora, reține următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, în ceea ce privește primul furt, din casa părintească a părții vătămate, s-a certificat că bunurile sustrase au fost la scurt timp după spargerea locuinței în posesia inculpatului, iar acesta a vândut mare parte din costumele populare martorului, care l-a recunoscut, pentru suma de 600 lei. Inculpatul nu a fost sincer pe perioada cercetărilor, în fața instanței de recurs nu s-a prezentat, declarând martorului care l-a transportat până în localitatea Izvoru, că le are de la bunica sa, iar martorului că sunt ale sale.
Persoana care a fost audiată ca martor abia în apel, dintr-o dată inculpatul "dându-și seama că e martor cheie" - S, și care ar confirma că a vândut bunuri inculpatului, nu prezintă credibilitate în contextul analizării restului probatoriului, în plus persoana nu a fost identificată în Penitenciarul Gherla.
În ce privește al doilea furt, singura persoană care putea să comită fapta și care avea cunoștință de locul în care sunt ținuți banii este inculpatul. Acesta a văzut partea vătămată numărând banii și locul în care i-a pus, așa cum a văzut și martorul a mințit când a spus că s-a întors în jurul orei 13 în localitatea pentru a lua cheile de la autoturismul martorului pentru a i le duce acestuia în mun. C-N, martorul afirmând că nu l-a rugat așa ceva pe inculpat și că avea cheile de la mașină la el, a fost văzut de către martorele și, care locuiesc în vecini, trecând prin fața casei familiei, imediat după aceea auzindu-se scârțâitul porții și o voce strigând către altă persoană să vină că nu e nimeni acasă după care l-au văzut pe inculpat întorcându-se spre centrul localității, inculpatul este cel care cunoștea programul familiei întrucât era prietenul părții vătămate și tot el a plecat în cursul aceleiași seri în Ungaria, în condițiile în care a sustras atât suma de 600 lei cât și suma de 36.000 forinți
Ca atare, probele în defavoarea inculpatului există cu privire la ambele fapte, cele invocate de acesta în apărare neducând la concluzia că nu este autorul celor două infracțiuni, motiv pentru care nu se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală, așa cum s-a solicitat inclusiv în recurs.
Probele convergente între ele îl declară pe inculpat ca fiind autorul acestor furturi, fiind astfel o persoană ce corect a fost supusă procedurii condamnării.
Încercarea de transfer a responsabilității comiterii faptei asupra unui martor, numitul S, este una disperată din partea inculpatului.
În ceea ce privește al doilea furt, probele de asemenea converg spre reținerea de vinovăție din partea inculpatului, elementul esențial pe care inculpatul încearcă să-l ascundă sau să-l facă mai puțin cunoscut organelor judiciare fiind acela că acesta este singura persoană care avea cunoștință de locul în care erau ținuți banii de către partea vătămată. Depozițiilor martorilor și care locuiesc în vecini, și au putut da declarații obiective cu privire la comiterea faptei sunt în detaliu doar chestiuni de context, ce confirmă elementele esențiale ale cauzei, forțată fiind și de această dată poziția de înlăturare a depozițiilor acestora sau de reluare a judecății cauzei în vederea reaudierii acestora, neurmărindu-se astfel altceva decât o tergiversare a soluționării pricinii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, este de menționat că în speță a fost efectuată și o expertiză la nivelul instanței de apel, la solicitarea inculpatului, a bunurilor mobile sustrase de către inculpat, ajungându-se la o valoare a acestora de 6625 lei.
Instanța de apel s-a preocupat astfel în detaliu de toate aspectele specifice soluționării laturii civile, cu luarea în considerare în principal a expertizei efectuate dar și a depozițiilor martorilor audiați, scăzându-se din valoarea bunurilor uzura, dar numai în ceea ce privește tacâmurile, deoarece doar acestea au fost utilizate, specificându-se expres că restul bunurilor au căpătat chiar un plus de valoare prin trecerea timpului, fiind vorba de obiecte artizanale care cu cât sunt mai vechi cu atât sunt mai valoroase.
Așadar nu sunt de făcut adăugiri sau completări pe această linie a soluționării laturii civile, inclusiv cu depozițiile martorilor audiați se confirmă, în mare, sumele propuse de către partea civilă, modalitatea de soluționare astfel propusă de către instanța de apel fiind realizată sub auspiciile deplinei legalități și temeinicii.
În funcție de toate cele mai sus precizate, se desprinde ideea certă a incidenței art.385/15 pc.1 lit.b pr.pen. raportat la ambele recursuri, cu consecința respingerii ca nefondate a recursurilor declarate.
Se va stabili și onorariul pentru traducătorul autorizat la suma de 92,6 lei, în funcție de cadrul legal incident și prestațiile efectuate prin prisma disp.art.7 alin.3 lit.c din Legea nr.78/1997 și art.1 lit.a din Ordinul 772/2009 a Ministrului Justiției.
Ca urmare a respingerii căilor de atac exercitate, solicitarea părții civile de obligare a inculpatului de plată a cheltuielilor judiciare este de respins, neexistând cadrul legal permisiv pentru a pronunța o soluție contrară.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă -, domiciliată în C N-,.24 și de inculpatul .în com. sat nr.153 împotriva deciziei penale nr.170 din 25.05.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.7 alin.3 lit.c din Legea nr.178/1997 și art.1 lit.a din Ordinul nr.772/2009 al Ministerului Justiției și Libertăților stabilește suma de 92,6 lei ca onorariu pentru traducător autorizat, sumă ce se va avansa din.
În baza art.193 pr.pen. respinge cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe partea civilă și pe inculpat să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MB
10.12.09/6 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
