Îndemnul la consumul ilicit de droguri (legea 143/2000 art. 11). Decizia 240/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 240
Ședința publică de la 24 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Curții de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 51 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-au depus de către apărătorul inculpatului copii ale unor înscrisuri, respectiv certificat concediu medical și un înscris medical, după care, constatând apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea apelului formulat de parchet, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
A arătat că instanța nu a indicat nici dispozițiile art. 65 cod penal, ca temei al aplicării pedepsei complementare și nici temeiul modului de calcul al termenului de încercare, respectiv art. 862cod penal.
Temeiul confiscării sumelor de bani a fost indicat greșit, instanța trebuind să constate că întreaga cantitate de stupefiante a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În cauză se impune ca instanța să dispună față de inculpat obligații corelate cu infracțiunea comisă, respectiv de a nu intra în legătură cu alte persoane care se ocupă cu trafic de droguri.
Pedeapsa nu a fost just individualizată în privința modalității de executare, având în vedere caracterul continuat al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, respectiv obținerea unor foloase materiale, perseverența infracțională și atitudinea nesinceră.
Avocat a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat, respingerea apelului parchetului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât lipsește intenția. În subsidiar a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală,arătând că fapta nu prezintă un pericol social ridicat.
Într-o altă teză a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, respectiv aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut, precum și suspendarea condiționată a pedepsei aplicate.
A arătat că singurele probe ce au condus la condamnarea inculpatului, sunt cele realizate de investigator, care l-a provocat pe inculpat, încălcând dispoz. art. 68 Cod procedură penală.
Nu există probe privind o activitate infracțională anterioară activității instigatorului, iar la percheziția domiciliară nu s-au găsit droguri sau bani.
În privința proceselor verbale încheiate la 6 iulie 2007 și 7 iulie 2007, există neconcordanță în privința locurilor în care s-au întâlnit inculpatul și investigatorul.
A mai arătat, că se impune achitarea inculpatului întrucât lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii, respectiv intenția.
Fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere circumstanțele reale și personale, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, iar referatul de evaluare concluzionează că inculpatul se poate reintegra social.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat.
În cauză existau indicii în sensul că a funcționat o rețea din care făcea parte inculpatul, iar investigatorul nu l-a provocat să săvârșească infracțiunea, astfel că probele au fost administrate în mod legal.
Nu sunt incidente dispoz. art. 181cod penal, întrucât fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 51 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în baza art.2 al.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 15.07.1980, în C, jud.D, cu domiciliul în C,-,.2,.2,.12, jud.D, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - -, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II- a și lit.b după Cod Penal executarea pedepsei principale.
În baza art.86/1 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani și 6 luni închisoare, fixat de instanță.
În baza art. 86/3 al.1 Cod Penal, a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-au interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II -a și lit.b pe Cod Penal durata prev.de art.71
Cod PenalS-a aplicat inculpatului art.71 al.5
Cod PenalS-a atras atenția asupra dispoz.art.86/4
Cod PenalÎn baza 88.Cod Penal, s-a dedus durata reținerii de la 17.10.2007 la 18.10.2007.
În baza art. 17 al.1 și srt.18 al.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, s-a confiscat de la inculpat cantitățile de 0,87 gr și 1,70 gr. cannabis și constată consumate aceste cantități în procesul analizelor de laborator, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 12.07.2007.
În baza art.18 al.2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, s-a mai confiscat de la inculpat suma de 120 RON obținută din valorificarea cantității de cannabis.
În baza art. 118 lit.b Cod Penal,s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei pipe confecționată artizanal dintr-un recipient din sticlă colorată galben, și roșu.
A fost obligat inculpatul la 650 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. 97D/P/2007 din 13.02.2008, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul -, fiul lui și, născut la 15.07.1980, în C, jud.D, cu domiciliul în C,-,.2,.2,.12, jud.D, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următarea stare de fapt:
La data de 06.07.2007, respectiv 10.07.2007, inculpatul a vândut colaboratorului " " după ce în prealabil au discutat telefonic în prezența investigatorului sub acoperire " ", cantitățile de 0,87 grame, respectiv 1,70 grame cannabis contra sumei de 40 RON, respectiv 80 RON, întîlnindu-se la intersecția străzilor - - și - -, respectiv în zona căminelor studențești aflate pe strada - -.
După fiecare schimb realizat, colaboratorul " ", i-a încredințat investigatorului acoperit " " o, respectiv un plic ce conțineau o substanță vizibilă de culoare -oliv care în urma raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/12.07.2007 al Laboratorului Centrul de Analiză și Profil al Drogurilor a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă biosintetizată de planta.
S-a constatat că prin Ordonanța nr.1D/A/2007 din 6.07.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, a fost autorizată identitatea investigatorului sub acoperire sub numele de cod " ", precum și a colaboratorului sub numele de cod " ".
Potrivit autorizației investigatorul sub acoperire desfășoară activități ce constau în strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că vor săvârși astfel de infracțiuni, respectiv procurarea de droguri, precum și obținerea mijloacelor de probă, iar colaboratorul, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, desfășoară activități constând în strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor sus menționate și identificarea persoanelor, precum și procurarea de droguri de risc și mare risc.
Autorizația sus menționată a fost prelungită ulterior la datele de 5.08.2007, 3.09.2007 și 3.10.2007.
Instanța a constatat că activitatea infracțională a inculpatului legată de traficul de droguri de risc a fost confirmată și de depozițiile martorilor, și, precum și interceptările telefonice efectuate, înscrisul că în vara anului 2007 au cumpărat diferite cantități de cannabis de la inculpat contra sumei de 40 RON/gram din care și-au preparat țigări artizanale pe care le-au consumat împreună.
În ceea ce privește depozițiile martorilor și date în cursul procesului penal, în faza de urmărire penală refuzând să declare, instanța le.a înlăturat, reținându-le pe cele date în faza de urmărire penală în dosarul nr.104/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Dolj, în care au fost cercetați ca inculpați pentru săvârșirea unor fapte similare cu cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, întrucât pe de o parte, nu au oferit o justificare plauzibilă privind revenirea asupra declarației, iar pe de altă parte, declarațiile au fost date în prezența apărătorilor, la un moment apropiat de datele în care se pretinde că inculpatul a traficat cantitățile de droguri de risc.
De asemenea, instanța a constatat că de fapt cei doi martori îl cunosc destul de bine pe inculpat, atîta timp cât martorul e știe unde locuiește acesta, respectiv în C, str.- -, de la care a cumpărat de circa 10-15 ori cannabis, iar că martorul a cumpărat de la același inculpat cantități mici pentru care plătit sume cuprinse între 20-30 RON pentru 2 jointuri ( 2 țigări artizanale), frecventând aproximativ aceleași locații de distracție și oferind elemente privind identitatea unor persoane prieteni ai inculpatului.
În susținerea celor reținute mai sus, instanța a invocat și jurisprudența instanței supreme, potrivit căreia principiul liberei aprecieri a probelor prev.de art.63 al.2 C.P.P. lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului consacrat în art.3 din același cod, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrative, exprimă adevărul.
De asemenea în susținerea vinovăției inculpatului, s-au invocat și interceptările convorbirilor telefonice, autorizate și redate în procesele verbale aflate la dosar, din care se observă că este folosit un limbaj, făcându-se vorbire de diverse localități din țară privind deplasări ori chiar țări străine de diverse sume de bani, depuneri în conturi bancare pentru inculpat.
În vederea garantării respectării dispoz.art.6 parag.1 potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( vezi cauzele Delcourt contra Belgiei, de Costra contra Portugaliei, Eurofinacom contra Franței, și Lewis contra Marii Britaniei, Ludi contra Elveției) trebuie făcută distincția între acțiunea așa zișilor agenți provocatori și cazurile în care cel cercetat avea deja predispoziția de a comite infracțiuni de baza a doi factori: existența unor probe din care suspiciunea că acea persoană este deja implicată în traficul de droguri și faptul indubitabil că organele de poliție îl instigaseră la comiterea acelei infracțiuni.
S-a apreciat că activitatea investigatorului sub acoperire și colaboratorului este că în filtrarea unor agenți acoperiți, și nu instigare la săvârșirea unor infracțiuni, deoarece autoritățile judiciare aveau motive temeinice de a suspecta existența unor activități infracționale.
Comisia Europeană a precizat în cauza X contra Germaniei nr.8414/1978, decizia din 4 iulie 1979, că prevederile art.6 paragraf 1, nu interzic instanței ca în scopul aflări adevărului în cauză să se bazeze pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestor probe nu se realizează de o manieră neloială.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că pentru a fi respectate exigențele art.6 paragr.1 și paragr.3 lit.d din Convenția Europeană este necesar ca hotărârea de condamnare să nu se întemeieze exclusiv pe declarații anonime.
În materia provocării, Curtea Europeană a făcut referire la doctrina " caracterului pasiv " al activității pe care trebuie să o desfășoare în această materie agenții statului, reportându-se la o noțiune consacrată și dezvoltată prin decizia Camerei pronunțată în cauza Looseley.
Astfel, activitatea agenților statului nu poate fi considerată provocare dacă: există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni; activitatea polițiștilor sau a colaboratorilor acestora a fost contorizată în condițiile legii; agenții statului sau colaboratorii acestora nu au făcut altceva decât să ofere suspectului o ocazie obișnuită de a comite o infracțiune.
Potrivit Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii făptuitorilor în flagrant delict de trafic de droguri nu constituie o încălcare a prev.art.68 al.2 C.P.P. de vreme ce o persoană consumatoare de drepturi, a comis acțiuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire a fost cel care a determinat-o să săvârșească sau să comită săvârșirea acestora, rezoluție în acest sens fiind luate anterior de făptuitor.
Pe considerentele sus menționate s-a apreciat că nu mai era necesară audierea în calitate de martori a investigatorilor sub acoperire a colaboratorului, dat fiind ca în cauză existau mai dinainte indicii că inculpatul desfășura o activitate infracțională privind traficul de droguri de risc, depozițiile acestora nefiind singurele probe care îl învinovățesc pe inculpat.
Starea de fapt și de mai sus și rezolvările juridice adoptate de prima instanță, s-au întemeiat pe următoarele probatorii: procesele-verbale încheiate la 07.07.2007 și 10.07.2007 de lucrătorii C;- procesele-verbale de redare a rapoartelor întocmite la 06.07.2007 și 10.07.2007, copiile declarațiilor date în cadrul dosarelor nr.104 D/P/2007 și 112D/P/2007 al - Biroul Teritorial Dolj de inculpații, -, și, procesule verbale de testare a fragmentelor vegetale, procesul-verbal privind percheziția efectuată la 17.10.2007 la domiciliul inculpatului, prilej cu care a fost găsit un dispozitiv artizanal de inhalat (narghilea); aportul de constatare tehnico-științifică nr. -/12.07.2007 și -/22.10.2007 ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, dovada seria D nr. -/23.10.2007 privind depunerea la Camera de corpuri delicte a GJ. a dispozitivului artizanal ridicat de la domiciliul inculpatului ; dovada de restituire a substanțelor ridicate de la domiciliul inculpatului; procesele-verbale de redare a convorbirilor efectuate de inculpatul și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 24/10.07.2007 și 24 A/08.08.2007 ale Tribunalului Dolj; copiile rechizitoriilor 104 D/P/2007 și 112 D/P/2007 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, și, pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.
În drept, faptele inculpatului de a vinde în datele de 6.07.2007 și 10.07.2007 colaboratorului droguri de risc, respectiv 0,87 și 1,70 grame cannabis, fapte săvârșite la intervale de timp diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin legea nr.522/2004 cu aplic.art.41 al.2
Cod PenalReținând vinovăția inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social, prin activitatea infracțională inculpatul aducând atingere sănătății publice, una din valorile importante ale societății, dar chiar și la viața persoanei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările care au fost săvârșite faptele, dar și persoana inculpatului, respectiv vârsta, necunoscut cu antecedente penale, urmând a-l condamna la pedeapsa închisorii orientată la minimul prevăzut de lege.
Instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului, stabilind ca modalitate de executare o pedeapsă suspendată sub supraveghere prev.de art.86/1, termenul de încercare fiind compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani și 6 luni fixat de instanță.
Ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, instanța având în vedere valorile sociale lezate și ocrotite de lege, prin săvârșirea faptelor, respectiv sănătatea publică și viața persoanei, natura infracțiunilor săvârșite, dacă Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauzele Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii, și Pîrcălab contra României ), va interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II -a și lit.b pe Cod Penal durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale, în cazul pedepsei complementare, și pe durata prev.de art.71 Cod Penal, în cazul pedepsei accesorii.
Prin încheierea nr.200 din 13.12.2007 Tribunalul Dolja respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului, iar prin ordonanța nr.97/D/P/2007 din 10.10.2007 a T - Serviciul Teritorial Craiovas -a luat față de inculpatul măsura obligării de a nu părăsi localitatea C fără încuviințarea procurorului pe o durată de 30 de zile începând cu 18.10.2007 până la 16.11.2007, inclusiv, măsură care nu a mai fost prelungită, fiind încetată de drept din timpul urmăririi penale la expirarea celor 30 de zile potrivit art.140 al.1
C.P.P.Ca atare, instanța a constatat că nu se mai impune examinarea acestei măsuri prevăzută atâta timp cât a încetat de drept înainte de sesizarea instanței, dar și din perspectiva deciziei nr. LXXVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispoz.art.145 și art.145/1
C.P.P.Ca măsuri de siguranță, instanța văzând dispoz. art. 17 al.1 și art.18 al.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, respectiv art.18 al.2 din același act normativ, a confiscat de la inculpat cantitățile de 0,87 gr și 1,70 gr. cannabis și constată consumate aceste cantități în procesul analizelor de laborator, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 12.07.2007, precum și suma de 120 RON obținută din valorificarea cantității de cannabis.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.
În apelul parchetului s-a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinice, în sensul neaplicării dispoz. art. 65 și art. 862cod penal, texte de lege cu relevanță asupra soluției; indicarea greșită a temeiului confiscării sumelor de bani obținute din valorificarea drogurilor, în cauză trebuind făcută aplicarea art. 17 alin.2 cod penal și nicidecum art. 18 alin.2 cod penal, și de asemenea trebuia să se constate consumată întreaga cantitate de stupefiante în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 86 alin.3 Cod procedură penală, corelativ cu măsurile de supraveghere se impunea ca instanța să dispună și obligații față de inculpat, iar pedeapsa aplicată acestuia, sub aspectul modalității de executare, nu corespunde criteriilor prevăzută de art. 72 cod penal.
Trebuia avut în vedere caracterul continuat al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă, împrejurările săvârșirii faptei, scopul urmărit fiind acela de a obține folosea materiale, perseverența infracțională, atitudinea nesinceră, fiind criterii de natură a aprecia că scopul pedepsei nu poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul prin motivele de apel depuse în scris la dosar, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, într-o primă teză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, să se dispună achitarea deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Într-o a doua teză, a solicitat ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, cu aplic. art. 181cod penal, să fie achitat deoarece fapta nu prezintă un pericol social ridicat și să i se aplice o sancțiune administrativă, iar într-o a treia teză, în raport de dispoz. art. 72, 74, 76 cod penal, să se pronunțe o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, cu aplic. art. 81 cod penal, printr-o eficiență maximă dată circumstanțelor reale și personale, respectiv faptul că se află la primul conflict cu legea penală, este absolvent de studii superioare, infracțiunea săvârșită nu a provocat urmări generatoare de pericol social.
S-a arătat că în speță, rezultă clar insistența investigatorului sub acoperire în a cumpăra droguri de la inculpat, atâta timp cât nu există nicio probă la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul ar mai fi fost implicat în astfel de activități.
Au fost încălcare dispoz. art. 68 alin.2 Cod procedură penală, întrucât folosirea investigatoruluzi se poate realiza numai dacă făptuitorul a luat hotărârea de a comise și a comis acțiuni specifice traficului de droguri înainte de începerea activității investigatorului sub acoperire.
