Gestiunea frauduloasă (art.214 cod penal). Decizia 945/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 945/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 100 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu G, cu delegație la dosarul cauzei, părțile civile intimate SC Distribution SRL Reșița și SC Distribution & SRL
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, decizia tribunalului fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 381 din 09 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. c Cpp, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151Cp, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit. c Cpp, a achitat pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art. 214 al.1 Cp.
În baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. c Cpp, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare în formă continuată, fals intelectual în formă continuată, uz de fals în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 215 ind.1 Cp, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, art. 289 Cp cu aplicarea art. 41al.2 Cp și art. 291 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.
În baza art. 2151Cp, cu aplicarea art. 41al.2 Cp, art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. d Cp, a condamnat pe inculpatul, la 6(șase) luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 14, art. 346 Cpp, raportat la art. 998, 999 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC Distribution Grup & SRL, cu sediul în B, str. -. -, nr. 32, sector 5.
A obligat inculpatul, să plătească părții civile SC Grup & SRL suma de 40.000 000 lei vechi cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material suferit de către aceasta.
În baza art. 191 Cpp obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 22.06.1999, partea vătămată SC Distribution SRL - Sucursala Reșița, prin administrator, a formulat plângere penală împotriva fostului administrator și a angajaților, și, iar la data de 12.12.1999 a formulat plângere penală și împotriva inculpatei.
Potrivit procesului-verbal nr. 5479/13.09.1999 Administrația Financiară a Municipiului Reșița, ca urmare a solicitării de către Poliția Municipiului Reșița - Serviciul combatere a criminalității economico financiară, a efectuat un control financiar privind verificarea soldului chitanțelor neîncasate, în vederea determinării prejudiciului produs părții vătămate SC Distribution SRL - Sucursala Reșița, de către angajații acesteia.
În procesul-verbal mai sus menționat s-a reținut că, din analiza economico financiară a evidenței contabile privind clienții neîncasați, s-a constatat că: inculpatul, în calitatea sa de agent de vânzări, a emis facturi către diverși clienți în valoare de 255.624.428 lei, din care 164.438.035 lei în anul 1998 și 91.186.393 lei în anul 1999, sume nedecontate; inculpatul, în calitate de agent de vânzări, a emis facturi în sumă de 163.628.287 lei și nu a decontat contravaloarea lor; inculpata, în calitate de agent de vânzări, nu a decontat suma de 11.059.032, iar inculpatul, tot în calitate de agent de vânzări, a emis facturi către diverși clienți în sumă de 119.514.121 lei, sumă ce nu a fost decontată.
Actul de control a stabilit în sarcina părții civile luarea măsurilor necesare pentru recuperarea prejudiciului cauzat de salariați și stabilirea persoanelor vinovate în funcție de atribuțiile de serviciu.
Având în vedere conținutul procesului-verbal nr. 5479 din 13.09.1999, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: G pentru faptele prevăzute de art.2151al.1Cp, cu aplicarea art.41 al.2 Cp - delapidare, pentru art.2151al.1 Cp, cu aplicarea art.41 al.2 Cp - delapidare, pentru art.214 Cp - gestiune frauduloasă, pentru art.2151al.1, 289, 291 Cp - delapidare, fals, uz de fals, toate cu aplic. art.33 lit.a Cp.
Fiind audiați, atât în faza de urmărire penală cât și faza de judecată, inculpații, și nu au recunoscut săvârșirea faptelor puse în sarcina acestora prin actul de sesizare, iar inculpatul a recunoscut că și-a însușit suma de 40.000.000 lei pentru a-și întreține familia întrucât nu i se plătea salariul.
Inculpații, în calitatea lor de agenți de vânzări trebuiau să îndeplinească condițiile prevăzute de Legea nr. 22/1969, însă din înscrisurile deținute de partea civilă și verificate de expertizele contabile efectuate în cauză, nu a reieșit îndeplinirea acestor condiții referitoare atât la angajarea cât și la constituirea garanțiilor în numerar a celor având ca obiect bunuri de folosință îndelungată precum și constituirea ipotecii asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpaților.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză a rezultat că registrele contabile deținute de partea civilă nu sunt arhivate corespunzător normelor legale, iar evidența documentelor cu regim special nu se găsesc, așa încât nu s-a putut afirma cu certitudine că avizele existente în arhiva societății sunt toate emise în perioada 1998 - 1999.
În majoritatea cazurilor, avizele de expediere a mărfii nu poartă semnătura persoanelor care au ridicat marfa din depozitul societății, iar în cazul celor semnate, semnătura nu a putut fi identificată, astfel că nu s-a putut stabili cu exactitate valoarea totală a mărfurilor ridicate de inculpați.
În aceeași perioadă s-a constatat că partea civilă nu a înregistrat în mod distinct încasările în numerar depuse de fiecare inculpat la casieria societății.
Referitor la chitanțele întocmite zilnic pentru sumele depuse de agenți la casierie, nu s-au eliberat pentru fiecare agent în parte ci se eliberau pentru toată suma depusă în ziua respectivă, motiv pentru care experții nu au putut să stabilească valoarea totală a sumelor depuse de fiecare inculpat în perioada verificată.
Pe cale de consecință, nu s-a putut stabili diferența între valoarea totală a mărfurilor ridicate de inculpați și cea a sumelor depuse de aceștia la casieria societății.
Cele două expertize au mai constatat că mărfurile facturate pe numele inculpaților reprezintă minusurile din gestiunea fiecăruia, fiind întocmite de conducerea societății ținând loc de decizie de imputare în sarcina inculpaților. Experții au stabilit că semnăturile de pe aceste facturi sunt indescifrabile, neputându-se specifica dacă acestea aparțin sau nu inculpaților.
Prin cele două expertiza s-a stabilit că în perioada 1998 - 1999 inculpații întocmeau chitanțe pentru încasarea numerarului de la clienți, iar sumele astfel încasate au fost depuse de fiecare dintre ei la casieria societății în baza unui document centralizator care era întocmit de regulă zilnic, neputându-se însă preciza căror persoane le aparține semnătura de primire a banilor.
Datorită acestor deficiențe înregistrate în evidența contabilă a societății, expertizele nu au putut stabili dacă inculpații au prejudiciat partea civilă și care este paguba cauzată de fiecare dintre aceștia.
Instanța, în baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151Cp, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 2151Cp, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, fals intelectual în formă continuată, uz de fals în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 289 Cp cu aplicarea art. 41al.2 Cp și art. 291 Cp, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp și pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al.1 Cp.
În ce privește pe inculpatul, acesta a recunoscut că, în calitatea sa de agent de vânzări, și-a însușit în interesul său suma de 40.000.000 lei vechi.
În drept, fapta inculpatului care, în calitate de agent de vânzări la SC Distribution Grup & SRL, și-a însușit în interesul său suma de 40.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151Cp, condamnându-l la 6 (șase) luni închisoare.
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cp, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră în timpul procesului penal, acesta recunoscând săvârșirea faptei, motivând că și-a însușit suma de 40.000.000 lei pentru a-și întreține familia întrucât nu i se plătea salariul.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că inculpatul, prin fapta sa ilicită, a cauzat părții vătămate prejudicii materiale, iar în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil( faptă ilicită, raport de cauzalitate, prejudiciu și culpa), instanța făcând aplicarea art.14, 346 Cpp.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării inculpaților, și, sub aspectul omisiunii de a dispune citarea părții civile la judecarea cauzei; pentru că instanța nu a efectuat demersurile necesare pentru prezentarea la judecată în vederea audierii a inculpatului, așa cu a rezultat din decizia penală nr.265/13.09.2004 a Tribunalului C-S, și pentru că instanța nu a efectuat demersurile necesare nici în vederea audierii inculpatului, față de care în mod constant s-a considerat că are termen în cunoștință, deși acesta nu a fost prezent la nici unul dintre termenele de judecată, iar citarea sa s-a făcut în mod greșit în alt loc decât cel indicat de către inculpat.
Prin decizia penală nr. 100 din 24.06.2008, Tribunalul C-, în baza art.379 pct.2 lit.b Cpp a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, împotriva sentinței penale nr.38 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.5921/2004 pe care a desființat-o în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art. 371 Cpp, tribunalul a constatat că apelul formulat este fondat pentru următoarele:
Instanța de fond nu a dispus citarea corectă a părții civile Distribuțion & SRL B pe tot parcursul procesului, lipsind-o de posibilitatea de a-și formula probatoriul și de a-și susține pretențiile. În acest sens s-a reținut că la data de 10.02.2004, societatea Distribution B, cu sediul în B, str. -. - nr.32 sector 5, a formulat apel împotriva soluției instanței pronunțată în aceeași cauză în dosarul 120/2003. Cu ocazia judecării cauzei, în prezentul dosar însă, instanța nu a dispus citarea acestei părți niciodată la sediul respectiv, cu ocazia administrării probelor și audierii martorilor, cu o singură excepție, și anume la ultimul termen de judecată. Instanța a solicitat și a obținut date de la Oficiul Registrului Comerțului cu privire la partea civilă, și respectiv a dispus pentru termenul la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, citarea pentru prima dată a părții civile, citare ce s-a făcut prin afișarea citației, fără ca să poarte ștampila de confirmare a primirii și luării la cunoștință de către reprezentanții acesteia cu privire la termenul de judecată. Instanța, după pronunțarea soluției, a dispus comunicarea soluției către partea civilă din nou la sediul din Reșița, sediu inexistent, astfel că aceasta nu a avut posibilitatea de a declara cale de atac împotriva soluției. Referitor la sediul la care a fost efectuată procedura de citare cu partea civilă pe tot parcursului judecării cauzei, a fost constant cel din Reșița, deși la fila 7 din dosarul Tribunalului C-S partea civilă își indica corect sediul. Soluția dată de instanță sub acest aspect este nelegală, făcându-se cu încălcarea dreptului unei părți, ce nu a fost citată, situație prevăzută de art. 197 Cpp.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, iar în ziua judecății, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma solicitării apărătorului din oficiu, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Instanța de apel, Tribunalul C-S, în mod judicios a apreciat că judecata la instanța de fond a avut loc fără îndeplinirea procedurii de citare în mod legal a unei părți, respectiv a părții civile SC Distribution & SRL B, fără a se efectua și o comunicare a hotărârii primei instanțe la sediul acestei părți civile, fapt care a condus la imposibilitatea exercitării drepturilor procesuale atât în cursul procesului la prima instanță, cât și de a uza de calea de atac a apelului.
În aceste condiții, instanța de apel în mod just a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 379 pct.2 lit.b Cpp, care prevede ca motiv de desființare a sentinței primei instanțe și de trimitere spre rejudecare a hotărârii, pentru motivul că judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate.
Inculpatul, de altfel, nu a invocat nici un motiv de recurs care să fie supus analizei instanței de recurs, iar ca urmare a analizei din oficiu a motivelor de recurs, instanța apreciază că hotărârea Tribunalului C-S este temeinică și legală.
Neexistând motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 100/24 iunie 2008 Tribunalului C- S, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /31.10.08
Tehnored. 2 ex./31.10.08
PI. - - Jud. Reșița
-; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
