Infracțiuni de corupție (legea nr. 78/2000). Decizia 126/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 126/
Ședințapublică din 28 Februarie 2008
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție
Serviciul teritorial Pitești reprezentat prin - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 12 februarie 2008 și, concomitent, să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, precum și suspendarea judecării cauzei. Precizează că, în baza disp.art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor de judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea tribunalului prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că își însușește susținerile formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, raportat la art.290 alin.1 Cod penal, invocată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, excepția invocată este inadmisibilă.
Motivarea încheierii a relevat și faptul că această excepție a fost respinsă ca inadmisibilă prin deciziile nr.614 din 21 septembrie 2006; nr.651 din 5 octombrie 2006 și nr.1169 din 11 decembrie 2007, pronunțate de Curtea Constituțională.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, invocând nelegalitatea acesteia, susținând că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
In speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.290 alin.1 Cod penal, privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, a mai fost ridicată și în alte cauze penale, fiind respinsă de Curtea Constituțională, prin deciziile nr.614 din 21 septembrie 2006, nr.505 din 15 ianuarie 2006, nr.6015 din 5 octombrie 2006 și nr.1169 din 11 decembrie 2007.
Or, potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face subiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
In conformitate cu dispozițiile art.6 ale aceluiași text de lege mai sus arătat, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Depășindu-și competența materială și trecând peste autoritatea de jurisdicție constituțională a Curții Constituționale, tribunalul, în mod ilegal, a respins direct, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, deși competența sa se rezuma doar la sesizarea instanței constituționale.
In cauză, fiind incidente dispozițiile art.385/9 alin.1 pct.20 Cod pr.penală, se va admite recursul, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, și, pe cale de consecință, se va casa în parte încheierea, în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de neconstituționalitate iar, pe fond, în temeiul art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
In rest, se vor menține dispozițiile încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a disp.art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 alin.1 Cod penal, iar pe fond, în temeiul disp. art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauza cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
7 martie 2008
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că Încheierea din data de 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș este nelegală, având în vedere următoarele:
Prin încheierea din 12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a amânat pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate invocată de apelantul-inculpat
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș la data de 12.02.2008, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap.la art.290 alin.1 Cod penal.
Modul în care prima instanță a procedat la soluționarea litigiului constituțional, generat de excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul este vădit nelegal în contradicție evidentă cu dispozițiile legale în materie.
Potrivit dispozițiilor art.144 lit.c din Constituția României, Curtea Constituțională a României are competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, excepții ridicate atât în fața instanțelor judecătorești, cât și a celor de arbitraj comercial.
În același sens dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, arată în mod expres că instanța constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și 2 din același act normativ, Curtea Constituțională garantează supremația Constituției și este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România.
Prin urmare, nici o altă instanță sau în general o altă autoritate statală din România nu are competența de a decide asupra constituționalității actelor normative.
Tribunalul Argeș, prin încheierea supusă recursului a încălcat în mod evident dispozițiile normative mai sus arătate, deoarece s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de inculpatul, aspect ce reprezintă încălcarea competenței materiale a instanței.
Potrivit dispozițiilor art.197 alin.2 Cod procedură penală, dispozițiile normative privind competența materială a instanțelor sunt imperative iar încălcarea acestora atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești.
În cauză, Tribunalul Argeș, prin încheierea recurată și-a încălcat competența materială pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate invocate. Prin urmare, hotărârea supusă recursului este lovită de nulitate absolută cu toate consecințele.
Curtea, reamintește cu acest prilej că în baza dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate examinează admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale. În ipoteza în care consideră că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, pentru unul din motivele la care se referă dispozițiile art.29 din sus menționata lege, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale și nicidecum excepția de neconstituționalitate. Într-o astfel de ipoteză instanța se pronunță printr-o încheiere motivată care este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Deși apelantul-inculpat a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, tribunalul, așa cum am arătat, prin încălcarea competenței materiale s-a pronunțat el însuși asupra acestei excepții.
Prin urmare, în cauză se regăsește cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.10 referitor la nepronunțarea, de către instanță, asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Neprocedând în acest mod și pronunțându-se asupra litigiului constituțional, prin încheiere judecătorească, prima instanță a încălcat în mod vădit dispozițiile legale mai sus arătate, precum și principiul supremației Constituției.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art.308 alin.4, art.385/15 pvt.2 lit. Cod procedură penală, art.385/9 alin.1 pct.10, art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, art.192 alin.3 Cod procedură penală, opinez pentru admiterea recursului, casarea, în parte a încheierii cu privire la respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate și trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, menținerea celorlalte dispoziții ale încheierii și suportarea de către stat a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.
Pt.JUDECĂTOR,
aflat în M, semnează
președinte complet,
Grefier,
Red.
Tehn.
7.03.2008.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Elena Minodora Rusu