Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 125/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 125/
Ședințapublică din 28 Februarie 2008
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, județul A, împotriva deciziei penale nr.210 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat A, personal și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, intimata parte vătămată personal și asistată de avocat din oficiu și intimata-parte responsabile civilmente prin inculpat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, apreciază că instanța de apel și- argumentat susținerile numai pe baza probatoriului administrat la instanța de fond, însă acestea nu se regăsesc în cuprinsul deciziei. Astfel, apreciază că s-a făcut o evaluare greșită a probelor administrate în condițiile în care acestea nu au fost raportate la prevederile legale privitoare la stabilirea dacă partea vătămată avea sau nu constituit din punct de vedere legal dreptul pentru a primi indemnizația pentru creșterea copilului. Totodată, apreciază că instanța de fond în mod greșit a evaluat adeverința medicală raportată la prevederile art.3 alin.2 din nr.OUG96/2003, potrivit acestor prevederi, partea vătămată avea obligația să informeze în scris angajatorul despre starea sa, în caz contrar angajatorul este exonerat de obligațiile sale prevăzute în această ordonanță de urgență.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală, să se dispună achitarea recurentului-inculpat.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru partea vătămată, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, apreciind că în mod corect a fost stabilită de către instanța de fond situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni și solicită achitarea sa.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.157 din 08 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, n baza art.334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prev.de art.19 alin.3 din Legea nr.130/1999, în infracțiunea prev. de art. 10 alin.3 din Legea nr.130/1999, republicată.
In baza art.10 alin.3 din Legea nr.130/1999, republicată, a fost condamnat inculpatul A, fiul lui și -, născut la 24.04.1967 în municipiul Curtea de A, cu domiciliul în comuna, sat, județul A, studii medii, ocupație-administrator, fără antecedente penale, CNP: -, la 1 an închisoare.
In baza art.246 alin.l Cod penal, a fost condamnat inculpatul A la 8 luni închisoare.
In baza art.33 lit.a Cod penal, rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și s-au pus în vedere inculpatului disp.art.83 și 84 Cod penal.
În baza art.14 alin.l rap. la art.346 alin.l Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL, la 22.728 lei daune materiale părții civile și la 1500 lei daune morale aceleiași părți civile.
A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, instituită prin încheierea din 3 aprilie 2007, până la concurența sumei de 24228 lei.
In baza art.191 alin.l și 3 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, inculpatul A, în calitate de angajator, nu a înregistrat contractul de muncă al părții vătămate, concediindu-o pe aceasta, în perioada în care era gravidă, fără să facă cercetarea disciplinară prealabilă și să emită o decizie corespunzătoare, prejudiciindu-i interesele legale de obținere a dreptului la concediu maternal și de creștere a copilului, născut, până la împlinirea vârstei de 2 ani.
In sarcina aceluiași inculpat, instanța de fond a mai reținut că, în mod repetat, în perioada 2004 - 2005, a folosit mai multe persoane care au desfășurat activități salariale în cadrul societății sale, fără, însă, să respecte dispozițiile legale referitoare la încheierea contractului individual de muncă.
Impotriva acestei sentințe au formulat apel partea civilă și inculpatul
Prin decizia penală nr.210 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins ca nefondate apelurile inculpatului și părții civile, fiind obligați aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și starea de drept, atât la stabilirea vinovăției, individualizarea pedepsei cât și la rezolvarea laturii civile.
Impotriva deciziei a formulat recurs inculpatul A, criticând-o ca fiind netemeinică pentru greșita apreciere a probelor administrate în cauză, solicitând achitarea, în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, susținând că faptele pentru care a fost condamnat nu există, și reducerea despăgubirilor civile.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prev. de art.385/8 și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că, partea civilă, în perioada iunie 2004 - martie 2005 lucrat la " ", administrată de inculpatul
Deși avea obligația înregistrării contractului de muncă în termen de 20 de zile de la data încheierii lui la Inspectoratul eritorial d e Muncă A, conform art.8 din Legea nr.130/1999, inculpatul nu a făcut acest lucru, menținând-o pe partea civilă în activitate la societatea sa.
Ulterior, la 16 august 2004, inculpatul a încheiat un contract de muncă cu partea vătămată, însă nu l-a înregistrat nici pe acesta la Inspectoratul eritorial d e Muncă
La data de 17 ianuarie 2005, inculpatul a încheiat un nou contract de muncă cu partea civilă, aceasta având calitatea de muncitor necalificat la " ", pe o nouă perioadă de probe de 15 zile, continuându-și activitatea în această funcție până în luna martie 2005, după ce, anterior, în cursul lunii februarie 2005, partea vătămată i-adusese la cunoștință inculpatului că este însărcinată, sens în care i-a prezentat o adeverință medicală de unde rezulta că are o sarcină de 18 săptămâni, în evoluție. Fără să emite o decizie de desfacere a contractului de muncă, încălcând prevederile art.9 alin.2 lit.a din Legea nr.130/1999, inculpatul nu a mai primit-o la locul de muncă pe partea civilă și nici nu a depus formalitățile necesare la Inspectoratul eritorial d e Muncă pentru încetarea contractului individual de muncă.
Mai mult decât atât, inculpatul Aam enționat faptul că partea civilă nu a executat muncă corespunzătoare și că nu s-a putut adapta condițiilor de lucru stipulate în contract, nemaiprezentându-se la locul de muncă, începând cu luna februarie 2005.
Este adevărat că inculpatul nu recunoaște că ar fi știut de starea de graviditate a părții civile, însă, din probele administrate rezultă contrariul, astfel că potrivit declarației martorei, adeverința medicală eliberată de medicul, la data de 21 februarie 2005, fost adusă la cunoștință inculpatului și acesta, imediat, a concediat-o pe partea civilă, încălcând în acest fel prevederile art.60 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Ca urmare a celor mai sus relevate, partea civilă a fost în imposibilitate să mai beneficieze de drepturile ce i se cuveneau, respectiv concediul maternal și cel pentru creșterea copilului, pe care l-a născut la 16 iunie 2005, până la împlinirea vârstei de 2 ani.
De asemenea, potrivit depozițiilor martorilor Din -, G, și, și în cazul lor, deși în cursul anilor 2004 - 2005 au prestat activitate salarială la firma administrată de inculpat, acesta nu le-a întocmit contracte de muncă.
In raport de această stare de fapt, corect reținută în cauză, fapta inculpatului, constând în aceea că nu a înregistrat contractul de muncă al părții civile și a concediat-o pe aceasta în perioada în care era gravidă, prejudiciindu-i interesele legale de obținere a dreptului de concediu maternal și de creșterea copilului născut până la împlinirea vârstei de 2 ani, întrunește condițiile constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar faptele aceluiași inculpat care a folosit în mod repetat în anii 2004-2005 persoane care au desfășurat activități salariale în cadrul societății administrate de el, fără respectarea dispozițiilor legale, referitoare la încheierea contractului individual de muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.10 alin.3 din Legea nr.130/1999, republicată.
Pe cale de consecință, cererea inculpatului de achitare în temeiul art.10 lit.a din Codul d e pr.penală, este neîntemeiată.
Reaua-credință a inculpatului este dovedită atât în raporturile salariale cu partea civilă cât și din raporturile salariale avute cu martorii audiați în cauză și care au desfășurat activități salariale la societatea administrată de el, în sensul că nici acestora nu le-a încheiat și înregistrat contractele de muncă la Inspectoratul eritorial d e Muncă al Județului
Cu privire la latura civilă a cauzei, criticile formulate de inculpat nu pot fi analizate, avându-se în vedere că prevederile pct.17/1 ale art.385/9 alin.1 Cod pr.penală, au fost abrogate prin art.1 pct.185 din Legea nr.356/2006.
Pe cale de consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr.210 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu pentru partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în
semnează președintele
completului,
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.apel
Jud.fond
7 martie 2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
