Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 18/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 18/
Ședințapublică din 28 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea penală formulată de petentul, împotriva Ordonanței din 25 septembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.262/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Petentul, personal, depune la dosar înscrisuri pentru a fi avute în vedere la soluționarea plângerii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Petentul, personal, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor, având în vedere că are cunoștință că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor semnalate, respectiv că au primit bani pentru ca să-și demoleze gospodăria. Precizează că este o victimă a autorităților, a fost deposedat de 2056 teren în mod ilegal, a fost obligat să-și demoleze gospodăria, astfel că solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și în scris.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, motiv pentru care pune concluzii de respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.262/P/2007 din 25.09.2007 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI prin care s-a dispus în temeiul art.228 al.4 Cod procedură penală rap. la art.10 lit.a și art.38 Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de judecătorul și ofițerul de poliție din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Pitești sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal întrucât nu există fapta sesizată.
Petentul a formulat plângere împotriva soluției procurorului pe care a înaintat-o Curții de APEL PITEȘTI, fără a respecta disp. art.278 Cod procedură penală, potrivit cărora trebuia să se adreseze mai întâi conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În consecință, prin sentința penală nr.116/F/6.11.2007 pronunțată în dosarul penal nr- Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus trimiterea plângerii formulată împotriva ordonanței nr.262/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, pentru a fi soluționată în conformitate cu dispozițiile art.278 Cod procedură penală.
În motivarea plângerii inițiale se sesizează aspecte referitoare la îndeplinirea defectuoasă atribuțiilor de serviciu de către persoanele reclamate, cu prilejul exercitării atribuțiilor specifice funcției și în timpul soluționării unor cauze în care petentul avea legitimitate procesuală.
Organul de urmărire penală în procedura prealabilă a constatat că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal nu există și ca atare a dispus neînceperea urmăririi penale pentru intimații și, precum și disjungerea cauzei cu privire la agenții șefi de poliție A din cadrul Poliției Municipiului Rm. V și din cadrul Postului de Poliție Mihăești în favoarea Parchetului de pe lângă tribunalul Vâlcea.
Împotriva acestei rezoluții s- formulat plângere în temeiul art.2781Cod procedură penală.
Examinând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în sensul dispozițiilor art.278/1 al.7 Cod procedură penală se constată că plângerea este neîntemeiată și, pe cale de consecință, va fi respinsă pentru următoarele argumente:
Potrivit art.246 Cod penal conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în " fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Din examinarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale se constată că procurorul, în virtutea rolului activ, a avut în vedere împrejurările de fapt reclamate în plângerea penală privind exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție și magistratul judecător, ca persoane antrenate în soluționarea unor cauze penale sau civile generate de numeroasele acțiuni formulate de petent.
Trebuie amintit că cererea de chemare în judecată este un act procedural care îmbracă acțiunea civilă prin care se declanșează procesul civil. Aceasta are rolul de investi instanța și de fixa cadrul procesual în care se va desfășura judecata și nu poate produce consecințe juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în fapt invocate prin cerere.
Instituția probelor este calificată ca o instituție centrală procesului civil, întrucât absența probei nu permite titularului probei să invoce în mod eficace dreptul său și să obțină recunoașterea efectelor juridice pe care le urmărește.
Totodată, instanța de judecată, în urma aprecierii probelor astfel realizate, poate adopta o soluție pe care are îndatorirea legală să o motiveze în baza acestor elemente de probă și potrivit convingerii sale proprii.
Odată pronunțată o hotărâre judecătorească ( care este un înscris autentic cu toate consecințele ce decurg de aici ), aceasta poate fi contestată numai în căile de atac promovate în condițiile legii.
Faptul că o anumită soluție nemulțumește pe una din părțile litigante, nu îndreptățește la admiterea plângerii formulate de petiționar.
Față de considerentele expuse, în raport de probele administrate se constată că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art.2781al.8 lit.a din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată.
Pe cale de consecință, va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781 8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.262/P/2007 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și, pe cale de consecință, menține această rezoluție.
În baza art.192 2 Cod procedură penală, obligă pe petiționar la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/7.03.2008
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu
