Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 93/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 296
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petenta W SRL împotriva sentinței penale nr. 1440 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit recurenta petentă W SRL și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, urmând a menține hotărârea dată de instanța de fond.
La solicitarea Curții reprezentantul parchetului precizează că plângerea a vizat în același timp Ordonanța nr. 1861 din 24 iulie 2008 și Rezoluția nr. 1576 bis/P/2005 din 19 iunie 2008 și s-a referit numai la și și solicită menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, prin sentința nr.144 din 04.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II- Penală a dispus respingerea plângerii formulare de petenta B (fostă SRL B) împotriva Ordonanței nr.1861/24.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că soluția adoptată de procuror prin ordonanța nr.1576/bis din 02.06.2008 și confirmată prin ordonanța nr.1861 din 24.07.2008 a prim procurorului de pe lângă Tribunalul București, este legală având în vedere, că o interpretare coroborată a tuturor mijloacelor de probă conduce la concluzia că învinuitul a predat filele CEC părții vătămate cu titlu de garanție și nu pentru plata mărfurilor achiziționate, împrejurare care reiese din faptul că filele CEC erau doar semnate și ștampilate, fără a avea completate restul rubricilor prevăzute obligatoriu prevăzute obligatoriu pentru instrumentul de plată emis. Mai mult decât atât învinuitul a înștiințat partea vătămată despre lipsa sumelor necesare acoperirii filelor CEC introduse la plată negociind reeșalonarea, ceea ce înseamnă ca reprezentanții legali ai părții vătămat, nu au fost induși în eroare cu privire la plata mărfii livrate, fiind deci exclusă varianta obținerii de către învinuit a unui folos material injust.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs petenta B (fostă SRL B) criticând-o pentru netemeinicie în sensul că ansamblul probator ar fi impus soluția admiterii plângerii cu consecințele prevăzute de art.278/1 lit.b Cod procedură penală.
Examinând sentința atacată din perspectiva prevederilor art.385/6 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Plângerea formulată în temeiul art.278/1 Cod procedură penală investește instanța cu controlul temeiniciei și legalității rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată emisă de procuror, în raport cu actele premergătoare sau, după caz, actele de urmărire penală cu referire la infracțiunile și persoana pentru care a fost sesizat organul de urmărire penală.
Obiectul plângerii reglementate în art.278/1 Cod procedură penală îl constituie rezoluția sau ordonanța prin care procurorul (de caz), dispune netrimiterea în judecată și nu plângerea formulată, la procurorul ierarhic superior împotriva unei astfel de rezoluții sau ordonanțe.
Or, în cauză, distinct de faptul că instanța de fond încercând să evalueze ordonanța nr.1576/P/2005 din 02.06.2008, formal s-a pronunțat cu privire Ordonanța nr.1861 din 24.07.2008 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în realitate nici nu a realizat un control judecătoresc efectiv asupra actelor procurorului.
Astfel, așa cum rezultă din considerentele sentinței s-a preocupat exclusiv de intimatul fără să analizeze temeinicia soluției de netrimitere în judecată și cu privire la intimata.
De altfel, din același considerente nu rezultă o analiză aplicată pe probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța limitându-se la transcrierea punctului de vedere exprimat de petentă în plângerea sa și al dispozitivului ordonanței fapt care echivalează cu nesoluționarea de facto a cauzei.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, curtea va admite recursul petentei, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Văzând și prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta (fostă SRL B) împotriva sentinței penale nr.1440 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
Casează sentința penală atacată și rejudecând:
Trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, respectiv, Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /11.03.2009
Dact. / 11.03.2009/2 ex.
Jud. Tribunalul București - Secția a II- Penală:
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu
