Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 942/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 942/R
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 118 din 17 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat R, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile intimate Spitalul Județean Reșița și.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că instanța de apel a greșit când a constatat culpa exclusivă a inculpatului, or, la pagina nr. 5 raportului de expertiză, s-a arătat foarte clar modul în care s-a produs accidentul, astfel că solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S, pentru efectuarea unui supliment de expertiză care să stabilească culpa în producerea acestui accident.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind stabilite în mod corect.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din 8.01.2008 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Reșița în baza art. 184 alin. 2, 4 Cp, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, 76 alin. 1 lit. e Cp a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 81 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cp referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 Cpp, rap. la art. 998, 999. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului și în baza art. 49, 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala Reșița să plătească părții civile suma de 17.000 lei, cu titlul de daune morale, precum și suma de 1344 lei, cu titlul de despăgubiri materiale.
În baza art. 14, 346 Cpp, rap. la art. 998 și urm. civ. a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean Reșița împotriva inculpatului și, în baza art. 49, 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala Reșița să plătească acestei părți civile suma de 3039,84 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare, la care se vor adăuga dobânzile legale până la achitarea efectivă a debitului.
În baza art. 191 Cpp a obligat inculpatul la 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 13.09.2006, orele 18,30, inculpatul a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare B 47 dinspre cartierul înspre centrul civic al mun. Reșița, avându-l ca pasager pe martorul -.
La ieșirea din sensul giratoriu amplasat în zona, inculpatul a efectuat manevra de schimbare a benzii de circulație, de pe întâi, pe a doua de circulație.
În acest moment, autovehiculul a intrat în derapaj și a depășit liniile de tramvai de pe ambele sensuri de mers, intrând în coliziune frontală cu partea civilă, care se deplasa regulamentar cu o bicicletă pe prima bandă de circulație a sensului de mers centrul civic - cartierul.
În urma accidentului rutier partea civilă a suferit o fractură cominutivă cu deplasare proximală femur drept, necesitând pentru vindecare un nr. de 110 zile de îngrijiri medicale, în cazul evoluției favorabile.
Din Buletinul de Analiză Alcoolemie nr. 378/A/22.09.2006 rezultă faptul că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului rutier.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, susținând că accidentul s-a produs din cauza lipsei de experiență, fiind posesor al permisului de conducere de doar două luni.
În faza de judecată a arătat că accidentul s-a produs din culpa comună a părților, susținând că partea civilă s-a deplasat pe mijlocul benzii întâi de circulație a sensului de mers Centrul Civic - și, dacă ar fi circulat cât mai aproape de acostament, impactul nu ar mai fi avut loc. A mai arătat că, în zona sensului giratoriu, carosabilul era acoperit cu nisip și griblură.
Martorii oculari - și G au confirmat faptul că vehiculul condus de către inculpat a intrat în derapaj, lovind-o pe partea civilă care se deplasa din sens contrar pe pasajul, neputându-și, însă, explica din ce cauză inculpatul a pierdut controlul direcției, în condițiile în care de circulație era liberă și nu au constatat că vehiculul să fi avut o viteză mare de deplasare.
Instanța de fond a reținut faptul că, potrivit disp. art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002, onducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum (griblură pe carosabil) și nu a reușit, apoi, să redreseze vehiculul din cauza lipsei sale de experiență în conducere, fiind posesor al permisului de doar două luni.
În drept, fapta inculpatului, care, în data de 13.09.2006, a produs, din culpă, un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală gravă a părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 cod penal.
Pe latură subiectivă s-a reținut culpa cu prevedere ca formă a vinovăției.
Urmarea imediată a constat în vătămarea gravă a victimei accidentului rutier.
Reținând vinovăția inculpatului și apreciind că fapta săvârșită, prin modul și împrejurările în care a fost comisă, prin urmarea produsă și ținând seama că persoana inculpatului prezintă pericolul social al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a ținut seama de faptul că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, fiind la prima încălcare a legii penale, această împrejurare fiind reținută circumstanță atenuantă, conform art. 74 lit. a Cod penal.
Pe de altă parte, la stabilirea pedepsei, au fost avute în vedere consecințele faptei comise, numărul mare de îngrijiri medicale ce au fost necesare părții civile.
Prin fapta comisă inculpatul a cauzat părților civile prejudiciu, ce trebuie reparat de către acesta. Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998, art. 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită a inculpatului, prejudiciu patrimonial și moral cauzat prin comiterea faptei, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
În speță, partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2248 lei, reprezentând daune materiale, precum și cu suma de 17.000 lei - daune morale.
Cu privire la daunele materiale, instanța de fond a reținut că, urmare a accidentului rutier, partea civilă s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă timp de 6 luni de zile, fiind prejudiciată cu suma de 1344 lei, reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu și câștigul salarial net pe care l-ar fi putut realiza în cazul în care presta muncă.
Prevederile art. 14 din Cpp și cele ale art. 998, 999 cod civil duc la concluzia că pentru o justă și integrală despăgubire a părții vătămate, inculpatul poate fi obligat, pe lângă acoperirea pagubei materiale, și la plata daunelor morale.
În cauză, în urma accidentului de circulație părții civile i-au fost necesare un număr de 110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiindu-i cauzat, așadar, un prejudiciu moral constând în suferințele la care a fost supusă în urma impactului, în perioada de spitalizare, precum și în cea de recuperare.
Martorii și, au declarat că partea civilă nu s-a putut deplasa până în luna februarie 2007 decât cu ajutorul cârjelor, aceasta a practicat sportul înainte de accident și era foarte afectată că din cauza leziunilor nu va mai putea să-și reia activitățile sportive.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat că obligarea inculpatului la plata sumei de 17.000 lei către partea civilă reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului moral cauzat acesteia.
Instanța de fond mai reținut că autoturismul condus de către inculpat a fost asigurat RCA la SC Asigurări SA - Sucursala Reșița.
În latură civilă, s-a mai reținut că, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 modificată asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, în baza art. 55 alin. 1 din același act normativ, despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul.
Inculpatul, prin apărătorul său ales, a învederat instanței de apel că solicită, în principal, reducerea pedepsei aplicate, avându-se în vedere că, prin concluziile expertizei tehnice auto efectuate în apel s-a făcut dovada că și partea vătămată a avut o culpă în producerea accidentului; în subsidiar, inculpatul a solicitat să se constate că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și să se dispună achitarea sa, în temeiul art.10 lit.1Cpp rap.la art.181Cp sau trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe cu privire la culpa părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 110 din 17 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În apel au fost administrate probe noi, cu expertiza tehnică auto.
Verificând sentința apelată, tribunalul a reținut că motivele invocate în apel d e inculpat sunt neîntemeiate.
În ce privește invocarea culpei părții vătămate în producerea accidentului, s-a reținut că, potrivit concluziilor expertizei tehnice auto de la filele 26-38 dosar apel, numai inculpatul a încălcat regulile de circulație, mai exact prevederile art.48 alin.1 din OUG195/2002, atunci când, neadaptând viteza de deplasare a autoturismului la condițiile de drum, a intrat cu autoturismul pe spațiul interzis, unde se afla griblură, și, intrând apoi în derapaj, a intrat pe contrasens, lovind biciclistul, care circula regulamentar.
Faptul că la punctul 6.2.2. din expertiză, expertul apreciază că și biciclistul ( partea vătămată ) a avut posibilități de evitare a producerii accidentului de circulație, nu poate duce la concluzia că acesta ar avea vreo culpă în producerea accidentului respectiv, atâta timp cât, în aceeași expertiză, expertul arată că partea vătămată nu a încălcat nici o regulă de circulație.
S-a reținut astfel de către tribunal că accidentul de circulație care a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate, s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus și faptul că instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice auto tocmai pentru a se stabili exact dinamica producerii accidentului și regulile de circulație încălcate de ambii participanți, s-a reținut că solicitarea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare pentru a se administra și alte probe care să dovedească o eventuală culpă a părții vătămate, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât nu s-au formulat obiecțiuni la expertiza efectuată și nici nu s-a solicitat administrarea altor probe în fața instanței de apel.
În ce privește lipsa gradului de pericol social specific unei infracțiuni, invocată de inculpat în apel, s-a reținut că această susținere a inculpatului este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.181alin.1 Cp, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin. 2 al aceluiași articol se arată de către legiuitor criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea, în concret, a gradului de pericol social, printre aceste criterii enumerându-se și urmările produse.
S-a reținut de către tribunal că, urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 110 zile de îngrijiri medico-legale, astfel încât, chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră și nu are antecedente penale, având în vedere urmările grave produse, nu s-a putut reține că fapta acestuia este vădit lipsită de importanță și nici că atingerea adusă prin aceasta valorilor apărate de lege ar fi minimă.
Referitor la modul de individualizare a pedepsei, s-a apreciat că prima instanță a aplicat corect criteriile generale de individualizare pedepselor prevăzute de art.72 Cp, având în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, atât împrejurările săvârșirii faptei (lipsa de experiență a conducătorului auto, regulile de circulație încălcate), cât și urmarea produsă ( numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate, cu consecința producerii unui prejudiciu moral și material ce nu a fost reparat ); prima instanță a avut în vedere și circumstanțele legate de persoana inculpatului (atitudinea sinceră și lipsa antecedentelor penale), corect aplicându-i circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit. a Cod penal.
Prin urmare, pedeapsa a fost corect individualizată, neexistând temeiuri pentru a se dispune reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul ales al inculpatului care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unui supliment de expertiză care să stabilească culpa părților în producerea accidentului, arătând că din expertiza auto efectuată rezultă că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond, Judecătoria Reșița, a stabilit în mod corect stare de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cp, pedeapsa a fost corect individualizată în raport de prevederile art. 72 Cp și în mod corect s-a dispus aplicarea disp. art. 81 Cp, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, în forma culpei, instanța de fond, cât și cea de apel, în mod corect au apreciat că aceasta îi revine în exclusivitate inculpatului, încălcând dispozițiile art. 48 alin.1 din OUG 195/2002, deoarece viteza autovehiculului trebuia adaptată în funcție de condițiile de trafic, astfel să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, accidentul de circulație fiind provocat de neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum (criblură pe carosabil), inculpatul nereușind să redreseze autovehiculul și din cauza lipsei sale de experiență în conducere, fiind posesor al permisului de conducere de aproximativ două luni înainte de producerea accidentului.
Susținerile apărătorului că din expertiza judiciară auto care s-a efectuat în faza de apel, ar rezulta nevinovăția inculpatului pe care îl apără, sunt total neîntemeiate, asemenea concluzie nefiind regăsită în această expertiză, dimpotrivă, se arată că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 și că avea posibilitatea de evitare a producerii accidentului, în timp ce victima nu a încălcat nici o regulă de circulație.
În ceea ce privește motivul de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, instanța apreciază că este total neîntemeiat, deoarece inculpatul, după efectuarea expertizei tehnice auto, avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, iar acesta, beneficiind și de serviciile unui avocat ales, nu a înțeles să uzeze de această posibilitate, neavând de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că aceasta a fost corect soluționată, fiind acordate despăgubiri în limita în care acestea au fost dovedite în așa mod încât să fie pus în valoare principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală.
Pentru aceste considerente, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 110/17 iulie 2008 Tribunalului C- S, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. /31.10.08
Tehnored. 2 ex./31.10.08
PI. - - Jud. Reșița
- -; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
