Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 114/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 114/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-aluat în examinare recursul penal declarat de petentul,. în S-M,-, jud. S-M, împotriva sentinței penale nr. 549 din 7 noiembrie 2007 Tribunalului Satu -M, pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul recurent personal și a lipsit intimatul
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Petentul recurent și-a susținut recursul și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de G, sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 2 Cod penal. În motivarea recursului petentul recurent a arătat că în mod greșit prima instanță a respins plângerea pe care a formulat-o ca fiind făcută de o persoană care nu are interes. S-a susținut că în mod greșit, prin soluția pe care a atacat-o, s-au aplicat față de denunțătorul G dispozițiile art. 6/1 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, câtă vreme acesta a formulat autodenunțul abia la două luni după primul act de sesizare și că, în aceste condiții, este evident că soluția dată prin rechizitoriu față de G este nelegală și netemeinică. S-a mai susținut că, așa cum rezultă indirect și din declarația colonelului, Gaf ost șantajat și că soluția care s-a dat în cauză în privința sa, respectiv acuzarea, se bazează pe soluția dată cu privire la
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de petent, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primai instanțe, arătând că motivele sentinței contrazic dispozitivului acesteia. Astfel, după ce judecătorul a preluat motivarea procurorului din rechizitoriu cu privire la lipsa calității procesuale, a respins plângerea ca nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 549 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Satu -M, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale dată față de făptuitorul G cu privire la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6/1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cuprinsă în rechizitoriul emis la data de 27 martie 2007 de către Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Satu -M în dosar nr. 13/P/2005, menținând în întregime soluția atacată și a dispus obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin plângerea formulată de către petentul, împotriva rezoluției procurorului expusă prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 13/P/2005 al DNA Biroul S M, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției în privința autodenunțătorului G, cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat plângerea împotriva soluției din rechizitoriu la data de 17 aprilie 2007, însă, procurorul șef al Serviciului Teritorial Oradea nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de lege, context în care a fost nevoit să adreseze plângerea direct instanței de judecată.
Petentul apreciază soluția de neîncepere a urmăririi penale față de numitul G ca fiind nelegală și nelegitimă, motivând că organul de urmărire penală s-a sesizat din oficiu cu privire la faptă, în data de 08 decembrie 2004, iar denunțul acestuia a intervenit abia în data de 07 februarie 2005.
În aceste condiții petentul consideră că autodenunțul a fost obținut de către procuror folosindu-se datele din înregistrările telefonice împotriva lui G, situație în care nu pot fi aplicabile prev. art. 6 ind. 1 alin. 2 din Legea nr.78/2000.
Se concluzionează că Gaf ost astfel obligat de către organele de urmărire penală să facă acest autodenunț și numai în acest mod s-au putut obține de la acesta declarațiile acuzatoare nereale la adresa petentului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 278 ind. 1 Cod procedura penala.
În probațiune s-au anexat plângerea adresată procurorului sef al Serviciului Teritorial Oradea - filele 4-5, tichetul de recomandată și confirmarea de primire a plângerii - filele 6-7, copia rechizitoriului emis în dosar nr.13/P/2005 - filele 8-18, copia notei de sesizare din 08.12.2004 - fila 19, copia notei procurorului din 10.12.2004 - fila 20, copia procesului verbal al procurorului din 13.12.2004 - fila 21, copia autodenunțului lui G - filele 22-25.
La termenul de judecată din data de 11 septembrie 2007, DNA-Biroul Teritorial Satu Ma comunicat instanței copia ordonanței nr. 89/II/2/2007 din data de 02 mai 2007, emisă de procurorul șef al acestei instituții, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției procurorului.
În motivarea soluției procurorului sef, s-a arătat că din interpretarea prevederilor art. 275-278 si art. 278 ind. 1 din Codul d e procedură penală, rezultă că nu orice persoana are calitatea procesuală activă în privința promovării unei plângeri contra soluției procurorului de netrimitere în judecată, ci doar persoana vătămată (persoana care a suferit o vătămare fizică, morală sau materială), sau aceea ale cărei interese legitime au fost vătămate, interesele legitime fiind acelea protejate de lege.
În prezenta cauză, raportat la conținutul declarației lui G, petentul nu are calitatea de parte vătămata, ci de făptuitor și de asemenea nu se poate reține că interesele sale legitime au fost vătămate prin soluția de netrimitere în judecată.
Totodată, procurorul a arătat că informația care a stat la baza înregistrării dosarului penal și al sesizării procurorului a provenit chiar de la denunțător, în rechizitoriu menționându-se explicit ca "întrucât denunțătorul Gae zitat în a depune un denunț scris, s-a decis înregistrarea unui dosar penal și solicitarea de autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice".
Pentru același termen de judecată, petiționarul a depus la dosar o completare a plângerii inițiale prin care arată că adresa de comunicare a ordonanței 89/II.2/2007 poartă data trimiterii 20 iunie 2007, fiind primită de poșta sătmăreană în data de 22 iunie 2007, condiții în care comunicarea nu s-a făcut în termenul prevăzut de lege, iar sesizarea instanței de judecata este sub acest aspect justificată.
În conținutul precizării, petiționarul prezintă și argumente împotriva soluției date în plângere de către procurorul sef al Biroului Teritorial Oradea, menționând că la dosar nu există niciun document din care să rezulte că G s-a prezentat la sediul DNA Biroul Teritorial Satu M, în cursul lunii decembrie 2004, pentru a-i putea fi aplicabile prev. art. 6 ind.1 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Se mai arată că, actele existente la dosar evidențiază faptul că Gaf ost chemat la DNA Biroul Teritorial Satu M după data încheierii notei din 08 decembrie 2004 și că acesta nu a recunoscut inițial faptele, iar dacă le recunoștea nu se mai impunea solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice.
În privința excepției referitoare la lipsa calității procesuale active invocate de procuror cu ocazia soluționării plângerii, petentul arată că dispozițiile art. 275 si art. 278 alin. 1 Cod de procedură penală nu îl exclud din sfera celor ce pot face plângere, deoarece în dosarul în care este inculpat, este singurul vătămat material, fizic si moral.
Examinând circuitul judiciar al plângerii împotriva soluției procurorului formulate de către petentul, tribunalul a constatat că, sub aspectul termenului, modului si condițiilor de sesizare investirea instanței s-a realizat cu respectarea rigorilor procesual penale.
Astfel, tribunalul a constatat că, deși soluționarea plângerii de către procurorul sef s-a făcut în interiorul termenului legal, comunicarea soluției s-a realizat cu depășirea acestuia, context în care atitudinea activă a petentului a făcut ca plângerea să fie introdusă la instanță. O eventuală așteptare a unei comunicări oficiale a soluției ar fi atras pierderea termenului de exercitare a mijloacelor procedurale de către petent.
Trecând la soluționarea plângerii, pe baza probelor administrate în cauza, a motivelor invocate de petent, precum și a normelor juridice în vigoare, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată și în consecință a respins-o ca atare.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art 275 Cod de procedură penală "Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime."
Conform art. 278/1 alin. 1 Cod de procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse in rechizitoriu.
Din interpretarea dispozițiilor legale amintite reiese că petentul nu se afla în niciuna dintre situațiile care să-i confere posibilitatea legală de a acționa prin mijloacele procedurale împotriva soluției de netrimitere în judecată dată față de numitul
S-a reținut că petentul nu are calitate de persoană vătămata în cauza, ci de persoană împotriva căreia se exercită acțiunea penală de către stat, condiții în care motivația petentului potrivit căreia soluția procurorului sub acest aspect i-ar fi cauzat suferințe fizice, morale sau materiale, nu poate fi primită.
Petentul nu va putea fi inclus în sfera persoanelor ale cărei interese legitime au fost vătămate, ca urmare a faptei sau derulării procedurilor judiciare, cât timp tocmai realizarea de către acesta a unei acțiuni apreciate infracționale a declanșat inițierea acestor proceduri.
Interesele legitime sunt acelea protejate de lege nepunându-se în discuție vătămarea vreunui interes legitim pe care să-l fi suferit petentul prin soluția vizată.
În situația în care petentul apreciază că, în cursul actelor de urmărire penală sau prin soluția adoptată de procuror în privința sa, i-au fost prejudiciate unele drepturi sau garanții fundamentale, are posibilitatea legală de a invoca eventualele încălcări în fața instanței de judecată investite cu actul de sesizare, fie pe cale de excepție, fie ca apărări de fond, în funcție de natura acestora.
Totodată, se constată că plângerea petentului nu vizează soluția dată prin rechizitoriu în privința sa, ci aceea dată față de o altă persoană. Soluția vizată prin plângere, nu este în măsură să producă consecințe juridice asupra dispoziției de trimitere în judecată date față de petent, întrucât, pe de o parte, răspunderea penală este personală, iar pe de altă parte, trimiterea în judecată a acestuia s-a făcut pentru fapta în concret reținută în sarcina sa.
răspunderii penale a petentului nu este condiționata sau influențata de tratamentul penal aplicat cumpărătorului de influența, cât timp răspunderea penală se conturează pentru fiecare participant în funcție de activitatea infracțională proprie.
Prin urmare, s-a constatat că demersul procedural al petentului este lipsit de substanță și sub aspectul interesului în exercitarea unei astfel de căi de atac.
Astfel, nemulțumirile petentului nu vor putea fi valorificate pe calea unei astfel de plângeri, întrucât împrejurările invocate constituie apărări pe care acesta are posibilitatea să le invoce fără rezerve în procedura contradictorie în fața instanței investite cu soluționarea fondului cauzei.
Cât timp în fața instanței de judecată petentul poate invoca orice eventuală vătămare a drepturilor și garanțiilor fundamentale sau procesuale, acesta nu se va putea prevala de faptul că fost supus unei proceduri inechitabile.
Față de considerentele mai sus expuse, Tribunalul a constatat că excepția invocată de către DNA Biroul Teritorial Satu M cu privire la lipsa calității procesuale active este întemeiată, motiv pentru care a admis-o, iar pe cale de consecință, în baza art. 271 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod de procedură penală, a respins plângerea formulată de petentul, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul G, cuprinsă în rechizitoriul emis de DNA Biroul Teritorial Satu M la data de 27 martie 2007 în dosar nr. 13/P/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea lui și casarea sentinței în sensul admiterii plângerii, a desființării soluției și a trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul G, sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. 2 Cod penal.
În motivarea plângerii s-a susținut că în mod greșit prima instanță a respins plângerea pe care a formulat-o ca fiind făcută de o persoană care nu are interes, deși în minuta hotărârii se face referire la faptul că plângerea sa este nefondată, și că, în mod greșit, prin soluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul G,câtă vreme acesta a formulat autodenunțul abia la două luni după sesizarea din oficiu a parchetului și, câtă vreme între declarația dată de intimat după doi ani de la formularea autodenunțului și acesta din urmă sunt contradicții flagrante. S-a mai susținut că toată acuzarea în ceea ce îl privește se bazează pe soluția dată cu privire la denunțător.
Examinând sentința prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală, iar recursul declarat de petent este fondat, însă din alte motive decât cele invocate de recurent.
Se constată că în spețăeste incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 9 teza II Cod procedură penală,respectiv motivarea soluției contrazice dispozitivului sentinței.
În cauza dedusă judecății, din lecturarea considerentelor hotărârii instanței de fond, se constată că acestea sunt orientate către o soluție de respingere ca inadmisibilă a plângerii petentului, iar prin dispozitivul sentinței se respinge ca nefondată plângerea.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține că prima instanță a constatat, în considerentele sentinței recurate, că petentul nu este persoană vătămată în cauză și nici nu face parte din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate și, pe cale de consecință, nu are calitate procesuală activă să atace soluția pronunțată cu privire la intimatul
Or, într-o atare situație, reținându-se lipsa calității procesuale a petentului în promovarea plângerii, instanța ar fi trebuit ca, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, să respingă plângerea ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată.
Procedând în acest din urmă fel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, hotărâre care va fi casată, iar cauza va fi trimisă primei instanțe spre rejudecare, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra admisibilității plângerii formulate de petent și prin prisma dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Sub acest din urmă aspect se impune ase analiza plângerea prin prisma dispozițiilor art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit cărora, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 Cod procedură penală, împotriva, printre altele, și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror,persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interesele legitime sunt vătămatepot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Din analiza cauzei dedusă judecății, respectiv a considerentelor hotărârii recurate, rezultă că prima instanță l-a exclus pe petent din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosite de legiuitor "orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate", în sensul că aceasta vizează numai persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.
Or, instanța de fond trebuie să verifice dacă, în accepțiunea legii, pe calea interpretării gramaticale a sintagmei mai sus arătate, prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival "orice alte persoane" nu s-a dorit limitarea sferei titularilor, ci, dimpotrivă, extinderea acestora,urmând ca vătămarea intereselor legitime să fie dovedită.
Ținând seama de cele mai sus arătate, instanța de control judiciar nu va mai proceda la analiza celorlalte motive de recurs invocate de petent, urmând ca prima instanță să se analizeze cu ocazia judecării cauzei.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, se va admite recursul petentului, se va casa sentinței și se va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, cheltuielile judiciare avansate urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 549 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu -M, pe care p casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu -M, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2 ex. 12.03.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
