Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 121/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de petentele SC SA și SC Impx SRL B, amândouă cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței penale nr. 23 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reprezentantul petentelor SC SA și SC Impx SRL B, Curtea, în baza delegației depusă la dosar și au lipsit intimații și.
Procedura de citarea fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, a casării sentinței și a trimiterii cauzei procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală câtă vreme deși plângerea a fost greșit îndreptată ea nu a fost trimisă organului judiciar competent, în condițiile art. 278/1 alin. 13 Cod procedură penală, ci a fost respinsă ca inadmisibilă.
Reprezentantul petentelor a solicitat, de asemenea, admiterea recursului declarat de petente, casarea sentinței și trimiterea plângerii procurorului competent, arătând că achiesează la concluziile procurorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 23 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentele SC SA și SC Impx SRL B împotriva rezoluției din 15 iunie 2007, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosarul nr. 556/P/2005, dispunând obligarea petentelor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în data de 9 iulie 2007, fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor plângerea formulată de petentele SC SA și SC SRL împotriva rezoluției din 15.06.2007 a prim procurorului a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a confirmat propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal.
Rezoluția este criticată de către cele două petente prin prisma faptului că nu este motivată, procurorul rezumându-se la constatarea existenței unui litigiu comercial între părți fără o analiză pertinentă a probelor. Soluția corectă susțin petentele era aceea de restituire a tuturor actelor efectuate de organul de urmărire penală în baza art. 228 alin. 5 Cod procedură penală pentru completarea acestora în vederea începerii urmăririi penale.
S-a mai susținut că plângerea formulată urma a fi soluționată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, însă datorită rezoluției indicate pe comunicarea adresată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor aceasta a fost înaintată instanței.
Examinând plângerea formulată de petente tribunalul a apreciat că aceasta este inadmisibilă.
S-a reținut că, după cum se observă, în cauză, plângerea formulată de către cele două petente nu a urmat procedura instituită de art.275 - 278 Cod procedură penală, fiind introdusă direct la instanță pe temeiul dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală.
Introducerea plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată la procurorul ierarhic superior reprezintă o condiție prealabilă prevăzută de lege și obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementată în art. 278/1 Cod procedură penală.
În cauză, așadar petentele trebuiau a se adresa prin plângere procurorului ierarhic superior în prealabil în baza dispozițiilor art. 287 Cod procedură penală, respectiv procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Motivarea invocată de cele două petente în sensul indicării pe dovada de comunicare emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor fila 5 dosar instanță, a posibilității atacării soluției dată de prim procuror prin plângere la tribunalul, nu poate fi luată în considerare existând prezumția că orice persoană cunoaște dispozițiile legale cu caracter penal sau procesual penal.
În consecință, tribunalul a reținut că întrucât dispozițiile relative cu privire la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, plângerea din prezenta cauză adresată direct instanței fără ca soluția procurorului să fie atacată în prealabil conform procedurii prevăzute de art. 278 Cod procedură penală, este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și petentele SC SA și SC Impx SRL B, solicitând casarea acesteia ca fiind nelegală și trimiterea cauzei procurorului competent, în condițiile art. 278/1 alin. 13 Cod procedură penală.
În motivarea recursurilor s-a arătat că, alineatului 13 al art. 278/1 Cod procedură penală, introdus prin Legea nr. 356/2006, stabilește fără echivoc care este soluția pe care instanța trebuie să o pronunțe în cazul unei plângeri greșit îndreptate, respectiv că aceasta se trimite organului competent și că, respingând plângerea ca inadmisibilă, este evident că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală.
Examinând sentința prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de petentele SC SA și SC SRL B vor fi admise ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, potrivit art. 278/1 Cod procedură penală, persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din același cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 277 și art. 278 Cod procedură penală.
Din prevederile art. 278/1 alin. 1 Cod procedură penală rezultă că, plângerea în fața instanței împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror poate fi făcută și deci este admisibilă numai după respingerea plângerii formulate, conform art. 275-278 din același cod, împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului.
Prin procedura prevăzută în art. 275-278 Cod procedură penală, accesul la instanță este condiționat de parcurgerea etapelor obligatorii însă, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, condiționarea accesului la justiție nu înseamnă automat îngrădirea acestui drept, întrucât competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor îi revine legiuitorului.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 13 Cod procedură penală, în cazul în care persoana vătămată nu parcurge etapele obligatorii și se adresează cu plângerea direct instanței, în scopul evitării încălcării accesului la instanță, soluția ce se impune este aceea de a trimite plângerea greșit îndreptă organului judiciar competent.
Așa cum de altfel a arătat parchetul în motivarea recursului, prin modificarea adusă Codului d e procedură penală prin Legea nr. 356/2006, s-a urmărit înlăturarea oricărei piedici de a se adresa instanței, dându-se astfel satisfacție dispozițiilor art. 6 cu referire la art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului, care pre văd liberul acces la justiție a oricărei persoane care consideră că drepturile, libertățile sau interesele legitime i-au fost încălcate.
Cum în cauză, soluția de neîncepere a urmăririi penale atacată a fost dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în raport de dispozițiile art. 278 Cod procedură penală, competența de soluționare a plângerii formulate de petente împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale revine procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, considerent pentru care, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de petentele SC SA și SC SRL B, se va casa sentința și, în baza art. 278/1 alin. 13 Cod procedură penală, se va trimite cauza spre competentă soluționare procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală.
ADMITE recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de petentele SC SA și SC SRL împotriva sentinței penale nr. 23 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalului Bihor pe care le casează și modifică în totalitate și în consecință:
În baza art. 287 alin. 13 Cod procedură penală trimite cauza spre competentă soluționare procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2 ex. 14.03.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