A mai arătat că există neconcordanță între procesele verbale întocmite la datele de 6 iulie 2007 și 7 iulie 2007, în privința locului și orei de întâlnire între colaborator și inculpat.
Faptei îi lipsește intenția calificată de scop, iar cele 2 grame de cannabis au intrat în posesia investigatorului sub acoperire în urma activității de provocare desfășurată de acesta din urmă.
Într-o a doua teză s-a arătat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, întrucât apta inculpatului, constând în vânzarea a două grame de cannabis către investigator nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale și este o persoană bine integrată social, absolvent de studii superioare.
S-a mai solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei, arătându-se că inculpatul nu are antecedente, are un loc de muncă, provine dintr-o familie onestă și de înalță ținută morală, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, iar fapta are un grad redus de pericol social.
Apelurile formulate în cauză sunt nefondate pentru următoarele motive:
Criticile formulate de inculpat în privința nerespectării art. 68 alin.2 Cod procedură penală, sunt nefondate.
Se constată că în procesul verbal întocmit la 5 iulie 2007, e către lucrători din cadrul C, s-a consemnat faptul că pe raza mun. C își desfășoară activitatea un grup criminal organizat ce se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri, grup al cărui lider este un tânăr pe nume "" și din care face parte și numitul, care se ocupă cu distribuirea de droguri, în procesul verbal indicându-se și numărul de telefon ale celor două persoane.
Urmare a înregistrărilor convorbirilor telefonice, prin ordonanța nr. 1D/A/2007 din 6 iulie 2007, s-a dispus autorizarea folosirii unui investigator sub acoperire, precizându-se în mod distinct activitățile pe care le poate efectua investigatorul precum și folosirea unui colaborator.
Ca urmare, folosirea investigatorului sub acoperire s-a realizat cu respectarea dispoz. art. 17 alin.1 și 2 din legea nr. 508/2004, întrucât în cauză existau indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni de natura celor aflate în competența DIICOT.
Instanța a apreciat în mod corect că faptele inculpatului de a vinde 0,87 și respectiv 1,70 gr cannabis la datele de 6 iulie și 10 iulie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
Situația de fapt reținută de prima instanță, este confirmată de probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale încheiate la datele de 7 iulie și 10 iulie 2007, privind cumpărarea unor cantități de cannabis de la inculpat, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. -/12 iulie 2007 și - din 22 octombrie 2007, întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, procesele verbale de redare a convorbirilor efectuate de inculpat.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 cod penal.
Nu sunt fondate nici criticile formulate de inculpat în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța apreciază că nu sunt incidente dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, având în vedere natura și gravitatea faptei, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată, modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și urmările care s-ar fi putut produce.
De asemenea, în raport cu aceste criterii de individualizare reținute de instanța de fond, s-a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța stabilind în mod corect ca inculpatul să se supună obligațiilor prev. de art. 863cod penal, obligații ce sunt apreciate ca fiind suficiente în raport cu persoana inculpatului, având în vedere și concluziile referatului de evaluare, precum și nota de relații înaintată de SC SA C, unde inculpatul lucrează ca economist.
Curtea apreciază că nu sunt fondate nici criticile formulate de parchet, în sensul că nu s-a precizat dispoz. art. 65 și 862cod penal.
În dispozitivul sentinței, instanța a precizat că a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b cod penal, pe o durată de 2 ani, iar în privința termenului de încercare a indicat în mod corect elementele ce compun acest termen, respectiv cuantumul pedepsei precum și intervalul de timp stabilit de instanță, respectiv 2 ani și 6 luni.
De asemenea, în privința cantității de droguri instanța a constatat în mod corect că respectivele cantități au fost consumate în procesul analizelor de laborator, iar în privința sumelor de bani s-a reținut ca temei art. 17 din Legea nr. 143/2000, în sensul că reprezintă sume obținute din valorificarea cantităților de cannabis.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că apelurile sunt nefondate conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 51 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă apelantul inculpat la 90 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 24 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC.
IB/
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu
