Încăierarea (art. 322 cod penal). Decizia 295/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (113/2009)
DECIZIA PENALNR. 295
Ședința publică din 23 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.72/22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimata parte vătămată G pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 53455 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimatele părți civileSpitalul Universitar de Urgență B, Spitalul orășenesc B
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul vizează numai latura civilă a cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond pentru aceea că daunele morale acordate nu se justifică întrucât a existat o stare de provocare din partea părții vătămate G, fapt reținut în mod corect atât de instanța de fond cât și de cea de apel. Solicită a se avea în vedere că acesta nu a depus nici o dovadă medicală din care să rezulte că ar fi avut sechele în urma incidentului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,susține că poate fi criticată în latură civilă soluția instanței de apel sub aspectul dispozițiilor art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală - reindividualizarea daunelor morale - ținând de stabilirea pedepsi. Latura civilă fiind adiacentă laturii penale, consideră că poate fi primit recursul în sensul arătat. Dacă se va considera că poate fi criticată hotărârea în baza cazului de casare arătat, solicită a se avea în vedere că instanța de apel a obligat pe inculpat la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, reținând culpă de 50% în condițiile în care la încadrarea juridică a faptei s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanței de apel și reținând cauza spre rejudecare, a se dispune modificarea cuantumului daunelor morale într-o sumă inferioară celei reținută de tribunal.
Apărătorul intimatei părți civileapreciază că motivele de recurs invocate de inculpat nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 Cod procedură penală.
Daunele morale urmează a fi admise întrucât - așa cum a stabilit atât doctrina, cât și practica în materie -, partea vătămată a suferit daune fizice și morale, făcându-se dovada că partea vătămată a suferit profunde dureri fizice și psihice, astfel cum a reținut instanța de apel.S-a reținut scuza provocării, deși nu partea vătămată a fost cea care a provocat acest scandal dar, din nefericire, a făcut parte din grupul ce a provocat scandalul.
Față de cele arătate, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și arată că a fost atacat în fața casei, în propria curte de grupul din care făcea parte și partea vătămată. Solicită înlăturarea sau reducerea sumei la care a fost obligat cu titlu de morale, arătând că nu mai are loc de muncă.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.226 din 07.12.2007 a Judecătoriei Bolintin Vale, în baza art.322 alin.1 și 2 Cod penal raportat la art.182 alin.2 cu aplicarea art.73 lit. b și art.76 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prin care
s-a cauzat părții vătămate G, o vătămare corporală gravă.
S-a făcut aplicarea art.71,64 lit. a,b,c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv de la 02.04.2007 la 28.09.2007.
A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Universitar de Urgență Bas umei de 7201,7 lei cheltuieli de spitalizare.
Au fost respinse pretențiile civile ale părții vătămate G, ca nefondate.
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare cu privire la părțile vătămate, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 31.03.2007, a avut loc o încăierare între două grupuri de persoane, generată așa cum s-a reținut în rechizitoriu și cum a afirmat și partea vătămată, de către numitul.
Acesta, trecând prin dreptul locuinței neîmprejmuite a părții vătămate, i-a bătut acesteia în geam și după ce aceasta ieșit din casă a
lovit-o în zona fetei; țipetele părții vătămate i-au alertat pe cei din familia ei, inclusiv pe inculpatul; acest aspect a fost confirmat și de testul poligraf efectuat în cauză, astfel, a fost depistat ca fiind nesincer, atunci când a negat că ar fi început incidentul prin lovirea lui, iar aceasta a fost considerată sinceră in afirmațiile sale.
Prin urmare, declarațiile martorilor audiați în cauză, G -, în sensul că ei mergeau pe stradă și din senin au fost atacați de inculpat și familia lui nu corespund realității, fiind vădit nesincere.
După ce mai mulți membrii ai familiei părții vătămate, printre care și inculpatul, au ieșit în stradă, cei implicați s-au lovit reciproc, cauzându-și leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.
Astfel, a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale;
3-4 zile îngrijiri medicale, 7-8 zile îngrijiri medicale, -8-9 zile îngrijiri medicale; -3o zile îngrijiri medicale, iar G - -45 zile îngrijiri medicale cu mențiunea că i-a fost pusă viata în primejdie.
Cu privire la acesta din urmă martorii audiați și care au toții au făcut parte din grupul implicat au declarat că l-au văzut pe inculpat lovindu-l pe G în cap cu o cazma. Nici inculpatul nu în totalitate acest fapt; el a recunoscut că a ieșit din casă înarmat cu o cazma, însă nu poate preciza dacă l-a lovit sau nu pe G; întrucât a fost împins și e posibil să-l fi lovit. Coroborând această declarație cu declarațiile martorilor audiați instanța apreciază că în toiul încăierării inculpatul l-a lovit pe G - cauzându-i leziuni ce i-au primejduit viața, având nevoie de 45 zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 322 al.2 Cod penal raportat la art. 182 al. 2 Cod penal.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, în sensul că inculpatul a ieșit cu cazmaua, fiind provocat de grupul advers, din care făcea parte și partea vătămată G, instanța a făcut aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce o va aplica inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Cu privire la celelalte părți vătămate, instanța a constatat că din probele administrate, nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, astfel că a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că Spitalul de urgență B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7201,7 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată G -;
Instanța a dispus obligarea inculpatului condamnat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Urgență
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată G instanța a apreciat că acestea nu se justifică, întrucât inculpatul a săvârșit fapta în stare de provocare,respectiv partea vătămată Gaf ăcut parte din grupul celor care, noaptea fiind în stare de ebrietate au atacat familia inculpatului, provocând încăierarea și implicit reacția acestuia de a-și lovi pe cei din grupul advers; având în vedere aceste împrejurări favorizate de către partea vătămată și cei din grupul său, instanța a apreciat că nu se justifică obligarea inculpatului la daune morale, astfel că această solicitare va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și partea civilă G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Valea criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare cu privire la părțile vătămate, și.
Partea civilă a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că încadrarea juridică dată faptei este greșită, față de concluziile raportului medico-legal ce stabilește că leziunile ce i-au fost cauzate i-au pus viața în pericol, inculpatul trebuind judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, iar pedeapsa aplicată acestuia este mică față de gravitatea deosebită a faptei.
Totodată, partea civilă a arătat că soluția de respingere a cererii de despăgubiri civile este greșită întrucât pretențiile civile au fost dovedite cu probele administrate în cauză.
Prin decizia penală nr.72 din 22.10.2008 a Tribunalului Giurgiu, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului, cerere formulată de către partea vătămată G prin intermediul apărătorului său ales, din infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin 1 și 2 Cod penal rap. la art. 182 alin 2 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin 1 Cod penal.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G și partea vătămată G, împotriva sentinței penale nr. 226 din 07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, pe care o desființează parțial atât pe latură penală cât și pe latură civilă în sensul că,
A fost înlăturată mențiunea privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare cu privire la părțile vătămate,.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată G.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.322 alin.1și 2 Cod penal raportat la art.182 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal, tribunalul reținut că este nefondată.
Infracțiunea de încăierare așa cum este ea definită de art. 322.pen. presupune existența a două grupuri sau tabere adverse, alcătuite din cel puțin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violență, îmbrânceli și loviri reciproce aplicate la întâmplare.
Din cuprinsul art. 322.pen. rezultă că se poate vorbi de existența infracțiunii de încăierare atunci când există două tabere adverse, alcătuite din cel puțin două persoane, cum este cazul și în speță unde la conflictul izbucnit în noaptea de 31.03.2007 au participat două grupuri, unul format din inculpatul, lancu, loniță, iar celălalt grup format din partea vătămată G, -, toate probele administrate în cauză, respectiv declarații parte vătămată, declarații inculpat, declarații martori, statuând existența a două grupuri de persoane implicate în incidentul izbucnit în noaptea de 31.03.2007, situație în care nu poate fi reținută săvârșirea tentativei infracțiunea de omor, așa cum s-a solicitat de către partea vătămată, cererea acesteia de schimbare a încadrării juridice în sensul arătat fiind nefondată și în consecință urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G, tribunalul constatat că este întemeiat.
Potrivit art. 317.pr.pen. judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Examinând cuprinsul actului de sesizare a instanței de judecată, ce este rechizitoriul din data de 28.05.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G, tribunalul a reținut că intimatul inculpat, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 322 alin. 1 și 2.pen. reținându-se că acesta în cursul unei încăierări, a lovit un participant la încăierare, din grupul advers, cu tăișul unei cazmale, în zona capului, provocându-i leziuni grave ce i-au pus viața în primejdie, iar în ceea ce îi privește pe învinuiții, G, grupul 1, cu al părții vătămate G, și (grupul 2, cel al inculpatului ), s- dispus scoaterea acestora de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin. 1.pen și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii, în cuantum de 300 lei pentru fiecare dintre inculpații susmenționați.
Prin încheierea din data de 05.10.2007, Judecătoria Bolintin Vale, județul G, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin. 1 și 2.pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 322 alin 1 și 2.pen. rap. la art. 182 alin 2 Cod penal.
Întrucât, prin actul de sesizare a instanței de judecată, s-a individualizat că partea vătămată din cauza de față și anume G, ca și fapta pentru care intimatul inculpat a fost trimis în judecată, respectiv lovirea în timpul încăierării cu tăișul unei cazmale a pârtii vătămate susmenționate, tribunalul reține că prima instanță în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice, noua încadrare corespunzând cu fapta reținută în sarcina intimatului inculpat, act de sesizare a instanței din cuprinsul căruia nu rezultă că acesta ar mai fi fost trimis în judecată și pentru lovirea altor persoane în încăierarea ivită în seara zilei de 31.03.2007, motiv pentru care instanța de fond nu putea să se pronunțe cu privire la fapte pentru care intimatul inculpat nu a fost trimis în judecată deoarece se încalcă prevederile exprese ale art. 317 Cod procedură penală.
Instanța de fond ar fi putut într-adevăr să se pronunțe și cu privire la alte fapte numai în măsura în care s-ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 336.pr.pen. referitoare la extinderea procesului penal pentru alte fapte, sau art. 335.pr.pen. privitoare la extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale, ceea ce nu a fost însă cazul în speță, unde din cuprinsul încheierilor de ședință întocmite de instanța de fond, nu rezultă că reprezentantul parchetului ar fi cerut o astfel de extindere (art. 336.pr.pen), sau că instanța ar fi dispus prin încheiere o astfel de extindere (art. 335.pr.pen).
Mai mult decât atât, este de observat că părțile vătămate cu privire la care
s-a dispus achitarea intimatului inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art 322 alin. 1 și 2.pen. respectiv A, nici nu puteau avea o astfel de calitate, deoarece conform probelor administrate în cauză pe parcursul procesului penal, acestea au participat la încăierare ca participante la grupul intimatului inculpat și nu ca participanți ai grupului advers, tocmai participarea lor alături de intimatul inculpat a permis reținerea săvârșirii infracțiunii de încăierare, aceștia fiind de altfel sancționați cu aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei fiecare.
Așa fiind, tribunalul a reținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 317.pr.pen. atunci când s-a pronunțat cu privire la o faptă pentru care intimatul inculpat nu a fost trimis în judecată, motiv pentru care apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G împotriva sentinței penale nr. 226/07.12.2007 a Judecătoriei Bolintin Vale, se privește a fi întemeiat și în consecință urmează a fi admis, în sensul că se va înlătura mențiunea privind achitarea în baza art. 11 pct.2 litera a, raportat la art. 10 lit. c pr.pen a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, cu privire la părțile vătămate, A, A,.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă G, tribunalul a constatat că este fondat.
Primul motiv de apel este întemeiat.
Potrivit art. 14.pr.pen, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate, ca parte civilă.
Potrivit art. 14 alin 5.pr.pen, acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
Potrivit art. 15.pr. pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Prin declarația de la fila 89 din dosarul instanței de fond, apelantul parte vătămată G s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000.lei RON, cu titlu de daune morale.
În susținerea cererii sale de despăgubiri civile, apelantul parte civilă G, a depus la dosarul cauzei în xerocopie certificatele de concediu medical aflate la filele 70-81 din dosarul instanței de fond, certificate medicale ce fac dovada numărului foarte mare de zile de care a avut nevoie apelantul parte civilă G, pentru a se reface în urma agresiunii la care a fost supus de intimatul inculpat, concediul medical întinzându-se pe perioada 19.04.2007-30.09.2007, perioadă în care partea civilă a fost supusă unor intervenții medicale în vederea ameliorării stării sale de sănătate.
În apel, au fost audiate pe latura civilă, la solicitarea apelantului parte civilă G, martorii (fila 34) și G (fila 35), martori ce au confirmat faptul că starea de sănătate a părții civile este precară, acesta neputând să muncească, martorul precizând totodată și faptul că partea civilă și familia acestuia, sunt întreținuți de părinți.
La rândul său, martorul G, a precizat și el că partea civilă nu și-a revenit nici în prezent de pe urma agresiunii, el neputând să vorbească, are probleme cu mâna dreaptă, a făcut numeroase crize pentru care a fost nevoie de internare, nu poate articula cuvintele, scoțând doar niște sunete ce nu sunt inteligibile.
Tribunalul, având în vedere consecințele grave ale infracțiunii comise de inculpat asupra părții civile G, a apreciat că în cauză se impuneau a fi acordate daune morale ce urmează să amelioreze suferința la care acesta a fost supus și este supus și în prezent, acordarea daunelor morale urmând să creeze condiții materiale mai favorabile părții civile ce are nevoie și în prezent de tratament medical.
Întrucât, în cauză s-a reținut și aplicarea prevederilor art. 73 lit. b pen. privitoare la starea de provocare, urmează ca în ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de apelantul parte civilă G (30.000.lei RON) să fie redus corespunzător cu culpa părții civile (50%), intimatul inculpat urmând să fie obligat în consecință, la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale către apelantul parte civilă G.
Motivul doi de apel nu este întemeiat.
Potrivit art. 72.pen. la stabilirea și individualizarea pedepselor s-a ținut seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, criterii ce au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate intimatului inculpat, cuantumul acesteia de 1 ( un ) an închisoare la stabilirea căruia s-a avut în vedere că inculpatul este infractor primar, are în întreținere un copil minor, iar fapta a fost comisă sub imperiul provocării, fiind în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, majorarea acestui cuantum neimpunându-se în cauză.
Pentru considerentele arătate, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, județul G și partea vătămată G, împotriva sentinței penale nr. 226 din 07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, pe care o va desființa parțial atât pe latură penală cât și pe latură civilă în sensul că,
A înlăturat mențiunea privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare cu privire la părțile vătămate,.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată G și a obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, vizând laturea civilă a cauzei și solicitând menținerea sentinței instanței de fond, motivat de faptul că daunele morale acordate nu se justifică întrucât a existat o stare de provocare din partea părții vătămate, aspect reținut, în mod corect, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, urmând a se observa că partea vătămată nu a depus dovadă medicală din care să rezulte că ar fi avut sechele în urma incidentului.
Recurentul inculpat nu a invocat, în susținerea recursului declarat, niciunul din cazurile de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art.3859alin.1 Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea urmează să procedeze la analiza legalității și temeiniciei deciziei penale recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.1-7, 10,13,14,18,19-20 Cod procedură penală, ce pot fi luate în considerare din oficiu, în analiza recursului declarat de inculpat.
În acest sens, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 teza I Cod procedură penală întrucât acest motiv de recurs se referă, în mod exclusiv, la individualizarea pedepsei, prin luarea în considerare a criteriilor prevăzute în art.72 Cod penal, ori solicitarea de a fi înlăturate daunele morale acordate de către instanța de apel nu poate fi circumscrisă acestui caz de casare.
Deasemenea, Curtea constată că, datorită caracterului subsidiar al acțiunii civile și interdependenței dintre aceasta și acțiunea penală, latura civilă a cauzei poate fi analizată, în cadrul cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, întrucât, examinarea faptei și a împrejurărilor comiterii acesteia cu consecințe și asupra modului de soluționare a laturii civile, mai ales în privința acordării daunelor morale, cum este cazul în speță, deoarece, o soluție contrar opusă probelor administrate poate fi pronunțată și cu privire la latura civilă a cauzei.
Curtea constată, însă, că acest caz de casare nu este incident în cauză, soluția de obligare a inculpatului la plata daunelor morale fiind în totală concordanță cu probatoriul administrat.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere, la soluționarea laturii civile a cauzei, declarația părții vătămate de constituire ca parte civilă cu suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale; xerocopiile de pe certificatele de concediu medical, precum și depozițiile martorilor și G.
Reținând consecințele grave ale infracțiunii, numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, intervențiile medicale la care a fost supusă partea civilă în vederea ameliorării stării sale de sănătate, dar și starea de provocare, Curtea constată că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că, în cauză, se impuneau a fi acordate daune morale.
Ori, pentru a constitui caz de casare, eroarea gravă de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar. Dacă nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și probele administrate, starea de fapt reținută prin decizia atacată nu este consecința unei denaturări evidentă, necontestată, a probelor, ci a aprecierii acestora de către instanța de apel.
Cu alte cuvinte, numai o soluție de admitere sau de respingere, în mod greșit, a acțiunii civile echivalează cu "o condamnare" sau "o achitare" din punct de vedere civil, cuantumul daunelor morale neputând fi redus sau majorat în faza căii de atac a recursului.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.1-7,10,13,14,18,19 sau 20 Cod procedură penală, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.72 din 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
scu
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.03.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
